Revista Gandirea 1926

CAM)I RE A

ANUL VI

No. 9 il

BCU Cluj

CAM)I REA

CRESCATORUL DE $OIMI

DE

EMANOIL BUCUTA

N 1

au trecut zece zile de cand caulam din piaja cu geamia a Balcicului coasta
care fuge albfistrinduse lot raai mult spre Valea-fara-iarna- Dar in ziua aceea coasta
nu se vedea. Nu se vedea munticelul cti ofetari §i pietre fara nume de cimitir maijo-
metan dela vii; nu se vedea mal)alaua-ininiatura tStarasca de dincoace, de sub malul
alb; nu se vedea nimic Numai o pacla scamo$ata curgea dusa de vint

$i cum stam a$a, nedumerit, deodata incepurS sa cad£ fuigi mart. Jucau in v&zdufy
se ridicau, se lasau, se fugareau, se Jatorceau, acum argintati $i acum plumburii, parca
se faceau |) se desfaceau acoio, Inaintea ocf?iior mei, din aceea? coca §i mereu aceia^i.
Pficla mancata de ei descfyidea pdrtii la Mare- Maboane in §ir se aralau, la mari de-
partfiri una de alta, cea de dedesupt foarte Hmpcde, iar celelalte iot mai turburi, pana
la cea din urma, care nu se mai cuno$tea pe ce p[ute§te $1 poate ca aducea din larg
sau din cer Incarcatura de cea fa. Kpa se zarea verde §i zgronturoasa- tin fipat,
mult mai ascufit decSt al pesc^ru?ului 7 trecea pe sus.

Mi-am adus aminte aiunci de eel din urm3 cresc&for de §oimi de-aici. Poate pentru-
c£ imi venise in cap vorba vanatorului de-aseara, dela cere, povestind in limba lui pel-
tic^ de cetatean proaspatt pe unde se face trcccrea becajelor 51 avea sa !e pandeascS
azi; poate pentruca In fipatul aceta de zburfitoare din ina!t $i in revarsarea de fulgi era
ca o scenfi de vanatoare de basm, cu sultani sub turbane §1 curteni liner! in caftan de
matase galopand neauzU.

CrescStornl de $oinii era un Turc bStran cu valvar! peticiji. Din spate, cum §edea
pe vine, 1-ai p luat drept un cer^etor al profetului. Boscorodea reva acoio. Suna un
Janfug. I§i trflgea repede o m3na, ca?i cum 1 ar p muscat vreo viefate* §i !l mu;ca in
adevfir! Cand se scula cu un strigfit ?i desfacea pumnul, pasare lunga se inalfa drept.

Ml

BCU Cluj

Era §oiraul care pornise dupa pradfl. Vreo vrabie mSrunta I§i pierdea penele fumiirii
peste r&pi sau vrcun porumbiel strain cobora cu pieptul sf3$iat, apucat bine In gl)eare*
Cresc&torul ?$i lua §oimul de lanjug §i se departa, gonind copiii cari i$i scosestrS in-
tSiu numai capetele cu fes de dupa stand $i apoi \&ta voe ie$isera de lot §i se str&n-
sesera roata Pierea l&sandu-se pe-o vale. Nimeni nu §tia in ce coliba intra.

Dar dela o vreme — s'a lasat de meseria lui domneasca de care scrie la cronici,
§i s'a anestecat iara necunoscut intre ceilalji Turd, sau a piecat spre flnadol? — dela
o vreme crescatorul de §oimi nu s'a mai ivit. Cresteie singuratice au ramas fara arStarea
lui negandita azviirlind cu un salt pe Ijotul pasarilor in vant. Copiii §i-au eautat fclte
petreceri- Malul de creta al Baicicului, padurea de migdali $i iftarea au rSmas ca un
cadru de poveste r&sariteana, in a§teptare. Cadrul este; povestea cine s'o povesteascS?
N'ar putea oare sa Inceapa a$a?

„fl fost odata un crescator de §oimi la un bogaz de Mare"...

$i la zece zile dela acea zi, iata-ma In ajunul unui Craciun de mica zapada, cu mintea
la basm Pe cartoane gatite de inctypuirea lui Branc,wyn re* flu, sub toate prefacerile,
fantani §i col^uri din Balcic. R ie§it, din toate vedvnhle deacoio, o carte de dar. La
fereastra se opre§te o stea cu cornurile luminate. Un cantec de colindatori rasuna in
alta strada- Sa intoarcem foile §i sa citim. Pe langa umerii no$tri au s3-§i apiece zulufii
de par auriu. ascutt&nd, datinele de demult:

n R fost odata un crescator de §oinii - .

De ce e Craciunul o s&rbatoare a carjilor mai mult decSt orice alta zi? Pentrudi
vine iarna §i e in legatura cu statul la gura sobei §i cu pove§ti!e? Cu luni inainte
tipografdle incep sa lucreze §i librSriile sa se pregateasta. Prospecte imbietoare de noui
publicajii sunt strecurate intre foile revistelor sau ale altor tiparituri Targul ccl mare
se apropie Vitrinele se impodobesc Vanz^torii s'au gata. Piaja cSr^ii fierbe. Niciodata
nu se fac atatea daruri ca acum §i nicioda:a darurile nu se aieg in a$a masurS dintre
carfi, fie ele volume grele §i scumpe ilustrate §i legate in piele, fie literatura de tot
felui $i ultime aparitii. Craciunul, sarbatoare a ganduluil

In alte parti, bibliotecile populare se golesc la o asemenea zi de aproape toatS
zestrea lor. Pe langa mai multul ragaz, aceea§ ispitd a cititului lucreaza. La noi inglje-
suiaia aceasta a lumii din popor la gbi?eunle de carji nu e cunoscuta. §i nu e cunos-
cuta nici trecerea imprumutatorului, cu umbra pe zid strangand volumele subt braf>
pana la odaija de maljala cu cinci locuitori inSuntru, afara de caine $i pisica, dar cu
destul Ioc $i tragere de inima ca saincapa pe un om cufandat in citire.

Noi n'avem Diblioteci. Casa $coalelor se pare c& a infiinfat vreo cinci mii de de-
pozite de cSrfi pe langa §coli, care insa nu se folosesc sau se citesc de §colari. Biblio-
teca, in in(;ele=»ul acesta strict, e inca un mijloc didactic, §i nu prive§te publicul eel
mare- Pentru acesta, care de atatea ori nici n'a putut sa se bucure de ni$te ani de
invSJatura programatica, biblioteca nu e un simplu adaus al §colii, ci scoala insa^,
alaturi de cealalta ^coala, a vie^ii^ un e asuda zilnic- $i ca atare trebue organizata casa
in care el se duce sa afle cartea, izvor de informare tot pe atat, daca nu mai pufin,
cat desfatare fara de asemanare a min^ii.

Biblioteca urmeaza sa fie gandita §i descl)isa ca un muzeu sau ca o pinacotecS §i
ca teatre'e sau salile de cinematograf Ea face parte mai mult din injgljebarile de arta,
decat din cele de instructie, caci adaposte^te §i face cunoscuta in intaiul rand literatura
frumoasa a lumii. Imi vin in condeiu cuvintele lui Tolstoi din „Ce e arta? w „flrta e
unul din organele propa§irii omenirii. Prin cuvant omul i§i scljimba gandurile, iar prin
arta el i§i scljimba sim];iri'e cu toti semenii, nu numai ai vremii sale, ci ai generajiilor
de azi ?i ale viitorului. §i e in firea omului sa se slujasca de aceste douS organe, a§a
ca stricaciunea unuia din ele nu intnrzie sa aiba urmari grele asupra societal in care
ea se ive$te". Biblioteca e locul unde se poate gasi adunata §i la indemana oricui, arta
cuvantului scris.

Se cuvine atunci ca ea sa nu fie ISsata la voia sau la mijloacele intampiarfi, infa-
j;i?ata fie §i de puternice sjcietafi culturale, de filantropi sau de unele institu^i de Stat,
flici e nevoie de o lege, care sa raspandeascfl uniform ?i pana in cele mai depSrtate
ungbere noul a$ezamant. Legea singura e ap i in stare sa gaseasca banii trebuincioiji
#nei asemenea uria?e intreprinderi ; bani cu debit neiqtrerupt 51 in deob^te egal rep§r- .,

m

BCU

tiza\l Socotind numai la dou3zeci la suta din populate pe cititorii t^rii, ar fi vorba de
o grija bibliotecara privind nu mai pu^in de trci milioane §i jumatate de oameni. Punand
numai §ase cdrfi cititc pe an de cap, adica uua la doua luni, ar insemna o mi§care de
peste douazeci de milfoane de volume anual. Ea ar avea loc in vreo zece mii de bi-
blioteci, cam cate comune sunt, cu zece mii de bibliotecarl fiecare cu vreo treisute
cincizeci de cititori §i douSmii o suta de car{i citite pe an. Incuviintand cbeltueli numai
de zece mii de lei pe exercipu §i de biblioteca, in care ar intra §i salariul bibliotecarului
§i cumpararea de cartf $i alte trebuinfe, s'ar ajunge cu toate acestea la bugetul temutde o
suta de milioane de lei anual. E un aur care se intoarce inmiit, dar trebue intaiu gSsit

farile vecine au deslegat mai de mult sau sunt pe cale sa deslege aceasta pro-
blems Cei}oslovacia are o lege a bibiio ecilor comunale, ale cSror fonduri comunelele
aduna printr'o contribute pe locuitor, la o populate pana la cinci mii de suflete eel
pu{in cincizeci de Ijelleri, cu putin^a de urcare pana la optzeci la o populate de
peste o suta de mii. Bulgaria a trecut In intaie citire prin Sobranie un proect de lege
al cabinetelor de lectura, care s'ar intre^ne, apro3pe pastoral, din urmatoarele venituri;
arenda partii din izlazurile comunale, ijotarlta de comuna pentru fondul bibliotecar;
arenda de cincizeci de dedire de pa-nzint, pe care direcpa generala a muncii $i dome-
niilor e datoare sa le desfaca din fondul agricol al Statului; cinci la suta din veniturile
averilor imobile §colare; taxe de membru de biblioteca; incasari dela reprezentstiiie de
teatru, cinematograf, serbari de vara, §ezatori de zi §i de seara intocmite de biblioteci;
donatii, legate §i ajutoare dela Stat §i judeje. Plugar §i cioban tree incet prin fund,
alaturi de plug sau in pas de talangi, cu cartea In traista alaturi de merinde, pentrucS
e a lor §i iese dinaceea? iarba ca brana cealalta de toate zilele. Metodiu §i Ciril sunt
sfinjii, cu cari pot vorbi in fiecare zi. Intaia lor faptS, cu cari §i-au descljis cerurile, $i
le-au descl)is $i atator popoare slave, e tot o carte, Cartea Cartilor- Pana §i buctyle cele
glagolitice au trebuit sa fie nascocite tot atunci, urmSndu-se de aproape alfabetul senin
elinesc. E un patriarbalism la Miazazi, care tine mai aproape de pamant §i n'are nevoe
sa carpeasca viafa, nici a insului, nici a ob$tei, din Jmprumuturi neorganice $i salluri.

§i un regim legal sau quasi al bibliotecilor populare se intalne$te in toate cehlalte
$ari incon uratoare. ca sa nu vorbesc de ceta|ile de car^i pentru mu {imc ale Gerrraniei
sau ale Statelor Unite. Din nou ne gasim, §i intarziem sa stam ca insula la mijloc
de lume!

Infiintarea printr'o lege data in seama Ministerului Rrtelor a bibliotecii populare romS-
ne$ti ar trebui sa ia aceasta intreita infap$are : a unei §coli de bibliotecari, a unui biurou
de statistic^, bibliogrefie $i publicf fii §i a unui epeiu de procurare a carpi. La cele doua
laturi ar sta biblioteca insa§i realizata §i organizarea de strans fondurile trebuincioase.
Bani se ctjeltuesc §i azi, destui, de diferite ministere sau servicii, anume pentru bi-
blioteci populare. Cred ca socoteala atenta ar descoperi la acest capitol bugetar,
ascuns sub diferite redactari, sume, ingrijitoare, fa{a de rezultatul nul avut, $i Hni$ti-
toare prin putin^a, in cazul unei cuminti $i inmanuncljiate intrebuintari, ca, fara prea
mari jertfe, cu mijloacele aproape cele in jiin^a, s& se aiba intaia serie de cateva mii
de case de cetire* Prelungind starea de acum, nu numai ca se amana un a$ezamSnt
necesar ?i nelipsit oricarui Stat modern, dar se continua cu aceea§ risipa de sume de
bani §i de cfirp, abatute dela adevaratul rost. Rv p sa se sporeasca numai contribujia, vaga
astazi, pentru cultura din bugetul comunelor, sa i se adauge cl^eltuelile dela alte ca-
pitole pentru publicatii ..recomandate de centru" sau pentru bilete de bal §i de loterie
la care se ca§tiga uneori „potrabacur lui Carageale, §i sa se centralizeze totu) in
fondul unic §i pe toata tara, al bibliotecilor populare.

$coa!a de bibliotecari trebue sa dea un suflet §i un gospodar bibliotecii^ Pana
acum am facut mereu marea gre§aia sa credem c3 biblioteca e o serie de carti a$ezate
intr'un dulap. Nu carfile sunt la inceput, ci bibliotecarul. El ?tie ce inzestrare anume
urmeaza sa pe facuta, dupa loc §i oameni, micii injgl)ebari care i se incredintefza, §i,
dupSce are, acea inzestrare, ce cSi sa umble pentruca ea s& se sci)imbe in bun
ob§tesc El e cartea vie §i cititul insu?, pe care il pofi pipai §i asculta. Cu el abia
biblioteca incepe sa pinteze.

Biuroul de statistica, bibliogrape ?i publicafti trebue sa dea, in intaiul rand» bibiio-
tecarilor, celor zece mil toate indrumarile de care au nevpe. Pe langa mgteri^l d?

243

BCU Cluj.

adSncirea cuno§tintelor cipatate !n cursuri specials concentrate, la $coli Injgbebate in
pripa !n cele patru centre universitare, dar care raman s3 scoata pe urma, nu numai
tJ cursi5ti u neaparat ceruji de intaia organizare, ci absolvent! cu un program obi§nuit,
biuroul va impra$tia toata informatia privitoare la carte. Ea e de ordin normativ
§i de ordin statistic* Scurte recenzii de speciali$ti obiectivi vor arata cuprinsul oricfirci
carfi noui, vrednice de luat In seama, §i potrivirea ei cu un fel sau altul de biblioteca.
Cu un sistem de timbre statistice, care ar fi sa se lipeasca In librarii pe orice carte
strain^ vanduta §i la vama pe carfiie expediate direct clientilor individual], s'ar putea
ajunge in ca{iva ani de perfec^onare a aplicaril sa se §lie cate tiparituri ne vin anual
de peste granifa. Daca timbrele ar fi colorate deosebit, albastru, de pilda, pentru cSr^ile
franceze, ro$u pentru cele germane, verde pentru cele magbiare §i cafenii pentru toate
celelalte, s'ar afla §i cu cat suntem tributari pecarei culturi in parte.

Opciul de procurare a carfii ar avea nu numai sa b°^rasca ce carfi din cele
existente pe piaja, la cererea bibliotecarilor sau dupa parere propria vor merge la
biblioteci. In felul acesta nici problema bibliotecilor populare nici aceea a carfii propria
zise romane^ti nu s'ar apropia de deslegare. Sunt intregi domenii de cuno$tmta, cere
dintr'o pricina sau alta, nu sunt reprezentate decat foarte slab si uneori de loc, in ti-
parul romanesc. Opciul va avea putinta, prin mijloacele de informare despre lipsuri pe
care le are in mai mare masura decat pana acum §i decat oricine, prin milioanele pe
care le manue§te §i prin indreptarea in sute si sute de mil de exemplare spre bibiioteci,
sa iniature treptat acele lipsuri. El va provoca, prin legSturi fie cu autorii deadreplu),
fie numai cu editorii> pregafcirea ideala §i prelucrarea tebnica a atator publicajii care
altminteri ar p mai a§teptat mult $i bine $i care ar trebui dinainte botarlte intr'un mare
program cultural de inzestrare a bibliotecilor populare. Rid s'ar alipi §i toata problema,
atat de grabnica §i de g!nga$e, a traducerilor organizate din toste literaturiie §i in serii.
Opciul va p astfel nu numai un organ executor, dar $i unul oranduitor $i creator. Cul-
tura fntreaga, nu numai producfia carpi, in in^eles material, §i deci problema scriitorului
§i editoriaia. vor simp urmele activitajii lui.

Dar Craciunul far£ iarna de anul acesta. marele raspaiiditor de carp $i mo? prieten
al gandului §i al vegberilor cu pove$ti, m'a dus poate prea departe. Eram in primejdie
sa pierd pe Turcul peticit al Balcicului, care aduce arninte de vect)ile invoeli de §oimi
de vanatoare ale Domnilor no$tri cu Jarigradul. CInde ramasesem? Povestea abia in-
cepea. Steaua cu corn luminat mai era inca in fereastra Se auzea incS un ison slab de
coiind din alta ulija. Sa zicem mai departe :

„fl fost odata un crescator de §oimi la un bogaz de Mare"...

BCU Cluj

r' ^mpfMf H&t

v *U*w

T R I U M F U L

DE

T. ARGHEZI

I$i iraplini voinfa cumplitu-i crunt efort.
Neturburat de bine ?i r2u, prive^ti destinul
$i nu te mustra gandul c3 tu e$ti asasinul
Viteazului din munte, intins invins ?i mort.

Osanda fiindu-fi data de-a create indoit
Faciei din tine doua puteri adanci de ura
Lufind in lupta partea mandrita, cu caldura
R. celeia ce astazi Insenini c'a biruit.

Navala'ntai fu'nceata, tarzie, intr'adins,
Dar zi cu zi mai crude §i mai necrufatoare
0§tirile, cu coifuri, pe cai, cotropitoare
PamSntul de pedeapsa 1-au rupt §i 1-au cuprins.

Strivi$i in $apte zile ce-i zamislit in §apte.

Nu mai adie vintul in parcuri, parfumat.

De Jifele femeii, raraase fara lapte,

Prunci orbi §i muji, scljelete ?i slufi ai splnzurat.

245

BCUCluj

fllbinele la stupun aduc din camp otravS,
Izvoarele 'nacrite-s §i strugurii scamo$i.
Ca sa (:i ajunga ploaia pune'n vazdul) zabavS
§i norii 'n cljeagul scrii, curg vinefi §i balo$i.

Nici o vioara nu mai pricepe ca sS sune,
Ct)iar stelele sfinjite $i pure la 'nceput,
R\x putrezit in bolta visarilor strabune
$i zarile, mancate de mucegaiuri, put.

R nSzuit un clopot sa sune liturgf>ia

§i bronzul lui, ca scfumul, din turn s'a risipit.

Intr'un avant vremelnic vol $i cioairlia

Cu aripile smulse sa urce'n rasSrit

Poate 'ngenunclji mai caufi tirzia indreptare
§i ceri smerit l^odiiia la cerul tau pustiu.
E de prisos. Genuncljiul de stei lipit fil j;iu
§i biciul greu, cu plumburi §i noduri, pe spinare,

E de prisos. Izbanda, de veci s'a ca§tigat.
Curata voie buna ?i sfanta bucurie
Din lanful de robie nu pot sa mai invie
§i sa atinga cerul batut $i 'njungljiat

Voinfa nu se teme de-acum de-o inviere -
§i ca sa nu mai cerce sa fie fericit
R prins in de$te insul intreg ?i l»a stlrpit —
Cu dreptul ce i-1 dete saibatica putere.

Din volumul sub tipar ,'Cuvinte Fotrivite**.

246

BCU Cluj

CONU ENAKE

FRANTORI DINTR'O vihjA inchipuitA

PENTRU TALMACIREH

RLTOR VIEJI

ADEVARATE

de N. M. COND1ESCU

I

e z2pul)ul namiezii de lulie, fnsprc palatal Excelentei Sale Conu Enake> mi-
nistrul domeniilor, zore§te ? pa§i cljinuifi in gljete crapate? tanarul Ion Brusture, aburit
ca un caine.

Merge, cu svacneala inimii pe buze §i repeta Tn gand, aserceni unui c&ntec de bar-
batesc Indemn: „Strada Viforului 32. — Viforului 32..."

In fata casei, oblonita la ferestre, se opre§te sovaelnic.

Cu ocl)i impSenjenitl cite$te de patru ori numarul din poarta, apoi urea mecanic
scara de marmora, ca un maimutoi cu ma§ina, oprindu-se brusc dinaintea u§ilor,
ca ?i cum i s'ar fi rupt resortul. flpasS darz pe butonul soneriei. In acest din
unna gest i?i darue§te toata vlaga. Se simte fle$cait ca o cfcrpa uda.

sbarnaiala surda, « — diteva secunde, poate ca o ve$nicie, - §i, prin u$a fntredes-
cljisa cu sgarcenie- ua cap buljait de grasime, infrumusej;at dealungul falcilor cu doua pi§-
coturi de par ro?covan §i sfredelit sub frunte de doua gauri verzui spalacite, fnseamna
mute§te imbinandu-§i crunt sprancenile, o severa fntrebare. Brusture, i§i morrnai spos
numele, ISsand in laba paroasa a lacbeului cartea de vizita scrisa cu cerncala. U§a se
include clampanind, inporata panSn \a\hnl Tanarul se simfe mic $i fara ganduri. I le-a
furat privirea de rSt oi a slugii. Hr vrea s& piece- Socoate ca n'a brodit o. U?a s'a des-
cljis iara$i, de data aceasta in larg. Cu o ciatinSturi din capu-i osanzos senntorul i-a
facut semn s& intre. Brusture 1-a urmat cu c^Icaturi impletecite peste pre§urile moi. $i
s'a trezit deodata singur, plesnit peste ocbi de semHntunericul rficoros al od&ii,in care
nu poate sa deslu§eascfi nimic

E in biuroul ministrului: incapere asemuitoare unei dugljene deanticar, in care sfau
ingramadite de-avalma, opere de arta, sclipituri artistice §i monstruozit£ti> din toate
epocile. Peste tapetul trandapriu al paretilor se'n?iruesc candele de pret> stampe, icoane
vecl)i §i cromolitograpi. Profuziune de covoare §i de scoarfe. Mobila, felurite stiluri.

Pe biuroul de stejar, dintre fotograpl §i medalii comemorative create statuela in
bronz a Regelui, la ale caruia piciosre, a fost aruncat, int§mpl8tor, unpresse* papier de
piatrfl neagrS, incrustat cu suavele „Vergiessmeinnipl)t K * Pe map§, cartea lui Matfyavel:
„Rria de-a guverna*. Pe peretele din dosul biuroului o stampa: ^Bateria dela Calafst;
fista-i muzica ce-mi place".

247

BCU Cluj

Din odaia vecina se deslu§est voci:

— Ti-o spun pcntru ultima oara... ziua namiaza marc nu permit, — ma'nfclegi^

— Mais djeri...

— Nici un mais... Compromip o v\a\& intreaga dc austeni moralitate...

— Imi trebuiau banii acedia neaparat

— E. $tii cat sunt de ordonat... Nu dau decat la data px£.

— flllons! — ne sois pas si mediant... Donne un petit becot a ta ppllcf Ru re-
voir mon cfjoux.

O u?S s'a desdjis $i-o spinare s'a incovoiat Brusture n'ar p vrut sS se incline
atata de adanc dar simp cum 11 frange mana de plumb a nevoii.

Excelenja Sa II strafulgerS cu priviri de viezure, clipind des din ocljii mici, cu
sticliri de otel. Capul cljel, i$i strange §i i?i destinde, ca o armonidi, pielea gSlbejitS a
frunpi. Buzele desfac un drum neguros spre gatlejul din care se desprind sunete aspre
?i rdgu^ite:

— la loc tinere— §i spune, ce te-aduce?

— Domnule Ministru... am venit la Domniavoastra...

— Gljicesc. $tiu. Suferi lipsuri grele... Ce studiezi?

— Literile.

— Ce anume? (Degetele butucanoase ale dreptei, cu buricele late de flautist pen-
sionar r&sucesc voluptuos sfarcurile cosmeticate ale unei mustap ungure?ti).

Istoria $i Hrl)eologia.

— Interesant Da, foarte interesant. In ce an?

— HI treilea. Dar nu §tiu daca am s'o pot duce p&n£ la capat .. Primeam dela un
frate al mamei, optzeci de lei lunar. R cazut la pat si-s trei zile de dlnd a murit
Era funcponar la Hdministrapa financial din Turnu-MSgurele. Suntep a tot puternic
?i mi s'a spus ca In^legep...

On lacljeu descfyde u§a, rostind apasat :

— Excelenfa Sa, Ministrul Germaniei

Brusture §i-a ingtypt cuvintele, frSngandu-se pentru inct)iniciune.

— DU'l In salonul albastru... Stai jos tinere, ma interesezi mai mult dumneata.
Prin graiul dumitale, gl2sue§te o generate Intreaga, strfcbate viitorul, nfcdejdea de maine
a patriei...

Pendula bate rar patru ceasuri. Rpoi, din pSntecu-J cu rotije, se desprinde, in ar»
monii de clopote, imnul regal Excelenfa Sa se ridica solemn, in picioare.

— Sunt gesturi prin carl trebue sa dovedim totdeauna ca ne cmstim para. Iubirea
pentru Suveran este cl)eza$ia sentimentelor cu adevarat patriotice. lata, de pildfi eu, m&
socotesc, — fericit §i cu mandrie, — eel din urma servitor al Tronului. Nici o rSsplata
materiala* nici una, ma'ntelegi? Muljamirea morale ajunge...

Ladjeul: — Excelenja Sa Ministrul Turciei.

— Du-1... in salonul ro§u. Nu mai sunt acasa pentru nimeni, ma 'ntelegi? ViajS
ct)inuita tinere... Viaja ticaita, de rob, dSruita {Srii... Spuneai cfi te specializezi in...

— Artjeologie.

— Ei bine, te voi pune la incercare. flm aici ni$te documente, pe care le-am
frunzarit in treacat. Nam timp §i nu-mi dau ragaz treburile s& ma adancesc in ele.
Viala mea se dumica in farmituri, pentru folosul ob^tesc: minister, academie, comi-
siuni, societap... Studiaza-Ie dumneata cu atenpe. Cerceteaza-le sarguitor, cu interesul
patima$ al tinerepi insetata de lumina. R, de-ap ?ti voi tinerii, cum imi mangSiap du~
rerile cu seninul vostru!...

— Fip incredintat, Domnule Ministru...

— Sunt. N'am nevoie de fraze. La mine, numai faptele vorbesc Munce§te. Ip dau
timp de o luna, sa-mi aduci documented deslegate, orSnduite cum trebue $i insopte
de un studiu amanuntit, cu concluzii. Jim, dragul meu, ai pe o lunfi existenta mai
mult decSt asigurata (li trece cinci IjSrtii de cate douSzeci lei). DacS voi fi multurnit,
vom maivorbi...

— Fip sigur ca...

248

BCU Cluj

- Nu~mi muttflml M minora bucuria inimei mele. La reverter^!

Rimas singur, surade candid* in curand, iaca un volum de documents, datorit
eailnentului §i neobositului istoric, arljeoiog §i academician Enake Caracopol, va sta
modest In vitrinilc librariilor, ca o marturie umila a muncii, ndntrerupta nici de povara
anilor nici de furfcunile viepi, intr'o vreme in care tinerii se dovedesc dela inceput
obosip*

Se scuia din fotoliu §i suna- Dojenitor, catre lacbeu:

— Hltadatft, sa anunp mai pupni ambasadori, m& 'njelegi? Rstazi te-ai intrecul.
Era de-ajuns unul... Rltfel, bate la od)i; nu's totdeauna cu desculp ca ala ma T n|eIege?-.

$i luftnd.de pe biurou un teanc de foi, masgalite cu o scriiturft mare §i labfirfat&f
ie$i !n fafa oglinzii. Duse piciorul drept pupn inainte, ridicS marpal capul §i tri-
mise privirea in gol, ca ?i cum ar p ?mbrap$at zari fara de botare- Trecu foile in
mftna stangft, iar cu dreapta deslipita din aratator un gest imperativ: „Pe acest pfcmant
romftnesc, binecuvantat de...

Se opri tu?ind $i mormai: «Nu-i bine Enakel La loc mi§carea...» §ireincepu: «Pe
acest pamant romanesc, binecuvantat de Dumnezeu $i stropit cu sangele stramo§ilor,
nu le este permis veneticilor, pripa?ip de-aiurea...».

icoan5 trosni $i-o viespe ratacita, cine §tie cum prin biurou, incepu sa bazftie In
jurul preposului cap al Conului Enake.

L

in clinc&t de clopojei §Yn pocnete de biciu, patru cai inainta§i poartS in sbor ca-
lea$ca, spre mojia Statului, Racljitarii. Hie surugiul, om la mijlocul vietii* cu mustSple
sure facute colac pe gura, cu fermenuta ro$ie muiatft in gaitane negre, indeamna roibii
cu cbiuituri.

§oseaua urea lin spre paduricea care in atnurgul lini$tit ?i-a incurcat verdele ros
de rugina in beteala de raze a soarelui, Suspinul unei agonii lungi se desprinde din
aceastft zi atoamnei, inporata uneori de adieri incete, venite din departed ne§tiute, cu
fream^t tulburator. Conu Enake $i-a infundat temeinic $ezutul in pernele moi ale trS-
surii §i tace. Gande$te adanc, adica i§i asculta raulfSmit, cu pleoapele trase peste
ocljU mafele. In rastimpuri, se injepene^te su bstapanirea, pe semne, a vreunui suflu
eroic, mormaie un «bm» rastit §i tresare tragand cu coada ocbiului la tovara§ul sau
de drum, secretarul Excelenjei Sale, care respectuos, i$i cbinue§te jumatatea trupului
pe marginea pernelor, daruind picioarelor scurte, toata povara burpi. Cu falcile
gaibejite §i supte, fngropate intr o barba minjita, cu mustatile tocate peste buze tivite,
cu ocbi de t&mftie sub o frunte lata ?i bulbucatS, capul lui D&naila Busuioc, pare sS fi
fost desprins de pe grumajii unui scbivnic bizantin §i lipit de un ziditor caragbios
pe trupul butubSnos §i indesat, croit in linii scurte. De douazeci de ani, D3naila ^ia
inodat norocul de-al Conului Enake. Hcum, i§i cunoa^te stftpanul pe de rost, dupa
pecare semn v^zut $i dupS toate cele cari nu se vad dar se gbicesc

Intunerecul coboara. Pete mari de umbra cad peste min?ti. Zarile se pierd in tic-
gurile noppf.

— flprinde felinarul, vreau sa citesc!

DSn^ilfi i?i prive^te. plin de umilinta, stSpanul §i ? — alungand ingrijorat surasul
plin de o rautadoasa compatimire care-i supSra fafa, — se mi?ca greoiu, dar pripit sa
indeplineasca porunca. Printre luminile dumnezeirei HcSre^te acum §i Pacara lumSnarii
prinsS intre patru geamuri.

Conu Enake cite§te: „Traite sur les punaises". Danaila, — umpat de prof und respect
§i condescendentS, ~ soarbe admirativ, mormaitul neinfeles, de pe buzele ministrtilui.
Hpoi, sforaituri cu gorgoane se pierd in noaptea suavft. Htitudinea lui Danailft a
rSmas aceia^i. Contemplapa admirativa insa s*a topit intr'un rftnjet de dispret- Cu
broboane pe frunte, strive?te o injuraturS printre dinti, strangftnd patima§» in mSna-i
amorpta, felinarul.

La RScbitari, a?teptau administratorul si top funcponarii cancelarici cu argapi
mo§iei, in§iruip» dupa grad §i slujba, in curtea conacului, ilutnitiat ca de 10 Mai,
Pe treptele scfirii, douS fetife agnate de fusta mamei — sopa administratorului — ?i-au

249

BCU Cluj

ascuns spoase, fefele In bucfcetele indjinafe fcxcelcntei Sale* Calec§ca infrfi cu cijiuiturt
§i plesnete, pe porp.

Danaiia, — cu mi^cSri de urs svelt, — sarc din tr3sur3 $i a$teapta cu un aer de
miloaga opcialitate, — spinare incovoiata. privire in fundul paiSriei trimisS spre pSnant
atfit cat permite intinderea bra^ului §i mai mutt, — coborarea stap&nului.

— Donnez-moi cent sous, en petite monnaie de dix... (gest de suveran §i
zorn3it prelung in mana surugiului). Qa parait plus...

Cu priviri de vultur, trece greoiu printre pD8pele cu nasul In farana ; prime§te
porile din maniele fetitelor, pe care le raspiateijte cu priviri ocrotitoare ?i mangaier
mai mult decat p8rinte?ti.

— Sa ma lasap in pace,— [zisecatre administrator,— Rm de facutun raport la Rcademie 1

In patul moale, infuncjat cu voluptate in puful pernelor, Conul Eneke cite§te avid
cu tremurSri de buze §i inporari «Ci)6rubin enfant de bordel».

Tarziu in noapte, Safta lui Toader Ct)ioru, mai marele peste cotefele ?i orateniile
curpi, dupa dese scarpinaturi pe timpul somnului, s'a trezit, rasbita de pi^caturi, cu un
ocbiu pe jumatate desci)is in spre ferestrele conacului, scaldate in lumina. $i-a mormait,
racaindu-§i burta:

— Mai Toadere, Conu Enake inca nu s'a culcat... Madjia, ce-o p facand?

— Pa dracu ! Iaca, cete§te ori scrie, ca d'aiai menestru...

§i'n toate camarujele, acela? gand, — licSritor in anumite clipe de trezire, —
infrapse pe robi: w Conu Enake scrie.. .".

Somnul profund, cu sforaituri de uria§, binevenit dupa bucuriile de unul singur
trezite de lectura, statornicea prin taria luminii electrice lasata sprinsa, legende pentru
mai tarziu: „$i muncea Dom'le, muncea... nici noaptea n'avea odibnai".

iuna intrcaga s'a strfiduit Ion Brusture s3 taimgceasca documentele Conului Enake.
§i dup3 ce le-a oranduit cum se cuvine, a mai facut §i *un studiu amanunpt cu incbeierb
a§a precum fusese porunca. Conu Enake/intre un consiliu de mini§tri §i prezidarea unui
comitet pentru «OccidentaIizarea t^rancei romane» le-a rflsfoit catevam inute, sorbind pripit
o cafea turceasca. $i-a zis apoi, raspicat, lui Brusture: «Pentru cuno§tintele pe cari le-ai
dobandit pana acum, e bine,— e bine, — dar putea sa fie ?i mai bine. Cu deosebire in
concluziuni, trebuia sa fii mai succint. la aminte tinere: In viaja ca §i in opera de
§tiinta, s3 evip trancaneala, ma 'ntelegi? Sau, daca trebue neapSrat sa te senktide
ea, sa $ti s'o manue§ti cum trebue, sa-i prinzi, — cum s'ar zice, — meremetul.. E! tot
eu trebue sa ma cbinuesc cateva nopp in $ir, ca sa pot desavar$i ce-ai inceput dumneata!*

In realitate, Conu Enake i$i daduse seama cu nespusa multamire, cum ca Brusture
piatise cu prisosinta binefacaiorul gest materializat intr'un sutar. Trebuia insa, sa p3s-
treze neatinse formulele cu cari ?$i inzaunase viafa $i dela cari nu s'ar p abatut nici in
ruptul capului. $i una suna cam a§a: «Sa nu arap niciodata unuia mai mic ca e$ti mul-
pimit de ceea ce i-ai poruncit s3 faca».

In Brusture, dovedise mari calitap. «Trebue s3-l ajut, — pentru interesul §t viitorul
lui,— $i-a zis marele altruist,— ededatoriamea,~a§a precum am facut-o §i pentru atapa
alpi, nerecunoscfitori...*

§i astfel, de trei luni Brusture este al doilea secretar intim al Conului Enake. *Te
pun in paine... Vezi s8 mzrip... — i-a sous solemn ministrul, — fa tc vrednic de soli-
citudinea mea parinteascd §i ai sa ajungi departed

Deocamdata, Brusture e imbracat mai cu ingrijire, poartS gbete fSr3 rSsufiatori §i
m3nanca dela masa «personalului». In scbimb, toata ziulica, p3na noaptea tarziu,
lucreaza Jn biblioteca Conului Enake descifrand, clasand, catalogand. In plus, mai scrie
toata corespondent cu furnizorii, solicitatorii, institufiunile, societaple $i comitetele pre-
zidate de stapSn. Danaiia e fericit. Toate indeletnicirile plicticoase ale fun cpei le-a 13sat
pe seama lui Brusture. «Lasa-l sa dea pe branci, — i?i zicea cu bucurie dr&ceasca,
la inceput, -sd vada $i el ce amara e painea Conului Enake !»

Dupa catflva vreme tnsd, purtarile pline de cuviin# ale tanfirului, sgarcenia lui la

250

BCU Clu

vorbS, rSsputisurile lui scurte ?i tSioase,— tofdeauna la punct, — $i mai cu seama tti&n-
dria pe care o gbicea ascunsa sub umilinja aparenta a ncvoilor vte\\\, II IndcmnarS pc
DdaaiiS sa se apropie cu iateres de Brusture. «A>ta o s3 ajunga departe, ori cat l-o
\\m sub otuoc juoiau..)) $i ataafiunile pliae de prietenie, fntrebarile discrete $i destSi-
nuirile retinufce, pline da malitiositate, ale lui Dinaila, fi infratira. Mai totdeauna, subiectul
care ii inc&tzea era «stapanul».

— Caut sa i fiu pe plac, nene DanailS,

— Cauta baete draga, ca-i om ban $i larg la suflet Viafa lui e pijda vie de mucenic:
«Nici o rasplata baneasca, nici una... ma'ntelegi? Mul{umirea moraia ajunge !...>> Numai
mundnd pofi sa-1 rasbe§ti $i sa-i rascumperi grija ce-a avut-o pentru dumneata...

— E bogat tare, nene Danaiia?

— I-auzi, na! Putred. Numai cele douS mo§ii 11 aduc peste 800.000 lei anual.

— Cum numai!

— Ce, faci pe prostu? Dar actiunile? Dar tantiemele de pe la consiliile de adtni*
nistrafie unde-i pre$ed»nte sau simplu membru, bez leafa §i ce mai scoate de pe carfile
cu cari iadoapa toate ?colile ?i institu|;iile culturale—

— Pai, dupa cate mi ie-ai spus §i dupa cate le §tiu eu, sluje§te pe la toate c&te
le 'n§iri pe degeaba, — nu prime?te nici o lascae ..

— Vczi bine, nu prime?te nimic in mana, dar tot ce i se cuvine se varsS la Casa
de depuneri...

— Pai atunci...

— Mai baete, Conu Enake e om mare, e inva|at mare §i mai cu seamS e patriot?
deci filantrop. Vrea sa-i ramaie numele. Are ganduri mare$e. $i de aceea strange..*
Nimic pentru e!,— totul pentru a§ezamintele prevazute in testament,..

— II ?tii?

— Nu-i $tie nimeni, — dar exists. Testamentul asta, e carja Conului Enake; cu ea
ferice$te, cu ea ameninja, cu ea blestema .. Hartia aceea cu „ultima voin^a" de nimeni
$£iuta, la a?ezat iaca din viata, — fara drept de cartire. — printre muritorii sortiti sS aib3
ingrop&ciune na{ionaia, discursuri §i statuie... flsta-i mare lucru...

— Mare, nene Danaila... Dar averea asta a agonisit-o dansul?

— E, cum vrei sa stranga comori, un otn desinteresat ca el— R mo$tenit-o. Nun
vorba, cu vremea §f-a marit-o mult. Nici ca se putea altfel, om djibzuit cum se g&se§te,
cu cbeltuiaia randuita ?i pofte eftine.

— E de neam grec, nu-i sija?

~ De, asta nu prea pot s'o §tiu, ca n'are nici un fel de documente in biblioteca.
Dar din cate le-am auzit, intaiul roman din neamul Conului Enake a fost bunicul sau,
desc&Iecat la noi cam acum vre-o suta de ani pe ulitele Brailel Gurile relespun cS ar
Ji fost de fel albanez, ca baiducise caiava vreme prin munji, de unde, de frica spanzu-
ratoarei. fugise la Constantinopol. Nesimfindu-se bine nici acolo, a rSsbit o la noi. $i
din calic uscat nu ^tiu cum sa invartit de-a ajuns mare negustor de grane. flcum, tot
gurile rele spun cum ca, ctjiagul eel mare tot cu Ijaiducia Ta facut ?i pe la noi. pra-
dSnd dilijen^ele... flpoi s'a pus pe cumparat pamant, care pe vremea aceea n'avea cfiu-
tare; cand dai cum e a^i un pol pe pogon, era mult... La moarte a lasat avere destul de
frumoasa lui fiu-sau Iani, tata! Conului Enake. Iani asta. — lancu mat t&rziu — uite-i
colo portretul — nSscut §i crescut boier in toata regula. a marit §i el averea... Ei,
lumea spune de altfel muite, dar cine poate sa-i astupe gura $i cine sta sa o creada; ijai?

— Pai cum s'o creada mm Dana la., rea §i pisma^a cum este ..

— De-aia, \i le spun §i eu a§a cum le-am auzit, fara sa le dau un pic de crezare.
Cica, un mare bancber Scufidis s'ar fi indragostit nebune^te de o sora a lu Iani, femeie
vSduva, de-o frumuscte fara seaman, cu care s'a avut $i care a murit pe nea?teptaie
intr'o noapte, rapusa ca de un blestem. Disperarea bancberului a fost mare. Cu vremea,
toata dragostea a rev^rsat-o asupra lui Iani, care ?tia me$te§ugit, sa-i intrc^ie vie
amintirea moartei. II vedea des» ii improspSta aducerile aminte, li.evoca anume mo-
mente tulbur^toare din trecut, astfel ca, bStrSnul nu ?tia cum s3-l mai rfisplflteascfi.
Murind a lasat toata averea lui Iphu

Boerul nostru a studiat la Pais. S'a tutors de-acolo* burduf de carte, doctor fn
drept. R fost la fnceput procuror, — da ce, par'cS era prost s2-§i piarda vremea des-

251

BCU Gluj

curcAnd pricinde oamenilor ■? Bogat cum era s*a apucat de politics $i muncind din greti
a ajuns precum il vezl..- Hr fi fost ?i pacat...

— Multe mai $tii, nene Ddnaild...

.— E, le aud §i eu povestite, ca d aia am urecbi.

(Iruitura trasurii trasS la scara, — Conu Enake nu putea sa sufere automobilul,
„ma$ina cu miros puturos", — vestea sosirea stapanului. Danaila se grsbia sa-1 intam-
pine. Brusture r&mSnea singur, in biblioteca, privind ingandurat portretul lui Isni pictat
intr'un jil| marc, cu o carte pe genuncbi- Din toata infaji^area lui severa, se dcsprindea
un indemn, plin de o ironica gravitate: „Munce?te baete, numai sa ai noroc..."

u.

'mbrele unui araurg ploios de Noembrie invaluesc jumahitea massivg a trupului
Conuiui Enake, plecata sargultor peste mucljia biuroului din cabineiul ministerial. Re-
zolv& corespondenfa.

In stanga Excelenfei Sale, la cuvenita distanta care nu da voie rasuflarii s3-$i tri-
mita caldura pana'n ct)elia ministrului, sta de§irat §i neispravit de lung, cu calcaele
lipite, s-eful de birou principal, Tanase Cbiosea.

Mu§candu ~§i infrigurat mustafa prajita sub nari de Jigarile fumate pana la cea din
urma forma a djiostecului, Cbiosea, injura in gSndu i de tofi dumnezeii, pe directorul
de serviciu respectiv, aflat bolnav, — in urma unui cbef cu dame, banue$te dansul, —
$i a caruia lipsfi l'a impins, — ca vifelul la taere, — cu bartiile de iscaiit, la ministru- O
musca intarziata, il bazae §H pi^ca. Cbiosea o alunga cu mi^c^ri timide, baianganind
scurt din mana cu degetele noduroase §i ungbiile mancate, inegrite de cerneala, cu nepu-
tinja de spalat dupa treizeci de am de infiitrare in piele, ca o otrava inceata. Oct>ii lui
spSlacitu urmaresc cu o teamS bleaga, goana tocului strans intre butucii dreptei Exce-
lenfei Sale, pe randurile copiate de el.

— flprinde Iumina §i desdjide fereastra; s'a pestilential aerul aicea... ftm, \)m,
Ehjelje!.. Nu-i permis astfel de gre§eli ma'ntelegi? Nu-i permis!.. Ma facefi de ras, — ,
Eu iscaiesc...

— Da, Domnule Ministru.

— Dac§ da, sa va baga^i mingle in cap §i s5 inv^a^i gramatica...

— Da, Domnule Ministru.

— S3 nu-mi prezentaji prostiile...

— Da, Domnule Ministru...

$i Cbiosea, simte cum se lunge§te $i se subjiaza.

— Este intolerabil!.. De unde dracu afi scos: „vacile manancfi"? Unde-i acordul
intre subiect §i predicat? spune unde-i?

— Permiteti, adanc respectuos, Domnule Ministru, verbele in a-are...

— Destul! — Dumneata* caVa zicS, — sa ma inveti gramatica? Nepriceputi igno-
ran^i §i— indrasne^i ca sa nu zic obraznici ! (§tergand nervos §i indreptand) „vacile
mananc- u Nu piatifi cu nimic painea pe care v'o da tara !.. Toate trebue sa le fac eu,
numai eu, robul fara rasplata!.. Munca Dom'le, munca serioasa, care sa fncununein
definitiv opera, o-pe-ra, ma'ntelegi?

Lui Cbiosea i s'a pus nodul. Frica i-a uscat gatlejul. I§i ingt)ite in sec rasuflarea
greoaie. Intepenit, mi§ca doar din degete pe cusatura pantalonilor.

Dar, fulgerile din ocljii Conuiui Enake se potolesc. Valul de bunatate al tempera-
mentului sau sentimental §i milos, revarsandu-se peste digul datoriei, caci „un adevarat
om de stat, arareori trebue sa-§i arate omenia" ineaca teroarea care a damblagit tre-
cator pe Cbiosea.

— Ce-o s3 va faceti, ma intreb ? ce o s5 va face|i, cand n'am sa mai fiu Eu? ros-
te§te tremurator Conu Enake, cu bratele in tavan, cu un ocbiu incbis ?i cu durere
stapanita in glasj — ceo sa va f acefi ?

Induio§at de vedenia unui neprev8zut sfar^it, Excelenta Sa, ca tofi indispensabilii
pamSntului, simte golul, simte nimicul impotriva caruia atotputernicia sa se spulbera
neputincioas8. Mila de sine Insu§i il frange. Cuocbi visatori de bou,intreababiand:

— R\ vre-o decorate?

— Nici una Domnule Ministru...

252

BCU Cluj

— SS spui directorului dumitale, c'am spus eu, s§ te pue pe tabloul de 10 Mai...
Eu v3 cert, eu va mang§i. - S3 vie DanailS.

DSnaila era pe-acolo. Pandea, nevazut ct)emarea stapanului. $i s'a strecurat inauntru,
cu pa§i inabu§itij ca $i cum talpile gl)etelor i-ar fi fost de asbest. Oprit la doi pa§i de
biurou, ?i-a !nci)inat cu smerenie capul in spre um&rul stang, l)am&ind, scurt §i ra-
gu$it, — un crampeiu de tusa, w atat cat trebue ca sa-ti veste$ti sosirea, fara s8 ener-
vezi pe cineva, sau sa-1 sparii".

Conu Enake, scos din plasa a cine $tie ce ganduri grele, sau u§oare, sau marefe,
s'a scuturat cu fiori. In privirea IntunecaiS $i sfieinicS a secretarului, — de care uitase
ca-1 ct)emase, — n'a cetit nimica bun.

— Ce-i?

— Pai nimic a$a... Coane Enake, dar. .

— Ei, spune! Nu-mi da emotii inutile cu figura asia de cobie. Ce s'a intsmplat?

— R venit raspursul Marelui V:zir...

— In sfar^it! Decretul?

-- Da. .

— $i decoratia?

— Coane Enake, rnari pezevengl)i sunt Turcii...

— Cum? Nu-i in briliante?

Nici cu, nici f£ra*.. numai decretul cu o adres& expiicativa. Mi se rupe sufletul
gandind la cei cinci ani de corespondenfa fara de folos- Mari peze. .

— Destull ftdu decretul sa-1 vad impreuna cu adresa... Alama lor de tica!o$i!
Conului Enake, i se nazSrise? cu vre-o cinci ani in urma, cum ca un strarao? do-

bandise pe vremuri Ordinul Jfticar* in briliante, decorate cu drept de mo$tenire asupra
urma^ilor De §i constelat aproape cu toate decorafiile pamantului. una cu briliante nu
capatase inca, vremile fund tot mai grele §i regii tot mai saracL via sancercam, — $i~a
zis Excelenfa Sa, — Turcul e nobil.." corespondents protocolary plina de docu-
mentor! ginga§e deoparte, de raspunsuri evazive de cealalta, se urma timp de cinci ani,
cu intreruperi pline de resemnare, pricinuind nadufuri $i sudori lui Danaila, silit sa tot
copieze si sa recopieze conceptele stapanului. Hcum. prin aceasia ultima ariresa, vinriatul
plietisit, certifica rno§tenitorului de pe malul stang al Dunarii dreptul de-a purta ordinul
Jfticar" in briliante. Cum fnsa, decorafia fusese odata data in natura, se reinoia numai
decretul.

Dupa cetire indelunga cu repefiri necajite ?i opriri cu rasupare t>arait^ ? Conu
Enake, patat vSnat peste stacojiul fefei sale apop!ectice : ridica privirea in spre un colt
impaienjenit al tavanului $i zise cu manie stapanita:

— Care va s£ zica, numai decretul... Pentru sdreanta asta inconddaiS au slujit ai
mei Padi$al)ului, plini de credinta... Spun ca au dat-o odata... Ei, dar s'a pierdut! Ce
mare lucru dacS mai dau inca odata ..

— In briliante, Cucoane...

— Cum?

— Mari pezevengtji Maria ta...

Ca o qratulare pornita din str&fundul unei sinceritati totdeauna strivitS, buzele
Excelenfei Sale rostira urban, pianissimo dar eneryic :

— „Ri sictir!"

Cu mana pe clanta u^ii, Danaila privi cu amara duio^enie f^ptura mal^nita a sta-
panului sSu, care cu mainile pe pantece, batea barabancea in tempo de rnar§, murrnurand
taios, cu ocl)ii in bagdadie:

-•— „Ingra|i ?i nerecunoscatori !"

Dar nici nu-?i strecurase Danaila de-abinelea burta prin crapatura u$\'h cand se
auzi recb^niat:

— „(Iite bSrtie de-o sutfl- •-■ Du-te la easier sa mi-o scljirnbe in cinci ijartii de cate
un poi, dar noui. Plec rnai de vrerne astazi, — am spus s^-mi pregateasca baia .

Baia Conului Enake!-.. O a^teptau cu bucuria §colarilor in preajma vacantelor toji
func|ionarii ministerului, cSci, plecau cu trei ore mai de vreme dela serviciu. Gratie
pcelui Jnsttnct gtat de van" ce ctynuise in ascuns toata viafa Conului Enake §i care it

253

BCU Cluj

mat nccSJia $i acum mai mult din obl$nuint§, — odata la doufi ssptSmani, — un siispin
da u$urare umfla pieatul funcjonariior. lar casierul, scljimband suia in cinci poli$ori noui,
Infrapa cu Danaila scljimb de priviri $i clipiri de gene pline de sufcinfelesuri de$ucl)iate.
fl$a dar, o situeta femenina descrefea, la data pxa, fruntea grea de ganduri a marelui
om de stat. Pe vrernuri, i$i risipise vlaga cu mai multa generozitate totdeauna insa in
tainS, discrete sfar$indu-se la gandul ca ar putea sa pateze plato^a aparentei dar inaltei
sale autoritap morale. $i $i~o risipise vulgar, — cbinuind carnea de roabe a fetdor de
pe mobile sale sau resfafandu-se dm cand ia cand in $orj;ul aib al vreunei fete din casa,
pe care o cople$ia de ocari din pete, a doua zi pentru ca: „sa creada toanta ca visat"
§i pe care o congedia apoi neintarziat: „ca sa nu-?i ia nasul la purtare". Sensual pana
la perversitate, cu pofte totdeauna noui, i§i daduse seama d3, nu $i le-ar p satisfacut
decat cu rizicuri mari In lumea femenina a clasei sale, unde i§i creiase legenda unei
pudicitafi imaculate, pe care o intrepnea de altfel cu deosebita grija prin atitudini de
sentimental romantic, preasiavind iubirile pure a la „Paul §i Virginia" sau suspinand
!n3bu§it, cu privirile duse departe, ca §i cum ar p fost inoculat cu sentimentalism acut,
oridecateori ISutarii cantau: „La §alul eel negru priveam in tacere" sau: „In zadar, in
noaptea neagra caut sa te regSsesc!... In realitate, femeia pentru dansul nu era nici
lumina, nici zambet, nici ginga§ie, nici complexul de intrebari farfi de raspuns al „vifei!or
amororo§i". Era: „instruoientui placerilor nemarturisite; paratonerul pornirilor genesiace".
Toata darnica risipa a naturii, tumultuoasarevarsare a inimilor calde ale caror pulsapi
se topeau in dumnezeiasca armonie cosmica, se materializau la dansul in formule brutale
pe cari le prefuia drept o inalta filosope a viepi: „mai intaiu e pofta, — asta vine dela
diavol, — aooi gestul §i la urma scarba... pentru ca apoi ? iara§i sa vie pofta ! flsta-i
amorul". Obi$nuit sa-$i prejuiesca pecare gest $i pecare acpune, se judeca adesea, oca-
randu-se aspru : „Sunt un posedat, cu mult sange indraait. Daca n'a§ p mo$tenit locul
unde ma gasesc, a$ p cutreerat lupanarele. Totu$i, — e un merit ca am §tiut sa le fac
a$a cum le-am facut §i o virtute ca inca ro§esc, mai ales... dupa Ci - u

Valvataia asta de porniri lubrice o imbrobodise pentru top in porunci lapidare;
ftNevoi ru^inoase" sau: „Debo§eriile viepi, contra carora orice om moral trebue sa lupte
§i sa le invinga". Ian cand cei mai de aproape il incolteau:

— Cum, Coane Enake, nu se poate ca in toata via^a sa p ramas...

— E, nu zic asta, — a§i minp. Dar daca am facut-o, este numai pentru ca sa nu
se zica cumca nam cunoscut femeia!

Nineta e blonda. Nineta e armonios zidita. Are carnea pietroasa $i ocl)ii negri,
uneori cu priviri de pisica infuriate §i prea adesea invSluip in abureala deparfarilor,
unde gonesc visurile. Era fata unei modiste — tata necunoscut — franpjzoaica pripa^itS
pe la noi §i care murise neprkopsita. Conu Enake o descoperise intr'un atelier de pan-
z^rie, unde*§i lucra dumnea'ui albiturile. De doi ani, la pecare doua saptsmani, Ninela
ia drumul casei Excelenjei Sale.

Si'n seara aceea, Brusture de§i primise ordinul categoric ca-i liber, ramasese. $tia
ca vine Nineta. Cu doua saptamani mai insinte o intrezarise intrand $i acum, incins de
dorinp f&ra nadejde, ramasese totu^i. Nineta sosind, a zarit prin descl}izatura u^ii bibllo-
tecii capul tanaruiui plecat in carp §i-a furat in treacat o privire svarlita cu teama dar
incarcata de fagaduinp. La plecare, in poarta, Brusture i-a e?it l^otarit inainte. Cuvintele
erau de prisos. I§i adancira inflacarap privirile, simpra clocotul sangelui irtfrapndu-i §i-§i
topira inporarea intr'un sarut nesfar$it. Dinpi de lupoaica ai fetii insemnarS cu
rubine buzele baiatului. §i pornira la bra^ amG|ip de voluptatea clipelor cari aveau s^-i
contopeascS, trecatoare rascump^rare a vie^ii lor de robi, platip mesctjin pentru darul
impar&tesc al fapturii lor.

Ramas singur, Conu Enake se posomori. O undS de melancolie il mototoli* Se
sfmtea vl^guit Nineta ii sur^sese Ia plecare ironic ?i compatirnitor. Pentru intaia oara
«ma§ina de carne* ii ceruse ceva care trecea $i paste sufca de lei §i peste msj oacele
sale de realizare. Din silueta ferneii se desprinssse t^cuta, smerita ca o floare gata sa
se 'ofihis:! s>tea dapa o mnriiere ilurninat^ dz zambetul omenos al intelegerii. Peste
rajrfoleala sensuala a Coiului Eiak2 «vaazitoarea de sensapb), simpse trecand, fugara
ca< ?i clipa, nevoia unai ginja^ii proaspete, pllnS de iertare* Din toate acestea? marelc

3S4

BCU Cluj

om nu prlcepuse nimic. Se $lm\la tmbatrSnit. De bunS seamfi fmbucase prca mult la
dejan, ori il eaervase nespus. cbestia cu decorajia turceasca.

»Trebue sa iau o curatenie" cugeta dansul, a§ezandu-se la masS. §i Inccpu s3 cia~
pSiasca icrele moi, pe care i le servi cu mi$cari socotite, acelea§i in §irul atator zile
scurse, batranul staroste al slugilor, Pavel. Dupa §uncfi §i piept de curcan, goli setos
doua paljarc de via. Privi apoi indelung, la ftacarile care §erpuiau cu trosnete in camin.
neiini§te ciudaia, nemai incercata pana atunci, il cljinuia- „Far& indoiaia, mi-am de-
ranjat stomacul * . . Hpasarea asta de-acolo vine, ca allfel, de unde dracu navSIesc
gaadurile urate? 11 $i resemnat, renunfa la prajitura §i la compotul de piersici. In sctymb,
mai bau un parrel 51 sorbi, cu narile umfiate, cafeaua pe care i-o turna Pavel.

— Ren vazut in salonul galben, ni§te manu$i cenu§ii de damfi .. . Ce~femeie, afarS
de aia pe care §tiu eu ( - a fost astazi pe*aci ?

— Vau cautat duduile Zoica §i Marioara, cona§ule.

— R \)a\ pupazele... mormaiincruntat Conu Enake; astfel botezase dansul douS ne-
poate de sora, singurele sale rude, pe care nu le putea suferi pentru ca erau „d)eltuitoare
$i luxoase, prost crescute, atyiate dupS barbati §i-i doreau moartea » . ." •

— $i ce vreau ?

— Pai, ziceau c'au venit s3 va vada . . .

— 'M da, — le era dor . . . Nu \\-am spus sS nu mai la$i pe nimeni s8 intre In
saloanele diplomatice, cand nu sunt eu acasa?

— Le-am spus cona§ule, dar au inceput sS rSdS ...

— Hai ? . . .

— $i-au zis ca, de ce adica sa intre acolo numai moliile, cS la urma urmelor tot
ale dumnealor au sa fie toate ...

— Cum ? fl§a au zis ? Rm sa le dau afara definitiv... Toate ale lor, bai? Pa§ti
murgule . . . Numai daca cumva mi lua Dumnezeu mingle . . . ToarnS-mi Porto.
Pentru maine diminea{a: fracul Nr. 1, jobenul Nr. 1, pantofii de lac Nr. 1, lada cu
decorajii ; trebue sa fim cu tojii in par, ca vine Majestatea Sa s3 inaugureze Palatul
Culturii Poporului.

— Cona$ule, inganS sfios Pavel.

— E, ce-i ? Ce dracu avefi astazi tofi, de v'afi intunecat a§a ?

— Cona^ule, nu vorbesc pentru mine, ca eu, — de, — sunt bStrSn, n'am s£ mo§-
tenesc pamantul ; dar m'au rugat aide Sandu, $i Tudor, §i Surlea, §i Profira cu flglaia,
sa pun vorba buna pe langa Maria Ta' — sa te'nbunez adica §1 sa le crezi ....

— Ce vorba buna? Ce'nbunare? Nu's eu totdeauna bun? Ce se le cred ? Cfi's
umflati de satui §i de trai bun?

— Nu o mai pot duce a$a, boerule... s'au scumpit rau toate celea. .. n'au legat
pana acum doufi intr'un tei; ce bruma primesc leafa, se duce toata...

— Cum sa lege $i cum sa nu se duca tot, daca's risipitori, curvari §i be|ivi!..Nu
se gandesc decat sa-§i umfle burta, alt ideal n'au, ma'ntelegi ?

— Vai de bucuriile lor, Maria ta!-.. Omu-i trecator... Ca maine s'ortrezi §i f ar&
ocrotirea Mariei Tale... N'au nimic pus de oparte, pentru zile grele...

— Dar cine are par'ca ? Cine mai e sigur pe ziua de maine ? Oite, bate razboiul
la u$a... Praful sa se aleaga de toata truda §i agonisita oamenilor ! . . .

— Nu te mania cona§ule, da imi dau cu socoteala ca au §i ei farama de drep-
tate. Mare§te le simbria dela flnul nou ce vine, nu te uita §i dumneata in crucea banului...
Mare ponana ti-ai face...

— Pomana 1 To{i la fel, lacomi de bani ca §i cum n'ar mai p §i altcevamai de pref
pe lume. Huzuresc toata ziulica, tainul le merge, leafa le merge §i tot nemultsmiti sunt . . .
Ce vor? Sa ma jupoaie ? Nam. ca pe mine nu ma plate§te nimeni pentru slugaria mea...
Sunt eel din urma servitor al tarii... De ce nu lua^i pilda dela mine?

— Ba luam Cona§ule ? de ce sa nu luarn,' vai de pacatele noastre... dar suntem
oameni sarmani . . .

— Sarmani ! . . . Dar dac5 traiati pe vremea robilor, ai ? • . .

— Pai robii erau tigani, Maria ta . . .

— E, tigani, tigani • * • da vorba i ca ei ar fi.facut pe degeaba toata slujba voastrS.
nja'nlelegi ? $i voi a|i ft cer$it pe la porti * . •

• %5Q

BGU Cluj

— - P&cat Cona^ule de-astfel de vorbe, slujim aid de-atat amar de ani . . .

— Siujiti cu credinta inainte ?i nare sa va para r3u, — de toti am avut grij&. —
Pe toti v'am trecut in testament, inainiea tutulora ! . . . Cine's mai aproape de mine ca
voi? Rvo\\ r^bdare $i m8 vefi pomeni in toate zilele vie|ii voastre. . . sfl petrecefi
batranefi impletite cu aur...

— Dumnezau sa~ti dea sanState Cona^ule...

— Z3vore§te §i du-te de te culca. Maine la §apte cafeaua.

E singur ca intotdeauna §i parca nu-i ca totdeauna. No3ptea aceasta nu-i ca cele-
lalte. II apasS tacerea §i nu-i vine sa se culce. Nu indrasne$te sa stingfc lustrul eel mare
din tjall; ba dimpotriva, aprinde §i'n biurou $i in saloanele ro§-galben $i albastru $i in
odaia de eulcare. In salonul galben da din nou cu od?ii de m&nu$ile cenu^ii. $i'n lumi-
nilc oc!?i!or i se aprinse jaratec „ Toate ale lor, Ijai? Dar de ce? de ce?... Mai bine
ale nimanuia daca n'au sa fie ale mele... Rm sa le dau foe intr'o zi! „$i degetele de
piele cenu$ie se mi§cara par'ca ritmic, ca pe clapele unui pian §optindu-i: »ale tutu-
lora',.." Daslu?i apoi cbiboteli de ras stapanifc §i §opoteli. u§a scartai prelung §i un
curent de aer rece §erpui in juru i. Cine a l)ol)otit a$a? Un gatlej nevazut a rostogolit
cascade de ras.- Cine? Conu Enake simte cum il ia cu ingi)e| din moalele capului
p&na'n buricel2 degetelor- Parca'i jungljiein inima- Un burgt)iu drficesc ii d£ cep, patrun-
zand cu svacneli. Cauta ratacit $i sperios in juru-i, cu auzul incordat. BStaia ceasorni-
cului din buzunarul vestei create, iovindu-i coasteie. Ii asvarle pe mfisut& alaturi de
manu§ile cenu§ii. „Cine a spus ale tutulora?" $i i se pare deodata, cum c& ar veni de
departe, str&in intr'o casa straina, prinire lucruri pe care nu le-a mai vazut. Sunt totu§i
ale lui, le-a strans cu casna $i parale de prin toate dugh>?nile cu vecbituri ale lumii.
„Sunt ale mele, ale mele!-." Cuvintele i se pierd in balbaieli. Sudori reci il incearca.
Gafaind> cade greoiu pe divan: „Doamne ce-i asta?" $i incbide oct)ii, strange pleoa-
pele, ca sa nu mai vada. Prin negur& insa, vede mai bine. Din clar-obscurul unui un-
gljer, bronzul a trei fauni pompeieni incepe sa se nuanjeze in alburiu, apoi in alb-tran-
dafiriul carnei- Iata-i cum coboara de pe soclu, ranjesc, se ciup §i incep sa dSntuiasca
cu cbiuituri drSce^ti. Toate feneile de piatra sar dela locurile lor iar de pe panze na-
iadele §i nimfele goale se desprind dintre copacii vopsifi $i cad pe podea, rSspunzand
cu gesturi voluptuoase djemarii faunilor. Insa^i Maria Magdalena, cu ocbii plan§i, franta
dq durere, n'a putut goni ispita; s'a desprins de lang& crucea insangerata §i-a coborat
cu parul ei blond in lumea paganS a altor veacuri, dupa ce mai inainte, sarutand pi-
cioarele iubitului rastignit a §optit: „Doamne iarta-ma, caci din pacat ne am nascut ?i
prin- pficat ne vom mantui u . Un Bacus beat i-a lins lacramile §i ea de'ndata a suras.
De pe paravanul din fata sobei, un cavaler pudrat ;i doua marcbize, pa?esc in pas de
menuet inspre sarabanda trupurilor goale.

— Hsta-i noaptea Valpurgiei!, — balbae Conu Enake, — dar ce cauteu aici? Doar
nu-s diavol... Un ritm de iad incepe sS se desprinda din mi^carile pline de cbemari
atajatoare ale atator forme sculpturale, ca ?i cum toate vietile topite de me^teri in
piatra daltuita, abia acum straba,tand veacurile, s'au contopit intr'una, unica cea
adevSrata, insuflattta de zamislitorul gest .. Cu oroare, Conu Enake vede incolacirile
sguduite de spasmuru aude boboiturile isterice ?i atingerile prelungi ale buzelor
arse de frigurile poftei.

Un satir, strangand la sanui paros o nimfa, striga: „fliurusum!' {

— flsta-i Turc! vrea sa exclame Conul Enake, dar.. o noapte p&cloasa ineaca
totul. Cranii laptoase incep sa apara ranjind.

— Pute a Ijoit §i aud oase ciocnindu-seL vrea sa strige Conul Enake, dar sfortSrile i sunt
neputincioase. Din gatleju-I uscat §i acru, nu poate scoate nici un sunet. Vrea s3 ridice
bratele, vrea sa-§i mi$te picioarele. Truda fara de folos. R tnlemnit a§a

— Cat? Poate pentru totdeauna.. Poate ca am murit?

§i scl)eletele ranjesc, incep s^-$i descle^te maxilarele; vor sS cante. §oapte ca-
dentate incep sS joace, intov3ra§ite de tictacurile tutulor ceasornicelor §i pendulelor,
din toate epocile, adunate de boer in anticaria sa. $i maxilarele cantar§: „Toate
tree, pacatosule! pacfitosule! pacatosule!..." C^ntecul ia proportii uria§e, plesne§te in
ziduri, raspandindu-se !? a otic prin loate incdperile. Un sc^elet se apropie de Conu

256

BCU Cluj

Enake, ?i amoros il sarut& apasat pe buze, scra^nind din dinji §i trimi{andu-i rasuflarea
de crivat paha'n maruntaie. Hpoi lungindu-se pana'n tavan ii mangaie cu falangele
djelia, in cre§tetul careia lasa sa cada, greu §i rece ca un bulgare de gl^iata, -
un scuipat. Ceasornicul eel mare incepe sa bata cu rasunet de clopot

-„Mor! u ... ingana Conu Enake §i fntr'o desnadajduita opinteala salta in sus, se
indreapta cu pa?i de somnambul in spre o etajera, ia candelabrul sprijinit pe umarul
uhui ciclop ?i repezit par'ca de furiile vazdutyului, intra in ljall, isbind cu sete ceasornicul
care se naruie cu ljuruit de sticla sparta §i sfarait metalic de ^uruparie §i ro|i. R descl)is.
oct)ii mari, leoarca de nadu§it §i clanfanind. E pe canapea. Lini§te in toata casa. Ceasor-
nicele svonesc u$or iar pendulul eel mare glasue^te grav

— „Visuri urate dar ?i-o incercare! gande^te Conu Enake sculandu-se. Trecand pe
l&nge masuja, zare?te manu^ile cenu§ii. Le apuca furios $i le sdrentue§tc cu rautaie,
aruncandu-le intr'o urna funerara greaca. Pa^ind inspre odaia de culcare, mormaie cu
reculegere.

— Ori cum, trebue sa dau maine un acatist...

(Va urma).

BCU Cluj

V I A T A

DE

N. MILCU

Ilrea in trup la mine, dar trupul meu murea,
$i-am vrut s'o iau cu mine'n pSmant, insa pamantul
Ca pe o albina mica, o'ntr'aripa u?or,
$i~o deslega de tina, — s'o risipeasca vantul.

Eu nu §tiusem Inca albina fermecata,
Hripa de lumina peo raza se frangea,
In pulberea de aur se risipea o pata...,

$i'n ziua aceia nimeni pelume'nu plangea.

$i'n pragul de'ntuneric am prefuit-o, — abea
Cand lunecau corabii pe apa morfilor
§i luna, ca un galben, topindu-se ungea
Vazduljurilor moarte, fafana porjilor

fllbina fermecata se oglindea in ape....
$i, vrand s'o prind in mana, gemui simfind-o cum
Pierind cu mine odata, s'aprinde sus, departe;
floare de lumina pe-un lujer'nalt de fum

BCU Cluj

f ,. &

R A T U L

DE

GIB. I. MIHAESCU

II

r e mu!t s'a Irnplinit anul, de cand am venit in Bucure§ti. flmenintarea iatalui meu
s'a realizat; pensioara mi-a fost taiata: «...sunt informat dotnnule ca nu te-ai prezentat
nici la examenul din Iunie, nici la eel din toatnna. Ca nu te-ai prezentat in Iunie, treadi-
mearga, mi-am zis. E, To fi amanat §i el pentru la toamna! $i toamna, ia zilnic gazeta,
cete§te-o de sus pana jos. Pana vad publicatia cu reu§ifii- Ia s2 vad; zic, procopseala
lui fi-meu> §i cetesc tot nume de baeji de treaba. Numele nemernicilor lipscau. Iar mai
pe urma aflu ca nici n ? ai dat pe-acolo Crezi dumneata ca eu n am oamenii mei cari sa
ma tyna in curent cu via^a dumitale? Ei bine, pentru l)aimanale, n'ara para!e!»

Km crezut cS-i vorba tot de~o sinipla amenintare. Dar de doua luni vad ca tata nu
glume$te...

Sunt grozav de stramtorat : coana gazda maraie- lata fnsa un lucru nea^teptat: in
aceasta rastri^te sufleteasca §i materials, zambetul cu care ma private domnul $ef se
coboara asupra-mi ca porumbelul mantuirei. Domnul §ef m'anunja c'a facut raport de
marirea lefei, pe care insa nu la trimes inca.

Ct»iar tine sa-mi repete, doua trei zile mai apoi ?i cljiar peste o saptamana dela
facerea raportului, ca nu l'a trimes inca* Hm, ce a$teapta domnul §ef?

# *

Domni§oara Vasilescu constats c'arn slabit mult in ultimul timp. Xntr'adewr simt o
oboseala care mi slee§te tot corpul. Menajul cu proprietarea.^a, pe care, iata, sunt atatea
luni de cand 1-am inaugurat, nu merge deioc. Ma costa scump $i nu mananc totdeaura
dupa foamea mea. Am impresia ca rnadarn Frosa, care fa|a de vecini se comporta acum
ca o sojie ta regula, pune bani deoparte. Cm vine luna imi acapareaza toata leafa ;
abia imi mai intoarce §i mie dupa aprige discufil cate un leu, doi, pentru covrigul mstinal,
dela simigiul ce-§i plimba in fiecare dimineata bufetul ambulant prin biroul nostru.

Cu toata frenezia ei nocturna, cu toata gelozia cicalitoare, cu care rr& am^te si
cu toata revarsarea sanilor, care, cand e incorsetaia, pare o enorma cocoa§a crescuta
in piept, a fnceput sa-mi $splac8* Firele albe din pSr i sau inmultit* c^ci devin pe z\

. 259

BCU'Cluj

cg trece mai vizibile; picioarcle H sunt din cale afara de groase §i daca elc mai trczesc
un intercs tot mai slab in intimitate, — cand sunt incalfatG §i lasate vedcrilor de rocbia,
pe care §i-a scurtat-o dupa ccrintele modei celei noui, par inporatoare. Moliciunea de
puf a carnei abundente, care la inceput parea un deliciu, mi sg pare acum fada §i cl)iar
ma scarbe^tc.

Semn bun. Inccp sa rcactionez. (§i asta ma bucura din cale afara). Intr'o noapte
cljiar i-am Jntors §i spatelc, tocmai cand se pregatia sa-mi reserveasca mangaierile ei
anostG. Zadarnic a protestat, zadarnic s'a sbatut sa ma atraga. Km isbit-o cu piciorul
in pantecul flasc, atat dc puternic, ca a plecat, jurandu~se pc oct)ii (pentru ea, eel mai
teribil blestem) care-i Iacramau, ca nu va mai intra niciodata in patul meu. flm pufnit
dG ras. Nici nu-mi mai trebue. Pur §i simplu imi face greaja. Reacponez, reacponez.*.

Caci zilelG trccutc, am surprins insfar$it, unicii sani virginali din pcrceppa fiscala a
circ. XXIX. Mi-au ramas inca in ocl)i, mici $i tari ca doua jumataji dc portocala.,. I-am
surprins, cand maimu^oiul s'a aplccat mai mult decat trebuia.

— O, sanii aceia... am mai vazut gu destui sani, dar a$a dG tari, ca pana $i raza
ocljiului sa sg franga intran§ii, dG cand sunt, nu mi-a fost dat sa vad. Cu adevarat ca
in ziua dG azi trebue sa intorci ocl)ii spre fetele pocite, daca ti-i amintc sa mai intalne§ti
curatenia feciorelnica dc odinioara.

Dealtminteri, dc cateva zile ma uit §i nu-mi vine sa crcd. S'a mai ingra$at oarc
sau ocbiul mcu vede mai drcpt ?

Domni§oara Vasilescu nu mai g acGca$i, dar aproapc deioc nu mai g accea§i! Piclca
nu-i mai g nici vanata, nici neagra ; ca are acca arzatoare culoare incl)isa a sudului §i
oct)ii nu-i mai par a§a de mici farii ocljelari §i nici a§a de neobi§nuit de mari prin
ori^elari. Iar ocljelari cu carlige poarta numai la biurou; pe strada i§i pune ocljelari fru-
mo$i fara rama ?i cu calu?ul dG aur. Rm cereetat-o apoi pe furi§ in mai multe randuri,
f^ra pared dinaintG plasmuite : piciorul i-e mic, glesna subpre, iar pulpa destui de plina
S& vorbim drept: nu sunt astea atributele unui frumos picior? Nasul nu-i a$a de turtit
— e un fel de nas in vant ca al rusoaicelor, in orice caz mai presc decat enorma p&tlagea
vanata — forma §i culoare, — de pe pgura coanei Frosa.

Iar intr'un r&nd bagai de seama ca in lipsa domnului ?ef, funcponaril ceilalp in
drasneau sa-1 ia in varful spcljiului cl^iar fa|a de mine. Desigur nu intindeau gluma
prea mult, caci nesiguranja §i neincrederca inca domneau Intre. noi.

Crezui mai intaiu intr'o cursa. Dar ei prinscra ?i mai mult curaj, v^zand di nici
nu iau apMrarca §efului, nici nu ma grabesc sa-i dau raportul.

Insa nimic nu scapa dintrc dinfii mei. flceasta fu bucuria mea cea mai mare : puteam
dcci sS-mi ascund pl&cerea zeflemelei pentru ca pe urma s'o rod numai eu singur. pe
de-a'ntregul, ca pe-un os tare, un caine incercat Ma socoteam deci stapan pe cea mai
mare intalepciunc. ^i priveam cu mila pe nenorocitii ce mi se dau pe mana unul dupa
altul, de dragul unei glume sau rautafi naive, incurcandu-se pecare, — cand speriat de
propria-?! vorba vrea s'o dreaga — tot mai mult in latul pe care in orice moment l-a§
p putut strange.

Bietele fiarc ! Ei nu erau dc fapt decat ni$tG simpli oameni. Vai, ni§te biefi? sarmani
oameni!

De unde putuscm oare scoate asemanarile acelea bizare, cu reminiscentGle dcla
cursul dc Istorie Naturala? Doamne si acum imi vine sa rdd, cand imi amintescl...

Numai vad nici plesiosauri, nici balauri, nici balene, nici molu$te ori alte jivine
marine sau terestre; nu mai vad in capafana calului uitat dinaintea comerciantului din
coty, tragand singur l)odoro§ca pentru a face loc tramvaiului, pe domnul Macl)e dela
„cassa" si nici in proplul doamnei Popescu, cocostarcul care ciugule in marina de scris
Nenea MacljG e nenea MacljG, batraior, morocanos 91 gata sa se ia la colt cu depuna-
torii (inainte, cand il vedeam ca-i t»ne atata amar de vreme la gt)i§eu mi se parea ca-§i
rasbuna pe stapanul l)odoroa?tei) — insa bun de glume, nevoie marc la catcva palmare;
iar madam Popescu e madam Popescu, femee necajita, turnand la pecare zece Iuni
Qate-un ngu eQpil, pe care-1 lapteaza singura. ......

26Q

BCU Clu 1

tar domnul §ef, la urrria urniei are §i el o riepoata! Ce & „urat" in staruinfa lui de-a
o capatui cat mai bine... Une-ori mi-e mila de el §i-mi pare rau ca-mi bat joe de dansul
In ascunsul gandului. El nu-i parintele fetei, ci numai un uncl)iu dupa tata fara copii »
$i cala deosebire inire el unul §i noi ; tata-meu, care ma pedepse§te cu iacere de aproape
doi ani, eu care ma incapa|anez insa nu-i cer iertare...

lata, gaadul asta ma face sa ma las incurcat in micile lajuri ce domni^oara Vasi-
lescu mi le intinde cu instinctul ei femenin, subtiia plasa de paianjen, pe care, la cea
diatai mi?care a$ preface-o in neant.

Numai ocolesc ca pana acum, cu abile pretexte, invitajia domnului perceptor de a
lua masa din cand in cand la dansul. (Namila de-acasa se bucura de economie; cand
i-am facut cunoscut ca e ?i o domni§oara la mijloc, a intors plictisita vorba). Domni-
§oara Vasilescu — domnul perceptor e vaduv — dovede§te o rara gospodina. Grija de
a ma indopa cu maacari peste mancari, iista incarcata $i compusa dupa cum crede ca
mi-a gtycit preferinfele, la inceput imi place, pe urma ma revolta. Dar ma birue aroma
bucatelor §i bucljetul vinului, pe care in circumscriptie numai perceptorul ?i poate §i
comisarul ii au a§a de bun.

$i trebue sa simt atunci, alaturi de mine, dragostea fara priijana $i fara masura ;
§tiu ca la un semn al meu ea s'ar preface intr'o bucurie nemarginita, o adevarata befie
de fericire, un avant de recuno^tinfa care s T ar dilata pana 'n Ijotarele mor^ei, a?a cum
acele stranii §i rataciioare stelufe aproape invizibile, electrizate de vecinatatea soarelui,
t$i arunca intr'o isbucnire de fericire, mii $i mii de kilometri in urma fantastica eflo-
rescenja de para. §i mai §tiu ca dincolo de zidurile acestea, talazue^te oceanul groaznic
al viejei fara odif)na, ai nepatrunsului ziiei de maine, a! rasului spasmotic $i desfranat,
al ocl^iului, enormului ocl)i t)ain pandind dintre straturi de fard, al rautajei fara mar-
gini, ascunsa de trasaturile frumusefei nemarginite.

Doamne, unde-i atunci uratul? E langa mine la masa sau acolo. in tumultul ce se
aude greu ca l^uruitul de camioane sau strident ca tipatul be§icilor de automobil?

Domnul perceptor ne-a lasat singuri... imi simt mana atinsa de o piele moale §i
umeda-. o cunosc §i ma cutremur... §i nu indrasnesc sa mi-o trag inapoi? caci afara e
urletul prigoanei fara sfar^it. fl§a trebue sa mugeasca, sa bubue, sa ppe, vanturile fara
Ijodina ale iadului...

Intr'adevar, acum mi-e cu neputinja sa gtjicesc unde s'a ascuns jivina, de unde mS
pande$te cu ocljii ei de diavol impeli|at.

Strada noastra a trecut prin porii unei intamplari pu|in obi?nuite. doamna a fugit
dela barbatul ei, din palatul de pe calea Victoriei (eu nu-mi amintesc sa-1 p vazui
colegii de birou insa m'asigura ca e ceva cu totul maret: »Sa vezi dumneata — - imi
intaresc ei convingerea - afara ca afara, dar inauntru ce trebue sa fie 1*0 — §i s'a re-
f ugiat la parin|ii ei, la noi in maJ)ala. Casa batranilor — ceva mai la vale de percepfie,
— e, cum ii §ade §i bine, o casa batraneasca. Hre porfi mari de fier cu ostrete dese,
are coperi§ de ardezie vecj}e, pe care a crescut mu$d)i verde, insa pare o Iocuinja de
oameni stra^aic de cuprin§i judecand dupa marimea ei, dupa trasurile de moda veclje
cu cai de culoarea rnurei, ale stapanului (despre care se spune ca nu vrea sa puna
piciorul in automobil) §i dupa ^iragul lung de trasuri §i ma^ini elegante, cate trag la
scara cu lei de piatra mucegaitM §i cu felinare rasfrante in trei brafe — cand sunt
zile de primire.

Cum spun, fata oamenilor astora, pe cari eu nu i-am vazut fiindca deabia daca
Jes, a fugit dela barbat ?i s'a refugiat la dan§ii. Poveste veci)e ! Poate din simple fa-
soane muiere§ti, poate din vre-o neintelegere, poate din gelozie, cine §tie! Sotul ei a
ramas cu palatul lui mare^ care pe dinafara o fi cum o fi, insa inauntru ce trebue sa
pe ! Insfar§it, o daravera boereasca !

Noi, ceilalp, umili funcfionari a circ. XXIX a poate nici n'am p apat de ea, daca
barbatul n'ar p venit dupa amiaza ca tot barbatul, de sus sau de jos 5 sa-?i ridice
nevasta.

261

BCU Cluj

' §i-a oprit ma$ina marc §i albastra ca baina marinarilor, dinaintea casei vecl)i>
boere$ti; iar ma^inistul — cum se cuvenea fafa ru un boer ca dansul — s'a coborat
§i a sunat Dar nimeni n'a venit sa descljida- (Mabalaua s'a strans mai pc urma, insS
ea dovedea ca §tie da pr a par, inca de cu dimineata toate merui ti§urile astc?).

Domnul a sarit atunci nervos din ma§ina, s'a apropiat de pcarla; a sguduit, a
batut, a strigat. De geaba!

flindemnat pe ma^inist sa sara peste grilajul inalt dc per $i ma$inistul, inderranatcc
s'a §i cafarat de lungile gratii ; intr'o clipa a fost deasupra, prints auritele sagejl ascu-
Jite. Cand sa coboare, c&ini mari §i rai au sarit turbap la dansul. Incolo ppenie de om.

Mai cbemand pc unul, mai amenintand pe altul ma$inistul :-a domolit $i-a ajuns
cu bine la portalul cu geamlac cat un perete de odaie, cu lei §i cu feiinare; a sunat
a zguduit, a strigat! Nimic. Nimic. Boerul i-a facut semn sa ocoleasca prin dos; §i
peste pufin iar s'au auzit boncanituri, sguduiri, strigate, marailuri §i iatraluri. Ma$i-
nistul a revenit dand din umeri.

Htunci s'a necajit domnul §i-a scos manu$ile $i~a apucat voinice§te drevele de per.
(Lumea se stransese ca la urs, politia era toata in par, dar cine indrasnea sa se
amestece: se spunea ca oamenii a§tia stau cu Voda la masa $i ctjiar se trag din
neamuri de voevozi).

N'apuca boerul sa atinga varfurile aurite, ca din casa cea muta, apare un slujitor.
Boerul sare jos. iriapoi §i striga nepasator de lumea stransa, striga inabu^it de mania
stra§nica, boereasca: „Descl)ide!''' Slujitorul par'ca da a radc ? insa cand se apropie
mai bine, Ingalbene§te.

— Pentru ce n'ai Venit, cand am cljemat?

— Porunca dela boerul!

— Desctyde numai decal!

— Nu putem; porunca dela boerul! R spus c& in lipsa dumnealor...

— Ce lipsa mai talhjarule, ce tot indrugi aci?

— H$a e porunca boerule, au plecat de dimineaja la mo$ie...

— Mai sa nu minfi ca... ca te... ($i aid pe semne boerul incfypui un cfein din
cele mai groasnice, cu care boerii cazneau inainte pe slujitorii patato§i)... Des(l)ide,
sa vedem ..

— N u putem boerule.

— I/7$faca-l! striga la ma§inist.

— Putefi sa ma §i legafi, boerule, dar mai mult de odaia mea §i-a slugilor n'avefi
sa vedefr E Incuiat peste tot ?i civile sunt ia dumnealor. Jar daca dumneavc aslia tot
nu vrefi sa credefi... miau poruncit... (flci tacu, intorcand ocl)ii spre comisar, iar ca la
un semn, atunci, polipa toata, care pe unde se gasi, facu un pas inainte).

Boerul masura crunt pe comisar, i§i privi mSnu?ile ? pe urira lumea adurala §i
muta, pe care de abia acum paru ca o observa.

— La care mo?ie au plecat?

— N'a spus.

— Cum, imbecilule! Scrisorile unde tl-a lasat sa le trime|i?

— R poruncit sa le opresc aici...

Boerul eel tanar a ^ovait. N'a mai spus un cuvani s'a urcat in marina, care s'a
lasat inspre dansul, par'ca sa-1 primeasca mai bine. Ma^inistul a sarit pestcpoaria $i
m3?ina a pornit. Iar casa veclje a ramas pustie cateva zile, cu ferestrele oblonite de
perdele grele.

Dar nu s'a itnpiinit s&ptamana $i boerul eel tanar a revenit cu ma$ina lui albastra.
care nu facea nici eel mai mic sgomot, de par'ca plutea. De asta data ma$ina era pra-
fuita §i stropita de noroi uscat §i in faj;a avea trei ma§ini§ti. Cum au oprit, au sarit toti
trei peste poarta, au disparut in dosul casei, s'au dat iar la iveala. R\x vorbit cu boerul
tanar printre gratii §i apoi iar s'au dus $i iar s'au intors. $i de cate ori se intorceau,
dau din umeri a paguba. In cele din urma, la un semn al boerului, au sarit inapoi, au
intrat in ma$ina ; boerul a mai facut un semn $i marina a pornit. Fara dansul- El a
luat-o pe jos- Iar, cand mul^imea s'a impra?tiat, a revenit §i a inceput sa se plimbe
agale, prin fafa casei incl?isa de~apururi pentru dansul. Spun cei cari 1-au vazut in cli-

262

BCUl

pete aceiea cS era tare iatunecat §i de multe ori picioarele o iuau In zig zag pe tr<S-
toarul, pe care-1 batea In ne§tire.

Catre seara, tocmai ie^eam cu totii dela serviciu, a scos din busunar un revolver
mic $i turtit, uite par'ca-i vad, $i acolo, la douazeci de pa?i de noi, s'a impu$cat in
tampla.

$i-a fost atunci valva mare. Nu mai tSceau gazetele §i lume din cele margini ale
ora$ului venia palcuri, patcuri, sa vada, unde s'a petrecut intamplarea.

Pe urma, cand s'a potoiit tot focul—

Eu veneam iara$i dela birou ; — arunca soarele apunand, ca dintr'un agljizmatar,
numai boabe de rubin peste to|i §i peste toate — m'a oprit langa poarta cu sagefi,
trornpa unui automobil care trebuia sa iasa. flm vazut atunci pe pernele de piele verzue,
pe femeea aceia, care sSvar$ise o via^a omeneasca; statea nemi$cata cum statuse poate
51 atunci pe divanul ei moaie, incarcat de pre$uri §i perinufe, cSscand de plictiseaia ca
nu se mai termina odata!

Sau cine $tie, poate atunci doar ocljii de p3cur3, str^punsescrfi perdele^e grele cu
razele de ur&! Ce negru grozav §i scanteetor in ocfyi aceia! Ce minune de frumuscje
§i cata befie de sine, cata firicire negraita, cata izbanda, cata mSndrie $i totu$i ce fm-
pacata seninatate in cl)ipul aceia de dumnezeu §i de drac! Eu nam vazut, desigur, dar
a§a trebuie sa fie cl^ipui erouiui dus in triumf...

Doamne, cu cata buna-vointa ma privit; Doamne, cum m'au patruns de sus panfi
jos razele negre.. R trecut impar^ind aceia^i zambet de triumf $i aceia^i neinfele^i fiori
asupra tuturor, boabe de soare negru, a$a cum soarele stropea cu sange lumea asta
fara infeles.

flm auzit pe urma ca boerul care se ?mpu?case era plin de bogafie $i de frumusefe,
nu mai gasea pereclje (eu 1-am vSzut doar scurtat de-un cot §i galbejit de moarte) cS
tofi se bucurau de vorba lui cald'S $i prietenoasS, toti se indestulau din marinimia lui,
ca era pretutindeni risipa de veselie $i de dulj. $i se mai §optea cljiar, ca o marire din
cele mai de sus i-era sortita pe curand

Dumnezeule, ce oclji negri ce od)i stranii §i totu§i ce seninState pe fata aceia atflt
de oaclje^e, care putea cuprinde astfel de oclji ?-..

Ha, l)a, l)i... ocbii domni$oarei Vasiiescu. ocl?ii rnaimutoiului, sgaindu-se, par'cfi
pu?i pe gratar, in cercurile ocbelarilor uria^i Ce prapastie $i ce ru§inoasa apropicre!

Ocl)ii aceia omoratori .. Dumnezeule, care-i uratul, care-i adevaratul urat?

Stau §i ma gandesc $i s'a lasat de mult seara. E un cer numai de stele, numai
oct)i de foe- In catar^a tug^iului pe care-1 face coperi?ul din fata, Arcturus in varful
B)arului pare o picatura de sange pe-un varf de gigantic pumnal cu prasele batute in
bumhi de aur- Se sbate, par'ca s'ar scurge in jos pe wstmantul Fecioarei. Jicolo In
dDsul zidurilor trebue s& clipeasca intr'una Spicul eel candid. Intre cladirile intunecate,
Centura Zodiacului va fi deapuri coperita pentru mine §i nici odata Spicul Fecioarei
nu-mi va mai arunca in oclji rasu-i fraged 51 alb ! Dar prea departe de-acolo, un ade-
v^rat spic. tulpinitfi cu foi lungi §i incovoiate, din care iese drept un spic propriu
zlsi un fir gaibea de qniu. O visitatoare nouft, o cometa, cu spicul de foe, din m3na
ingerului nevazut al Bunei-Vestiri de maine. Ce prima vara e in seara asta!

Qi punn^l cu varf inro^it ?i dedesupt cometa! O, cum a^ vrea acum sS m& las
prada groazei stramo^e^ti, sa presimt in 'fata semneior de foe, groasnicul cataclism ce
se apropie! Frica elementara ?i fireascS! Departe de uratul insesisabil §i imprecis, mh~
clnatoire lenta, stupida groaza moderna!

Ce negru de adarica prapastie In ocljii aceia! Ocl)i de intunerec, lucind mai groas-
nic c=i ocl)H cerului, a^a precam stele venite din alte universuri arunca in urma-le umbre
de lumina Care-i adevarata lumina 51 care adevarata umbra...

Cum trebue si ranjeasca uratul din dosul giganticei nedumeriri; par'ca v£d gura
boerului tlnar, descle?taadu-se vanata ?i arStand dintt galbeni in racla de argint—

Donnul oerceptor m'a cbemat in cabinetu! sau s§ fim doar intre patru od)i. Cu*
tremurul mi-a str^batut atunci tot corpul in zigzag de fulger. M'am g&ndit: acum e ziua

263

BCU Cluj

dejappl zlua Intrcbtarci i)ataratoare, a \„ ultimatum" — uiui. $i tndata fulg&r $i cutremiit
s'au scurs §i s'au dus.

. In clipa urmatoare ma simt cu totul siapan pe mine Inirua o simt ceva, ceva mai
stransa §i glandele salivare par'ca mi-au secat. Incolo sunt tare* e un calm f£ra seaman
in mi$carile mele, nici odata n'am a$teptat atat de rabdator sa-§i termine spusa eel care-
mi vorbe§te.

Adevarul e ca tot ce are sa-mi incredinjeze domnul §ef e framantat de mult §i
cbiar dospit. Surpriza nu ma mai poate lovi mi§ele§te $i aluatul ei nu mai are cuvant
s& mai creasca- Imi par atat de pregatit pentru cele ce au sa urmeze ca ma simt ca
borfa$ul de profesie ce urea plictisit estrada tribunalului, §i pe care aparatorul din
oficiu il jeneaza.

Totu$i domnul perceptor o incepe de departe; ma ia cu ni$te regisfre. Imi vine
sa-1 intrerup: „Lasa, domnule §ef 5 mai bine sa sfar$im odata! $tiu ca alt/el nu se poate,
ca n'a$ mai putea ramane aici; $i mai $tiu cat e de greu sa rasbesc in alta parte. Iar
ca sa m& gandesc inapoi acolo, de unde am venit, nici vorba nu poate fi-..

Hstea toate sai le spun tare; §i numai in mintemi sa pastrez pe amagitorul: „iar
mai pe urma om vedea noi ce-otn face" ...Caci ramanea intr'adevar acest „mai tarziu"
§i acest „om vedea".

Nu de mult am auzit una buna. Nu atlceva decat o frantunS de convorbire intre
doi oare-cari, la o stramtoare de trotoar.

— E foe... dragul-meu... e foe de t>ada... ; ■ ;

i — Hm dar e $i foe de bogata... Daca ai bani scumpul meu, pofi avea ori cate pe
deasupra... Eu sa pu in locul tau..."

Acest „eu sa flu In locul tau" a avut rasunet profund in mine, a trezit multipele
ecouri, cari repetandu se dela sine, au starnit in adancu-mi vuet de nedescris, de par'cfi
biata cutioara a craniului sa prefacut in pronaos de vasla catedrala. Caci am mSsurat
pe rand pe cei doi vorbitori; nu era nici o deosebire intre dan$ii $i totu$ unul nu
putea a$a cu una, cu doua, sa treacS in locul ceiuidintai; iar ijazenia intrece focul cejei
mai infemale incbipuiri....

. ..Nu mam intrebat nici odata dac3 domn^oara Vasilescu are vre-o zestre. F2ra
indoiala insa. alaturi de ea voi manca mai pufth calice§te $i nu voi mai purta rufele
carpite. $i voi avea libertatea.-. Aid punctul se a$eza deasupra lui i. Ea trebuia sa
lucreze cat pentru doi la birou : dealtfel „tata unctyul" cum ii zicea domnul Vasilescu,
va avea el grija ca intru cat prive§te lucrul, sa ni se simplifice in propose dreaptd cu
marirea salariului... -

La acest gand universiiatea imi rasarea greoaie §i masiva dinaintea oci)iIor> cu salile
ei sonore $t prafuite, cu fetele ei frumoase $i multe, cusgomotul discutiilor prietenQ§ti
^i al entusiasmelor na^ionaie, zilele de examen treceau solemne, incepand cu ingrijorft-
toare dimineti ?i sffir§ind cu seri triumfale scaldate in blonda spuma de b^re^

Iar uratul a^teptat acolo intre drevele de bronz ale patului conjugal, ;ca acel sultan
nenorocos in cu$ca cautatorulut biruitor. H?tepta pocait, invins ?i — in sfar$it — in§elat
cSci.la- capatul minunatu'ui film de inctjipuiri venea infa^urat in valuri de stralucire,
sfar^itul tuturor incercarilor — licenta §i teribilul arljangtjel din; ziua judecafei: w vom
vedea..."

Doara s'a dus vremea legamintelor pana la moarte... sss... nici o vorba mai mult..

Bietul maimu|oi, par'ca-1 vad cum se straduie^te sa nu-mi iasa din vorba, par'ca
vM cum ma a?teapta in nopfi planse ?i nedormite... o\) pgura aceia jilavita de lacrami..
O, 1)0, voi $ti sa tiranizez, caci port in mine veninul atator umilinfi ^i atator n^noro-
curi... De altfel voluptatea asta se satisface dela sine; i{i trebue numai subiectul, supu-
sul. Eu mi Tatn gasit; in lipsa de altceva, e bun §i acesta... $i fie intre noh prefer sfi
fiu tiranul unei maimute, decat sclavul unui inger.

Kfara de asta maimuta, nu-i cl)iar o maimuta... Iaca, am ie?it odata cu ea pe strada;
§i ne-am invartit mult pe ulifele astea intortoct)iate ale ora^ului, pentru ca enormul
bobot pe care ma a^teptam sa-1 aud clocotind dealungul stranselor valcele dintre inal-
tele case, n'a rasunat de loc. Nici c^iaf nu s'au uitat la noi ataxia trecatori cat pot
curge intr'o jumatate de zi pe albia atator str^zi de seama, strabatute; nu insQipneaza

264

BCU Cluj

asta ca p^ream o pereclje destul de potrivit^ vreau sa spun normala, preasca — vreau
sal spun ca s'au mai vazut §i alte perecl?i la f el ?

On rniop numai $i-a varat capul in nasul nostru §i ne-a cercetat mirat, in fuga ; §i
n'a ranjit, §i n'a zambit. Dimpotriva s'a indepartat $i mai uimit de cat a parut intru inlai...

...Revin, dintr'o singura scuturare a capului, depe poteca incalcita a gandului. In
fa|a mea s'a inaltat pe cele doua truncbiuri de mamifer marin, enorma statura a dom-
nului ^cf- Ocbii i-au ie$it mid din ascunzi§ul creturilor §i din stufSria sprancenelor :
„mai baeta§, mai, n'asculp ce vorbcsc ea? a par'ca imi spun.

— (In'te gande$ti tinere? Raspunde ce te intreb. N'ai scris dumneata, colea?

— Ba da, domnule §ef...

— fltunci? Pai asta-i grav de tot domnule. Noroc ca nu s'a ratacit vre-un con-
trolor pe-aci. §i noroc ca n'am apucat sa liberam cbitan|a.. Dumneata $1ii (aci vocea
domnului §ef se rarepe $i pe care cuvat fu pronunjat distinct §i apasat) ca o aslfel de
gre§ala, atrage dupa sine, parcbet, instrucpe, procuror, substitut (domnul §ef intrebuin|a
mai multe expresii pentru aceia§i nopune, desigur pentru a sublinia $i mai viguros gra-
vitatea gre?elei)... §i Doamne fere$te, mai cate... Insa ip spun: eu nu mi incbipui decat
ca e o eroare la mijloc... (Mic logos care se termina abrupt §i categoric cuun unic:
Este?)

Zadarnic dau sa spun altceva.

— Ma rog, este sau nu? Htat!

Trebue sa-i raspund aprmativ, cu toate ca §tiu bine ca n'a fost nici o gre^ala- Rm
copiat identic. Cam repede, desigur, insa mi-aduc perfect aminfe cu cata atenpe... nu,
nu, n'a fost nici o gre?ala. R desigur... paginile dela inceput pe care le a umplut cljiar
domnul ?ef cu creionui, ca sa-mi fie de indrumare $i pe care eu n'arn facut de cat sa
le acopar cu cerneala... Da, da, acolo trebue sa pe buba. Sa vedem, caci, se cunoa$te...
Hcolo, desigur... Caci paeram u?or de tot ni$te arii de demult, cand inegream indru-
marile do nnului $ef. Copiam fara sa compar cele doua partizi intre ele, caci doar e§i-
sera de sub condeiul domnului §ef. H, t}a, vedem pe ljipopotam, cand o af.a ca el a
gre§it...

Totu§i ca sa pot cSpata ingaduinfa sa ma explic, trebue sa raspund la categorica
lui iatrebare pe care o repeta necontenit ^insistent, tot printr'un: „Este " de ast& data
desigur cu accent pe prima silaba.

— Bun I s'a terminate. s'a terminat,.. atat...
Ha, nu s'a terminat de loo

— Nu s'a terminat domnule ?ef!
,, /, — Cuu-um?

$i domnul §ef se rostogole^te asupra-mi cu o avalan§a de interjecpi, toate inter-
jjecpiie din carte, de par'ca-1 pusese cineva sa le spunS pe de rost, ca la §coala. Pe
urma, cand graiul i se articula, se departa brusc de mine, pentru a-mi recapitula me-
ritele sale mai de seama, de cand a intrat in slujba ?i pana in prezent. Pe masura in-
semnatatei lor ii cre^tea indignarea in voce. Incljeerea fu un clocot. .

— $i-acum? Cum? Rm -gre§it- Eu am gre?it? Domnule, dar dumneata ?tii cM e§ti
de periculos? Ip dai seama dumneata ce... ce... Domnule? (Domnul j?ef se urne§te ?i
incepe iar sa inainteze spre mine, de asta data incet, enorm §i grav ca o locomotiva,
care tocmai se pune in mi§care).

— Dom ...

— Nici-un domne. Este sau nu ca \\ am complectat doar trei pagini dela incepu....?
(Dinaintea colosului care se apropie nesimpt §i inexorabil, piciorul meu incepe sS pipSe
dela sine, indarat). Ma rog, este?... Raspunde la intrebare...

— Domnule §ef, vedep... patru pagini ap. . cu creionuU nu trei... $i gre?ala e
pie-a patra. - nu gre^ala... cum sa zic. se vad §i urmele creionului.

— fl, ba!...

Explozia acestui „a ba" e formidabila. E inutil acel „ie?i!" ca §i acel )5 pe loc! tt
sau „nutnai decat!" caci ea dela sine m T a ?i aruncat la u^a ca pe-o biata sctjija-

Dar inainte de a apasa manerul, domnul ?ef ma opre?te cu un „stai" ragu^it, mm
mult o borcaiala. Nu l-a§ asculta, dar mi se pare ca s'a luat dupa mine... Ma intorc...
prin semne domnul §ef imi porunce?te s3 ma apropii...

265

BCU Cluj

Imi spune ?uerat batandu-se cu paima u$or pe beregata, ca sa-i rfevie giasul :
— Imi pare rau de tinere(ea dumitaleL. $i apoi cu totul fara tranzitie, iara$i : — La
urma urmei poate s& fie §i vre-o eroare...

— Da, da! se incredinteaza singur domnul $ef, dand pentru sine, in mod apro-
bativ, din cap... — eroare, cu siguranja! Rltfel cum? Care-ar p interesul... Adicfi
interes ar p... dar prca ar p complicat pentru mintea dumitale... Insa... ce e de facut?...
Ce e de facut?

$i prive$te rand pe rand la mine $i Jn gol cu ocbi neputincio?i in fata ireparabi-
Jului ce se disease, a$a de pe nea§teptate, dinainte-mi.

— Ce e de facut?

Foarte simplu, i-a$ putea raspunde: o nimica toata de indreptare cu cerneala ro§ie.
flsta e un lucru tot a$a de obi$nuit $i elementar, pe cat de elementara §i de obi§nuit3
e gresala de care domnul §ef se incl)ipue atat de speriat.

El pare insa ca de-abia poate intrezari solufia de scapare.

— Hm, sa vedem, sa vedem. . poji sa te duci... b^ 1 -"

Htn, cat de copil trebue sa fi fost domnul §ef la varsta mea ca sa mfi creada cum
ma crede. Dear §ti eh cum imi vine sa rad de gre$ala aceia, pe care o pastreazS inc£
in registru ca pe un trofeu §i de nedibacia lui de a se preface, s'ar ru§ina singur de
atata naivitate $i singur s'ar grabi sa indrepte* Dar el m& socote^te cu tot dinadinsul
sub permanenta teroare, caci necontenit imi spune:

— Hon, nu vad interesul imediat... Ca sa-Ji p incfjipuit- nu-mi vine, nu pot crede,..
Domnul $ef nu vrea sa se Iase de loc; umfia cu foala proporpile bagatelei. Dear

§ti el cat de inutila e straduinfa asta, pentru bietul lui scop... (Caci inca ma incapfi-
tanez sa intarzii propunerea formala).

— Bietul domnu' §ef !

Ill

Iar la nunta mea cazura toate stelele cerului- De sus apasa lespedea nezgrS a
norilor peste i tunerecul umed de toamna, de puteai crede, in mijlocul fantomatecelor
cladiri, ca ai ratacit printre coioanele de roca ale unci grote marine.

In scbimb toata noaptea aceia a clocoiit de automobile $i a fost strapunsa de
faruri, pe cand copita cailor scormonea scantei din cremenea caldaramuJui. Doar ca
botul ma§inei intorcea la colt §* indata strada era inundala de puterea rePectoarelor.
lumina ce se tara pe jos, ca o panza asternuta, se intretaia cu alta ce venia perpen-
dicular §i umplea toata circumscripta XX X de-o apa tulbure jucand ca eburul. Iar peste
tot, artipcii plesneau in jerbe de stele cazatoare.

flrn patruns la brat cu maimutoiul in biserica plina de sfarsitul §i de mirosul de
moarte al cerei, printre cele doua ziduri de curio$i. In penumbra jucau$e am cetit pe
unele fefe rasetul ab ? a retinut pe altele groaza nestapanita. Casatoria unui om cu o
maimuta! Mergeam sub imperiul acestei impresii, care de fapt nu era decat realitatea
goala, caci uratul odata ce ma impins aci, numai avea nici un interes sa mai ma vrii-
jeasca. Imi desfacea voalul de pe ocbii orbiti, cu cruzime. $i doar ar p putut sa-I lase
acolo. pe frunte, voalul mantuitor al tndobitocirei.

Cand strania ceremonie incepu, inimile amutirS de spaima, toate rSsctele ingljetarS
in bereg^ti- Cantecele r^sunau lugubre sub boltile vecbi; prin fumul gros vtdeam toata
lumea aceia $tergandu-se de recea sudoare. Eram catalepticul care aude cu urectyle
lui galbene $i vede cu oci)ii lui t^peni §i usrati. propria- i inmormantare. Cum, asta era
un popa adevarat, care nu-^i smulgea patrapul ?i nu svarlea cartea din mana, ca sS
nu mai slujeasca un astfel de blestem! Imi venia sa-1 apuc de barba §i sS i-o smulg,
strigandu i: „TicalosuIe, destul cu gluma!" Barba i-era o improvizatie, care cu sigu-
ranta ar p rSmas in mSinile mele ! Totul era o improvizatie, o gluma macabra, pe care
domnul $ef o facea cu mine. Cu siguranta ca toate ma§tiie astea or sa se ridice, o s3
pe un ras general. §i binefacator, o veselie unanima §i potoiitoare!

Dar ceremonia inainta greu si fumul lumanarilor devenia tot mai inecacios. Noaptea
umedS §i grea de-afara, il tinea inauntru ?i fetele toate pSreau spectre prin perdeaua
lui deasS* Farsa ccntinuS.

266

BCU Cluj

fl^teptam s g m g intrebe: M Consimti sa id o maimuta?" Ca sa-i pot rade in nas,
„Consitnt! a > ca pe urma sa strig indata: „Hai, sfar§iti odata comedia asta, ctjiar $i
pemru o gluma, e prca de tot!"

fldevarat o gluma a$ putea face! Sa raspund popei un „nu" sonor care lovit de
catapeteasma sa plesneasca in mii de ecouri. Sa vad cum se ro§e$te nasul popei, cum
se descljid falcile domnului §ef, s'aud de-alaturi pe micul maimutoi scojand un gemat
de uimire, ca acei pe care-i palette brusc boala copiilor. Sa vad toata muitimea aceasta
care ma prive$te cu groaza, agitandu se in talazuri de capete, ingr$rradindu-se, dand
busna peste altar 51 peste lumanari spre a se desfata mai bine de priveli§te. $i pe
urma de tut, cand vuetul s'ar prescljimba in clocot infernal, sa bufnesc in ras: »Ho:
tjo... ajunge... Coasimt sa iau maimutai Caci a§a vreau eu! nu voi, nu domnule
perceptor !

Dar preotul sluje^te cu gandul cine §tie unde, cu glasul lui de vrsjifor: par'ca ar
canta cu nasul, caci buzele nici nu le mi$ca §i versetele rSsbesc pe nari. El nu m3
Intreaba nimic: oare nu t*ne de slujba intrebarea, ori el. in intelcgere cu domnul §ef,
a lasat-o deoparte? Drace, ce atata teama din partea lor? Nu vad cat de docil ma supun
la toate? N'ar fi decat simpla gluma, atat §i nimic mai mult o simpla gluma nevinovata.

Nimic. fflau apucat de maini §i strans ma Invartesc acum in jurul mesei: Jsaia
dantue§tel" Mai bine ar suna in seara asta „Daniil dan^ue^te" caci el ducea tiljnit in
pe§tera fiarelor*

Dansul lugubru se invarte§te necontenit $i de sus din amvon bomboane cad cu
sgomot de pietricele pe prund $i bucl)ete de flori. Domni $i domni§oare, a caror gateala
zadarnic incearca sa ascunda |ara strabuna, brat la brat> impart cocsrde. Nu §tiu daca
aji vazut pe paretii l)anurilor ascunse in fundul vailor de mun|i, cadrele acelca cu
batraneasca alegorie a nunjei unui vanator. LJr§i, iupi, iepuri, vulpi, misirc^i cu colful cat
pumnalul, veverife cu coada cat un tarn $i cate alte pare, brafla braf> ii formeaza cor-
tegiul nup|ial. E biata, domoala $i naiva gluma batraneasca

Insa la nunta mea vad aidoma tabloul acela care mi-a uimit peste njasurS anii de
copil, de mult, nici nu ia^afasem sa cetesc.

Bra|ul maimutoiului Imi in§faca brsjul §i ma trage.. unde? Spre patul nuptial? Nu
inca; mai e pufin pana acolo, mai e ospatul Din urma ma impinge §uvoiul animaklor
de tot soiul.

M'au scos afara in noaptea umeda ca gura de pe§iera marina. M'am desmetecit
alaturi de maimutoi, pe pernele de piele ale unui prca elegant automobil. Gandul imi
carme§te putin spre frumusetea de vis, trecand cu toata greutatea ma§inei stacojii peste
§antul unde se scursese din tampla gaurita, sangele boerului eel tanar. §i-i revad zam-
betul lasandu-se ca un senin rece de luna pe sufletul meu-..

Dar In urma-ne s'a format alaiul antedeluvian §i'n mugete, §i'n urlete, §i'n scbelS-
l^ituri, botul ma?inelor urnite, spre corabia stramo?uiui bibiic-

* *

Potopul ne pandea sosirea sa cada. Cum patrunseram JnSunfru incepu.

In lumina orbitoare a becurilor, in numar Jndoit pentru imprejursre, raurile de ume-
zeala i§i ?i umbrira albiile pe pareti. flfara nu urla vSnt, nu gemea nici un copac, sub
apasarea cumplita a vijeliei. Nu rasbatea nici un vaer §i niiric tragic nu era in folopul
de afara. Era doar ploaia aceea grea §i neagra, care cioar ma a^ieptase ta inlru in
Ioca§ul eel nou al viefei. 5i-acum cadea monoton §i crancen in b^ruit de darabana. Nici
modulate in cantecu»i sinistru, fara avant §i fara incetare, repetirea inconlnua a actlo-
ra^i doua note seci, la fel cu cantecele de petrecere sau de rasboiu ale salbati(elor
primitivi. $in urleiul acestei orcbestre intristatoare pana la ultima margine, inecand cu
totul tipatul putinelor viori dinnauntru, care zadarnic i§i mai incerca stridenfa, se s^rbatori
adevarata nunta.

Fu betie crunta, grotesca, ^ugubeafa. fopSira cu io\iu sdjelalairS, mugira. Imi
trecura pe dinainte in pas de defilare, ranjindumi cu dintii lor albi §i ascutitij cu caninii
voinici §i incovoiati- Fu un vartej nemaivSzut; o jungla in plina petrecere; sub bolti §i
gbirlanzi de frunze (c2ci sala cea mare a perceptiei era numai o verde^) in rapSnitul
amarnic al unei ploi ecuatoriale, toata fauna exotica u domestics, sSri §i cijirSi, ca toate
ligtjioanele pamantului.

267

BCU Cluj

Spectacolul era deopotriva de temut §i de ras,

Am sfar§it dcci prin a rade $i eu cu toala pofta §1 nimic nu m'a mai intristat pang
la urma< Nici macar teama cu care mi se parea ca rad uneori, (ne priveam astfel faja'n
fa^a eu §i propria mea teama §i radeam pe intrecute) n'a isbutit sa-mi stricc dispozijia.

Nici cj}iar in zori, cand am parasit sala de petrecere. (Pentru ca subalternii sai sa
cl)cfuiasca in voe, domnul $ef avusese grija sa potriveasca nunta intr'o Dumineca, ajun
de alta sarbatoare) Htunci, de rnana cu micui maimujoi, am urcat, manafi de acela§
instinct satanic spre etajul de sus, treptele scarei doua, cate doua. In mintea-mi turburata
de vin, spun drept ca jucau in momentele acelea gr£dinile templului pagan al flfroditei
din Alexandria (nu §tiu unde mai citisem blestematia asta) cu aleele presarate de grupuri
monstruoase, imperecl)ieri In piatra de specii ingrozitor de diferite, centauri strivind sub
pantec fecioare despletite, aratari cu coarne §i picior de capra rapunand nimfe cu sufletul
pe buze, masculi de lebada desfatand zeije pe Jumatate adormite.

Era dimineaja deabinelea, cand convivii intarziaji, impin§i de aburul din cap mi-au
batut violent !n u§a ^i mi-au cerut, dupa batranescul obicei al suburbiilor „stcagul ro§".
Cand dupa sgomotoase $i nesfar$ite parlamentari am isbutit sa infeleg obiectul dolean-
telor lor §i am vrut sa-1 transmit celei — cum se zice la percepjie — „in drept", biata
mireasa cazuse pe nea§teptate intr'un somn a§a de profund ca tot enormul scandal, ce
urma apoi, nu fu in stare s'o de?tepte, Domnul §ef, a carui voce (avea intr'ansa ceva
gros §i pijigaiat in acela?i timp) paruse sa conduca aceasta stranie §i matinala expedite,
se grabi acum sa comande retragerea dat fiind ca, arguments el? astfel de obiceiuri sunt
prea jignitoare pentru ni$te obraze a$a de June §i „moderne" ca al meu §i al nepoatei
sale. Degeaba! Percepjia circumscriptiei a XXIX-a nu mai vrea sa siie de capitan; caci
odata cu personalul ea intreaga trosnea din incl^eeturl se cutremura de sgomotul din
nauntru §i duduia de ploaia de afara ce nu mai contenise, reclamand cu orice pref
drapelul eel ro$. I-am lasat pe io\l sa urle §i sa geamS — eram intr'adevar nespus de
jicnit — pana au amufit cu perceptie cu tot. Caci vai, sa fi rascolit toata odaia nupfiala
§1 mi-ar p fost cu neputinja sa le satisfac macar cu o parere, barbaria $i necuviin-
cioasa lor dorinfa.

R fost ca la trei luni dupa nunta, cand imi veni ideea, care m inveseli intr'atata.

Caci nu mult dupa ce devenisem nepotul sSu, domnul §ef ma cinema departe de
octjii celolalfi ?i cu aer de voevod ce-§i rasplate§te sfetnicul Jmi incredinfa un. .. c^itanfier.

— Uite, Imi spuse, fi-1 las cinci zile. „Rurora" (strada Kurorei) este a dumitale...
Nimeni n'are voie sa se amestece acolo... Baga de seama sa te fere§ti de functionari
§i mai cu seama de avoca{i... ai vre o doi pe-acolo... H§tia trebue lasafi moale §i gura
pufina cu ei... Duca-se dracului! Hi destui negustori cinstifi acolo de-ti rup ei singuri
ct)itanta in fa|a ?i la cotor nu se uitfi sa4 tragi §i de par. Hm sa-ti dau o lista de to|i;
pe ei i-am ?i vestit... am avut eu grija din vreme. Ce te uifi a§a la mine? N'avea nici
o teama... Ei zic bogdaproste ca platesc, ce platesc. Ca daca-ar fi sa le-o fac, le tran-
tesc ni^te biruri... E?ti copil, e§ti copil... Nu te teme, acuma mi-e§ti nepot, n'am sa te
bag in foe. Cu timpul o sa-|i mai arat §i altele, mai grele de inteles ..

Rci domnul §ef facu mainile punga, parand ca pipae in aer ceva rotund.
. — fl?a lucrand, — cdntinua dansul — cu multa luare aminte §i fara lacomie n ...se
po^te face ceva frumos... (^i dupa p scurta meditate) Eu drept sa-ti spun n'a§ da cir-
cumscripta asta, pe alta... s'a vorbit oare ceva despre ea?... ai auzit cumva?..-

$i-§i raspunse singur facand semne de protestare:

-— Nu-u... Niciodata... Nu s'a pomenit... CSci asta e totul : cumpatarea...

Km ascultat cu ocl)i mari §i urecl^i lacome. Ciudat! Un sinfimant de u§urare imi
urpplea — sau mai just-imi golea sufletul de atata incarcare. Nu §tiu cum, dar mi se
"pirea ca m'am lovit cu piciorul de ceva tare, m'am aplecat uimit §i-am descoperit co-
moard sineilor Taina ?i puterea uratului! Prima subterana din catacomba unui uria$
mister. ;

268

BCU CM

Km ie§it uluit, cu darul de l)artie sub bra|. $i c&nd am incljis u$a dupa mine, cm
toatc ca dadeam intr'o inc£pere la fel de luminoasa ca §i aceia pe care o paraseam,
par'ca a$ p rasbit totu?i din cea mai intuneeata Ijruba la soare, a§a clipeam ocljii de
orbit $i a§a m'am clatit pe picioarele, luate par'ca de-o apa.

Libertatea! mi-am ^optit in cuget. Ri vazut-o? Este ea .. $?iit... §sut...

$i par'ca tot calcand pe-o podea nesigura, mi$catoare, care-mi in$ela calcatura la
pecare pas, m'am invartit beat de bucurie printre birourile vaduvite de funcponari (era
o Dumineca, z\ in care domnul §ef nu pregeta sa-?i puna la punct ljartiile dragei lui
meserii).

fttunci s'a incljegat dinainte-mi o fantonia nea§teptata ; sa deslu$it deodatS in ve-
derea mea uimita, a§a cum se incljeaga imaginea in tubul inegrit al ocl^ianuluL a§a
cum trebue sa se fi inct)egat din umbrele amurgului drumeplor spre Emmaus trupul
mantuitorului. R fost intai o palpaiala vaga care a prins din ce in ce mai multa con-
sistenfa in sufietu-mi ce se clatea de uimire mai rau ca picioarele; ocularul insa s'a
mi§cat dela sine §i imaginea a fost pusa la punct.

Da. In fa^a mea statea tatal meu.

Era tatal meu. Oare de ce atata uimire?

Pentru ca §i pe pgura lui crunta, de om care paruse nascut numai sa se necajeasca,
iata acum se lafaia alt simtimant. Tatal meu se mira - asta era ceva mult la dansul —
ba d)iar parea tot a§a de uimit ca §i mine-

— Te-ai insurat?

— Da.

— R$ vrea sa vad pe sojia ta...

Nimic mai presc- Vrea sa vada pe sofia mea, pe sopa copilului sau. Ceam de nu
ma mi^c par'ca am prins radacini in scandura, ce-am de case oclji atat de spaimantafi,
de per'ca a§ p acum cincisprezece ani, cand raenea de-mi bubuiau urecfyle : ■— „Vreau
sS-ti vad temele!" Doamne, ce am de tremur?

— Vreau sa vad pe sopa ta, repeta tata, desarticuland silabele, ca acum cincispre-
zece ani.

— Pai de!... ii raspund... SS mergem! Da, sa mergem...

$i nu ma mi$c de loc Scandurile lictjepate s'au incljegat iara$i §i mi-au inlemnit
picioarele in materia lor uscata. Ce-am de tremur?

— Sa mergem, spun din nou<

— Sus? face tata semn cu degetul.

— Sus! raspund...

- — Mai sia cineva acolo?

— Eu, ea §i unclji-sau,..
'•'--' $i servitoare n'ai?

— Am iavoit-o asearS pana m^ine dimineafa...

Probabil ca vazand numai cum dardai, tata a inceput sa dardaie la randu-i. Gura i
s'a intredesct)is intr'o parte, ca acelor ce li s'arata o spaima nea^teptata, un pericol
manent...

— Acuma, in momentul acesta, cine se gase§te sus?...

— Nevasta-mea...

— Nenorocitule ? poarta ocl)elari de cei mari, barbate^ti...?

— Are ^i altii mai mici raspund zugrumat... o. : - c o femeie... numai s'o vezl..

— Rm vazut-o, racne^te a§a de puternic tata^ ca-mi ingl)iata in gat, cum ar ingljeta
mercurul intr'un termometru, tot §iroiul de vorbe convingatoare, cu care vreau sa-1
improve.

Cu toate astea groaza lui e cu mult mai mare, ca $i cand eu a§ p scos racnetul
lui. Ocl)ii ii cresc» cresc necontenit, iau proporfiile ocl^elarilor celor mari ai nevestei
mele. Intai se da de mijloc inapoi §i intinde mainile par'ca s'ar feri. §i roste§te cu mare
groaza: „Hstea-s fermece..."

^i apoi numai decat: ■

— Vai de pacatele tele!.,.

H descljis u$a. :; ; : . ,! ,u.

— Tata, abia pot s£ ingaimez. •-' v'

269

BCU Cluj

Dar el se scuturS ca de-un fior §i sc retrage de-a'nderetelea, $inand varies mana
pe clanja. Cu ocljii aceia l)olb<^i imi cerceteaza atent picioarele, mainile, urecl?iJe*

La urect)ia drespta tresare, ca $i cand ar p r^sant deodata acolo, o urecl)e de
magar.

$t se retrage necontenit Face semnul crucei $i piere.

— Tata, strig cu atata inver$unare, de-mi sbarnaie coardele vocale dupa pe-care
cuvant ca la u.i contrabas lovit. . Tata, tata !

$i ma napustesc pe u?i, pe scari, in curte afara in sirada.

Nirntc. Tata pierise.

Iisus la Ernmaus. Luneta §i-a scl)imbat brusc direcfia. Imaginea a disperut.

71 fos.t o vedenie

Raman nespus de nedumerit, cu capul gol in strada pustie de Dumineca dimineata.
Daca a fost intr'adevSr, unde a disparut, caci mai e mult pana la coif... In colo e incljis
pretutindeni.

— Ce mai faci? imi miorlae un glas mieros din spate.

Ma intorc ca infepat de coltii unui §arpe: Coana Frosa proprietSreasa! Top strigoii
$i-au dat intalnire azi dimineafa, in preajma-mi.

— Cuum o du-uci... a§a...?

(Lungea vocakle dupa obiceiul ei cand vrea sa-§i indulceasca vorba) „R$a a insemna
„in noua situate: insurat".

— Cum s'o due? ca toata lumea...

— Sa va dea Dumnezeu noroc, e, nu m'afi... invitat la nunta.. da, s3 v& dea
Dumnezeu noroc...

— Da dumneata cu-um o duci ? ftni scljimonosii §i eu vocea, ca s'o imit, privind-o
pe sub gene satisfacut dinainte pentru regretul. pe care-l §i vedeam mijind pe pgura
cu caturi... §i ce caup la ora asta pe strada.*. Par'ca nu te §tiam a$a de bisericoasS...

— Ce biserica, maica ? Ca ma jupoaie de vie... daca no fi cafeaua gata §i sman-
tana de-un deget.. Ca d aia zisei : rTo sa-i placa, e lapteie cam apatos §i par'ca-1 vad
ca stramba din nas. $i luat drumul, femee in pre, ce ma gSsesc, pan& la piafa sa-i
aduc lapte proaspat §i gros...

— Da cine-i Sla, coan& Froso?

— Georgica, maica, de s'a mutat, dupa ce-ai plecat dumneata.. student §i foncpo~
nar... el e la Comperaiive maica... E tanar ?i draguf tot ca dumneata. Adica de, ce sa
zic? de draguf, n'o p el tocma, tocma, ca ti .. ca dumneata- dar e mai vioi maica §i
are §i-o mustacioara, de sa I mananci. .

— Da leafa cat o are coana Froso. Nu cumva o are ceva, ceva mai mari§oara
ca a mea?

— Da $tie-l norocu' cat i-o p? Ca doar arvuna pe luna dintai am putut sa i-o
apuc .. De geaba m'am mutat iar in pafcucul meu, de geaba i am facut larma la fe-
reastra .. de geaba mai mam facut §i de ras, la striini, de geaba... Ca n'a $tiut multe
§i-o data ?i-a facut bagajul... om tjotarat, maica §i naprasnic... numai ca Ta luat in mana
§i s'a §i pornit spre poarta... De, spune §i dumneata... ma indura inima sa las sa-mi
s cape a§a voinic?

C5nd a disparut §i aceastS din urma intrucl)ipare a uratului (a§a cum in poveste,
dracul iese ca sa piara la pecare raspantie tot sub aita pieie, dinaintea voinicului pornit
sa-§i caute idealul) t)otararea mea era luata, domnule proturor.

Da. Tatal meu avea dreptate! Fusesem fermecat. On po^te, la mesele acelea co-
pioase pregatite de micul maimutoi, mi se daduse sa beau cine §tie ce buruiana otra-
vitcare de simturi !

flltfel cum a$ p putut sa-mi leg via^a de acest scljelet, care se ridica atat de si-
nistru din patul meu, al nostru, din patul nunfei §i al casniciei? Caci nu e decat un
scbelet negricios, ceia ce-mi ranje§te intr'una din maldarul de perini, un scljelet ca acele
gasite prin cimitirele darSpanate; pe oasele inca bine legate, resturi de sgarciuri sau
mumipcat, acoperindu-le de acel strat vanat-piquriu §i uscat de moa§te, care nopti in-
tregt \\i tulbura visele in copilarie.

270

BCU Cluj

Da, fusesem vrajiti Cu descantecele ei zgripforoaica (sau mai de graba zgrip$orul
eel m:ire uratul, de a carui ex'steii^a reala dincoto dc ijotarui ceior vazute, mi-cra cu
neputinta sa rnai ma indoiesc de-acum) rna inian{uise zdrav&n.

— Bun! mi-am zis, cand cele doua bra{e de mumie se intinseni $i dc asta*dat&
ra§cl)irate spre mine. Bun! caci in ungt>erul min^ci meie, dainuia, nepatruns mister, ca
lespedea aproapa des'ipita de cuiul b^rnic al pu§caria§uiui, conpdenfa domnului §ef;
sim^am d acolo de covar§itoarea ei greutate, aerui nocturn §i curat al libertafei.

Ban, $i din ziua urmatoare, am luat in primire strada Aurorei. Rm Juat-o in pri-
mire, ca in d^plina cuno^tinfa de cauza $i cu sarguincioasa rabdare sa adun datele §i
notele, cu care complectez aceste insemnari. (In voiuminosut lor dosar, veji gasi in copii
extrem de fidele, care va vor trimite direct la registrul sau cbitantterul respectiv sau la
f-iptul acolo explicit aratat, toata ingeniositatea unui mare barbat de pnanje, pe langS
care truda marilor vistieri trambitafi de istorie, de a-§i scoate statul din impas, e biatd
neputinfa sau adevarat& $arlatanie; in afara de mecanismul perceperei impozitului pe
strada Hurorei, vefi gasi cele mai pne matrapaslacuri, cele mai subtile mijloace §i cele
mat nobile straduinte ca destul de nistransa noastra circumscripjie sa dea pe lang&
frumoase excedente in plina cre$tere, spre bel§ugul farei, sa dea zic §i o modesta dar
tot a§a de frumoasa cota — parte zelosului incasator, spre folosul §i mulfumirea §i-al
uneia $i~al celuilalt).

O, departe de dumneavoastra g§ndul, domnule procuror, ca adunSnd aceste mo-
deste documents §i predandu-vi-le, am nazuit cumva sa-mi u$urez partea mea din vina
sau sa cer sa mi se inlature povara ei de pe umar.

Na, caci vina mea exista ; ea consta in diabolica voluptate ce-am simjit pe cand
fndeplineam pana la extremul punct practicele domnului §ef, de a le gusta intreaga lor
savoare, de a ma incbipui insu§i domnul §ef, de a rade ca el, de a da ca el ocljii
peste cap, cand tocmeam cu contribuabilul pretul favoarei ce-mi cerea sS-i acord.

$i va pot asiqura ca totdeauna am isbutit de minune.

Era insS §i este o alta ispita care m'a incercat 51 ma incearca grozav de crancen,
ca nu-i pot resista ori ce-ar fi sa se intample. E ideea cea vesela, ideea care mi-a
venit pe nea§teptate, impunatoare §i iresistibila, odata cu cljitantierul ce mi-a incredintat
domiul $ef — socru-meu uncbiul, cum mi se lamurise ca-i de cuviinja sa-i spun. O
nimica toata, ve\i zice, o copiiarie, o stupiditate! Convin. Totu$i o sa conven^i $i
dumneavoastra, ca trebue sa pe o priveli$te inedita, biruitoare, covar§itoare, cum ar p
buna-oara un peisagiu dintr'o planeta indepartata, celui dintai oct)i inarmat cu telescopul
distrugator de ori-ce distanfa. Dar ascultafi, ascultaji sa vedeji cat de caragljioasa este
ideea asta, care ma determina sa ma dau legat in mainile dumneavoastra.-

...Daca ati urmarit cu cat de putina luare aminte aceste insemnari modeste, a^i
vazut cu ce metodS ?i cu cata indarjire §i cu cata necrutare am fost urmarit invins,
dominat de acea iasma n^gricinasa si imaferiala, cu putinta insa de a se maferializa in
cele mai divers? ct)ipuri de animale, daca pot spune astfeK urifsnizate. pe care am de-
numit-o: urat Ei bine, am r^bdat destul! E randul mcu acim sa vad pe iubitul meu
binef&cator, pe negri^iosul de domnul §ef §i pe negricioasa mea sojie, pomenindu-se
amandoi cu dumneavoastra, domnule procuror pe u^a.

Intrevedeti acum. cred, farmecul acestei lmpreiuran.

Orice pe !um?a asta nu pl3te$te o astfel de privcli^te: sa vezi pe domnul §ej\ pe
iubitul domn $ef Vasilescu, cum i se opre$te rasul de toate zihle ca un os in gSt $i
cum cele doua u.argrle negre de sub sorancenele stufoase se casca deodaia, pnfacand
doi ocbi tnici de $oarec in orl)i de elefant; iar pe strania lui pqura ce n'am isbutit a
plasa in intreg regnul animal sa vezi cum una dupa alta se sapa cutele stupoarei celei
mai sublime: »Cum frate, dar el nu §i-a dat seama ca se nenoroce§te la fel?".

Caci dorn ml §ef, ca tot ce e urat, e incapabil sa prej;uiasca un gest de Samson.
<$far$it)

BCUCluj

C R O N I C I

IDEI, OAMENI & FAPTE

OMUL CARE A TRECUT..Y

(IMP RES II)

%1 1 MI amintesc astazi, maicuja, de semrml
eel rosu pe care-1 purtai pe carare §i de Sari-ul
ce te inves/tmahta".,,

'Era un fragment din „Caminul §i Lumea" ce
nu-nii dadea pace §i 'mi revenea in minte ca un
verset. CunosQ de mult povestea leit-motivelor
acestea staruitoare — jumatate muzica, juma-
tate imagina — care f urinate printre clipcle cele
mai banale ale zilei, statdrnicesc o lame in noi.

Acum murise canfecul si doar imagina unui
.text englez, clar. §i. totus. framantat de y si de w,
staruia, palind usor. Realitatea omora rezidiul
Iivresc.

Il revedeam. In fata mea, deasupra unui in-
sangerat buchet de garoafe semnul eel rosu, ca-
latorea. Ghemuita intr'un colt de sofa, purta-
toarea lui, aromea cu fruntea in florile ce le
primise. Un soare luminos de toamna isi juca
raza §i umbra in voia schimbarilor de drum, pe
care trenul il cauta dealungul Baraganului. Li-
ni§tea unci odai tihnite dormia in micul salon
calator, unita cu miscarile unui leagan.

Pe masa, lucrurile se odihneau §i ele, stranse
din toate partile lumii: fructe rumene §i cri-
zanteme mari §i reci la pipait; tigarete galbene
: cu un miros patrunzator; o carte sfanta a Un-
gariei, frumos impodobita ■ §i tiparlta in engle-
z,este, lectura de drum, daruita de curand de o
deputatie solemna; cateva brateri de aur bizar
cizelate si carji, carti multe, toate carjile lui
Rabindranath Tagore in limbi armonioase sau
aspre, asteptand mana stapanului lor spiritual,
ale carui canturi le purtau, fara sa-i fi simtit
vreodata stapanirea.

Batranul isi pierdea privirea in zare §i cu ea,
g&ndul. Staruinta cercetatoare a! ochilor mei,

staruinta aceea care pune un f el de - materiali-
tate greoaie in jurul clipelor de yisare, iji a-
trage atentia §i te neliniste§te, nu '1 supara,
Och.ii mari deschi§i, nu vedeau nimic in afara.

Rabindranath Tagore, are in ochii hii f m-
mosi §i magici, atunci mi-am dat seama, in a-
ceias clipa, expresiuni cu totul diferite. Din
profil, arata in totdeauna o severitate, o seve-
ritate buna §i ingaduitoare. Cand >ti vorbe§te
insa, ii vezi in privire o blandete §r par'ca o
imensa §i permanenta bucurie^ de un "lucrui
misterios, care ft* . scapa. Numai cand gandul
pe care vrea sa-1 exprime ii cere p mai mare
concentrare, sau cand versul, care la el e .in. tot-
deauna cantec, il infioara, capata o fixitate de
extaz, indurerata.

Raraganul de toamna isi intinde pustiul de
tarina, ca o mare de tuciu. Tagore deodata mr se
adreseaza, cu vocea lui subtire, surdinata, pri-
vind cu grije la somnul celor care dorm in ju-
rul nostru:

— Cum seamana cu o parte din tinutul t&rii
mele! .

Un sat mo§oroit §i trist trece f automatic prin
geam. Batrinul se mira ca de o intalnire njea?-
teptata. Apoi urmeaza un schimb de priviri cu
fiul sau. Acesta din urma — sociolog §i agro-
nom — imi transmite gandul cu aceca§ voce; ita-
raganata §i melopeica: ■ - , \. ';

— Cine e mai mare la d-voastra intr'un sat?
Ii explic. Nelinistit, cauta asteptand in insirui-
rea mea de figuri administratiye, pe jandarm.
II numesc, in sfar§it §i pe acest reprezentant al
puterii. Acela§ schimb de priviri enigmatice, dar
de data aceasta dela fiu la tata. Nediimeririi
mele, eel mai tanar, se grabe§te sa-i puna capat:

— La noi, in India, jandarmul englez e eel

272

BCU Cluj

mai mare personagiu dintr'un sat. intr'at&t e de
s^dit in sufletul Jaranului indian respectui si
chiar admiratia pentru acest reprezentaht al
Metropolei, incat mai totdeauna in fa|a judecS-
tii, dupa ce i s'a facut dreptate, si i se face in-
totdeauna cand o are, taranul multumitor, isi
aratS satisfactia si gratitudinea sa judecatoru-
lui englez, uranclu-i sa ajungS. sa-1 vaza jandarm
in satul lui.

Tagore zambeste si aproba* dand din cap.

SV intunecat. De-acum toata lumea ia parte
la discufe. Dar e in purtarea tttturor a lor sai
fafa de Tagore, o rezerva* si o deferenja^ care
pune o atmosfera si mai impresionanta in ju-
rul hieratismnlui batranului poet dela Santini-
Ketan. Din balta Fetestilor, greoaie si plina, a-
bia se desprinde de zare o luna uriase si roscata,
improscand apele cu polei. In micul salon cala-
tor aban'tia aceasta este salutata cu bucurie de
tofi* Inca pujin si d'*ncolo de ^ Dunare, Cerna
Voda apare intepatS de luminite.

— Mama si copii! (Luna si luminile) si nepo-
fica lui Tagore sare batand din palme, de bu-
curie, fara ca sa pot lamuri precis daca vese-
lia aceasta i-o da privelistea reala, sau ras-
frangerea ei in imagina,

Dintre top, eel mai atent ,§i sensibil la ima-
ginea fetitei a fost bunicul sau care o chiama
la el si o reeompenseaza cu mangaeri, ca pen-
tru o tema Hlusita dealungul unei discipline
impnse copHului.

„La f&rmul marii lumilor fara sfarsit, se-a-
duna copnii"... Asa a legat candva Tagore a-
ceste dona lumi. $i astazi, intocmai cum fratele
ssau Tyotirindra supra veghea si sadea od'nioara
ritmul in desvoltarea muzicala a lui Rabindra-
nath, batranul Tagore supravegheaza indea-
proape, ca pe un dar deosebit si distinctive
func|iunea aceasta de a imagina a nepoatei
sale.

Trenul s"a oprU. Rabindranath isi semneaza
volumele, pe care le fntalneste pentru prima si
ultima oara in viafa sa, ca pe niste straini.

PersiDectiva aceasta a operei sale, care il a-
salteaza strangandu-se pentru o clipa in jural
sau in atatea tipare de sonoritaji, il pune pe
ganduri.

Si fara vpie, pe soptite, poate si pentru a ne
satisface o intrebare pe care ne-o banuia dar nu

indrasneam s& i-o punem, se lasa furat de o a*
mintire:

— Sunt aproape cincisprezece ani!... Fusesem
greu bolnav... Medicii mi-au interzis orice mun-
ea, orice in cord a re sufleteasca. Dar cum ma de-
prinsesem de multa vreme sa nu las nici o clipa
neintrebuinfata, mi-era greu, in afara de orele
mele de meditate, carora le acord ceeace li se
cuvine ori unde m'asi afla, sa stau inactiv. $i
atuiici am fntreprins traducerea poemelor mele
bengaleze, in limba engleza.

Nu mul< dupa aceea, intreprindeam o calato-
rie de convalescenfa prin Europa. ■ Intr'o doara
am aruncat in fundul cufarului si manuscrisul
traducerii. Sosit in Anglia nu m'am preoenpat
de el, decat mult mai tarziu cand 1-am cit^t
pentru pnma oara bunului men prieten, mare-
lui poet Yeats, Lui Yeats l-au nlacui dar parea
neincrezator in judecata lui. Pentru una din
serile urmatoare el a strans pe criticii cei mai
de seama ai Angllei 5 si le-a citit volumiil. Re-
zultatul lecturii nu a fost dintre cele mai en-
tuziaste. Dar f'ecare a luat un eemplar acasa.
Peste cateva zile, fiecare ma descooerise, diti-
rambic. In urma a venit succesul eel mare...

Povestea, urmand cu mana pe pagini, bor-
bota minnnata a semanaturii sale bengaleze.
Apoi, deodata totul.s'a sfarsit. Ar fi fost brusc
dacS n'ar fi avut o fireasca eleganfa si o mo-
liciune spcciala. gestul cu care Tntreaga sa fiinfa
s'a strans deodata, fugind in adancuri.
Pana sa-1 cunosti bine, il urmaresti pas en pas
pe Tagore, in asemenea mornente. cu dona re-
glstre in care sa-1 incadrezi: timidit^te sau bi-
zarerie. Nu e nici una n?ci cealalta. E un ritm
organic al viefii sale stifletesti.

Clipele intense de viata strict personala, ra-
sarite la voia s'ubconstScnfului sau, el nu ^ infe-
lege sa le reglementeze dupa moda si discipl'na
europeneasca. El le traeste, secerandu-le rodul.
E viafa sufleteasca, productiva in fiece cbpa.

§i iara? s'a facut o leganata tacere, ponulata
de asta data de ninbrele reci ale serii. In depar*
tare stralucea ochiul farului iar subt el, intin-
sul mari, de care ne apropiam, drum deschis,
fara pulbere nici stavila pentru calea de rein-
toarcere in fara, a batranului cantarej dela San-
tiniketan.

ION MARIN SADCVEANU

CLAUD E w M?0 NET

M murit in varsta de 86 ani un bat ran al ca-
rui nume a ilustrat ceva de mult lasat in urma
de evolufia picturii europene. Timpul si-a
sch ; mbat repede chipul ca un tanar pasionat de
vartejele unui bal mascat, iar Claude Monei
devenh o figura istorica pe cai*e cei mai mulfi
nici n ? o mai credeau in viatS, si-ar fi putut
privi opera si inrauririle cu o obiectivitate a-
mara si^cu un scepticism ce ar fi fost in stare
sa-1 duca pana la o adevarata rascoala interioa-
r& fa|a de sine. Dar MooetVa mulfumit cu o
. resempare rapsodica si anti-eroica, s*a mulfu-
mit sa picteze si mai denarte arbori siibfiri si
desframap ce tremura intr'un aer si mai-des-
traJDat stanci ce vor sa fie nnma imbinare de

culoare, melodie de coloare si niciodecum mai
mult. A fost ultimul din ple ; ada cea mare 91
glorioasa a pictorilor impresionisti francezi, a
fost eel mai impres ; onist dintre toti, in tot-
deauna indepartat de temoeramentul su vera n al
unui Monet sau Renoir iar, in ce priveste ca-
litatea operii, mai de seama unui Pissarro si
si Sisley, cu toate ca acestia au avut un rival
mai egal, feriti fiind de desechilibrarile lui Mo-
net dar si exclusi din acel domeniu psiliic de
propefime intensa in care au fost create lucrSri
a tat de pretioase ca „Biserica St. Germain
FAuxerrois din Paris" si atatea peisagii din re-
ghmea Seine:. Se stie altminteri ca intregul cu-
rent impresiomst si-a primit numele dupa un
tablon al !ni Claude Mone4; ^Impressions ex*

m

$

BCU Cluj

pus la Paris in anul 1879 si ea artisti, mult.su-
;j>eriori lui, au vazut 111 'el tin indrumjitor si ,.un
conducutor. Teoriile lui analitice despre culori
si despre disolvarea elcmentelor formale in in-
tregul de culoare au facut epoca, pana ce orice
particlca masiva era disolvata in fluidul pictu-
ral al operclor impresioniste. Caci indata ce a-
pSru programul impresionist, arta libera trebuie
sa fie inirucatva stingherila, i-ncatusata de for-
mule. Astfel cei mari si l'beri, Monet, Renoir si
-Degas, s'au desvoltat in mare masura dincolo de
granifele curentului, pe cand Monet, teorcticianul
consecvent, s'a cufundnt in nimicnicia unor
simple experimente de analiza coloristica.

Pictura lui Claude Monet a trecut prin foarte
-inulte faze, inainte cle a ajunge la o expresie
mai defin ; tiva si proprie. Inraruririle hotareau
mai intotdeauna soarta si categoria, intentiu-
nea si acordul final al a iter lui, pana ce for-
mula atotputernica a fost gasita. si exploatata
intr'un mod excesiv si tot mai pufin rodnic.

Courbet si Coroi, apoi Eclouard Manet $i Pis-
sarro, iar si mai tarz 7 *u Joukind si Turner nu-i
sunt numai pilde, ci putenr'ci animatori ai pic-
turii lui. Dupa aceste mime se socotesc si eta-
pele impresionismului sau. Sub influenta lui
Monet a lucrat acea ,.Camille" din Bremer Kun-
siahalle" si dm Muzeul Simu, sub influenza lui
Jonkind „Barcile din Honfleur" pe care le a-
daposteste acelas muzeu al Capltalci noastre. Ca
si Manet, Claude Monet a pictat un „dejeuner
• sur Tlierbe". Dar figur.Ue puternice ale marelui
exemplu s'au prefacut la Monet in cateva pa-
piisele imbracate in somptoasele , imbracaminte
ale timpului. ComparafUi intre cele doua lucrari
■. e dureroasa §i nu mai putin dureroasa ramane
constatarca ca tocmai incons\stentul englez Tur-
ner i-a devenit apoi zenl suprem dupa care-si
croia lucrarilc. Ciclul .„Londres" expus in anul
1921, e mai mult deeat o reverentu fafa de fiul

Britaniei, iar ciclul „Venice" e uLtimul care ia-
cliee sirul lung- al acelor serii.de paiize, ihcepute
Cu redarea. catedralei din Ronon in 16 tablouri,
dintre care fiecare era lucrat la o alta ora* a
catorva zile de vara. Yirtuozifatea "lui Monet
era, firestc, destul de mare, iar ,un om initiat in
aspectul atmosferii din Fran£a ar putea gliici si
astazi, daca o panza dintr'ace'stea a fost pictata
la pranz sail la ora trei dupa amiaza. Culorile
extern' de subtile au devenit aclev&rate bijuterii.
iar pictorul un foarte respectabil decorator al
arlrtccturii catedralei, Dar nici cu -aceste ex-
perimente, f aim a 'lui Monet n ! ar fi fost prea in-.
dreptajita, Calitajile- §i meritele deosebite ale
lui Monet erau intr'adevar altele si. s'au mani-
festat intr'un singur deceniu. -al lungii lui vieji.

Rousseau §i Daubigny au pictat peisagii frau-
ceze dar n'au vazut pad urea, pentruca se apro-
piasera orea mult de tulpiuele grele ale copaci-
lor seculari si n'au vazut nici acele islazuri si
lunei ce se *ntind dealungul Seinei.. De ; abia
. Monet a desconerit acest peisagiu pentru arta
. f ranceza si a facut-o in cea mai proaspata si
cea mai pujin teoretica epoca a- picturii lui,
cand.. ' inar'maf numai eu indragostirea lui feno-
rnenala. pentru sclipjrile si melodiile suave de
culori, a trecut prin Aregenteuil si Rusil, Saar-
dam si Yctbeuil. Destul de independenta, intui-
|.ia si entuziasmul lui deslantuit s*au strans in
cateva opere ce ilustreaza. impreuna cu altele,
intrcaga evolufie a artei franceze dintr*a doua
jumatate a sccoluliii trecut. Ateasta i-a, fost
faota in istoria nicturii. ' ,

In haos.nl turbure si in nesiguranfa zilelor
noastre, plecarea lui Claude Monet din lumea
celor vii e o aducere aminte de o suveranitate
disparuta, de o libertate, larga, niciodata pripi-
ta. Pictura franceza fsi are astazi principii si
conjii ei; pe timpul lui Monet mai traiau regi.

OSCAR WALTER CISEK

SF. CLARA DIN ASSISI

OE parguesc greerii la soarele domol al Um-
briei, Se culca paturi-paturi, in bataia vantului,
spicele de fan copt. Se desfac in dogoare trun-
ehiurile de maslin, cu maduva lor negricioasa,
din care rasar tremuratoare crengile plapande:
j?oata deargint A^erde. -

,- Zoresc fara spoi" carele rosii, pe coasta ciotu-

> rpasa de piatra sparta; se cumpanesc desagii
yarga|i ai magarusului pe cararile serpuite cle

} pe muntele Subasio.

„ -, Chiparosi . stufosi. proptesc, malul lutos de sub
temelia manastirii ^i umplu — in -perspectiva —

; golurile podului de bolii suprapuse, cu coama
lor cernita: perdele lasate intre chenarcle de

r piatra trandafirie ale ferestrelor boltite, — mai
rnari. mai mici, inalte cat chiparosul, — de sub
temelia bisericei Sfantului Francisc.

. Linia net^d-arcuita a colinei, infrantS pe coa-

, mS de ruina tSioasal a fortilretei papale, se pro-
fileazS conturata precis .de-o dar& albastrS, su-

ilata cu pulbere do ,nnn -rtavft- m$ imimtl

Sub coasta, alearga In Iinii frante suveica de
piatra a ulitelor medievale. In crapatura roasa
de ploi a „usii morfilor", se strecoara o soparla
speriatri de un copil oaches, care se joaca sin-
gur, fara \ipcie, batand cu nuiaua taetura
acoperisului din fata pe drumul albit de soa-
rele piezis.

. Cnrtea ; pftstio din i'ata!; Basilicei,' Cu gangul
golit de pelerinii risipiti la cele-patru vaniurl,
ciripe§te de vrabii cuibarite in clopotnija. cbl|u-
roasa si in florile de piatra roscata ale fafadei.

Lumina calda de-afara se topeste in negura
infrigurata a Basilicei-de-jos, ■- ■ f '."..*■

Cele trei taeturi adanci, din piatra zidului, in
fund — la altar -^ splnteca iritunericiil criptei
cu licSiyrea violets, a. vitrourilor de sticla : afu-
mata. . : \ ' •"..

Se ghicesc prin . ungliere, zidurile inflorita faja
rost, cu migala afrescurilor -trecentegti, din pare
se desprind figurile rdesayaxsite de ; Giotto,* dS*

.'%'■

K 'fw

BCU Cluj

Cafiva Jra#" grasi, incalfati cu saiul negru,
ctota versete- latinesii in stranele nevazute din
fundul "„corului". Graba lor developeazS. mono-
tonia psalmodiei guturale.

1b fa|a, un alt s ,fmte" talmacesie alegoria co-
lor patru „veTe" din bolta incruei$ata de-asupra
altarului, pe treptele caruia isi odihnesc vulgari-
tatea laica.cei cajiva drumeti straini, cu gulere
ridicate, oclii miopi, urechi afone.

La stanga,. jos, imi infloreste in ochii induio-
sati, afrescul lui Simone Martini: alaturi de alte,
catena chipuri de sfinti §i sfinte, pe care stralu-
eirea ,,Luminoasei" le osandeste la anonimat, re-
gasesc figura sfintei Clara din Assisi.
....Clara nomine, vita elarior, clarissima mori-
bus — Slava din jurnl capului — inflorita naiv
in, teneiiiala zidulni, cu aural invinejit, ca in
toate icoanele maestrllor din apropiata Siena,
ca in icoanele fericitului Frate Angelico si ale
tuturor iconarilor inrauri^i de mestesugtil zugra-
vilor bizantini — imprejmueste zambetul eel ne-
inteles al Giocondei din Assisi, pangarita de
ciopllturQe unei mucin de ciocan nepios.

Cutele naframei lucrata in fir, ro.tunjesc frun-
tea golita de revarsarea bogata a spicelor de par,
in tnnp ce umbra stravezie a panzei In jural ca-
pului, da si mai plapanda gingasie obrajilor pre-
lung*ti de linia indoita a gatulm: potir de floa-
ty leganat pe un lujer prea subfire. Draparea
din fata a naframei, peste rotunjirea umerilor
nesimetrici, cu sinuozitatea cutelor sale, dublea-
za linia rotunda a ' aureolei, inchizand astfel
intr'un cere bine imbinat chipul Sfintei si fa-
cand din zambetul gurei intredescliise central
ideal al acestui magic cere.

Ochii migdala^i de orientals ; arcuitura de
compas a sprfincenelor invoalte, de-asupra nasu-
lui prelung si supt : at; zbaterea intarziata a
pleoapelor inpainjenite de genele r rasfrante;
gura mica, peste care flutura, abia ghicita, o
chemare in soapta\ un nume, un zambet ori un
oftat, rand pe rand §i toate de-odata; mana fu-
risata pe sub mantie cu o franza de trandafir
uitata intre degetele incremenite in extaz; dar
mai ales privirea ocliilor Sfintei — stele negre
ce se ridica pe zarea lu^ioasa a unei ape fara
fund — misterul in care pluteste aceasta pri-
vire, face sa-mi infloreasca si acuma in ochii
induiosati chipul Clarei din Assisi, din afrescul
zugravit in- cripta Bazilicei-de-jos, zice-se, de
catre Simone Martini.

Aceasta Clara (Cliiara; luminoasa), internee-
toarea Ordinului de calugarije franciscane, die-
mate „clarise' ^ dupa numele sau, a fost cea din-
tai §i cea mai supusa dintre prozelitele tana.ru-
iui predicator Francisc, la inceputul invaj;atu-
rei sale din Assisi.

Se nascuse si ea tot in acclas targusor in anul
1194, din cea mai rasarita aristocratic din partea
Jocului v pastrandu-se pana azi traditia „palatu-
luT familiei Scifi la Assisi, asa cum se pastrea-
za aceea a „palatului" parintilor lui Francisc
ori ai^ lui Iacopone din targusorul Todi.

Ca in toate biografiile legendare ale timpului,
si in aceea a Clarei se gasesc, alaturi de fapte
controlabile istoriceste, elemente hagiografiee,
introduse de' biografi pentru a intregi cadrul si

a da in acela§ timp vietei sale acea atmosfera
de miraculos care s*d iiicetateheasca in ! con-
stiinj;a poporului ca o figura de sfanta.

lata, de-o pilda: mama Clarei, femee cucer-
nica, umblase in peleririagiu pana la lerusalim;
copila de sapte-opt ani, Clara citea „Via"ta Sfin-
filor" (obicei generallzat de altfel in Evul Me-
diu), purta sub haine lin ciliciu de par aspru si
rostea multe rugaciuni in fiecare zi; la cinci-
sprezece ani se impotrivi .deci voinjii parintilor
de a^ se logodi, cu toata staruinfa lor inversunata.

Conyersiunea recent a a bogatasului Bernar-
done, predicile lui in catedrala, cu dezlegare de^
la Papa insusi, dar mai ales exaltarea mistica
in care traia populajia Umbriei in acel rastimp,
fnraurira atat de pro fund asupra tinerei Clara
meat se hotari sa paraseasca cele lumesti, logo-
dindu-se cu Isus, cerand sfat si ajutor dela
Francisc; iar el, care cunostea desigur pe Clara
si nu era strain de f ramantarile sale suf letesti,
hotari sa „fure lumii pacatoase o prada atat de
nobila, ca sa imbogateasca cu ea pe dumnezees-
cul sau invatator'*, dupa cum spune legenda.^
Criza spirituala si exaltarea mistica, sub nein-
doioasa inriuirire a predicilor tanarului Fran-
cisc prin bisericile din Assisi, atinsera paroxis-
mal in 1212, cand Clara Scifi, hotari sa ia calea
manastirii.

...Martie 1212. Prima vara. Dumineca Floriilor.
Popor imbracat de sarbatoare, urcand spre
piata Domului, eel cu leii de piatra susjinand
colonadele rasucite ale portalului gotic, cu fata-
da-i geometrica de piatra ragiiiita, cu clopotnita
lui romanica, Smerita mama a Clarei, nobila Or-
tolana Scifi, indreptandu-se intr^acolo, cu cele
patru fete ale sale (alaturi de Clara — Agnese,
Penenda §i Beatrice), — dintre care cea dintai
lumlnos de frumoasa in stralucirea celor opt-
sprezece ani si a celor mai bogate haine de sar-
batoare,— Ortolana Scifi. nu stia ca aceea era
ziua in care ganditoarea Clara isi lua ramas bun
dela lume, dela casa parinteasca, dela cele mai
duioase amintiri ale melancolcei sale copilarii.

In noaptea urmatoare, cu spaima in suflet,
dar hotarita si neinduplecata, fugind de-acasa
pe-o „usa de mort", cobori printre livezile de
maslini si printre vii, pana in vale la Porziun-
cula, coliba de piatra, schimbata de Francisc §i
de cei dintai urmasi ai sai in b:sericuta si si-
hastrie.

Iata-i pe cei cativa „frati" esindu-i in cale cu
toi'tele aprinse; iata flacara nes'gura a unei can-
dele sfaraind sub bolta de piatra dela umilul
altar neimpodobit; iat'o pe Chiara Scifi, bogata
si nobila, despoindu-se de mantaua-i de pref^
spre a se lasa imbracata in saiul de dimie, incin-
sa cu un curmei fnnodat, tunsa fara mila, im-
brobodita cu un zabranic ncgru, incaljata cu o-
pinci de lemn, pe piciorul .gol §i-apoi, ascunsa
de Francisc la Bastia, intr'un schit de maici.

Descoperita fuga de rude si parinti, descope-
rit ascunzi?ul convertitei, nici armele, nici fu-
ria, nici alintarile mamei.nu induplecara indar-
jirea de neof it a tinerei „franciscane'\ pe care
ocrotitorul sau o ascunse apoi intr'un alt schit
din prea jma, mai bine aparat.

$aisprezece zile dela fuga Clarei, venea s^l
stea cu ea in manastire cea de-a doua copilS a
Ortolanei Scifi, Agnese, logodita si ea — ziua
nuntei se notarise — coprinsa de aceeasi exal*

275

BCU Cluj

fcar*j mistica, suferind inriurirea aceiei crize spi-
rituale care va degenera In excesele Flagdaot 1 -
lor lui Ranieri Fasani tocmai in aceasta vreme.

Impotrivirea parintilor, rugaciunile, ademeni-
rile' $i lovirea crunta a Agnesei, spre a o mtoar-
ce de pe caha conversiunei, nu folosira prea
mult, de oarece si cea de a treia sora a lor, Bea-
trice, urml ceva mai tarziu pilda Clarei §i a Ag-
nesei,

Clara fntemeie cinul femeilor franciscane, de
Tndata ce Francisc dobandi dela ealugarii Ca-
maldolezi de pe coasta muntelui Subasio un
schit al lor, inchlnat Sfantului Damian, in fiinja
panii in bilele noastre, asa cam 1-a parasit Clara
acum sapte veacuri. Clara a stat aid
toatS viata, patruzeci si unu de ani, ca cele din-
tai „ciarise\ chicand viata de perfecta francis-
can£: „disciplina" trupeasca, penUen|a, ruga-
ciuni, muncS, evlavie, saracie, devotament §i u-
milinta fata de celelalte „surori" 9 yoie bun£ si
admirable pentru raarea personalitate a lui
Francisc.

In vreme ce bogati si saraci, barbafii para-
seau cele lumesti spre a-si inchina viata faptei
Sfantului Francisc, in vreme ce acesta mtemeia-
se „familia" dela Porziuncula, Clara facea a-
eel as lucru la San Damiano, punand teinelia ci-
nului de calugarife franciscane, prin ravna sa
dar si prin dorin|a ce simjeau multe alte femei
bogate de-asi vinde averile spre a le darui la
saraci ori a zidi cu ele schituri in care sa tra-
iasca o viata inchlnata pe de-a'ntregul evlaviei
intru Dumnezeu,

Tocmai din pricina suceesului dobandit de
Francisc §i alaturi de Clara, trebue sa ne expli-
eSm graba Papilor de a recunoaste oficial in-
jghebarea lor calugareasca si „regula" care stS.-
tea la baza noului „ordin'\

Ajunsa starefa a manastirii (1215), Clara nu
sim|ea mai pufin voluptatea de a se.umili in
fa^a celorlalte „surori", oprind pe «*eama ei tre-
bur'le cele mai imjosftoare ale vietii in comun.
„Saracia" cea mai desavarsita — in infelesul
trupesc si safletcsc — era nazuin|a ei de toata
ziua §i legatura cea mai puternica cu Sfantul
Francisc,

BolnavS, ingrijea de bolnavi; ostenita de dru-
muri lungi (cersea din po'arta *n f>oarta pentru
saraci), impletea odajdii pentru bisericutele de
tara din partea locului; ispravita slujba in co-
mun, ramanea nopji intregi cufundata in exta-
zul mistic al Crucii, pe care o contemplase
Francisc insusj, in preajma conversiunei; isto-
vita de nemancare si nesomn, se odihnca pe un
maldar de gateje uscate, cu un lemin la capatai,
intr'un ungher al chil ; ei; postind, manca de trei
ori pe saptamana paine cu apa; trupul si-1 chi-
nuia cu o piele aspra de pore, netaMcitii.

Exces de ascetism primitiv, salbatec, tebai-
dian, cu care insa Francisc rm se invoia tot-
deauna, Jinand de rail pe Clara si dovedin-
du-se prin aceasta un spirit nou, nu departe de
cei dintai premergatori ai Renasterii, care inj;e- .
legcau sS redea si trupului si mintii deplinatatea
tuturor facultatilor.

Cele cateva episoade (de altfel .Jstorice") din
viata Clarei la San Damiano, dar mai ales ase-
dierea schitului de catre mercenarii musulmani
ai Imparatului Frederic al 11-lca si curajul do-
vedit cu acest prile] de Clara; eroismuL euergia.

curajul ei nestramutat ^i voinja-i ttebanuita; a-
vantul cu care s'a dovedit gata sS int'runte, bol-
nava si batranS, urgia Arabilor care ucideau in
Maroc pe cei dintai predicatori franc n *scani; se
nietia aratata de Clara intr'un conflict cu Papa
insusi (in care trebue cautata obar^ia seculavei
lupte dintre franciscanii Spiritualist! si cei Con.
ventuali), toate aeeste aspecte bine precizate ale
personalitatii sale ne due spre fundamental cie
spirit practic care sta la baza mist icism ul ui ita^
iian si care, Inlaturand posibilitatea unui misti-
cism pur, abstract si buddist'c, se intruchipeaza
in figuri ca aceea a Sfantului Francisc, a lui la-.
copone da Todi, a Sfintei Caterina din Siena ori
a lui Girolamo Savonarola.

Adane indurerata de moartea lui Francisc
(1226), Clara isi mai duse totusi zilele pan^i in
1253 (Dante se va naste la Florenta peste dot
sprezece ani), cand Isi dadu si obstescul sfarsit
in umilul ei San Damiano cercetata de Papa
Grigore al IX-lea (stabilit cu scaunul in Peru-
gia, capitala Umbriei); ingrijiM de Agnese, ve-
nita in grabs dela schitul de langa Florenfa
unde ajunse la randul ei starefa; plansa de in-
dureratele-i „surioare"; plansa si de cei trei prie-
teni devotati ai Sfantului Francisco, Leone, An-
gelo si Ginepro.

Legenda spune ca in clipa mortei Clara avu
o vedenie luminoasa: pe usa chiliei intra un
alaiu de fecioare imbracate in alb, cu coronite
de aur pe cap, din mijlocul carora se desprindea .
o alta Fecioara imbracata in alb, cu coroana de
nestimate; si Fecioara aceasta se apropia de patul
Clarei si-i intindea pe fa^ o DSframa alba, cu
flori de -fir de aur si Clara isi dadea sufletul cu
faja IuminatS de un zarnbet nes^gur, cu ochii
impainjeniti de bataia intarziata a pleoapelor
de plumb.

Trupul ei de mumie, moaste in raclS de ar-
gint, zace pana azi in cripta de sub biserica
Santa Chiara din Assisi, sapata in stanca mun-
telui, la fel cu aeeea care ascunde moastele Sfan- '
tului Francisc din Basilica-de-jos.

Coborind coasta abruptS. inspre San Damiano,
gasesc valea Inpanzita de-o perdea de nori vi-
ne|i casi dealurile din potriva, in amurgul de
ploaie.

^Giiicesc,, sub gnimada de hamei salbatec,
darimStura unei case de pe vreinea Romanilor,
in stanga drumului.

Infrunt taetura unei muchi de chiparosi, fu-
nerari si solemni, ce-si dau intalnire la coltul
cimitirului, de-o parte si de alta a tabernaco-
lului gatit'eu manunchiul de margarete, trifoi
si sulfina uscatS.

Desluscsc in dreapta statuia urata\ asezata —
farS indoiala — de put'ni ani, in fata bisericu-
tei acoperita cu olane si cu zidurile pe juma-
tate cazute. lata San Damiano, ramas ca pe
vrernea Sfintei Clara din Assisi. Nu-i lipseste
decat Crucifixul miraculos, str&mutat in targ,
la Santa Chiara; incolo, totul neatins: sala de
mfuicare cu bolji incrucisate de beci, cu car5-
mizi roase pe jos, cu mese si bSnci lustruite de
maneci, cioplite cu barda, cu lamina ei nesigura;
sala de mfincare a schitului, in care s'a ospatat
odinioara un Papa si alaiul s^u de Cardinali, la

276

BCU Cluj

u\n$& cea saraca a Ciarei, asternata ast&a in-
tr'un colt — un stergar, paini rotunde, sare §1
garafi cu vim alb — pentru qina ealngarilor pa-
zitori; .^corul** ramas si el aidoma, local de in-
ehinare drag .Sfintei, local de fngropacrine pen-
tru cele dintai ?s Clcrice', cu stranele-i niancate
de carii in iungul ziciurilor de piatra netencui-
ta ? cu antifonarele-i de pergament eijlumhiai-
pe pupitrui sovaitor din mijloc — coral^ aeela
mlnuscul „ai carui spate e facut din scanduri
legate laolalta cum da Dumheze.ii, ca scaiidurilc
acelor plate de seapare dela innec pe care cora-
bierii le injghebcaza din pari de brad in. valuta-
sagul naufrag"*ului; • acele straae facute din
scanduri aproape necoj'te si aed pupilru cere se
fine in pic ; oare prlntr'an farn§ infipt hiii'uu
batuc cioplit si are scobita pe el o cruce^ cu
barda". (D r Annunzio in „Faville del maglio") ;
seara de piatra tocita care duce sirs, la altarul
din faja chiliilor (rasfoesc cardie de rugaciune
ale Sfintei., Strang in man a manierul de plumb al
paharnlui ei eu p^eior, trag de frangfiiuta clo-
pqtului cu care T si aduna „surioarele" la vecer-
nie): oda ; a mare, goala\ cu ferestrele tnspre va~
lea larg deschisS. a Sfintei Maria Dcgli Angeli,
eu ungixerul in care si-a dat sfarsitul Chiara
Scifi
Alaiul de feeioare albe, en eoroane de aur pe

cap. (vi/Janea din tabioul i&artimiui Srantului
Alexandra dela Vatican) se furiseaza pe usa
ehiliei, in vreme ce jos, ia biserica, fenieile §i
eopiii stran si pentru siujba de * seara, repetS, in
cor laude in cinstea Fccioarei; il Rosario,

Priaitre cele doua ziduri ale gradinitei Sfintei
Clara licarcsc luminile dela Rivo Torto, dela
Porziuncula, din Bettona, in vreme ce sus, pe
deal se lumineaza Perugia-polip fosforescent.

Intr'un havuz de piatra trei pestisori rosij
imping lacomi un mlez umflat de paine. Doi
st'cleti au adormit in colivie cu ochii deschi§L

Greerii i§i aseut de zor cutitele de tinichca
ruginita la lamina unui pale de licurlci.

Un tren spinteca inf'orarea tacuta a inopta-
rii cu insfrunarea i*ot-lor pe cele doua coartle
de oJeT

Canteeui s'a stins in biseric&. Evlavioasele cu
eopii de manS. area dealul spre targ.

Un ealugar sinerit turteste flacara lamanari-
lor dela qltar, asczate in trepte.

Vuntul iseat ca din senin, a furtuna, izbc§te
it a obion de zld,

Se topesc, in pamantui dogorit de soarele zilei,
cele dintai picaturi de ploaie. Dar nu fulgera.

Ghlcese in zare luminile din Assisi, spre care
rn^i indrept.

ALEXANDRU MARCU

CRONICA LITERARA

Paul Zarifopol: Din rcg'strul ideilor ginga§<> (ed. Cultura Nationa?a s Bucurc^ii 1926)
A. Toma: Poezii (ed. Cultura Nationals, Bucure^ii 1926); yjCntica g^neratiei noaslre"

?i d!. E. Lovinescu.

I RINTRE scriitorii nostri de astazi, d. Paul
Zarifopol este unul dintrc cei mai ageri la iiiin-
tc. Vrcau sa span ca aceasta trasatura sta in
centrul insusirilor sale si ca de aci ii determi-
na intregul fel de a .fi. Caci d. Paul Zarifopol
este nU namai un scriitor dintre cei mai inteli-
gen|i» dar si* unuUconstient de aceasta caiitat<^
si cu drept cuvant mandru. Rezulta cle aci o co-
ehetarle a spiritului, pe care ne lasa s'o coiista-
tam ciiiar titlul cartel pe care o publica acum,"
cuprinzator cat un program, strabatut de o in-
tentie ironica, aproape , ? nonclialant a{ ; Din re~
gstrul ideilor gingase. Pagini alese pentru a
fine la cureni pe tinerii cultiuafl $i seriq§L

Ce sat ..ideile gingase" ne-o spune d. Zarifo-
pol in prefata cartel: „Crecl ca se pot numi, cu
aceia? dreptate, gingase ideile care, in general.
trebuie sa fie cunoscute oricui vrea sa tr eaca
drept om cultivat, ca si acele despre care acest
om trebu'e sa pomencasca totdeauna cu deose-
bita bagare de scam a, dacii vrea sa nu supere
atentia sacietatii uncle, in cliipul eel mai util si
ecl maj placut i se adaposteste perebana - §i i se
aj.firfi; interescle\ ^Gingase", la drept vorbinci
sunt ideile aeestea numai in practica societatii,
pentruca in ochii criticului lor, ele devin obiec-

tui unei polemice destul de hot&rite. Tot ce este
loc comun, deprindere confortabM sau trad tie
ipocrita, treze§te la d. Paul Zarifopol o obiectie
ingenioasa si caustica. A rezultat astfel o intre-
prindere unica in literatura noastra, o critica a
valorilor cu mare putere de cumparare in cul-
tura contimporana, care este opera unui psiho-
log §i a unui moralist.

Se face uneori deosebirea intre o filosofie
profetica si o filosofie contemplativa. D. Zari-
fopol este mai cu seama un contemplativ. Idei-
le se incarneaza pentru d-sa in stari coleciive
cle suflet,. in moravuri §i personagii tipice. D.
Zarifopol urmareste aceste realita|i sociale
si stie sa le rezolve in complexe de idei. Exer-
citiul se produce in virtu tea unei forme spe-
ciale a atentlei si se intovarase§te cu placere.
Contemplat'a se asociaza de altfel in mod obi-
einuit cu voluptatea si voluptatea este un sfet-
nic bland. Ascutime intelceiuala, tolerant^ prac-
tica sunt asa dar semnele eriticei d^lui Zari-
fopol.

Se poate vorbi de doctrina unui moralist con-
templativ, cand caractcristica contemp]a|iei
este o anumita izolare a clipei si a aspectului
particular? Un punct de vedere valorificat pen-
tru relatiile practice ale existentei, se gaseste cu
toate acestca in paginele div\ registrul ideilor

m

BCUCluj

ginim* ^e tieagl acest punct de vedere^^i ae
intrebliB'mai Intaiu ce n^a/'dd oarece negatia
este o pozifie mai fireasca inteligentei critice, m
vfeme.ce afirmatia, cu tot ce presupune ea ca
gest siniplificator §1 actiune anticipate asupra
realitajii,, cu drept cuVant poate sa-i apara d-lui
Zarif6pol s suspecta dc accl „profetism" care sta
la'-ahtipbdtil situatlei, sale de moralist si filosof.
Negafia' d-lui Zarifopol se indreapta in primul
xkiid catre toate foriiiele violenlei si impotriva
turburelui irajionalism . al vremii. §i de aici se
ppate.vedea si ceeace in definitiy d. Zarifopol
aftrixia. Siinpat-iile sale merg; fara indoiala catre
iiitelectual, fiinta; educata in laboratoriile spe-
ciajitajilor §tiin|ifice,5i in mod mai general ca-
tre omul modern^ instruit, lucid si temperat. Se
puneune ofi in paralela si chiar in contrast,
„cultura" cu; , s eivilizatia". D. Zarifopol vorbcs-
te mai ales 'de . ,,civ.ilizatie". Gustul sau exclude
vehementa insthictelor, prefera exemplarul bur-
ghez, omtil tehnic, legal si binecrescut. Ca si in
cazul primului moralist al timpurilor noui, mo-
del incomparabil al genului, Michel de Mon-
teigne, primar al urbei Bordeaux, inclinalia re-
flexivS ii sceptlca se uneste §i aici cu gustul
vietii burgheze. Sa fie accsta semnul unor tim-
pun noui? Deocamdata d. Zarifopol are ocazia
sa" critice in societatea romaneasca, tot ce soco-
te§te ca se opune idealului sau. §i astfel critica
sa vine sa intalneasca satira unui mare inaintas,
pe a lui I. L. Caragiale, dela care reia nojiunea
sintetica de „moft", careia ii da o noua actua-
litate, si statura cunoscutului personagiu „Mi-
tica", incarnare escnjiala si triplu concentra-
te a procesului pe care Junimea il pornise im-
potriva modernizarii noastre . pripite. Atat de
mult aceasta parte de criticism romanesc se
misca in zodia lui Caragiale, incat o bucata ca
„Sat si Mahala" nu face intr'adevar impresia a
fi desprinsa din Momente?

Am spus — ' mi se pare — cat de mult il in-
straineaza pe d. Zarifopol colturile de penumbra
ale ratiunii, clar— obscurul presentimentului.
Atmosfera rajiunii limped e, a bunului-sim-j: de-
gajat si liberal, ii este cu mult mai proprie. A-
ceasta atitudine a minjii se imperecheaza apoi
cu un fel de impresionism al iriimii. Fa^a de va-
riable si amneziile individualitatii, d. Zarifopol
manifesto resemnare, multumindu-se sa invite
la o degustare pacinica si fara remuscari, din
rezervorul curiozitatii pentru oameni, in prie-
tenie ca si in iubire.

O carte originala a scris d. Paul Zarifopol,
plina de spirit, cu multa verva .si tinerii culti-
va|:i si serio$i o vor ceti cu, placere, chiar daca
vor trebui sa marturiseasca la urma, ca injelep-
ciunea care li se acluce ii it este aceea a varstei
lor.

IT

\JN filosof spaniol foarte ci'tit si ascultat as-
tazi, d. Ortega y Gasset, spune ca ceeace carac-
terizeaza vremea noastra, este dispari^ia pate-
tismului din tote formele culturii. Nu stiu daca
aceasta insusire este buna, demna de a fi. incu-
rajata si iubita, dar ea trebue sa fie cu justefe
constatata, de yreme ce un pot ca d. A. Toma
apare in bchii nostri ca cin^va aparfinand unei
alte tepoce literare:

De mult tiuYa mai auzit la uoi giasul tttieS
constiinte mai pure si mai inatle,' ca acela pe
care il face sa ra^sune volumul d-lui A. Toma,
Toate marile teme ale omenirii i^i dau intalnire
aici, inima poetului este largS. si generoasa, pen-
truca ea reuseste sa infra^easca pe Christ cu
Apollo si cu regele David, iubirea canta pasio-
nat §i suav, dragostea de patrie se une§te qu
simpajia pentru nedreptajitii societajii, entu-
ziasmul in fafa naturii sublime si emotiile con-
centrate si intime ale vietii de familie, smulg
deopotriva sunete vibrante din aceasta lira .mul-
ticorda. S'ar spune cad. A. Toma a vrut sa dea
o icoana complecta a tuturor noblctelor care o-
noreaza sufletul omenesc, un compendiu al vir-
tujilor si un breviar al idealismului. Ce lipseste
dcci din aceasta culegere atat de completa §i
atat de bogata? Toate insuficientele poeziei
d-lui A. Toma sunt efecte de abundenja. Yreau
sa spun ca nu lipseste acestei inalje §i avantate
inspirafii, decat marginirca §i specializarea. Dar
acest defect este atat de pozitiv, incat lectura
volumului, inceputa cu simpatie si continuata
cu interes, sfar§este prin a impovara cu senti-
mentul unui absolut necondijionat §i a unui;
eticism atat de universal binevoitor, incat in de-
finltiv se inneaca in propria lui nemarginire.
Patetismul este acel fel de a-ti considera obiec-
tul, care lasa sa se injeleaga cum ca un interes
grav §i esen^ial al sufletului omenesc se gase§te
in joe. Pentruca accentul sa fie convingator, o-
biectul se cere marginit. Acolo unde vibra^ia in-
tregului suflet se produce cu prilejul totalitafii
imprejurarilor insemnate ale viefii, avem un a-
devarat raport dela tot la tot, adica ceva pe care
senslbilitatca noastra nu-1 mai inregistreaza.

Pentru dreptate si preciziune, trebue sS spu-
nem cat de rafinat artist este d. A. Toma si cum
limba sa rasuna, nu cu o armonie noua, dar cu
o armonie foarte pura. Trebuie adaugat apoi ca*
volumul d-lui A. Toma reprezinta recolta unei
meditaili poetice de peste douazeci de ani si cS,
daca poetul se resimte de cercul influentelor care
se exercitau la inceputurile sale, printr'un mai
slab simt al realitivitatei valorilor si printr*o
mai inceatii deprindere de a le compara, el este
fara indoiala opera unui artist dclicat §i grav,
cultivat si onest.

I^UBLICUL cunoaste poate vorba pe care
unii din scriitorii nostri contimporani o repeta
cu mare insistent si in aceasta privintS cu o
unitate de vederi, care face sa paleasca alaturi
deosebirile lor de temperament si crez literar:
„generatia noastra n'are un critic". Pentru unele
motive, aceasta vorba imi suna mie destul de
des la ureche §i cineva insufletit de curiozitate
pentru psihologia omeneasca, ar putea gasi pl&-
cuta ocupaj^ia de a distinge in felul in care a-
ceasta judecata este pronuntata, diferitele nu-
ance setimentale care se succed sau se topesc la-
olaltS intr'un complex acord. Eu unui am fost
constient ea intampin cand imputarea, dulce sau
mai vehement^, cand accentele unei desamagiri
profunde, ca si cum interlocutorul ocazional
ar fi vrut sa* spunS: „mai bine n*as mai scrie'Y
cand sunetele orgoliului, in care caz parerea
comprimatS este: w criticii din ziua de azi suni

278

BCU Cluj

atat de inferior! in cat nu ma pot intelege , cand
siretenia extraordinara de a voi sa trezesti o
vocatie socotita absents cand vanitatea ramta,
cand melancolia, cand dispreful. Le-am auzit pe
toate acestea rand pe rand sau fuzionate intr o
sonoritate unicS. tt

Vorba ca „generatia noastra n'are un critic
tinde s& devie un loc comun al timpului, repe-
tat printr'o deprindere mecanica a spiritului.
De vremc ce locutiunea aceasta, are atata va-
loare de circulate si este angrenata intr'un com-
plex atat de bogat de interese sentiment ale, s'ar
cuveni s'o hi am in cercetare si s'o vedem — eel
■ pu#n in unele imprejurari — cat prefueste^ Oca-
ziunea buna se prezinta. De curand aceasta vor-
b£ a revenit sub pana d-lui E. Lovinescu, care
ii da o aplicare cu privire la modesta mea ac-
tivitate si mai cu seama la persoana mea. N'a s
indrazni sa fur t ; mpul cetitorului, intrejinan-
du-1 cu acest episod, daca aplicafia d-lui Lovi-
nescu n'ar fi ea insas o aplicatie.

Asa dar, d. E. Lovinescu scrie in cartea sa
despre „Evolutia criticii literare": „Acum ca^i-
va ani am fi putut spera in d. Tudor Yianu pe
adevaratul crit ; c al generatiei ce se ridica". A-
ceasta speranta pare insa a nu se fi realizat; nu
este chiar nicio speranta ca ea se va -reailza oda-
ta. Constatarea aceasta il intristeaza in mod
deosebit pe d. Lovinescu: „0 spunem aceasta —
scrie d-sa ■ — cu o durere cu atat mai sincera
cu cat avem constiinta ca necesitatea unei ca-
r : ere mediocre a asasinat in d. Yianu un critic
liter ar". Mariuf^sesc ca durerea d-lui Lovinescu
ma migca profund. Oamenii sunt uneori atat de
rai incat se bucura de nenorocirile noastre, Ne-
norocirea ce mi s'a intamplat. aceea de a nu fi
putut deveni „criticul generatiei noastre* 4 , il um-
ple de durere pe d Lovinescu. Aceasta delicata
reactmne ma invadeaza, cu un frenetic senti-
ment de gratitudine. II rog insa pe d. Lovinescu
sa" se consoleze. Eu imi suport cu stoicism neno-
rocirea. Lacrimele d-sale nu pot decat sa ma
turbure. 11 rog sa nu-mi naruiasca echilibrul
sufletesc.

Pentru interesul cauzei in sine, d. Lovinescu
nu trebue nici decum sa regrete. Destinul mi-a
interzis^ numai mie sa devin „criticul generate!
noastre"; pe d-sa 1-a favorizat. „Genera|ia noa-
stra* n'a pajit buclucul sa raman far£ critic; il
are pe d. Lovinescu. Se stie ca d-sa rezerva nn
loc, in volumele sale, unui mare numar de de-
butanti. Cum pentru debutanfi, aceasta este ori-
cum o situate, d. Lovinescu este foarte cautat,
are ocazia sa citeasca si sa auda multa litera-
tura recenta, mai cu seama versuri, si poate ast-

fel sa devina nu numai „criticul generate! noa-
stre", dar si un critic de la derni&re heure:

§i alta data, mai de mult, d. Lovinescu a fost
criticul generate! sale. Dar pentru-ca de-atunci
generajia noua a inlocuit pe cea veche, d. Lovi-
nescu a incetat sa mai fie criticul generatiei
vechi si a devenit criticul generufiei noui. In de-
finitiv, numai generative s'au schimbat, d. Lo-
vinescu a ramas acelas: criticul permanent al
generatiilor. Rezultatul acestei situafii este con-
tinua prelucrare a parerlor si volumelor d-sale,
in scopul de a le pane la curent cu ultima ge-
nerate. Variajia parerilor d-sale este insa, de
fapt, numai inveb'sul unei rjrofunde consecvente.

Asa dar, criticul generatiei de astSzi n'are ne-
voie sa fie critical generatiei de ieri si nici cri-
ticul generafiei de maine. Maine, criticul gene-
ratiei de-atunci va accepta din literatura de ieri,
adica de astazi, numai ce se va maguli senti-
mentul momentului. Dar o va. face cu tcata se-
ninatatea, ehiar daca ieri, adica astazi, dovedea
pentru aceasta literatura, severitati din ccle mai
grave,

Cat desore scWitorii de astazi, ei risca sa su-
fere, maine destinul celor de ieri. astazi: adica
sa fie trinrsi la olimbare. Comol ; catiile acestei
dialect'ce,. d. Lovinescu Ic-a anlicat cu un rafi-
nament remarcabil, Analiza op^relor sale dove-
deste oi-irni. ea d. E. Lovinescu poserla- sentimen-
tul rclativitatii timpurilor, nu numai intr*u.n
grad foarte desvoltat, dar si cu o nuanta foarte
utila. ' -

Stand astfel — ca si cronicarul — ■ sub
cumpuna oremurilor* nu exista oare riseul, ca
insas ,.critica generatiei noastre" sa sufere rigo-
rile^ regMuu? •* ne care, ea i\ anlica generafiilor
de ieri P Ya veni orkmm un inoment cand critica
generatiei de azi, va deA^eni claca nu critical ge-
neratiei de.ieri, in tot cazul o critica a carei u-
nica preocupare va fi fost sa se puna cu su-
. ple|e si simt practic, la curent.$\ atuuci?. Atunci
„critica generatiei noastre" va avea ocazia sa.re-
grete ca^sVlasat imnresionata de generatia.sa
ca massa,^ca n'a strut sa, ramana independents,
chiar daca ar fi fost sa ramana izolata, ca n'a
pretuit desvoltarea organica a cugetarii^sale, mai
mult^decat satisfactia dc a te sti sef peste o
massa imorovizata anurae sa te proclame.

In ochii acestor -generatii mai ludepartate,
sustrase in sfarsit curtezanilor ei critici, formu-
la „critica generatiei noastre". va aparea numai
ca o. vaga aluzie si invitatie la o. tovarasie me-
iiita sa procure contractantilor satisfactii de
amor — propriu literar.

TUDOR VIANU

BCU Cluj

C R O N I C A PLASTIC A

PERSPECTIVE NOUI

1VI ANIFESTAR1LE plastice din cuprinsul cla-
tinat sj de multe ori turbure sau fara deo la-
untrica finta precisa al anului 1926, desehid to-
tusi iiiaintea noastfS porfile grele spre sfere si
cercuiri noui de viafa, spre drumuri de raze ce
fmpreunS atatea lumi diferite ale simfirii. Pri-
vclisiea ca si cadrul ei nu e limpezita si nu poate
fi. Forfele primare, clar conturate sunt altoitc
* de negura atator tendinfe straine. Unde am pu-
tea ajunge la o deslusire care su f ie ^ asijderca
clestarului unei ape? O niie de porniri r&slefe
' dau sa ajunga la expresia cu muclrii slefuite ale
unui cristal. Dar nu pot fi invinova^ji numai
artistii de haul vesnic scuturat al zilelor noastre
care ramane, cu toate as tea, de cele mai multe
ori, lesin si neputinfa. Artistii si operele lor sunt
numai exponents extremi ai fluviului ce ne
duce pe tofi. Astazi sun tern destul de indepar-
ta(i de teoriile lui Taine, ramase numai in parte
folositoare si noua, insa rostul artei in structura
predommanta a societafi si inradacinarea ei in
mersul viefii de toate zilele, ramtin totusi puncte
card in ale pentru judecata noastrd despre stran-
gerea artist T *ca a viefii in operele timpului. Nici-
odata nu s*a vorbU mai mult despre arta, decat
acuiti cand ne indoim de sensnl ei hotarftor in
vartejul Iipsit de castitate al vief : i noastre.

In cartierul evreesc din Roma, pe o piaja din
aprop ; erea sinagogei, am vSzut sc'ulottivile cele-
bre ale unci fantani a carei ex'stenfa mi se pa-
rea nespus de fireasca in cadrul viefii ce rasuna
imprejur, numai . pentruca un reflex al Rena-
sterii strabatca inca pr»n asrjectul cladirilor $i
chiar prin jocurile copiilor, inseninafi in fuga lor
de soarele sudic a I Italiei. Fan tan a aceasta de-
veir'se o parte organica a viefii si nu s'a gasit
inca nici un netrebnic care s'o pangareasca, cu
toate ca figurile de bronz stau la inalfimea tre-
catorilor si a coniilor. Fantana e si ast&zl inca
un ccntru s^nt al v ; efii si cine s'ar in cum eta sa-i
sclrmbe infafisarea, ar fi considerat criminal,
nu de competenta critica plastfca a Italiei, ci dc
populafa cartierului, de intreaga su flare ome-
neasca, ce-si petrece zilele in razele acestor
sculpturi. Alta e situafia artei in zilele noastre.
E un lucru pentru amatori destul de rari, pentru
visa tori si snobi. Din nivelul acesta scazut cre-
ste si funcfiunea creatiei, proiectarea individua-
litafii in nrjloacele disnonibile. Aceasta constn-
tare ne evidenfiaza si faptul cat de indepartafi
suntem de orice arta anonima. In intreaga Euro-
pa de astazi situafia e. in fond, aceeas, chiar
claca intalnim destui artisti insemnafi, scoli si
curente, mode si molimi psihice. Folclorul. e£U
torva popoarc ar putea fi inca o sursa vie, dar
pervertirea creste si in domeniul acesta cu di-
mensiuni desesperante. Arta noastra populara
ramane totusi vie. Mai trista ni se pare starea
ei inCehoslovacia, in Finlanda si in Suedia, mai
fericita m Bulgaria, chiar daca bazele resurse-
jfor sunt cu mult mai inguste decat ale noastra
Vmtvr vM gruporea fanatic^ a ^ZenitistiW din

Zagreb a avut multS. dreotate bizuindu-si ere-
din|a in arta viftoare a Europei, pe existenfa
germenclor genuine a catorva popoare, mi mite
de H,Zenit : sti" „negrii euronei". Fericiji acei ce
' se mai pot considcra „negrii"!

Noi no-am miiljnmit ?i cu mai putin, cand am
intrezarit firea ro ma neasca in lucrarile artis-
t'lor nostrii pla'stici, in pictura lui Teodorescu*
Sion si a lui $tefan Dimlirescu. in trasaturile
trace din seulpturile doamnci Milifa Petra§cu.
Am rccunoscut un manuchi de porniri Irzantine
in lucrarile de acum doi si trei ani ale lui Di-
mitrescn, in xilografiile doamnei M. Pana~
Buescu, uneori manierate, alteori as^milari
foarte organice ale valorilor vechi. §i cred totusi
ca aceasta intrebuintare a elementelor , formale
si stilist'ce ale bizantinului ar trebui mai mult
cultivate, pentru a se face cu putinta patrnnde-
rea larga a suflctului bizantin, altadata atat de
eurenta in patura d^ferent'ata a * credinciosilor
poDornltii roman. Xilografiile doamnei M. Pana-
Buescu, vazute in „Prima expozifie a grafted
noui romvnesii", snnt dcci pentru noi nu numai
valori rasiefe, ci elementele de deschidere a dru-
mului spre o reintoarcere la esenja straveclie a
artei noastre b^sericesti.

FxpozifMle olastVe ale anului 1926 inseamna
insa, si dincolo de funcfiunile de spirt prinse m
aceste constatari, o deosebita imbogajire a viefii
noastre artistice, susfinuta acum si de cateva sal/
de cxoozi| : e care, asijderea unor filtre, tincl sa
purifice producfiunea noastra inainte ca ea sa
ajunga in fata nnblicului dornic de adevar ar-
tistic. Sala ^Bibliofila", t ,Sala Grigorescu'*. de
curanrl deschisa de Fundafia Culturala „Princi~
pele Carol" si sala ,JIas'fer" urmaresc aceasta
selecfionare, catuand sa desparta valorle de veci-
natatea ororlor si a dulcegarlilor eftine de care
ire-am lovit la ficce pas. Astazi se stie in sfarsit
ca alaturi de Pc1ra$cu. si de Pallady de her §i
de Teodorescu~S T 'on, de O. TJan si Milffa-Pefra-
scu, nu poate sta orice analfabet nelcghr't, care
a stnit candva sa-s ; cast^ge admirafia unei opinii
publice cu totul neorientate. Astazi stim ca sen-
siblitatea singura nu poate alcatni un stil, ca
stHizare nu inseamna stil si n ; ci libertate suve-
rana ce a crescut clupa propriile ei legi.

Prima expozifie a ,.Grupului celor patru" ne-a
infafisat limpede evolufia semn'ficativa a artis-
tilor ce-1 compun. In lucrarile lui Francisc ^*-
rato volumul creste outernic si static din imbi-
narea deasa a culorilor, d ,# n structura pastei fa-
nat'c inchegata, ne cand Stefan Dimifrescu, de-
venit mai accesibil p ; cturalului, se apropie, cu o
gaina proprie de culori, imparafiei suave a lui
Tonitza, ramanand insa totusi mai sol r d in ala-
turarea cretoasa a culorilor. Domnul O. Han s ? a
desbarat cu desavAr^ire de ultimele elemente li-
niar descnafe, pe care le-am intrevazut inca o-
clata in una' din „Elegiile" lui, exruise si la
„SalonuI Oficial"* Apropierea de Michelangelo
ramane evidenta.

ft Salmu!Ofmaf" $ hid & in anul ac^eia bao-

28Q

BCU Cluj

sral obi^auit din care s r au desprins cateva valori
ij}gemna,te in sine sau .pentru evolufia artei noa-
sire tinere. Domnul Marius Bunescu ne-a aratat
ad in Incrarea „Bi$erica Sfaniul Gheorghe din
Bucure$ti { .ca poate fi §i foarte constructive iar
Francisc §irato a expus o compozitie mai mare
care a fost totodata hicrarea cea mai terminata
a tuturor salilor. Dintre cei tineri s'au distins in
deosebi -P. Iorgulescu §i Henri H. Catargi, Vasile
Popescu §i Sabin Popp, pe cand /. Mihail si D.
Ghiafa pareau intarzia£i intr'un stadiu reluat
si repetat fara de prea evidente resurse noui.
Desenurile doamnei Cecilia Crufescu-Storck ca
si acelea expuse de doamna Nina Arbore in ; ,Ex-
pozifia femeilor pictori §i sculptor!" au insem-
*at pi pentru arta de alb §i negru un nivel inalt,
eucerit printr'o expresivitate emotionala dintre
eele mai diferenjiate §i complexe. Din mai multe
sute de nume afisate odata cu sutele de expozijii
ae aducem aminte de acelea ale doamnelor Eli-
sabeta Fuch$ P Elena Popea §i Eugenia Andreescu,
Arta nou importata, dar nu rareori superficiala
wi s'a infati?at in atatea cazurL Marie Lauren-
ecu §i Henri Matisse, Andre Lhofe §i Pablo Pi-
easso §i-au trimis solii §i prin meleagurile noa-
stre. Nu i-am salutat cu entuziasm, dar cu reve-
renfa ce se cuvine oricarui element nou ce lar-
gesie cadrul de via£a al artei noastre, fara a-1 a-
danci cu sapaturile unui temperament puternic
si darz in expresia celor spuse din launtral
msei lumi proprii.

Singurul artist care a adaugat manifestarilor
soastre din 1925 valori nefntrezarite ce nu pot
fi frecute cu vederea, e tanarul Henri H, Ca-

targi, un creator sever, nespus de con§tient, aris-
tocrat in toata conceptia lui de mestesug lini$tit
solid §i nobil. Andre Derain §i Nicolas Poussirt
iau fost exeftiple de $iiiut& laiina, clara sj cum-
patamY Cateva pan ze mai noui ni-1 arata in a-
propierea tan&rului Velazquez. Aceste nume fi-
xeaza indestul atitudinea domnului Henri H,
Catargi in aspectul artelor plastice romanesti.
Deoeamdata artistul acesta tanar ne pare a fi
singurul care ar putea ajunge la nivelul inalt al
lui Petrascu sau al lui Pallady. In unna lui, dar
cu aceeas. seriozitate, Sabin Popp si Petre lor-
gulescu pasesc spre un viitor proniitator. (Caci
extrem de talentatul Romeo Storck va trebui sa
inceapa de abia acum sa lucreze cu tenacitate,
daea va voi sa realizeze ceeace a promis de
mult).

Pe iaramul graficei, Jean AL Sieriadi §i her.
iar in mai mica masura, doamna Manolescu-
Bruteanu §i G. losif, au aratat cat de mult poate
erestc, in euprinsul artei romane§ti, acest dome-
niu, pe nedrept neglijat de arti§ti ca §i de pu-
blicul nostru, iar ..Prima expozi|ic a graficei
noui romane§ti" a infatisat pentru intaia oara
intreaga evolujie de la Theodor Aman §i Con-
sianiin D. Stachi pana la tinerii no§tri gravori
eontimporani,

Astfel anul plastic n'a fost sarac. Valorile lui
sunt arborii ce vor da poate foarte curand roade
pre^ioase viitorului ce le asteapta cu brafele des-
chise ale unei ve^nice tinereti.

OSCAR WALTER CIZEK

DRAMA SITEATRUL

„G L A F I R A"

tragedie in 5 actc de d-1 VICTOR EFTIMICI

In ultimii ani ai rodnicei sale activity de au-
tor dramatic, <L Eftimiu afectioneaza tragedia^
<?a titlu §i ca taetura. Ambitia celor cinci acte
din nenorocire nu corespunde aproape niciodata
subiectului, ale carui momente dramatice. me§-
ie§ugit realizate de d. Eftimiu, se pierd in ca-
drul epic ce trebuie sa se intinda §i sa acopere
planul, mult prea mare, pe care autorul §i 1-a
propus, „Glafira" ca §i „Thebaida" te face mai
intai sa regreti o piesa concentrata, in trei acte.
Si nu se poate ca poetul sa nu-si fi dat seama
de lucrul acesta, Dar §i tragediile traesc trage-
dia vremurilor noastra

D, Eftimiu are un dascal dela care a invajat
multe; §i inca odata 11 felicitam pentru alegerea
si intelegerea lui: e Shakesoeare. Dar inva^ace-
%l\ constrins de necesitatea unei prea dese in-
spira^ii a depa§it cadrul unei simple inva^turi,
$i P fara voie, face mereu uz de o nemarturisita
eojafoorare.

Astfel in s ,Glafira 68 tema se situeaza^ pe un no-
te nelamurit, intre basm si istorie, dupa un
sfrijtactt exemplu, care e Re^ele Lear.

Inca. dela acest prim act de orgaaizare al pie-
sei, pierdut in taini^ile elaborarii, dL Eftimiu a-
puca o cale pe care o urmeaza pas cu pas §i
dupa ce materialul prelucrat apare in plina la-
mina.

Cochetaria aceasta de poet al Rena§terii ama-
tor de impreciziuni §i de lumi amalgamate, bro-
dand pe o aceia§ t es ^tura istoria, protoistoria
§i povestea, astazi e o atitudine in libertatile a-
cordate in totdeauna poetului. Pentruca polenui
acesta sa puna insa umbrele §i valorile dorite
pe o lucrare, el cere neaparat — lucru ce s'a in-
tamplat cu unii poeti ai Renasterii — : o autenti-
citate de inspiratie,

Creatiunea trebuie sa umple tiparul daruit dc?
o mana ce nu ar fi cunoscut niciodata jumata-
tea de masura. Sau aceasta jumatate de masura
este surpriza din ^Glafira".

In lupta dintre un rege rau, Simion, (reimpre-
siune: Ludovic al Xl-lea al Franfei, pe Richard
al Ill-lea al Angliei) §i o domnita rasbunatoare,
Glafira, tree orase, porturi, o^tiri, corabii, fla-
muri, cantece, icoane §i evanghelii care leagit

2*1

BCU Cluj

Roma cu Bizantul si Kievul. Singurul element
de sugestie sud-est europeana sunt Tatarii, a
caror inva^ie e cauza din afara ce hotaraste de
mersul acfiunei. Tragedia incepe cu un act de
atmosferizare, a carui ingeniozitate trebuie re-
levata,

Cei trei regi xrestirii si batrani, cari isi dan
intalnire la fan tana, legandu-se sa vina si ve-
nind in zdrenfe subt care bate sufletul fiecaruia
dupa masura sa, e fara indoiala o introducere si
abila si pitoxeasca pentm povestea cu iz de is-
torie, ce se va desfasura. Apoi, dintr un razboi
castigat de cei trei crai, si o vitejie — aceea a
lui Gladomir — se desfac intarziate, cararile
cari ne vor duce spre inima piesei. Gladomir,
sojul Glafirei, e in curand pizmuit de insus Si-
meon, stapanul sau si curand omorit

Omorul acesta, desi se petreee in afarS de sce-
na, e sugerat spectatorului cu toate rcsarsele ro~
manticei timpurii, de pe la inceputul veacului
trecut, asa cum se intalnea din poem pana m
balada si estampa. Relev lucrul acesta pentru d.
Eftimiu, eel mai romantizant, ca forma, dintre
scriitorii nostri. Pentru d-sa, romantica din tot-
deauna a fost un tipar ce trebuie insufletit si
spicuit, romantica formulelor fireste, lasand cu.
totul in afara problemele puse de epoca aceasta
framantata.

Motivele romantice il tiranizeaza pe d. Efti-
miu. Un asemenea motiv cresto in ochii nostri si
ample spajiul destinat in piesa ucidcrii lui Gla-
domir. Din Ossian-Fiugal si pana in Uhland,
tot ce e autentic dar necopt inca de apogeul ro-
manticei; stanca taioasa si inalta, apa adanca si
involburata, noaptea neagra si brazdata de ful-
gere, fluturatul de nouri negrii si mai ales oa-
menii sangerosi si razbunatori, totul se orches-
treaza in omorul acesta al lui Gladomir, in
drept procedeu, ca pe o scoarta de carte — vai! —
gcrmana sau engleza din in depart at a epoca. sau
ca in desemnurile lui Victor Hugo.

In urma lui Gladomir si a copiilor sal, caci si
ei au fost ucisi, ramane razbunatoanv Glafira.
3i aci, mana poetului slabeste. Ii e greu sa
stranga in cateva scene pathosul neeesar. Se
schifeaza person agiul, pun and carne pufina pe
ciorna de lucru a scriitorului. La fiecare pas il
simji intrebandu-se: „§i acum ce mai face sau
ce mai poate sa faca Glafira". §i de indata ce
simfi lucrul acesta in teatru, moartea persona-
giului e sigura,

§i intr'atat e de pufin isbutit personagiul a-
cesta central, in cat devenirea lui, amplif icarea "
trasaturilor sale fundamentals sunt lasate la
ingaduinfa si imaginatia spectatorului. Glafira
progreseaza spre inchegarea sa psihologica,' do-
rita de autor, intre acte, Daca in jocul acesta
minunat, care se numeste drama, autoru'3 nu
rauseste sa-mi adoarma simful renlita^ii si ele-
mentara repulsiuhe, cu care vine la teatru orice
spectator, de ficjiune, careia ma opun in nu-
mele unui instinct de conservare sufleteasca,'
daca nu rauseste autorul sa ma infranga, cada-.
vrul personagiului sau sta sigur intre mine si el.
Sau in alt chip, convenim dela inceput ca per-
sonagiul e numai un ac, de care se foloseste
pentru a broda conturul unei idei,- si in cazul
acesta accentul ca'de aiurea.

Glafira are o trecere grea §i complicata, su-
fieteste: ea isi afunda clocotul are? sale subt ape

netezite, pentru a izbucni mai tarziu in ac^iunea
ei razbunatoare. Tema e foarte frumoasa §i dj*a~
matica, dar nu e realizata. De curand nr s*a in-
fatisat, tot la Teatrul National, o alta eroina, cu
prefaccrea adanca a sufletului sau, tot atat de
grea. Era luditha lui Hebbel. In scena care ur-
meaza omorului lui Holofern, e o ampla si dra-
matica analiza sufleteasca, dealungul carei lu-
ditha se lamureste §i ne lamureste. E scena care
din fericire n'a fost taiata la noi, dar care in
Germania, impotriva protestarii veheniente a
criticilor, e amputata in numele unei ciudate
conceptii de economic a piesei. D. Eftimiu in do-
rin|a unei pagubitoare teatralizari a spectaco-
lului nu a vroit sa-si aduca aminte de scena lui
Hebbel si ran. a facut. Erofna» sa va trece in cu-
rand la actiuni hotaritoare si rapide, care, toate,
lasa o impresie de nefundai ceeace gole^te in-
treaga piesa de interes,

Actiunea se urmeaza dealungul dibuirilor per-
sonagiului principal si nu rauseste sa se inchege
decat in ultimul act, intr'o incle§tare intr*ade-
var dramatica. E singurul semn al poetului dra-
matic Victor Eftimiu, din intreaga piesa. Per-
sonagiile — Simion, regele; fiul saa, prin^ul Dan-
Loredan si Glafira — au ajuns in momentul in
care au fiecare in jurul saa o rezerva suficien-
ta de sentimente contrarii, pentru a izbucni con-
flictul intre ele. Rezerva cu greu agoni§ita de o
ampla fantezie — calitatea din totdeauna a d-lui
Eftimiu — dar care nu poate t^e loc de crea-
fiune de oameni.

In teatru e mai greu sa crcezi un om decat un
Dumnezeu aproximativ si conventional si e §i
mai greu sa creezi un erou al omului.

$i in sfarsit cei trei solutioneaza criza. O sa-
varsesc sangeros, ih bun canon Shakespearean:
impins de dragoste si de Glafira, Loredau u-
cide pe tatal sau, regele Simion, apoi si pe iu-
bita sa, care, odata rasbunata nu vrea sa i se
mai uneasca, in gloria tronului, sangeros do^
bandita.

Actiunea aceasta care cerea carne si sange
din belsug, vrea sa fie salvata de mestesug. Prin
imensele goluri cascate prin bruma subtire de
omenesc, se rasucesc firele intrarilor §i iesirilor
din scena legate in majoritatea cazurilor de lu-
cruri, ca in orice drama care vrea sa fie s ; gura
de ea in faja publicului si nu paraseste niciodata
tumea celor trei dimensiuni. E intclegerea a-
danca a unui adevarat om de teatru ca d. Vic-
tor Eftimiu. Dar de aceste manerc se leagana
timbre.

Autorul si-a fost singur director de scena. E
iubitor de scena mare si legaturi logice. Ca si
in text (nu ma gandesc la metrica sa) nu urma-
reste subtilitatea si puterea ritmului si al luj
minei. Acest din urma element nu-1 prelucreaza
dincolo de un mijlociu lirism conventional.
Tendinta sa de amplificare e o corectiva eleni-
zanta (gen Reinhardt, din marele sale specta-
cole) pe tradit'a scoalei franceze. XJn anumit a-
sianism in infelesul rctorilor vechi, aplicat sce-
nei, e caracteristic. §i astfel d. Eftimiu imbina
fantezia cu experienta omului care stie precis
ce vrea* ' ,

Dintro interpreti d-na Agepsina Macri-Efti-
miu si d. Calboreanu ne-aufacat darul artei lor
subtiri si puternic organizate pe text.

282

BCU Cluj

SOCIETATEA ATLETILOR SPIRITUALI

L'oeuvre des atbtetes
4 acte de GEORGES DUHHMEL

Ue pe scena dela a ,Vieux Colombier \ unde
odinloara din fanatism si economie Jacques Co-
peart inaltase un simplu dar minunat palat pen-
tru texte si vechi si noua, pujine lucrari au tre-
cut in viata teatrelor noastre. Mai acum ca|iva
ani, Teatrul Mic ne-a dat „Pachebotul Tenacity"
al lui Vildrac. Astazi insusi Teatrul National il
joaca pe Georges DahameL

„Societatea alte^ilor spiritual!" e crescuta din
inima oraselor, a orasului, caci e unul singur cu
mai multe cuprinse in el: Parisul.

Titlul insusi trebuia sa faca imagina. §i de
vreme ee cand te adresezi unei anumite societa^i
trebuie sa-|i intovarasesti gandul cu o imagina
din viata ei ehiar, altetii sunt bineveniti. Alte|ii
astazi sunt pretutindeni, altetii sporturilor care
biciuesc lumea. Pe langa faptura lor colosala si
impunatoare trebuie sa strecori plangerea ti~
mida, sau gluma soptita de vrei sa fii auzit. §i
Duhamel intelegand lucrul acesta ,i-a rugat sa
inainteze publicului, spre binevoitoarea aten|iu-.
ne, o lume umbrita: scritoriceasca lui lume. §i
asa s'a intamplat.

Poate, faptul ca a devenit mai tarziu scriitor,
dupa ce isi lasase o prima parte de amaruri si
deziluzii in cariera tinerefii sale, doctor in me-
dicina, sa-1 fi inrait pe Duhamel si sa-1 fi im-
pins inspre aceasta comedie, Deziluziile barba-
fiei se uita mai greu. §i cand in lumea cea noua,
a celor sorbitori de roua si calaiori prin azur,
doctorul de odinioara, renascut printre arhan-
gheli sa intalnit cu maimute ?i caiafe, ca si
eroul sau Beloeuf, a simfit inspirafia cum ii a-
gita trupul, bratul, tocul, peni|a, pe care a as-
eufit-o cat a putut. $i iubitor de oameni, i-a va-
zut suferind, arunca diabolic printre oameni un
produs sealcit ce-i zice Beloeuf si e atlet, atlet al
spiritului, fireste.

Oamenii sunt simplii si buni la inceput Ei
sunt famiila Auboyer, famiile de farmacist ma-
runt, ce-si petrece vata tihnita intr*un colt al
Parisului. Lor li se mai adaoga si asistentul A-
medee, care alcatuieste cu Denis, fiul eel mai
mic, o minunata pereche de amici.

.Dar in curand le soseste o ruda: Remy Be-
loeuf, barbier pe vremuri, de curand descoperit,
de el Insusi, genial premergator. Beloeuf are o
revista: P. P. (putere si patrundere) si o societa-
te: S. A. S. (Societatea atletilor spirituali) cu
care va reinoi arta si societatea.

§i opera de descompunere a familiei Auboyer,
in sanul careia s'a instalat Beloeuf, incepe dupa
o veche metoda de tarttfffism. Atrasi de mirajul
unei religii noua, care ar fi arta, fals si falsifi-
eaat adusa^de Beloeuf, romantismul micei bur-
ghezii,, vanitatea lor marunta mai degraba, se
trezeste. Toti beloeuf izeaza: papa Auboyer, ma-
ma Aubo^yer, fata mare Matilda, fata mica Lea...
singuri raman, in permanenja, opozitie ca repre-
zintanti ai bunului simt Denis si Amedee.

Dar poetul pune stapanire pe tot, cu lepra lui
ridicola. Si in fata acestei cotropiri de prostie si

ipocrizie, Denis si Amedeev isi iau lumea in cap
si evadeaziu .

Se suprapune in desfasurarea acestei comedii
usturatoare, trei categorii de suflete perfect
conturata §i toate sunt agatate §i tinute in pi-
cioare, de un acelas cui de aur, batut undeva,
nu se stie unde, in necunoscut Sufletul tuturor
au cunostinta de existenta lui, dar nimeni nu-1
cunoaste. E un „excelsior" care stapaneste lumea.

In comunicare cu el, pe firul sau, fiecare per-
sonagiu isbuteste sa si-1 apropie mai mult sau
mai putin. Peisagiul acestor fire pe care se. des-
trama personagiile, cu binele si cu raul lor, al-
catueste piesa.

Sunt trei categorii. Mai^ intai Auboyer-ii, top.
la un loc simplii si fericiti, insa fiecare cu visul
sau, ridicol poate, cand apare, cand tinde sa. se
realizeze, dar vis.

Yin apoi atletii, in frunte cu Beloeuf. Aceias
pasta, mediocra, insa cu mai multa indrazneala,
si mai ales, mai multa. constiinta, de sine. In
fond, daca n*ar fi ridicoli ar fi mult mai neno-
rociti* pentruca oarecare inlesnire in miscari, le
mareste si mai mult nazuintele.

§i in sfarsit iata pe cei din urma: Denis si A-
medee, cei mai fericiti, ceeace in piesa lui Du-
hamel. unde nenorocirea sta in raport direct cu
ridicolul, insemneaza cei mai simpatici, cei mai
omenestL

Ei singuri sunt superiori ca plamadeala. sufle-
teasca celorlalti, pentruca ei singuri stiu sa-si
realizeze fara. spasm visul, ei singuri stiu sa ca-
latoreasca in gand.

Si calatoria aceasta, evadarea aceasta de
poeji in suflet, pe cont propriu si in minor, Du-
hamel a stiut sa. o incadreze minunat in viata si
in psihologia unui oras mare, modern.

Denis si Amedee isi iau, pentru trecerea coti-
diana de dincolo de viata, un vehicul pe masura
lor. Preciziunea in modestia conditiunei lor su-
fletesti le alcatueste superioritatea. Ii banuesti
clientii si cititorii asidui ai unui „ Journal des
Voyages", oarecare. Prin portita aceasta umila
de minunatii §tiinfifice si vulgarizatoare, din
viata infrigurata a fiecarei zi de chin, dintr'o
metropola, se furi§eaza sute de mii de suflete.
§i cu ele Denis si Amedee. Patagonia la care vi-
seaza ei, e mai putin o destinatie si mai mult
sensul unei miscari sufletesti.

Astfel Duhamel incarca. aceasta mica familie
a lui Denis si Amedee cu o trasatura funda-
mentala din psihologia maruntilor citadini de
azi: cu o romantica. speciala intretinuta de atot-
puternicia stiintei si de a mijloacelor ei, care'
circula din cinematograf in revista si da un su-
flu de larga poezie, umanizata, in modestia ei.
„Societatii atletilor spirituluf.

In ciuda regulilor fixe de actiune, autorul isi
construeste piesa urmarind conturarea persona-
g'ilor sale <si a situatiilor. Astfel aceasta come-
die, care sta in linia marei comedii franceze.
reaminteste cateodata pe insusi Moliere. Organic
construita, ca efecte, pe personagii bine contu-

283

BCU Cluj

rate, bogata in comis de situajii si luand din a-
inintirea vremurilor mai indepaf tate orice for-
mula, spre completare, „Societatea Atlefilor Spi-
rituali", ramane cea mai isbutita lucrare pentru
teatru a lui DuhameL

D. Paul Gusft a avut iaras la indemana un
tejct dupa dorinta sa.

La spectacoL, 1-a dozat, 1-a colorat, a strarts
fortele tuturor elementelor de care dispunea.
pentru a invia minunat in fata noastra poves-
tea „alte$ilor" si a micilor poeti ce nu serin, dair
sunt din totdeauna, Denis i Amedee, cari fug de
altefi,

ION MARIN SADOVEANU

CRONICA MARUNTA

"ANEIJROPEISMUL iui Koudeuhovo-Ka--
lergi, tinde sa so realizeze in literatura, judecand
dupa semnele din ce in ce mai dese -care ni se
arata, Scriitori, si nu dintre cei mai neinsem-
naji, sar astazi dintr'o literatura in alta, creind
in doua limbi cu aceiasi arta, Fenomenul, in
sine, e mai vechiu. El dateaza din nainte de rtiz-
boi; doar frecYenfa lui e posibelica. Oscar Wil-
de, mai demult, scria cu aceiasi usurintu in en~
glezeste si in franfuzeste. Vestita lui „Salomee'\
a fost scrisa direct in limba lui Voltaire, d'An-
nunzio de asemeni, de dragul d-soarei Ida Ru-
binstein, si-a scris in frantuzeste cateva mistere,
de rausita carora, pe scenele padziene, tremura
Edmond Rostand. Erau insa. toate acestea, ca-
zurile scriitorilor virtuosi ai euvantului, pe care
ii atragea numai ispita unei nouei muzicalitafi
a unui nou smalt verba! — an nou material
sonor.

Astazi, scriitori cari au alte lucruri de spus:
experience mai adanci, mai organice ale sufle-
tului, recur^g la acelas procedeu. Astfel un scrii-
tor tanar si totus vestit, Ivan GolL isi cladeste
opera alternativ in limba franceza si cea ger-
mana. Sa fie oare o necesitate imperioasa* de ex-
primare? Lucrul ar putea parea inca indoielnic,
fafa de Goll, daca un alt'caz mai eonvingator si
eu totui in afara de orice banuiala de bizarerie
voita sau poza — cazul recent al marelui Uric de
limba germana — ■ Rainer Maria Riikc - nu ar
\eni sa se inscrie in aceasta lista tot mai eclifi-
catoare, a poe£ilor bilingui.

Rilke a gasit in limba franceza doua cuvinte
care-i lipseau si care in volum sunt ceutrele, si
extinse, zSrile unor cicluri de poeme raarunte si
rnelodioase. El marturiseste undeva, cautarea
aceasta de nofiimi corespunzatoare unei inspi-
rajii preexistente lor. Cuvintele verger (livada)
si paume (palmu, interiortil mainii) sunt acelea
cari aveau sa stranga in jurul lor starile de su-
flet ale lui Rilke, simple sau. prelucrate, Rilke
avea nevoie de ele ca de doua eristale in jurul
careia sa. se precipite o sulutie, si ele lipseau din
limba germana. Atunci poetul a trecut realiza-
rea poemelor latente, in limba franceza, pe care
o cunostea minunat si care avea aceste doua
pietre pretioase. Concentric ■ s'au depus cmotiile
in serii noui, in jurul acestor doua cuvinte sta-
ruitoare, har|;uitoare, note, ■ nofiuni si mistere in
acela§ timp. Sunt, fara indoiala, in cuvinte a-
numite pennmbre cari tree dincolo de nofiuni, si
pe care unrnare intuitiv al rezonantelor cum e
Rilke le prinde intr'o limba noua cu sensibilita-
teajui de strain, ca pe o reactiunc fntima §i ine-
diti fa^a do un grup fonetic.

Cine stie daca un al doiiea volum, mai mare
si mai nemarturisit din viitoarea productie fraa-
ceza a lui Rainer Maria Rilke, daca va aparea,
de nu va avea ca izvor tainic de inspira^o, ca ^
placheta „Yergers*\ o irnperecbiare de sunete
veclii, ascultate cu o ureche noua.

Staruitoare intr'o rodnica opera de culture
gruparea ^Poesis" a intrat in al cincilea an de
acti^itate. Pana la sfarsitul acestui an se vor fi
^inut cinci din zece prelegeri anuntate. Cat s s a
facut pana acum. a fost un drum al binemerita-
telor izbanzi.

Intr'o epoca. din ce in ce mai uormalizata si
deci din ce in ce mai lipsita, de eroisio, ^Vietile
eroice" aduse de „Poesis* 4 au fost binevenite, ca
si in Franta de altfeL xinde editnri ca Nouvelle
Revue Francaise s.i Plon, mai usurele in alegerea
subiectelor si mai aplecate inspre negustoresti
chiverniseli decat gruparea conferenjiarilor nog-
tri, au cunoscut totus frcmatritorul nlai de pofti-
tori cari azi asigura erorilor succes pretutindeni

E un semn al vremii ce a fost candva pe drept
denumita neoromantica.. Impilrtasireci t nneneas-
ca si simpla, pierduta undeva, Uiico c3ipa libe-
ra printre ceasurile cenusii ale unei zile de lu-
cru, cu un strop din azurul libertatii cclei mari,
sfinjfta de chin si de o iauntr'cl put^re, odli.-
neste si renaste sufletele sleite de viafa,

Slabiciunea fireasca omtilui, invinsa ins& de
un Giordano Brunno; excentricitatea |esnta lt\
puncte marl pe urzeala cea mai inalta a inimei
si purtata de lord Byron prin Miaza Noapte §i
Miaza zi precum si frenezia ce nu cunoaste bo-
tar, in bine si rau, a sfantului Francisc din As-
sisi, rata cateva povesti cari oricand vor gasi tin
ecou, In sanul unui auditor framantat el insusi
de neliotatite forme de cristalizare.

§i din toate conferinfele ce vor veni — dupa
lista pe care o cunoastem: Michel Angelo, Marc
AureL, Tolstoi, Beethoven, Rembrand, Nietzsche,
Dante — se va desprinde neindoios binefacerea
aceasta, de sub^ire caiitate, pe care publicul bu-
curestean, ca un semn cu total imbucuraton o •'
cere astazi alaturi de cele mai neinsemnate pe-
treceri,

Redac|ionalc

Sosindu-ne prea tarziu, suntem nevoifi sa a^
manam pentru aumarul viitor, continuarea si
sfarsitul nuvelei d-lui Matei L Caragiale: s ,Craii
de Curtea Veche",

Ca acest nnmar se ?nchee annl al Vl-Iea

KBL

^WfML

BCU Cluj

GABRIEL POPESCU ;

CAP DE STUDIU
(Aqua-forte)

GAXDIREa

BCU Cluj

JEAN AL STERIADi

PORTRETUl MAMEl
{LitogrofU)

QlXDlMtA

BCU Cluj

MARIA MAMOLESCU-BRUTEANU ;

OPACI (Kilogram

fiANmiiR*

BCU Cluj

M. PANA-BUESCU:

AZALEA (Linobu)

QlXVIKRA

BCU Cluj

j

GH.

D.

MOGOR 1

LA B

o

REM US

SCRISORI CARTE INVATATGRI

EDITQRfl FQND. COLT. „PRlNCiPELE CAROL"

! ' '

Pretui 20 Lei

TUDOR VIHNU

MASCA TIMPULUI

SCHITE DE CRITICA UTERARA

BIBLIOTECfl .SEMAnATORUL"
EDITURA LIBRflRlEI DIECEZflNE, RRRV.

L U

C I R N BLR

G R 1

f

DARIA

DRAMA

EDITORS RRDEflLULQI j

TQDOR VIKNU

FRAGMENTE MODERNE

EDITURfl CULTURfl NRTIONflLH

Lei 80

LUCIHN B L R G R

FETELE UNUI VEAC

ESS URI
BIBLIOTECH SEMAnATORUL

ARAD

TUDOR VIHNU

DUALISMUL ARTEI

Lei 60

CEZHR

PETRESCQ

OMUL

DIN

VIS

NUVELE

! ED ITURH RflMQRI

f Preju! 40 Lei

CRAIOVA

ION MHR1N SHDOVEflNO

DRAMA §ITEATRUL

BIBLIOTKCH „SEMAnATORUL"
EDITURft LIBRftRIEI D1ECEZHNE, HRHD.

CAR TEA V R E M 1 1

COLECJIE ENCICLOPED/CA

IHGRIJITA DE NICHfFGR CRAINIC

t EMANOIL BUCOJA

2. CHARLES MAURRAS

3. ION PILLAT

4. LUCI.AN BLAGA

5. ff. IBSEN

6. mtlAI D. RALEA

7. LUCIAN BLAGA

8. ST. ZELETIN
9 PIJRANDELO

10. N. DA§C0VIC1

AU APARUT:

LEGATURA RO§lE

nuvele.
VI1T0RUL INTEL1GENTH

in rom. cu o introducere de T. Vianu.
SATUL MEU, VERSURI

en graouri in lemn de Teodorescu-

Sion,
FENOMENUL ORIGINAR

siudii filosofice.
PEER GYNT

trad, in versuri de Adrian Maniu.
INTRODUCERE IN SOCIOLOGY.
FAPTA

foe dramatic.
N ATI ONAIJZ AREA §COLU
HENRW IV

trad, de Ah Marcih
DUNAREA NOASTRA

EDITORS FONDHJIEI OILTORflLE PRINCIPELE CHROL

BCU Cluj

EH GANDIREA S£

REDKCTORI: CEZHR PETRESOJ, NICHIFOR CRHINIC ?I TUDOR VIHNCI

RPflRE ODRTfl PE LUNA

REDRCTIft: PHLATUL SINDICHTULUI ZIHRI$TILOR
STR. CHNTHCOZINO No. 2, BUCURE$TI

PENTRQ RECENZII $1 flNUNIHREH RPRRTJ1EI, CHSELE DE EDITURH §1 DOMN1I KUTORI SUNT

RUGftJI R TRIM1TE CAlE UN EXEMPLftR, — MHNUSCRISELE NEPUBLICOTE SE HRD.

CARJILE §1 MRNUSCRISELE RUGAM SA FIE RDRESHTE REVISTEl

STRHDH CHNTHCU2IN0 No. 2. — BUC-U-R E.§..T I

1 1 1 1 1 H t u 1 1 1 ! 1 1 M 1 1 i u I M I n n n M n u ( ; t i n 1 1 : H i i M J n m J ! n s f n i n n i m n n 1 1 1 i i : t i i n i ; i ; u 1 1 1 t m m n n m n n n i : n i l n 1 1 1 1 u h 1 1 1 1 n i j n i m 1 1 ti i i n u 1 1 1 1 n h 1 1 1 it 1 1 c n 1 1 1 1 j j t

OCTOMBRIE-DECEMBRIE 1S26
C U P R I N S a L:

CRESCATORQL DE SOIMI de CLHQDE MONET de Q. W. Cisek 273

Em. Biicufa .......... 241 SF-T7L CLHRH DIN 11SSISI de

TRIUMFQL de T. Arghezi "... 245 AL Marcu j. ^74

CONUL ENHCHE de N. Condiescu 247 CRONICR L1TERHRH de Tudor

VlfljA de N. Mllcii . . . . . .238 Vianu •-, . . . .-.-... . . .-,2,7

aRATOL dQGil) L Mihdescii '. . 259 CRONICA PLRSTICA de a W: ' *-

Cis&k 280

IDEI, OHMENI & FKPTE DRHMRsi TEHTRUL de' Y. V: "'

OMUL CHRE R TRECQT Sadoveann 281

(Impresii) de A M, Sadoveanu 272 CRONICH MflRQNTA . . . ; .V284

: : ILOSTRHTH

COPERTA : de Const. D. Stochi

SaPLIMENT; Reproduceri dupa" lucrari din (Prima Expose a graficei

noui romane§ti».

DESENE IN INTERIOR; de Grlgorescu .>/ Demlan.

iiiiiiiMiiitiiuiiiiiiuiMMiiiiiiiiuniiiiiiniirMiiniimMUMniiiiiiiiiniMiiininiMJini ntiiinMrMiiiinMiiiiniiimninniinriminiMi:niiiiniiiinuniiiiffinitini&

HBONflMENTE: 1 KN, 300 LEI; 6 LUNI, 150 LEI. PENTRU INSTITUTIUNI §1 HUTORITAT%
503 LEI flNUAL. IN STRAIKATHTE : 500 LEI HNUHL. — INSERfll §1 RECLHME SE FRQ
LR flDMINISTRHT^ REVISTEI $1 LH TOHTE HGENJULE DE PUBLICITflTE

HDMINISTRATIft: PHLHTUL SINDICATULUI ZIflRI$TILOR
STR. CRNTHCUZINO No. 2, BUCURE^TI

b x f E £ G ANEURE A SH

XvA** 1 *//..

BCU Cluj