Revista Gandirea 1926

CAM) I RE A

ANUL
No

lvi ic\u)

© BCU Cluj

(JL « ** "

CAN

ADOUA NEATArNARE

DE

NICHIFOR CRAINIC

E}

^XISTH o tebnica a vietii materiale §i o tebnica a vietii sufletc^ti- Una e
rezultatul descoperirilor §i inventor §tiintifice, intemeiate pe legi precise §i universal
valabile; cealalte e rezultatul unor indelungi experience lSuntrice ale onjului cu sine, ale
omului cu oamenii, ale grupului cu grupurile: cristalizari de viafa verificaie in cursul
veacurilor sub porunca unei credinte religioase $i a unui temperament de rasa. Tebnica
vietii materiale, §tiintific& §i deci obiectiva, apartine domeniului exterior ?i are de scop
cucerirea naturii, smulgerea §i transformarea bunurilor ei in folosul omenirii. Ma^inismul
modern e aspectul ei eel mai impunator $i, totdeodata, caracteristica totalitatii produselor
ei ce alc^tuiesc civilizajia europeana. Indiferenta deosebirilor de rasS, de credinta, de
Iatitudine geografidi, tendinja ei expansiva e uniformizarea. Ma§ina e valabilS pretu-
tindeni. Unde nu exista, necesitatea materiala o cere. JM inapoiate se numesc mai ales
tarile farfi rna§ini. Jari civilizate se numesc tarile unde ma§inismul atinge maximum des-
voltSrii. Civilizatia americana e fara egal. Problema civilizatiei e problema ma^inei. Cand
noi ?i tSrile in situafia noastra zicem europenizare, intelegem civilizare, adica industria-
lizare in randul intaiu. Bin moment ce binefacerile tet)nicei materiale sant indiscutabile,
cine ar preferi drumul noroios de fara trotuarului asfaltat, cine-ar preferi diligeiita
automobilului ?i opaijul becului electric? TraditionaHsmul, in acest sens, ar fl anacronism.
Dar traditionalism^ nu e o forja ce se opune civilizatiei. Cradifionalismul e tebnica
viejii suflete?ti a unui neam. Civilizatia e tebnica vietii materiale a omenirii. Tebnica
vietii suflete?ti constituie cultura unui neam,— acel fel de a fi, de a gandi $i a simti, de
a vorbi §i de a se incbina, de a nSdSjdui $i cbiar de a muri. E o cristalizare elaborate
in curs de veacuri §i de milenii, incercata prin flacarile §i torentele istoriei, determinate
intr'un fel §i nu intr'altul de fatalitatea launtricfi a sangelui $i a credintei, a rasei ?i a
religiei. Civilizatia uniformizeaza; cultura diferenfaza. Rcela$ tren face sa calStoreasca
la fel §i englezul ?i indianul; dar diferentele culturale ii vor impiedeca sa se infeleaga
la fel. tin raport conditional intre cultura §i civilizatie e greu de stabilit. Hmericanii au
dus la apogeu civilizatia europeana $i stralucesc printr'o cultura de Baedecker. In umbra
fabricilor lor uria§e, fprfota sectelor religioase dovede§te criza unui suflet ce n'a isbutit
incS s5-?i creeze forma edjilibrata a culturiK India a creat, in scbimb, o culfura, o inte-

1

BCU Cluj

epciune a viepi, fftrfi sa cunoasca binefacerile ma^inii. Anglia, Franja, Germania au o
cultura: dublata de civilizape,— fapt care provoaca deobiceiu confuzia noastra cand vorbim
de una §i intelegem pe cealalta. In ficcare din aceste tari gasim o civilizafiG materlala
europeana; exista totu$i o cultura franceza in Franca, o cultura engleza in Hnglia,: o
cultura germana in Germania. Din confuzia celor doua riorum cu sfere atat de deosebite,
s'a nascut tendinja de a fauri, peste granite rasci ?i a'e credinjiei, o cultura universale,
care sa uniformizeze sufietul cum civilizapa uniformizeaza materia. $i astfel, in domeniul
graiului s'a fabricat limba esperanto, iar in domeniul religiei teosofia, doua artificii ce
dovedesc tocmai imposibilitatea unei culturi universale.

Cand foiletonistul impresionismului critic d. Eugen Lovinescu, a Incercat sa-§i
organizeze cunostinfele intr'o Istorie a civilizaiiei roman » moderne §i sa fornjuleze
legile genezei acestei civiiizapi, confuzia , pe care am subliniat-o i-a cantat in auz
ca o cobe. $i 1-a urmarit cu fatalitatea ei tot lungul celor trei voluma§e. E drept
ca la inceputul celui de al treilea, desmeticit oarecum de obiecpile precise ce i
s'au adus, istoricul din primele doua voluma$e, devenit acum tepretician, e nevoit sa
scrie* „Punand la bazzlstoriei civilizaiiei romdne o distincpune intre cultura §i civilizape
atat de categorica §i atat de apropiata de cea a d-lui C Radulescu-Motru, urmeaza dela
sine ca ne-am referit in ea numai la totalitatea condifiilor materiate aleviefii rornane§U a .
Deci categoric: numai ia tel^nica vietii materiale, la civilizape. Dar distincpa atat de a-
pasata e numai o fulguirealba In confuzia care i$i ia locul, compacta $i atotstapanitoare
D. Eugen Lovinescu, poseda un spirit dotat cu ceace dansul nuraejte «plasticitate»,
dand-o pe seama poporului romanesc. Ceara e plastica: omodelezi cum vrei. Un suflet
plastic ar fi deci un suflet agitat de cameleonismul ce imprumuta forme dupa un deter-
minism exterior §i exclusiv. Din aceia^i bucata de ceara, modelezi acum o pisica, acum
un porumbel, acum un dracusor. Plasfcicitatea aceasta extraordinary, atribuita popo-
rului romanesc, ii trebuie d-lui Lovinescu pentru a-§i intemeia pe moliciunea ei de ceara
o lege menita s£ lamureasca tot secretul civilizaiiei noastre: iegea imitafiei- Nu §tim in
ce masura e plastic poporul romanesc. Daca plasticitatea e tr^satura lui damihanta, in-
seamna ca avem aface cu un popor lipsit total de personalitate proprie. On asemenea
popor ne servesc cartuliile d~lui Lovinescu: un popor creat dupa cljipul §i asemanarea
domniei sale. Caci d. Lovinescu este esenpal plastic. : -

/ In tenerete a cetit diverse nuvele $i a scris in felul nuvelelor, a vazut apoi teatru
fi a scris scenete in felul teatrului, a cetit romane §i a scris in felul romanelor, a cetit
c;ritica impresionista §i a scris in felul ei, iar acum in urma a cetit cateva tractate de
sociolpgie §i ne-a facut surpriza sal vedere $i sociolog. Din lecturile ultime« ia placut
foarte mult legea imitapei a lui Gabriel Tarde. Sant in sociologie o multime ^ de alte legi.
D. Lovinescu, entusiasmat, a preferit-o pe aceasta cu instinctul plasticita|ii conprmate
in toate ipostazele sale de pana acum. Legea imita^iei explica totul. D. Lovinescu se
gande§te la geneza civilizatiei romane§ti §i aplica totu§i miraculoasa lege culturii rpma-
ne§ti. Distinc|;ia in care se modelase, dupa d. C Radulescu-Motru, ceara plastica a nou-
lui sociolog se tope§te imediat in confuzia permanenta: cultura in civilizatie, civilizajie
in cultura, imitatie in civilizafie, imitate in cultura.

Sa citam: „La orice latitudine geograpca, ne folosim integral de ultimele inventii
ale mecanicei sau descoperiri ale medicinei: nu refacem, deci, fazele evolufiei ci, pu-
nandu-ne solid in acela§ plan cu ultima faza a §tiinfei, benepciem fara munca de rezul-
tatele acumulate ale muncii altora. Tot a§a §i in propagarea ideilor sau a formelor
artistiee: nu refacem gandirea cugetatorilor veclji, dupa cum nu imitam epopeileyecl)i a .
Refacem adica numai gandirea cugetatorilor contemporani §i imitam, in arta, epppeile
moderne, ca sa zicem a§a! Specipcand, d. Eugen Lovinescu aplica literaturii romane§ti f
imitatta „cu necesitatea unei legi ineluctabile" §i gase?te ca aceasta imitafie „a fost
bruscS §i integrala*. Hdica §i in cultura ca §i in mecanica, „benepciem fara niunca de
rezultatele acumulate ale muncii altora". Confuzia este evidenta. D. Lovinescu i?i pro-
pusese categoric sa legifereze in imitatie totalitatea condifiilor materiale ale v'e\ii roma-
ne§ti, l fldic$ fenomenele de civilizafie §i se pomene?te necontenit legiferand in acee^i
imitape fenomenele de cultura. La pagina 76, o spune Hrnpede: „Nu numai institupile
§i principiile politice, ci §i formulele de arts se propaga prin imitape".

BCU Cluj

Fie! S& trccem ingaduitori peste confuzia de baza a d-lui Eugen Lovinescu §i sS
ne oprim o clipa la imitapa in aria* Sa nu uitam: imitapa e, in cugctarca d-lui Lovinescu,
o necesitate ineiuctabila, o lege inexorabila, ?i pind o lege, e valabiia pretutindeni ?i
oricand. Dura lex, sed lex! Qn fenomen de arta, odata produs, cade in vartejul imitapei
universale §i se repeta la infinit Sa numim Gioconda lui Leonardo da Vinci. „Cu mijloacele
de raspandire instantanee ale timpurilor moderne, — zice d. Lovinescu — puterea de
difuziune a imitatiei a devenit aproape nelimitata." H§a dar, po§ta, telegraful, telefonul
radiofonul gazetele, toate dau de §tire ca Gioconda, ca fenomen artistic, s'a produs.
Instantaneu, top pictorii §i zugravii de firme din lume o copiaza, top fotografii o foto-
grapaza, top litograpi o reproduc, toate cinematografele o ruleaza, toate trenurile? toate
vapoarele §i toate avioanele o incarca §i o raspandesc, nelimitat, pe tot cuprinsul.
Gioconda,, in cateva zile, transfigureaza globul cu cljipul ei frumos in miliarde
de exemplare. Legea imitapei pind lege, urmeaza ca fenomenul de arta Gioconda se
repeta identic, cu aceea§i valoare artistica §i cu acela§ pre| ca exemplarul unic ie§it
din mainile lui Leonardo da Vinci. Hltfel, daca aceste imitapi nelimitate n'au aceea§i
valoare ca exemplarul unic, inseamna ca fenomenul Gioconda nu se repta identic §i
atunci imitapa i$i perde caracterul de lege inexorabila. Hdevarui e ca, in pofida mili-
ardelor de imitapi posibile, exista o singura Gioconda, unica in Luvru, unica in Univers,
cu acela§ unic §i enigmatic suras pe buze, §i'n fafa eternitapi §i in fafa necesitsipi ineluc-
table a d-lui Eugen Lovinescu-

Dar legea d-sale, aplicata in domeniul culturii, ii face teoreticianului nostru o serie
de posne- Citam una. La un moment dafe d. Lovinescu i§i verifica ?i i?i exemplified
imitapa in stilul gotic- Nascut in bazinul Senei, prezenfa acestui stil se constata in Franfa,
in Hnglia, in Germania, in Spania, in Italia, in Suedia, in Polonia §i in Ungaria. Rid se
opre^te. Punct. Dece se opre§te stilul gotic aici? Dece n'a trecut mai departe? Legea
imitatiei, uniformizaioare §i universale, dece nu 1-a impins in Rusia, in farile Romane§ti,
in Balcani, in Hsia Mica, in Egipt? Ce fel de lege e aceasta care se opre§te brusc la
granifa Poloniei §i a Ungariei §i, cu toate ca d. Lovinescu o imboldeijte §i o indeamna
ca pe o scumpa Rosinanta de care §i-a legat soarta, ea legea—refuza sa faca un pas
mai departe §i sa treaca ijotarul? Pentruca intr'adevar aici era un l)otar de care stilul
gotic s'a izbit ca talazurile in dig. Santem in evul mediu, dominat de autoritatea dogmei
religioase. Credin{a zugrave§te icoanele'n biserici. Credinja zide?te catedralele. Zide§te
§i zugrave$te §i canta ?i scrie imnuri. Dar in toate zidiriie, zugravelile, melodiile §i
poeziile ei e ingropat acela§ sambure dogmatic §i toate se desvolta unitar in aria unci
disciplini canonice. Nu o lege obiectiva §i indiferenta a creeat toata aceasta mareafa
expansiune artistica §i culturala. ci o anumita sensibilitate religioasa disciplinata sub
ordinele unui comandament central: dogma. Stilul gotic este expresia de piatni a dogmei
catolice §i numai a ei. Ca fenomen artistic, el nu se putea produce decat in sanul unei
societal solidare, suflete^te, in aceea?i credin^a. Dincolo de acest domeniu, stilul gotic
i§i pierdea semnificatia §i rafiunea de a fi. Granifa lui a tras-p un singur cuvant care
a despicat Europa in doua : Ftlioque 1 §i daca in evul mediu ? caile de comunicape, la
care d. Lovinescu face un induio^ator apel sa-i transporte legea pretutindeni, ar fi fost
de o mie de ori mai perfecponate decat azi, gotica n ar fi trecut totu§i cu un pas dincolo
de marginile disciplinei lui Filioqu-. Dincoace de acest botar spiritual se opunea invaziei
o alta iume, o alta dogma, un alt fel al expresiei plastice. Dogma ortodoxa, stilul bizantin.
lata cum universalitatea legii imitspei in arta cade pindari i a prima incercare de* a o
aplica §i verifica. Hdaugand ungbiului de privire religios ungbiul naponal, granifelexe
se opun universalitapi sporesc nenumarate. Ca ?i dogma, neamul i?i creeaza un stil al
sau din sensibilitatea-i specifica §i prin invenpa de care spiritul sau e capabil/ flcest
stil se adance^te §i se amplifica prin veacuri, variind in amanunt cu epoca $i cu perso-
nalitatea creatoare, dar pastrandu-$i caracterul fundamental, original, in puterea unei
disciplini de continuitate spirituala care e disciplina tradiponalismului Civilizapa unifor-
mizeaza; cultura diferenpaza. ^i ° cultura naponala numai intr'atat are valoare §i prestigiu
intrucat izbute?te sa aduca un gust al ei, un parfum, un timbru deosebit in ansamblul
celorlalte culturi naponale. Daca in civilizatia materiala, imitapa e o necessitate* in cultura
ea inseamna moartea spirituala a unui neam. R face din imitape principiul generator al
artei, legea culturii, inseamna a iricerca sa legiferezi moartea spiritului. Imitativ pria

BCU Cluj

instinct, numai un creer de maimuta ar putea elabora o asemenea lege. D. Eugen
Lovinescu o face cu seninatate imperturbabila.

Htn staruit ia evidenjiarea grosolanei erori, fiindca nimeni din cei cari au vorbit
pana acum elogios de reformele politico sociale §i economice ale revolufiei pa^optiste
n'au fost ispiti^i sS dogmatizeze eroarea $i s'o infati§eze ca un destin inexorabil al
culturii romane§ti. D. Lovinescu o face, ascunzandu-§i diletantismul sub ?nveli§ul fals
al sociologiei. Sociologia e o disciplina in devenire. flfirmafiile ei, aproximative §i contra-
dictorii, au, in acest stadiu mai ales, un caracter provizoriu. Cand intr'o stiinja ca
biologia, Leclerc du Sablon vorbe§te despre incertitudinile legilor biologice, cu atat mai
iridreptafiti santem sa primim cu rezerya regulele aproximative §i afirtnatiile contradictorii
ale sociologilor. H§a ziseJe legi de formate ?i funcfionare a tinei societafi, ei in§i§i, din
explicabila onestitate ^tiinfifica, le declara valabile numai pentru trecutul, dar nu §i
pentru viitorul societa^i. Daca o lege stiinfifica are o permanenta valabilitate, itifelegem
din astfel de declarajii cat de pu|in legi sant ipotezele §i teoriile sociologice. Dar pa$optist
convins §i propagandist al pa?optismului, d. Eugen Lovinescu a fost sedus de criteriul
beneficieriu fara mutica, de manca acumulata a altora §i a luat orbe§te, drept lege unica
a culturii romane§ti ; imitafia lui Tarde. E un fenomen de plasticitate. In jurul acestei
legi a improvizat urmatoarea doctrina :

Romanii sant un popor pur latin, (aici d. Lovinescu nu mai e revolutionary ci un
epigon anacronic al vecl}i!or latini§ti, ramas in urma fata de corecturile ^tiinfifice
aduse acestei teorii a purismului rasei. N. lorga §i V. Parvan gasesc la originea
poporului noslru elementul tracic ba§tina$ plus acei plugari italici infiltrafi cu mult
inaintea prea celebrafilor coloni^ti ai lui Traian.) Popor de nobila vifa latina, deci, am
fost plantafi aici intr'o r pozi|ie geografica", in ni§te „condifii istorice' 1 $i in mediul unei
„religii" „cu totul prbtivnice structurii noastre intime". Din aceste pricini n'am creat
nimic, n'am insemnat nimic; fire§te: pana la 1848- Care ar fi fost solufia integral^, dupa
doctrina d-lui Lovinescu? S'o rupem cu acest exil in Orient, sa parasim acest pamant
al Romaniei, protivnic noua (in viziunea latinista a d-lui Lovinescu fiecare rom&n e un
Ovidiu proscris, care se dore^te din nou la Roma, sau un sionist galitian care se dore§te
in Tel-Aviv) sa ne lepadam de istorie, deci de stramo$i, §i sa ne lepadam de ortodoxism,
deci de suflet, pentru a ne muta undeva, in pamantul clasic al latinitafii. 01), ce frumos
vis ! Dar ct)iar d. Lovinescu a observat ca solufia aceasta e oarecum absurda. $i
atunci a recurs la alta mai modesta: ramanem tot aici la Carpafi $i Pontul Euxin, dar
facem tabula rassa peste tot ce a fost istorie, credinfa §i cultura romaneasca, proclamSm
revolutia §i, imbrafi§and legea imitafiei, incepem o viafa noua, europeana, adica latina,
dupS modelul Parisului. 1848 e nunta poporului rom^n revolufionar cu latinitatea.
Deatunci dateazS destinul nostru: „imiiaVa wlegrald" !

Pentru aceasta doctrina, rezumata exact, 1-am numi pe d. Lovinescu un conrupaior
al tinerelor genera|ii romane§ti, daca complimentul nu 1-ar maguli sa se creada un al
doilea Socrate §i— daca i-ar lua-o cineva in serios. Dar Socrate era prea injelept ca sa
propage nulitatea spiritului §i trandavia parazitara, macar ca din cand in cand cina $i
el la ospefele lui Hlcibiade.

Integral revolutionary, doctrina lovinesciana e antitradifionalista : tabiiln rassa.
Craditionalismul ar fi o „imposibilitate sociological de vreme ce n'are la baza un »trecut
cert" §i o epocS de clasicism pe care sa se razime. Kceea^i doctrina care concepe
revolufionarismul ca o imitate a Europei din prezent („sincronism"), concepe tradifio-
nalismul, tot atat de fals, ca o imitafie a trecutului national, ^i trecutul nostru, fiind
„romano-slavO'bizantino-turco fanariot" a^l imita inseamna a comite o crima fafa de...
latinitatea pura!

Dar tradifionalismul in cultura nu se concepe stereotipic. El nu e un pas
batut pe loc, la nesfar§it. Cultura e un organism in cre§tere continua, cu radadni
in seva neamului, cu frunzi§ in atmosfera timpurilor. Seva e aceea$i; atmosfera e
scljimbatoare. Traditionalismul e disciplina launtrica ce calauze^te aceasta cre?tere.
Oricat de prielnica sau neprielnica ar fi atmosfera, organismul i?i pastreaza, desvoltat
sau incljircit, caracterele fundamentale ce-i dau specificitatea. Om cu om seaman^ §i nu

4

BCU Cluj

seamana? dar antropologia? studiind conformapa craniana, stabile§te in medic un tip
caracteristic al familiei, al rasei. flceasta osatura ce pastreaza trasatura unitara in
varietatea formelor unci culturi e traditionalismul. In libertatea de aparipe a fenomeneldr
culturale, a fenomenelor de arta, el pastreaza continuitatea inrudirii dintre ele. In vectyle
religii ale Indiei, exista inva|atura reincarnarilor. Eul individual, ca sa se purifice? trece
printr'o serie de intrupari? de trepte ale desavar$irii. Nicio intrupare nu seamana cu
cealalta? dar in toate traie§te acela§ eu ce-$i cauta perfecpunea, §i in fiecare din ele i§i
recunoa^te con^tiinta de sine. In reincarnarile succesive ale generapilor? doctrina tradi-
tionalists concepe eul colectiv al unei napi ca strabatandu-le cu amploarea crescanda a
unui torent de viapi, a unui elan viu? ce-$i pastreaza neintrerupta con$tiin|a a existenpi.
Ce este ceeace numim noi con§tiinta naponala daca nu o simbioza a trecutului cu
prezentul, o simbioza a incarnarilor istorice cu reincarnarea din prezent in care se recunosc?

Rstfel conceput, traditionalismul apare? nu cum il infap$eaza amatorii revoluponari
ca o forja statica? moarta cu spatele catre viitor? ci ca o for|a vie? dinamidi? ce izvo-
rand din veacuri inainteaza torenpal spre crearea formelor noi §i cat mai adecvate ale
existenpi sale. Ca disciplina artistica? el nu impune §abloane, dar invata solidaritatea
personalitSpi creatoare cu sufletul colectiv? descoperindu-i izvoarele de inspiratie autoft-
tonS. SS nu uitam: cea mai mare revolutie in arta romaneasca a savar§it-o un traditio-
nalist: Miljail Eminescu! Era un romantic? Da. Hceasta era atmosfera timpului sau.
Dar n'auzim ecoul istoriei romane^ti in evocarile Iui? Nu vedem mitul nostru folcloric
transpgurat in viziunile Iui? Viafa veacurilor, condensata in cuvinte? n'o recunoa^tem
ca 'ntr'o apoteoza in limba luj adunata de pretutindeni? Nu simpm seva din adancurile
autoljtone sorbita in inspirapa Iui ? Eminescu aparea in plin zdruncin revolutionar. In
incordarile cugetarii Iui antirevoluponare se convulsiona parca intregul organism national,
ranit §i bruscat de reformele pa$optiste. Revolutia a fost ca o provocare antitetica a
operei Iui neao$e. In fata primejdiei? se concentrase parca in el fiinta insa§i a napei,
aprmandu-se prin geniul Iui cu o putere §i o stralucire necunoscute pana atunci. Un
pise de cugetare §i de frumusete se ridica masiv in fata vidului revolutionar? in fata
acelei tabula rassa vroita de maimuta europenizanla.

$i-acum o intrebare cade in cfy'p presc: In creapa noastra culturala ne vom orienta
dupa Eminescu sau dupa Lovinescu? Dupa noi inline sau dupa Europa? Dupa disci-
plina traditionalismului sau dupa „Iegea imitapei"? Rm vazut: una inseamna viat& in
continua create; cealalta — abdicare, anulare, sincopa, moarte.

Dar pentru a lua in raspar banuieli de fanatism orbit lasam sa raspunda un mare
„latin"? un mare scriitor, un european pe care europei§tii no§tri, telegrafic informap,
1-au imbrap§at cu foe, in primul moment ca pe un ierofant al cultului imitapei: Miguel
de Qnamuno.

La 1906 Unamuno ataca problema europenizarii Spaniei, a modernizarii ei, in im-
prejurari aproape identice cu ale noastre. Erau $i acolo europei^ti cari se topiau de
dorul Parisului §i, intre asprele stand iberice? se credeau exilati. Erau arti§ti cari jurau
pe estetica franceza; simboli§ti cari se incljipuiau ruinaji de absintul ce consola pe
Verlaine? adolescent libercugetatori pentru cari ironia Iui Anatole France, infati§a su-
prema expresie a infelepciunii. „Nimic nu mi produce un mai stra§nic efect de grotesc
— zice Unamuno — decat sa ma gasesc cu ace§ti indivizi, franjuziti deobiceiu? cari i§i
zic emancipati de orice tiranie, indragostiti de libertate, spirite tari? anarljisti uneori,
atei foarte adesea"... Admirator al severitatii africane ce a otelit cugetarea unui flugustin
?i a unui Tertulian, Qnamuno opune spiritului francez? §lefuitor de „sentimente comune
^i idei comune"? spiritul „pasionat si arbitrar" care a facut gloria Spaniei mistice. Legea
imitafiei? lata cum o infiereaza: „Osanda cui incearca sa se modeleze dupa altul e ca
inceteaza sa pe el insu§i fara sa izbuteasca a f i eel pe care l^a luat drept model? ?i cS?
astfel? nu mai e nimic!" Imitatia anuleaza personalitatea creatoare. Pentru salvarea
acestei personality, Qnamuno pref era barbaria poporului sau §lef uitului estetism francez :
«Daca santem barbari? dece sa nu ne simtim §i sa nu ne proclam^m astfel? iar dacS e
vorba sa cantam durerile §i mangaierile noastre? dece sa nu le cantam dupa estetica
barbara" ? (Veriies arbitraires).

Estetica barbara? Hdica o estetica autoljtona.

E ceeace vrea traditionalismul.

BCU Cluj

PASAREA SFANTA

INTRUCHIPATH IN HUR DE SCOLPTORQL C. BRONCO?

DE
LUCIANBLAGA

IN vantul de nimeni starnit

Ijieratic Orionul te binecuvanta

lacrimandu-$i deasupra ta

geometria Inalta §i sfanta.

Ai trait candva In funduri de mare

§i focul solar 1-ai ocolit pe deaproape.

In paduri plutitoare-ai strigat

prelung deasupra intaielor ape.

Faptura, care-ai uitat

pentru totdeauna sa mori,

spune-ne- pasare e^ti ?

un clopot prin lume purtat

sau simplu numai un cantec de aur

peste spaima noastra de gljicitori?

Dainuind In tenebre, ca In pove$ti

cu fluier parelnic de vant

canfi celor ce somnul $M beau

din macii negri de subt pamant.

Fosfor cojit depe ved)i oseminte

pe care lumina din ocbii tai verzi.

Prin zodii ascul|:i revelaj;ii fara cuvinte,

din vazduljul boltit

al Instelatelor tale amiezi

gt)ice§ti In adancuri toate misterele

incljise subt iarba cu oameniL.

Inalfa-te farS sfar§it,

dar sa nu ne descoperi

niciodata ce vezi.

BCU Cluj

IN MUNfl '

LANGA scljit miezul nopfii g3se?te

fapturi adormite'n picieare. Dul)ul mu^cljiului umcd

umbla prin vagauni.

Din rasarit vin fluturi cat buljele

sa-?i cautc in focuri cenu?a.

La rad&cinile brazilor

cu ritual de veclji $i cufundate pe§teri

ciobanul pune pamant

peste micii uci?i de puterile codrului.

Peste muclje trecand

fetele stanilor — !$i freaca de luna umerii goi,

aventura lor se patrunde suprafireascS

de pulberea luminos starnita din disc ca un roiu.

Cai galbeni $i-aduna sarea vie^ii din ierburi.

Mocnind subt copaci

Dumnezeu se face mai mic,

sa aiba loc unde sa creasca ciupercile ro^ii

subt spatele lui. In sangele oilor

noaptea padurii e lunga ca un vis greu.

Pe patru vanturi adanci

patrunde somnul in fagi batrani.

Subt scut de stand, undeva

un balaur cu ocl)ii Intor^i spre steaua polara

viseaza lapte albastru furat din stani.

BCU Cluj

ULCICA DE PORTELAN

DE

T ARGHEZI

Di

'ESPHRJINDO-SE de casa pentru a se duce la Damasc, tanarul flraba, carturar
fa ^tiintele suflete$ti, primi dar, din mainile mamei sale, o ulcica de porjelan.

— Hi sa te gande§ti la mine, oridecate ori o vei purta la gura, ii spuse batrana
Baraba. Hdu-p aminte ca o avem in bordeiul nostra de 400 de ani §i ca a r^mas nestir-
bita. To{i batranii no?tri au baut dintr'insa odata pe an, la ziua cSsatoriei. Ia-o cu tine
§i baga de seama ca pardoselile din Damasc sunt dc mozaic-

Hraba i$i iubea muma neobicinuit dc mult $i toate lucrurile atinse dc dansa i sg faceau
lui sfinte numaidecat, ca binecuvantate dc !nsu$i Dumnezeu. Primi ulceaua dc portelan cu
bucurie $i ca un sGtnn purtator de noroace. Iar in Damasc o a$eza in prida poleita cu
aur a unei ferestre mici, langa o tulpina dc magbiran, fagaduindu-$i sa nu sg foloseasca
dc ca niciodata, ca vas de baut. Hcolo se gaseau, facute sul, manuscrisele lui pe piele
de capra §i dedesubtul ferestrii, patul de scanduri de cedru, invSlit cu grosimea in rSspar
a unui covor de mafase.

Ii parea rau lui Hraba ca nu-§i alesese din casa parinteasca o unealta mai tare, de
metal sau de os< pe care sa o p putut spanzura la piept, pentru ca niciodata sa
nu-1 paraseasca alaturarea dorita a mumii, dc sanul acoperit cu par, $i pentru ca nicio-
data semnul sa nu se poata sfarima.

Dar preful eel mai mare Ii venea ulcelii de portelan locmai din faptul marei fragi-
lity. In adevar, ceva care poate muri de $aizeci de ori pe minut?i care totu^i dureaza
Iaolalta cu vecinicia, capata un b ar nemasurat, ca idolii §i visul.

Qlcica era cu totul frumoasa- Subjire ca paretele de catifea al Porilor de trandapr,
trecea printr'insa lumina. Insu§irea ciudata a ulcelii lui Hraba era ca, ocupand limita
extrema dintre straveziu §i alb, porfelanul parea sa aiba, furnicat de sticliri de gljiafa

8

BCU Cluj

§i de {csaturi de zapada, o grosime adanca. Olarul care fermecase ceara de piatra
impinsese gogoloiul dc coca minerala din Iut §iintuneric la fiinta, cu degetul imprumutat
al Facatorului a toate. flraba cugeta cu umiltnta la vrajitorul care i?i incl)inase toata
viafa plSsmuirii acestui singur lucru mic, o ulcea de portelan, care a izbutit sa o dea la
iveal£ ?i care pierise necunoscut ca un plugar.

Ulceaua isca din sine? mii de incljipuiri fragede §i aduceri aminte. Soarele o sufla
cu aur pe dinlauntrul grosimii, $i ea traia ca o urecljie alba, prin urzeala careia mije^te
o umbra de sange. flpoi, zugraveala ceo incingea pe dinafara cu desenul marunfel al
unui me§ter lipsit de gustul povestirii, adaoga ulcelei, in cljipuri topite, de t GS ^turi
de ape §i ierburi, o impletitura de ganduri §i denadejdi. Era ca un vSz al lucrurilor pe
miezuri, fara inceput §i fara de sfar^it, un fel de priveli§te a lumii, in ajun de
a fi intocmita §i supusa la legi> §i care nu §tie sa l^otarasca inca albia turburatului ei
tumult.

Dar sunetul ulcelii cine §i 1-ar fi putut inctypui fara sa loveasca porfelanul? In
ridicarea lui arl)itecturala, tacerea se alcatuia ca un material cladit, cu turle rotunde, cu
sagefi pe pridvoare, cu §erpi de apa prin§i in mijlocul unui basin de marmur, ca ni§te
bice de argint El umplea cisternele adanci ale sufletului cu visarea lucrurilor presupuse
§i pe jumatate gtycite §i punea sa cante amintirea. In ulceaua sfanta a lui flraba, se
leganau tofi nuferii $i toate lalelele nedeslu§irilor delicate.

Ulceaua fusese furata atunci patru veacuri dintr'un templu cl)inezesc, de catre un
stramos I)oinar al ucenicului carturar §i a fost pastrata din tata 'n fiu, „ne§tirbita" dupa
spusa Barabei.

flraba o socotea ca pe un ins viu din neamul lui, in care dospea sufletul batran
al mamei de-acasa. Fereastra inlauqtrul careia a§ezase ulceaua, se sfinjise $i se sfinfise
tot p^mantul de jur irnprejurul casii, inflorit cu salcami §i portocali.

$i trecusera cinsprezece ani. flraba traia fericit, casatorit cu o Egtjipteanca ro^covana.
din pSrfile vintului de nisip §i faima lui se intinsese departe, de sfetnic §i vindecator.
Tot cc gandise el, se izbandea, din pricina ulcelii de portelan, care acum era pastrata pe
o masa inalta de filde? Ca sa nu poata fi clatinata §i ca sa nu alunece de sus, el o
incercuise cu o colivie de aur, ca un amvon, ?i cu toate ca niciodata nu era mi§cata
din loc, lui flraba incepuse sa i se para ca cineva umbla cu ulcica §i o muta. $i Baraba,
fiindu-i sufletul batran foarte, oricine i?i inctypuie cu drept cuv^nt ca semaljnea in tSeere
$i departare.

I se nSscuse insa lui flraba un fiu cu ocljii alba§tri $i cu parul negru zbarlii Ne-
cunoscand preful lucrurilor pe care jjlu le invajase, el socotea ca ni?te jucSrii fgra noima
manuscrisele de pergament, aurul adunat in lazi de bronz, pietrele prefioase din comoara
parinteasca §i se juca in vartejul lor, scuipand suparat pe giuvaere §i averi.

In al $eaisprezecelea an de casatorie, flraba i?i sarbatori cu femeea ?i cu copilul
lui ziua impreunarii, sorbind o ingl^ititura de l}idromel din ulcica de portelan, pe care
o §i dete fiului Ben-flraba, ti!macindu~i tain?Ie, puterile §i trecutul ei. Intii, copilul urm^ri
cu luare aminte povestirea lui flraba. Se uita in ulcica $i in ocljii parintilor lui, nu
intelese §i nu vazu nimic Un ris nevinovat miljni pe parinte, care rosti o porunca.
$i drept raspuns, Ben-flraba ridica sus ulcica $i o sfarima de mozaic-

flcum, flraba judeca $i nu-i ajunge invatatura lui s3 cumpaneascS, daca patru
veacuri arabe§ti §i douazeci de veacuri cbineze adunate in ulceaua parinteasca, atarna
mai mult sau mai putin ca viata unui baetandru viu §i neastamparat.

C3ci ar vroi sa ierte §i nu mai §tie cum —

BCU Cluj

FLOR HE DA L BE

DE
ION BUZDUG AN

iN sara sfantului fljun

Crei cer$etori,

Colindatori,
Dintr'un invecinat catun

Cu steaua au pornit
§i'n- vijelie-au ratacit

Din drum...

Sub cerul impanzit de ceafa

E ger $i viforu-i cumplit
$i noaptea e de scrum

§i gbeata...

$i cum orbecaeau prin noapte

Peste campii,
Ratilcitoarele nSlucr

Ca trei stafii
Rn napadit pestc trei cruci,
Ce privigljeau tScut in noapte,

Dela niscruci

Pustii...

. §i calatorii ratScifi
De cale lunga istovifi,

Invin?i cazura in genuncl)i:
Crei suflete-naluci,
Cer§indu-i fiecSrei cruci
On adapost, sub truncal*..

10

BCU Cluj

8pore§te viscolul cumplit
Gemand cu vaiere §r plangeri, ■
Sub cer de spuzS, catrSnit... J-
Din noaptc albe o§ti de ingeri
Pe albe scari de margarint,
Sclipind din sabii de argint,
In roiuri, albe o§ti de ingeri/
Pogoara tainic pe pamant
Gonind din albele vazduJ>uri
0?tirile de negre dufruri,
Ce sboara'n vijelii de-avant
Pe cai de fulgi, cu coama'n vant..

$i-un calator pierdut in noapte
I§i suspinS o ruga'n ?oapte:
„Stapane Doamrie, nu ne duce
In vijelia iiop^ii mute
Pe cai de suflete perdute ...
Coboara, Dorimne, de pe cruce
$i da-ne sprijin $i~adapost,
Din ratacirea grea ne scapa,
Ca'n suflete-ispita sapa...
Doar noi intre pastori am fost
Hcei ce'n noapte |i-am vazut
In zodie, cand te-ai nascut:
Curn s'a aprins pe cer o stea
Lumina din Lumina-JLui, /

Zorind pe Calea Laptelui,
$i-atunci, calSuzi|;i de stea,
Mai luminoase de cat toate
Noi am pornit prin albe sate

Colindatori ratacitori,

Sa ducem §i la ai|i p&stori;
In lumea'ntreaga - buna yeste,
Cantand in noapte la fereste :
Ca s'a 'mplinit scriptura'n cer
$i ne-a trimis batranul Ler,

La vetre §i colibe albe,
Pe Dumnezeul Fat Frumos:
Lumina sus, Lumina jos,

Florile dalbe...

$i-a zis al doijea din pastori :
— 0, DoamneFtu pastor de stele,'
Nu ne lasa ispitei grele
Pe noi, ^mani ratacitori/

11

BCU Cluj

De bunS-veste purtatori :
De este-un Dumnezea in cer
Eu mantuirea noastra-fi cer:
HscultS ale noastrc plangeri
De pofi trimite-fi albii ingeri,
Ca s3 ne scoata iar la drum
Din rStScirea noastrS acum!...
$i-a zis al treilea, mai batran:
-r „Stapane, iertator ?i bun
Nul pedepsi pe-acest pagan,
Ce de durere e nebun,
Cdci, bietuU nu §tie ce spune,
Cerdndufi marea Ca minune!... '

$i-atuncea trei cuco§i de fier

De pe trei cruci,

Ce privigl)eau dela rascruci,
Batand din aripe de fier,

Cu glas rasunator In noapte

De trei ori au cantat,
Ca ni$te trambife din cer...
§i zSrile s'au luminal
$i mii de stele-au scaparat

In miez de noapte...
Iar eele biete trei naluci,
Inspaimantate, langa cruci,
C^zura'nvinse, in genuncl)i,
Imbr&J:i$ind cate-un trunc^i de cruce.

$i-aievea au vfizut atunci

Cei trei pSstori,

Rat&citori,
Minunea alba la rascruce :
Ei au vSzut cum s'a desprins
Mantuitorul de pe cruce
§i bland la pieptu-I i-a cuprins
In brafele de raze, red,
$i langa sanu-i cald, de veci,
Pastori-au adormit...
$i'n albul vis
Ei au vSzut cum s'au desd)is

In naltul cer
Porji de argint, in Paradis...
Iar Domnuljj-a luat de mana
$i pe cararea i de argint
I-a dus in alba lui gradina

Cu albi copaci de mSrgarint,

Cu flori de aur ?i lumina...

12

BCUCluj

Spore§te viforul cumplit,
Gemand cu vaiere $i piangeri...
Din noaptc albc o?ti de ingeri
Sclipind cu sabii de argint
Coboara tainic pe pSmant,
Gonind din albele vazduburi
O^tirile de negre dutjuri
Ce fug gonind pe cai de fulgi
Pe drumul a^ternut cu giulgi,
Ce fug In zari, mancand pamant,
Pe cai de foe, cu coama'n vant,
Ce scapara de sub caiele
In noapte fulgere de stele...

7\poi grabijii calatori
Zorind in revarsat de zori

De mo? CrSciun,
GSsirS'n alba dimineafa

Trei valatuci
Momai de gbeaj;a,
Incremenite la rSscruci...

§i-o stea

De argint,

Ce licSrea

Hbia mijind
La capul unor cer^etori...

0, calatori,
Cand veji vedea langa rascruci,
Sub zari, trei garbovite cruci:
lngenuncl)ieaj;i la trei cruci albe!.

Florile dalbe...

BCU Cluj

T A B L O U L

BE/.

GIB L MIHAESCO

*OUM s'au intamplat toate lucrurile acelea, aproape nici acum nu-mi dau seama.
R fost un vartej atne|itor, de-o iujeala far& de perecl)e, care mi-a luat dela inceput
ruin|ilc de atunci, dela primul gest, §i m'a dus apoi fara voe cu mainile infa?urate in
farandola nebuna a unor zeita^i invisibile $i smintit'e sau bete, a§a cum trebue sa fi fost
saritoarele befive in cortegiile dionisiace.

Ivisibile? Poate. Insa intrevazute in cea}a de vis a gandului rneu turburat. Caci
toate aveau picioare Iungi §i subtiri, §i'n saltul nebun se sbateau pe ele ca'n bataia
vantului, u§oarele valuri prinse doar de~un umar, descoperind goliciuni amejitoare. $i
toate ave*u parul negru, despletit, iar pielea leera de un alb sub care necontenit sangele
aprindea nori mici ca petala inctjisa a trandafirului. Toate, una dupa alta nu erau de
cat una §i aceia^i flriana, a§a cum am descoperit-o intr'o buna dimineata, in biroul
barbatului ei, cotrobaind ceva prin carfi, acoperita doar de-o cama$uica prinsa de-un
umar §i sarind la sgomotul surprizei mele ca o tyamadriada surprinsa de satir.

— Te-am vazut, i-am spus apoi in deseara, cand am ramas un moment singuri, §i
a? da tot avutul rneu sa revad goliciunea aceia de dimineafa, care mi-a oprit tot sangele
in loo

Nu mi-a raspuns. Buzele i s^au increfit §i toata fa\a $i gatul §i brafele s'au acoperit
de ro$ul inctjis al trandafirului- Dar eu nu am descurajat:

— Eu nu vorbesc vorbe, am §uerat atunci, caci intr'adevar sangele mi s'a oprit a
doua oara in loc Eu vorbesc fapte...

Ocljii i-au prins atuiici sclipiri de gljeata §i par'ca i sau rnic?orat M'au masurat
cu atata dispret adevar^t, ca singur am putut sa masor atuncf distanja care se ntindea
dela unul pana la altul//- $i a e§it fara sa zica un cuvant Numai ocljii aceia par'ca au
exclamat: Prieten!... Cu atat disgust ca n'am putut sa nu-1 stmt §i eu pe deantregul
?i sa nu-mi fie atata scarba de mifie. $i de atunci n'a mai aparut nici odata singura,
nici alaturi de barbatu-sau, ori de cate ori am mai intrat in casa aceia, a bunului mm
prieten Orgljidan.

Dar stralucirea aceia de trgndafir alb ale carui petele se 'nro?eau la adierea celui
mai nefnsemnat gand, cre$tea in mine §i-mi umplea sufletul de-o lumina caida crepus-
culara §i~mi imbata nariie de parfumul puternic al gradinei dupa ploaie. Numai pe
strada o vedeam din cand in cand invorvorita in vesmantele ei grave §ireci. Degcaba;
in dosul lor simteam caldul culorilor vii $M simteam atat de puternic ca ma feream sa
nu-mi desvalui prea mult lacomia ocljilor sau, Doamne, mai ales, ca gestul sa n'o ia

14

BCU Cluj

inaintea gandului. Ma apropiam de ea incet §i sfios $i umilit, dar ea trecea in a?a fel
pe langa mine, dusa de apa tulburc ?i pestri^a a trecatorilor, ca oricc vqrba i<ni murea
. in gat ..-JFHtco'ri se suia in trasura §i atunci pulpa i se dcsgolca pana sus; stransa par'ca
in ciorapul negru intins- Prin transparent aceia negurie, vedeam minunea piciorului
miiltiplicat ce'mi sarea necontenit in gand, in dansul nebun, fara popas, -imi apasa
creerul, Imi intuneca mingle. Imbinarea aceasta de negru §i de trandafiriu, de aegru
amestecat cu toata gama culorilor de trandafir era peste puterile mele. R doua oara,
cand piciorul aceia inalfandu-se pe scara trasurei, se desgoli pana la incljeeturar gandul
mi se §i conturase in minte. Trebuia neaparat in dupa amiaza urmatoare sa objin cu
orice pref o intrevedere cu d-na Orgljidan :

— Nu puteti* Doamna, sa-mi interziceti ca sa ma explic. Nu vreau dedat sa va sarut
ciorapul de matase neagrS. Incolo nimic nu mai cer. Doamnai

Martor mi-e Dumnezeu ca eram in toate mingle, cand #m iuat aceasta frotarare,
care mi s'a infipt in creer ca o idee fixa. R doua zi dupa amiaza, la ora 4, cand Orglji-
dan era dus neaparat la Senat, stateam infipt dinaintea doamnei Qrgljidan '-ca.-^i ideea
fixa din capul meu. Intrasem prin dos fara grija, caci servitorii ma cuno§teau cu tofii
§i nu gaseau nimic nefiresc in aparifia mea pe orice scara sau salas'ar fi Irit&mpM.
De fapt nu intalnii nici un servitor $i lucrul acesta ma convinse ca eram in voia §i pe
placul imprejurarilor ce sunt deasupra noastra, ?i care cu siguranfa ne carmuiesc toate
acfiunile. Cum n'a? fi putut crede in destin, cand ni se arata dela inceput a§a de
binevoitor !

Rm ciocanit deci u$or §i mi-a parut rau ca n'am inceput sa ciocanesc tare, p&fttru
ca sa iau luqrurile mai energic §i mai repede; a?a puteam de§t"epta banueli §1 provoca
intrebari.- Gum se $i intampla intr'adevar. Ma prefacui insa ca n'aud §i sdranganii de
mai multe ori clanfa de alama. Dar, minune, u§a se desdjise singura; era neincuiata
§i.cedase dela sine:> destinul era deci alaturi, il simteam intrand odata cu mine pe u§a
larg descljisa in privirea uimita a doamnei Orgljidan, care se ridicase pe jumState, pe
canapeaua unde-$i facea deobicei lunga siesta.
.■':../■— fl? dumneata e§ti? 1

R\U tn'a intrebat §'appi s'a intins cat era de inalfa, la loc, pe canapea. Totu^i nu
mi a scapat o vaga rotire de fulger a ocljiior, ca §i cand ar fi vrut la inceput sa faca
o alia mi§care §i pe urma s'a rasgandit. R socotit ca afectata nepasare ce-mi arata
acum, era o arma mai potrivita contra-mi §i de aceia probabil s'a rasgantiit. Dar des-
tinul eel bun era necontenit langa mine; il auzeam razand §i indernnandu ma sa dau
busna. Eu eram insa mai cuminte decat ingerul meu. Ma bucuram numai ca sufietul
ei sta de^cljis inaintea mea si ca-1 vad ca printr'un capac de sticia dela muzeu. Zadrirhic
ea-§i trase cu o mi?care lene§e cuvertura galbena peste dansa.

Sufletu-i se limpezea tot mai mult in ocljii mei, cu tot gaJbenul ?i cu toate desem-
nurile acelea negre ? curioase, ale cuverturei.

Hfectai §i eu nepasare §i firesc — §i incalcindu-mi ocljii in arabescurile covorului
uria^ intins pe parete deasupra divanului, — cum ea nu scotea nici o vorba? -™ ii lgmurii
cu tonul eel mai natural din lume, scopul visitei mele.

— Rm venit sa te sarut pe ciorapul negru! ;:
$i;silindu-ma' sa pun o regula in mersul curbelor de pe covor, radeam in gand

de uimirea pe care trebuia sa i-o provoace o explicare atat de absurda 51. die calma.

Priveam la covor §i totu^i n'o vedeam de cat pe dansa: La inceput o tresarire
brusca in luminile privirilor uimite clipa, mai apoi un calm tot a§a de mare ca $i al
meu; dar atat de repede una dupa alta aceste scl)imbari, de par'ca apa talazuita de
aruncarea unui pietroi s'ar fi potolit subit, fara transitia aceia lenta a cercurilor de unde
din ce in ce mai line? mai lini^tite-

$i a^teptam amandoi, atat de calmi!..

Par ea nu spunea nici un cuvant nu facea nici mi^care, nici m&cat mana n'o
intindea spre clopotelul de alarma. ; ; ■-

$i atat de mare era tacerea care se desfacea din corpul ei, incat ma simteam grozav
de infiorat §i nu indrasneam s'o turbur cu nici un cuvant, de par'ca m'a§ fi trezit singur
intr'o biserica uria^a ?i sonora, in intuneric, ?i a§ fi pa§it spaimantat spre e§ire, defrica
sa nu se frezeascS sfin^ii cei groaznici de pe pare{i.

15

BCU Cluj

Vail a§a de puternica era tacerea asta, ca spaimanlat am ie^it din templul zeitSJei
cu ciorapi negri.

Rm ie§it ru§inat §i am fugit pe sali §i pe scari $i ea desigur a ras in urma- mi §i
vbcea-i dc cristal s'a facut in mii de ccouri in templul tacerei ei, ca $i cum to|i sfinfii
din biserica departatei copilarii s'ar fi prapadit de ras de spaima plapanda de icoane si
incljipuiri.

Un an de zile am purtat in suflet culoarea fermecata. simfeam crescand §i aprin-
zandu-se In lumini sau stingandu-se in palori imbatatoare. Unele se na^teau pe allele,
nuance rasareau din nuanfe, o mie de nuante dinir'una singura, ca ecoul rasului in biserica
plinS de coloane, de galerii §i de firide. O lurnina roza acoperita de un negru transpa-
rent, ca un acoperamant de doliu sau ca un amurg, ca straluciul carbunelui, pe care se
intinde gangrena cenu§ei.

ftstfel $i cSrbunele patimei mele oarbe, orbea pe indelete in tot acest timp, mocnea
in cenu$S ca mai apoi, dup& un an s3 isbucneasca in flacari de voinfji 51 de botarare.

Rm pornit iarS^i spre casa blestemata. Trecuse un an intreg §i inca vreo cateva
sapt&mani, iar in maini aveam manu§i, trei randuri de manual care-mi deformau grozav
mana, iar in picioare purtam §o§oni, trei numere mai mari decat mi-era mSsura talpei.
Erau §o§onii bunicu-meu §i ca sa nu-mi iese din picioare, i-am pus peste gljete §i peste
galo§i peste tot.

De ce m'am ecljipat asfcfel ca un oplit spartan sau §i mai nimerit, ca un cavaler din
timpul r&sboiului celor doua roze, n'a§ fi putut raspunde dela inceput decat vag, foarte
vug- Gandul eel mare imi surase el de mult in nopji de insomnie, de dorinfa neimpli-
nit&, de patima, de gelozie $i de ura. Dar de ce tocmai acum, in noaptea asta, cu v2nt
mare, bubuitor §i cald, de se auzea §i'n miez de noapte stra§inile curgand de zapada" topita?

Poate pentru ca de acasa nu putea sa ma vada nimeni, caci imi invoisem servitorii
la bat mascat. Era mare bal mascat, exact la cruci$ul dintre stnizile cartierului meu $i-al
lui. MS gandisem desigur §i la asta; a§a impopofonat cum eram, cu l^aine de apa$ $i
doar ocljii sclipind in intunerecul dintre bordul palariei pleo§tite $i fularul car&miziu
ridicat pSna la riidacina nasului, toata lumea m'ar p luat drept un dansator intarziat —
pana acolo™$i unul obosit inainte de vreme, de-acoio inainte.

fltaturi de mine mergea acela§ destin binevoitof, §i acest lucru era explicajia cea
mare a ljotSrirei mele subite. Rm intrat amandoi pe poarta larg desct)isa, am ocolit
amandoi spre u?a de serviciu §i am incercat — sfatuindu-ne u§or — in limbajul gandului —
passepartout-ul sistematic, lucrat de mult deun raposat me$ter neam|; - amandoi invi-
zibili $i amandoi invaluiji $i imboldifi de mangaierile vantului biruitor §i cald- CI§a de
serviciu a cedat repede, repede ; am incuiat-o la loc pe dinauntru, pentru ca passepor-
tout-ul era intr'adevar stra^nic Rm intrat pe urma in closet §i am ridicat c&rligele la
fereastra. Precautiunea asta mi-a ^optit destinul s'o iau, c&ci in planurile mele dela
fnceput n'avea nici un rost, cum n'a avut nici la urma. siguranta mai mult nu strica
totu^i! Pe urmS m'am aruncat sglobiu pe scara eu $i cu Doamne-Hjuta, care m3 imboldea
voios din urma. Cum ma a§teptasem, casa era de$arta: servitorimea desigur |opaia toata
la marele bal mascat.

Mergeam cu pas sigur, stins de cauciucul §o$onului, spre u$a lui. O §tiam in capul
coridorului. In dreptul odaii ei m'am oprit ca sa sSrut clanfa de arama. Dar atunci m'am
simtit incle^tat intre dou& brate de per - 51 la ceafa, cu toat^ grosimea fularului, am
simtit inc^lzindu-ma un rasufiu umed ca de vaca ?i gafaitor. Km auzit apoi surda
amenintare:

— TSll)arule, de data asta n'ai sa-mi scapi!...

§i pe urma, apropiindu mi cu puteri teribile coatele pela spate:

— Te a^teptam... te a$teptam de mult canalie §i iac3... d'asta am dat drumul la serviiori.
Rm ingbetat. Ma a^tepta de mult? De cand? De-un an? Htunci Destinul acela care

ma 'mpinsese incoace, era intales cu el! Caci acum, cand i?i bStuse astfel joe de mine,
aveam siguranfa ca intr'adevar ma insopse incoace.

In brafele voinice care ma strangeau tot mai dureros, eram un sloi de gt>ia|a.
Scancii ca un copil pe care muma-sa il prinde escaladand in c^mara cu dulcefuri:
-- Dionisie!...

16

BCU Cluj

— fta...

Jltata auzii. Ca un scSr?net dfc uimire. Ca o uimire mai marc ct)iar decart a med.
Ce aa! sugrumat $i groasnic! Ca o sforaiala de stranguiat! Pe urma fusei intors de
brajele puternice §i fularul imi fu smuls depe fa{a. Se facu lumina.

— Marius, tu? §i tu? Dar ce caup, pentru numele lui Dumnezeu,..

— Rtunci a$teptai pe altcineva?

— Spune, spune, de ce ai venit in costumul asta §i de ce ai vrut sS intri la
flriana ?

— Servitorii mei au plecat la bal mascat ca ?i ai tai, i am rSspuns. §i mi-a venit
atunci sa m3 mascljez $i eu $i sa merg la bal mascat.

— La un bal mascat uncle se due servitorii ?

— La un bal mascat unde se due servitorii! i-am raspuns ca un ecou. Nebunie
subita de om singur! — De om singarl am strigat razand, dar privindu-1 ameninjator.
Dar indata am scoborat vocea ca sa-1 lini^tesc. fl$a mi se dicta din fundul con$tiintei,
unde bunul destin se a§ezase comod ca pe un scaun $i~mi §u§otea s3 n'am nici o grijd,
TotuI merge struna... fmi §u§otea.

Hm continuat deci pe tonul eel mai lini^tit dinlume; ...«cand am ajuns la u§a balului,
o rusine fara de saman m'a cuprins. Mi s'a parut ca am fost descoperit prin transpa-
rent fularului, cljiar am auzit un strigat din fundul salii, mi s a parut ca am fost strigat
cljiar de Ilina, servitoarea mea, care venea Jopaind spre mine... am fugit atunci inspai-
mantat §i am pornit spre casa. Pe drum mi-am adus aminte de voi §i m'am gandit sa
va fac pu|in sa radep. De-un an n'am mai calcat in casa voastrii §i aparipa aceasta a
mea insolita, la o ora..»

Uimirea lui nu era insa potolita decat foarte pu{in. Bine, a$a sa p fost! Dar pentru
ce m'am oprit la u$a Rrianei?

— « ..M-am oprit intai la nevastiHa-..*, continual lini?tit, nelSsandu-i timpul vreunei
intrebari, de§i In momentul cand am inceput aceste din urma vorbe, nu §tiam catu§i de
pupn ce am de gand sa i spun, — jur pe top Dumnezeii $i pe top dracii, cfi atunci cand
pronunfam o vorba, babar n'aveam de vorba ce trebuia sa urmeze. Ocbii mi se oprisera
pe mana aceea osoasa, pe care o pnea necontenit in buzunar: — «...cum spun, dintr'un
motiv, am socotit eu,destul de insemnat... Pentru ca aparipa meas3aiM un §i mai puternic
efect! Incepand cu tine, lucrurile s'arfi demascat dela inceput $i gluma ar f i fost proastg».

Mi se paru ca mana lui patrunsese ?i mai adanc in buzunarul care se rotunji
ingrijorfitor.

— Nu p se pare ca gluma e camnesarata? rSsunfi vocea lui uscai£, la fel de uscata
ca §i mana aceea care se incle§tase in buzunar... §i ca putea sa p pe fatalS?

Accentul acela grozav de sincer §i naiv al vocei mele de totdeauna cred c3 m'a
salvat. ...^Fatala? de ce? strigai... Mi-a§ fi smuls fularul la timp in caz de pericol §'apoi
n'a$ p impins eu lucrurile tocmai prea departe H§a, o simpla gluma! lar ca ar p nesarata
nu m'am gandit de loo De-un an de zile nu ne-am vazut decat foarte vag, de departe,
pe strada. Si'n tot acest timp n'aji avut grija sa va abated capva pa§i ca sa intrebap:
ce-o mai face vecljiul nostru prieten... mai p traind? R murit?.. H inebunit?..."

Spuneam toate acestfe cuvinte cu o iufeala fara de seaman, dam cu ele unele peste
altele, aproape le ppam §i ocl}ii mi se scursesera pe gbemotocul mi§cator ce-1 facea pe
pantalon, forma degetelor din buzunar. Simfeam ca ma innec §i nu mai gaseam nici un
cuvant, cand vazui deodata mSna in aer $i sloboda... da, da mana dreapta, cu ceailalta
fSceau dou£. Simtii sangele luand iara§i drumul prin vine §i cuvintele dadura din nou
busna in gat Dar nu mai fu nevoe de ele. Caci ma pofti in odaia Hrianei, scuzandu-se
?i pomenindu-mi de o mie 51 una de necazuri ale lui. Ne a§ezaram fata in fa{a pe
scaune; Hriana plecase la fara cljiar in seara aceia.

Tot timpul cat imi vorbi, eu privii la patul de lemn trandafiriu, de sub macatul ro§u
al caruia, dantela spumoasa a cearcesfului i§i lasa greu col|urile spre podele. Incl)ipuirea
dadea la oparte macatul $i'n albul de zapada vedeam tolanit corpul greu de marmurS
trandafirie. II vedeam svarcolindu-se in a^teptarea deslantuirei cotidiane a patimei, nerab-
datoare ridicand cu el omStul a^ternutului; ingropanduse in el ca'n giulgiu fara margin!
al sapdui nepotolit. Raspundeam cu zambcte §i cu monosilabe de mirare, de uimire §i
da intrebare convorbitorului mcu, in vreme ce in gandu-mi lua relief din ce in ce mai

17

BCU Cluj

piiternic, se solidifica taios ca un crista! o singurl idee: ca nici odata nu-mi va fi dat
sa-mi itnbat oc\)ii dinaintea misterului acelui trandafiriu intens §i totu$i nedefinit, acelui
flux §i reflux de ro$u, de galben §i de portocaliu, facandu-se §i desfacandu se in ritm
de clipe, venind §i fugind ca umbra §i ca lumina, alungandu-se §i inganandu-se ca
noaptea cu ziua, in intreita imbinare ?i totu§i intr'o singura nuanfa infinita ?i arzatoare,
de care od)ii acestui aprig vigil se imbata zilnic, lacora §i sgarcit $i salbateo In fiecare
zi martor minunei antice: metamorfoza unui trandafir in corp §i sange omenesc §i-a
fiinfei omene§ti in floarea cea mai mandra §i mai razatoare: martor stupid, pazitor
imbecil al unei comori pentru el inutila. §i totu$i acum nu mai tine mana 'n buzunar,
m&inile i sunt libere §i gesticuleaza in aer sburdalnice ca ni$te fluturi, bucuroase §i ele
ca pot sta clipa departe de arma pazitoare. $i 'n casa nu e nimeni, e tacere de moarte
§i'n sufletul lui OrgI)idan, deasemenea nu e nimeni, a sburat §i eel din urma pui de
indoiala. Vorbe^te §i vorbe§te. Vorbele ii curg domoale, ca o apa pe care o vezi curgand
intr'una, adanca, grea, cu sforuri. E atat de grea ca ma inabu§e §i instinctiv ca pentru
aparare, mana mea apuca tremuratoare taiu§ul grozav din ruptura captu?elii.

Ma ridic, prefacandu-ma scuturat de-o tusa brusca, pe care vreau s'o scuip, in
galeata pentru apa murdara din dosul lui.. Ma opresc in spate-i, §iprin oglinda lavoarului,
vad mana lui care se infigea adineori in buzunar, ca §i'n sufletul meu, batand acum
nepasatoare tamburul pe plu$ul micului birou trandafiriu de alaturi.

Ridic §i lovesc: una, doua, trei, patru... Cufita^ul intra foarte u§or, dar ese foarte
greu, par'ca inima lui sau plamanii sau splina sau cine §tie ce ; de acolo, din nauntru, se
Strang sa-1 opreasca astupu§ taieturei omoratoare. $i puterea asta de ventuza ma ingro-
zeijte. El ?i-a lasat spatele pe spetesza ; apoi a cazut pe podele.

I-am vazut mana, desfacandu-se natang, ca o caracati|a, vrand sa se intinda pana
la buzunarul acela,.. de geaba nu mai poate ajunge acolo.

-Nu te mai osteni de geaba, OrgFjidan, nu vezi ca s'a sgarcit? Lasa-ma, amicul
meu sa-Ji scot cu^itul din spinare. Trebue sa te doara cumplit, dragul meu prieten!
Iarta-ma, eu n'am vrut, dar trandafirul a fost mai tare, misterul, metamorfoza ...

I-am smuls cu|ita§ul §i rana vicleana dedesupt a ta$nit spre mine ca un sifon cu sange
— Rana ta vrea sa ma insemneze, Orgbidan... Jine cu tine! Lasa prietene, nu mai
bolborosi §i nu mai tjolba ocbii rugatori spre mine, nu vezi cum te doare, sarmanule . . .
nu vezi cum te doare?.. I)aide, sa sfar§im odata! De ce te ui|i ingrozit, cum ifi caut
inima. sa sfar§im odata dragul meu, e prea cumpliia durerea

Cand mam ridicat de pe dansul — mi se parea ca ma ridic de pe o femee, atat de
mult imi aprinsese simturile ro§ul §i caldul $i sbaterea aceia; — din parete ma privea
tulbure $i crunt un alt Orgl?idan — sau poate acela^i, ca ?i cum sufletul lui isbit de
ultimul^cufit sarise din inima §i se proectase pe pareti. flm racnit odata ?i-am aruncat
briceagul infect cu plasele de tinicljea... m'am a§ternut la fuga cu §o^onii mei greoi §i
uria§i, care lasau urme false... M'am pravalit pe scara, care gemu sub furia goanei mele.
Mi s T a parut ca toata geme, scartae din incljeeturi, se mi§ca §i'ndaratul meu unde nu
mai indrasneam sa ma uit, mi s'a parut ca s'a pornit un ljuruit grozav §i uniform, de
parca toata casa ar fi fost moara care se pune in in miscare, ca sa ma prindS in
angrenajul ma^inariilor ei sdrobitoare. Cand am atins cu sufletul la gura ultimele trepte,
am auzit distinct sufletul celalalt, al lui Org^idan, desprinzandu-se din cui §i rostogolin-
du-se dintr'un colt intr'altul al ramei, cu sgomotul lui de tablou greu, pe scari, dupa
mine. Cum am descuiat u§a $i cum am repezit-o inapoi, cu atata putere de s'a clatinat
in \a\at\iy n'a§ putea sa prefuesc in timp...

Am luat-o agale pe drumul racoros al noptii, sub clipirile invioratoare ale Orionului
cu atatia pcl}i. Mergeam in sens invers fata de locuinta mea §i tipaream urme mai adanci
in zapada. Hpoi m'am intors spre balul mascat Hcolo, la intrare erau atatea urme de
pa§i de toate cl)ipurile ?i marimile, ca lini§tit in dosul unei trasuri mi-am desfacut §o?onii
§i i-am aruncat in canal. La fel am facut §i cu manu^ile mari de deasupra. ^i'n sfar^it,
lasand inapoia-mi urme noi, am plecat spre casa cu tityna in suflet, cu cantecul stra§i-
nilor in ureci^i... Caci se topea zapada §i topea orice urma, cljiar ^i pe cele false... ?i
orice banueli.

Mi-am reamintit de poetul Ibycus §i de corbii sau cucorii lui, §i am zambit in fundul

18

BCU Cluj

inimei mele. Mi-am amintit apoi de tablourile acelea tradatoare din romanele cu patrti
mii de fascicule ?i am zambit la fel. §i am privit la so^ia mea— la frumoasa mea sotfe
flriana, pe care acela§i destinbun, ce-mi condusese gandul, pa§ii §i mana, cu atatasigu-
ranfa in imprejurarile trecute, mi-o adusese alaturi-§i am intrebat-o cu od)ii: Oare crezi
ca ai sa ma descoperi cu mijloace a?a de copilare^ti? Nu §tii ca El imi conduce gandul,
pa§ii §i mana?

Ea a pregatit odaia noastra nupfiala, cl)iar in fostul ei iatac, in camere asasi-
natului. Dar ce odaie a facut acum! Nici nu mai cuno§teai vecljia incapere a sofiei lui
Orgbidan! Totul era in lemn de trandafir, iar tapetele noi aruncau acum v&pai $i palori
trandafirii peste tot. Se poate inc^ipui cat am contribuit §i eu la acest decor imbatStor!
fntrai parca intr'o sera de trandafiri, a?a te in§elau culorile, desemnurile de pe pare^i
§i cuprinsul cadrelor. Iar in afara de esenta de trandafir nici un parfum nu mai avea
iagaduinfa peste pragul acesta. Intr'un astfel de decor, Hriana parea mai mult ca ori
cand zana rozelor. Doar parul negru-albastriu mai distona pufin cu ideia pe care poate
sa §i-o faca cineva de zeija minunatei flori! Dar era de ajuns sa-ti aminte§tide trandafirii
negri — acele raritafi descoperite nu §tiu de ce invafat, undeva, peste ljotare §i mari, ca
tocmai parul greu, negru batand in albastrui, sa-fi intregeasca pana la deplin injalegerea
celei mai frumoase flori de pe pamant. Incolo era de ajuns ca sa ape§i cu un deget pe
pielea alba, stralucitoare, ca iidata sa apara o petala de trandafir ro§u intunecat, ca
vinurile acelea fara prej; care te imbata numai cu sangele culorii! Caci aproape intr'o
coutinua stare de befie stateam de fa(a — Dumnezeule eu de astadata §i totdeauna de
acum inainte! — la metamorfozarea acestei nimfe in floare, petala cu petala, sarut cu
sarut. Ea ma privea uneori uimita de extazul in care cadeam dinaintea divinului mister.
HIteori o inspaimantam. Dar indata spaima i se risipeadin oclji§i brafele eima strSmgeau
cu putere, recunoscatoare patimei fara margini, ce se revarsa din inima-mi alcoolizata
spre dansa I Oare ii daduse vreodata Orgljidan dovada unei iubiri atat de salbatece?
$tiam eu, singura va desprinde tabloul din cui, unicul obiect, pe care cu incapatamare
acerba s'a luptat sa-1 pastreze din toate lucrurile vecbi in odaia trandafirului — §1-1. va
arunca tocmai in fundul podului!

Corbii lui Ibycus! Ea poate crede ca tabloul ma face sa vorbesc odata, sa-mi strig
singur crima ca acele roluri din tragediile proaste sau sa ma surprinda vorbind cu ta-
bloul mut ca 'n baladele clasice sau in sfar$it sa sar cu pumnalul §i sa-i scot ocljii
sfredelitori, biejii oclji pictafi, pu$i in a$a fel in ovalul ior, ca sa te urmareasca ori cum
te-ai mi§ca in odaie.

Romantism explicabil §i iertat la o femeie cu o piele atat de catifelata, cu genuncl)i
a?a de inalfi, cu coapse atat de mole§itoare, cu un captor al carui contrast brusc intre
negrul pieptanaturei §i albul de lapte al fefei i\\ tae in doua lumina ocljilor, a sufletului
§i a gandului ?i te arunca netrebnic $i neinsufletit la picioarele de gazela.

O, n'aduceam niciodata vorba de ell Tabloul cu oclji neastamparati ar p tresarit
de bucurie $i Orgljidanul de vopseli ar fi strigat de biruinfa. Dar cu ocl)ii ii spuneam
ori $i ce. $i o vedeam cum intelege incetul cu incetul §i cum imi da dreptate §i cum
privirea ei nu mai cata dupa fiecare spasm, dupa fiecare imbrafi§are — la inceput cljiar
dupa fiecare sarutare—la balfata umbra a raposatului- Incetul cu incetul §i scumpul
meu prieten, ifi vei lua in curand locul de onoare in podul incapator, pastrator a toate
ca sacul fara fund al traditteh $i acolo pofi sa a§tepti pana om veni sa intredescljidem
traista amintirilor!

Doamne, ce era sa fac! Tocmai veneam la ea, Ijotarat, fara sa-mi dau seama cum,
ca sa-i strig: l)a ! arunca odata carpa asta incadrata ! Nu vezi ca nu-fi mai folose^te la
nimic?Doamne— apara! fl?a aveam de gand sa-i strig, cuvant cu cuvant. $i am intrat
nesimfit prin u§a crapata ?i am surprins-o vorbind cu tabloul, tare, Dumnezeule, - a§a
cum gandea ea sa ma surprinda pe mine — §i plangand:

„Inca putin! ii spunea... $* totul se va sfa^i... in curand!..."

Ei, nu! dar asta era foileton curat, fascicula proasta!

Ea se 'ntoarse-§i ma privea lung ?i speriata. Imi venia sa rad, ii dejucasem toate
planurile. O femee care vorbe^te tare cu tablourile de pe parefi, crede ca ma va des-
coperi pe mine: Haida de! -

Ii spuneam toate acestea cu violenfa ?i negre?it cu octjii- 9i ca tremura sdrobit^.

19

BCU Cluj

Petalele ro?ii apSrura fn obraji §i 'n locul vaduvei lui Orgbidan, aparu iar zana tranda-
prilor. Ii spusei cu blandeje, de astadata desigur cu voce tare:

— Ce sunt copilariile astea, flriana? Ce spuneai acestui iablou? Nu intalegi ca am
$i eu un biet suflet pentru a ma cruja de ganduri grele §i nepermise la adresa unui
mort venerabil? Ip spun astea pentru respectul lui §i pentru iubirea mea.

Pe cristalul ocbilor i se sbicira lacrami. Ma 'nfuriai.

— Pentruca vad ca I-ai iubit $i~l iube§ti inca pe el, numai pe el...
Insfar$it, intr'un cbip sau Intr'altul, strigasem ce-aveam pe suflet!

— De ce te superi? imi §opti. In loc sa ma ajup.... Caci rasbunandu-1 pe el, ras-
bun pe so^ te rasbun pe tine contra usurpatorului eventual...

— Sa te ajut?.. sa ma lovesc?.. pentru a rasbuna entitap §i nopuni.

...Pff... imi bat joe de astfel de conceppi-.! baiguiam in mine, in vreme ce privirea
mea patrunsa prin micul punct negru din mijlocul irisului, ii cerceta cu puteri de raza
electric^, cele mai mici ascunzi§uri de pe retina.

— ... Eu am rfimas totdeauna alaturi de so|, ma asigura ea contlnu&ndu-$i micul
discurs, pentruca eu sunt una din putinele de demult.

Imi venea sa rad cu pofta mare de aceasta pretenpe absurda. Ei ?i ? Daca e$ti una
din cele demult? Indjisei ocbii §i auzul: ajlasem tot ce trebuia s£ aflu. Va sa zica a$a
avea sa mearga rasbunarea: ma va aduce sa-mi dau singur lovitura de grape, dupa ce
ma va p convins ca... (babar n'am ce trebuia sa ma convinga.) ca ideia de sot trebue
rasbunata... §i ca pana atunci mai e putfn. Cum a socotit ea?...

Imi venea sa rad cu b°bote §i sa-i strig in fata:— Hsteapta pana oi muri, tocmai
bine o sa ma convingi... cu ideia de sot-- auz * ? id€ia de sot-.

$i era cat p'aci sa-i strig astfel, daca nu mfa§i p trezit brusc la un centimetru de
cea mai inporatoare prapastie. Ocl>ii §i zambetul ei straluceau de rSutate. Mi se p£rea
cS nici n'o mai cunosc. Gu astfel de laturi viclean rasucite §i teoretice, credea ca ma
va face sa scap in focul disputei, cuvantul de care tremur, al destainuirei! $i ce departe
ma dusese vorba-i, §i ce adancit ma trezii in itele acestei incurcate §iretenii! Cand is-
pravi de spus, mi se paru o paianjeoita obosita de prea marea munca depusa in ziua
aceia; musca a fost prea grea §i a scapat. Dar nu parea descurajata; i§i strangea rab-
datoare panzele sdrentuite, pentru a le desfa?ura din nou ademenitoare §i cleioase.
Kcum incepui sa tremur de-adevarat.

Bratele ei ma cuprinsera indata ca pe-o prada $i cazui sub dulcea ei povara in
vreme ce peste umaru-i ocbi-mi clipira ingroziti la ranjetul cbipului din cui. Imi fu scarba
de nemernicul tablou care ranjea la desfraul nevesti-sei, numai pentru a-§ivedea rasbu-
narea implinita.

Fusei gata sa-i strig in urect)ia mica ?i roza orbirea, dragostea asta stupida pentru
o panza prost pictata care-§i mai bate §i joe de amandoi, pe deasupra. Dar ma cutre-
murai din nou la timp. Olj, tabloul ?i femeia asta or sa ma scoata din minp!

Sub mangaierile ei diavole§ti, devenii $i eu la fel de diabolic Ii jurai cu un cinism
care-mi readuse in supet tot curajul, ca o voi ajuta la rasbunare. Ea rna saruta cu un
avant $i cu o patima fara pereclje $i apoi, deodata. isbucni intr'un plans groasnic

§i printre lacrami imi destainui lucruri denecrezut:
Baldovin l'a ucis! Hcum pot sa-p incredin|ez totul...

Holbai ni$te oct)i de adevarata molusca. Baldovin, prietenul meu §i al lui Orgbidan!?!

r ... el ma iubea inca de pe timpul cand nu luasem pe Orgbidan. Kmandoi s'au
intalnit, fatal.

w $i de atunci am vazut in supetele lor aceia^i ura rece de otel. . Nu $tiu daca ai
vazut ura asta. Eu am vazut-o de multe ori pe fetele omene§ti. Nu numai ocbii> dar
intreaga pgura ia culoarea livida a otelului E o culoare mata cu sclipifi de gbiapa-
Par'ca mocne^te ceva acolo, in adanc-. §i se 'nvinefe^te, se 'nvirete§te... O, e groasnic,
Km ales dintre amandoi pe Orgbidan, pentruca in ocl)ii lui culoarea asta a fost mai
pupn pronuntata."

Hci ea tacu, lasandu-se pe aripa zambetului, in trecut...

„Eram curioasa sa §tiu... daca lasand pe Baldovin, culoarea din ocbii luiputea deveni
$i mai groasnica; daca asprul acela metalic, putea sa se faca §i mai aspru §i ma metalic-
Vai, a?a a§i p fost! Pana unde nu se poate ajunge pe aceasta lume §i unde se poate

20

BCU Cluj

opri gama inpnita a vibrajiilor care dau nuantele! Rm iubit mult pe Orgljidan, de§i am
?n|ales ca alegand pe Baldovin, in ocljii sojului meu, dimpotriva culoarea otelului s'ar p
stans incetul cu incetul. Pe cSnd, cum spun, iatunerecul din supetul lui Baldovin crejjtea
de temut. fltSt de mare era besna din juru-i, ca bojbaia ziua namiaza mare, cSnd eu
eram de f a^a : insfar§it ma distra mult, ce zic, ma desfatau grozav toate aerele, toate
gesturile, toate stangaciile lui .. §i'n ocI)i ii vedeam intiparindu se tot mai adanc crima.
Ce sa-fi mal spun? Xntr'o noapte a alunecat spre dormitorul meu... Orgl)idan a prins de
veste> alarmat de violenja apelurilor pe care le dadeam in noapte cu soneria... De atunci
intre ei, prapastia a ramas cu totul fara fund... De atunci fl a§tepta in pecare seara. $tia
ca are sa se intoarca... $i s'a intors... §i-a fost mai tare... par'ca-1 vad muiat tot in
otel..."

$i tacu ca sa urmareasca incljipuirea fioroasa, turnata in metal, alunecand in noaptea
albastra, misterioasa ca umbra regelui Shakespearean, aparand dintre panourile zugravite
cu lespezi de castel. Iar eu mi-adusei aminte de $o§onii mei stramo§e$ti, de manu§ile
uria§e §i de briceagul cu prasele de tinicljea, furnizat dela un negustor de camelotS.

— De ce n'ai spus toate astea judecatorului ? intrebai-

— Le-am spus. R cercetat. Urmele au fost insa dubioase. Nu s'au potrivit masu-
rile- Probabil se degljizase. R scapat. fltunci m'am gandit la rSsbunare mai pu^in groas-
nica. §i tu trebue sa-mi dai ajutorul.

— Ce sa fac?

— Sa-1 trimeti... dupa Orgljidan-

— ?

— Cand el va veni la mine, maine noapte.

— ?

— Sau daca nu atunci, intr'una din rop^ile urmatoare. Mi e$ti sot- Pentru tine nu
exista pedeapsa.

— De unde ?tii c£ va veni?

— I-am suras.

— fl§a-i sur&deai §i inainte?

— 0, inainte de tot-., la inceput

— $i asta ar p pedeapsa cea u§oara ?

— Mi-ar p placut mai mult sa traiasca intre gratii... toata viaja intre gratii de per...
$i noi sS mergem sa-1 vedem!

Privii triumfator la tablou. Omul din cui se uita acum la mine vadit incurcat ZSm-
betul ii incremenise pe buze §i parea ca nici el nu mai §tie daca trebue sa mai zam-
beasca sau sa se ingrozeasca- R trebuit sa fac sforjari mari ca sa nu isbucnesc in
veselie prosteasca $i tradatoare. Umerii mi-erau acum liberi de apasarea ce-i strivea, la
cea mai mica mi^care. Pe fafa Hrianei era lumina multa §i potol. Par'ca se liberase §i
ea de greutate mare. O clipa numai m'am indoit de povestea ei, dar intorcandu-mi iara§i
odo'n la mortul din cui, am facut indata asemanarea intre uimirea lui de acum $i uimirea
de atunci:

— Marius, tu? $i tu?... dar ce cauji pentru numele lui Dumnezeu? Baldovin! S&r-
manule Baldovin ! Tu erai talljarul a?teptat atunci.

Nu ma mai putui stapani: §i rasei cu atata putere in nasul tabloului c£ Hriana
tresari: — De ce razi? Ce gase$ti de ras...?

Nu-i putui suporta privirea grea ce cazu asupra-mi.

— Pentru ca, ii spusei indata, cu ocljii in pamant, ma fac forte sa rapun pe Bal-
dovin via ?i inarmat, cum cu siguranta se va gasi in noaptea aceea. §i pe urma voiu
c^iema pe judele instructor. La unu noaptea inarmat, in casa noastra... ij;i ind)ipui ce
dovada de vinova^Ie, ne va furniza..? Dar Ijaide sa ne sfatuim...

— Da, da, sa ne sfatuim I O de-ai putea isbuti asta...

0! voi isbuti de sigur... Sim^eam puterile inzecindu-mi-se, cad eu eram acum
urmaritorul . . .

Gandul meu radea acum in botjote §i era de-o sburdainicie fara seaman. Ha! jja!
striga, cu toata puterea lui muta Ha, l)a! l)a! corbii lui Ibycus... prive?te corbii lui
Ibtjcus! ?i aritam de sub masa cu degetul in tavan ?i dam cu tifla Incljipuirci spre
sarmanul moft...

21

BCU Cluj

lar el, in lumina crescanda a amurgului, invine|ise de ciuda, iar ocfyi lucio§i, de
ulei, se cascasera intr'atat de uimire^ide necaz, ca erau aidoma de mari §i de sticlo§i
cu cei din noaptea ceia. §i nici un fior nu simteam pe §ira spinarei.

O nedumerire se lasa grea ca o parere de plumb in sufletul meu §i privind cu
scarba pictura din parete> intrebai pe Hriana:

— Bine? daca el putea sa urasca mai mult, desigur ca §i iubiea mai mult. De ce
nu Tai ales pe el? pe Baldovin, §i-ai ales pe acest?..

. . . pe-acest otrep, aceasta carpa de bucatarie, complectai in gand, contemplandu-i
barba patrata §i rara $i galbena-fada, de care cu drag l'a§ fi luat sa-1 scutur putin, ca
pe-un popa beat.

Cand pusei aceasta intrebare era intr'amurg. Poate in noaptea ce avea sa urmeze,
venea Baldovin. Stateam pe un fotoliu scund $i incapator, cu un picior sub mine §i cu.
altul leganandu-1 cat imi ingaduia unqbiul genuncljiului, ca pe-un pendul. Ea statea in
pat, pe brand, cu pumnii stran§i sub barbie. Era mancata de tot de intunerec §i nu i
se vedeau de cat faja §i oct)ii; fafa parea ca acum ia na^tere din cununa parului care
facuse una cu intunerecul odaii.

Intrebasem nepasator, jucandu-ma cu piciorul $i privind pe deasupra-i prin
fereastra mare larg descl)isa, vapaia de arama a lunei, ce inunda cerul din culisa rasa-
ritului. Kcolo, departe, dincolo de tremurarea asta ro^iateca, o stea se sbatea infrico§ata
de par ca noaptea ar fi aratat-o deodata goala, vederii tuturor §i n'o lasa sa se ascunda.

flm plecat indata privirea sub puterea ocljilor ce ma sfredeleau in negura. I-am
vazut negrii aprin§i pe ovalul nel)otarat de figura, ca al aparifiilor supranaturale, cand
se plamadesc sub voinfa tulburatoare de morfi, a magilor.

Imi raspundea infiorator la intrebarea mea nessbuita, tacerea de moarte. Via|a era
departe §i se auzea in ktietul departat al trasurilor. Intorsei oct)ii a spaima spre tabloul
pe care inserarea il descornpusese. El exista insa in cele mai mid amanunte pentru
cugetul meu §i ma fixa cu aceia§i ardoare, ca §i ocljii cari spuzeau din pat.

Ma simtii prins intre aceste doua stafii care cre^teau spre mine. Pu|in n'a trebuit
sa strig; mana s'a intins tremuratoare la butonul electric §i lumina s'a facut I-am vzzu
la locul lor: o femeie §i un tablou, o biata pictura proasta. Vedeniile nopfii dispSrusera.
Hriana ma privea nedumerita.

— Da- da, din cele ce mi-ai spus rezulta iubirea nemarginita a lui Baldovin. Ce te
mini? Unul care a ajuns pana la omor, gande§te~ie...

Ea inca ma privea neintalegatoare:

— E un criminal, poate vrei sa raspunzi? Bar inainte de a fi, de a ajunge acolo?
$i acum cl?iar? Sau acum, cu atat mai mult. R ucis pentru tine, pentru th;e a sav3r?it
o mareafa grozavie !

Privii pe furi? la tabloul caruia ii radeau oc^ii de viezure. Tresarii speriat: vorbisem
prea mult.

— Te-a iubit, te~a iubit mai mult decat Orglindan> continuai ca sa ma lamuresc
Daca acela isi apara onoarea, acesta in orice caz i$i cauta iubirea... cu orice pre^ cu
orice sacrificiu. flsculta-ma pe mine: eu cred ca el te-a iubit incomparabil mai mult.
De ce nu i-ai raspuns la fell

Ea continua inca buna bucata de •vreme sa nu-mi raspunda §i asta imi sburli trasa-
turile a spaima. Coborii toata pgura de sub raza ocl)i]or ei, lini?titi ?i scormonitori. Pe
urma, in sfar?it, imi raspunse:

— Foarte simplu, pentruca eu nu-1 iubeam de loc; nu simteam nimic pentru dansul
afara decat... insfar§it pentru ca mi-era nesuferit...

Hcest „ al) *' nervos, care i se smulsese parca singur din inima, ma asigura mai mult
decEt orice.

— H... nu-1 iubeai?...

La aceasta intr'adevar nu ma gandisem. Intr'adevar trebuia sa iubeasca §i ea. Doamne,
era a$a de simplu! $i aiunci in mintea mea se rotunji sangeroasa ca ro$ul soarelui in
aousurile de iarna, intrebarea cea noua §i cea nemaipomenit de imbolditoare, care mi
q jrinse vinele svacninde ale tamplelor, §i-mi umplu de tot capul de sange:

.22

BCU Cluj

— Dar eu... dar pe mine-?...

Tabloul radea; mi se parea ca-i vad varful dm|ilor 3 aparand dintre ceie doua buze
de ieftin carmin.

Dar ceiacc era rnai teribil, era ca nici o groaza nu mai intuneca actima lurnina
rece dc iarna ce mi se aprinsese sub frunte. Hvusei totu^i stapanirea de mine, sa Intreb
piezi?..-

— Hriana, dar data ea l'a§ fi ucis..? admitem o Ijtjpoteza... daca eu Fa? fi ucis,
te-ai rasbuna tot astfel?....

— Hm, ce idee!., imi raspunse ea repede §i dadu din umeri, privind in alta parte,
ca la auzul unei absurditafi- Orgl^idan se stramba de ras de$i tinea acum buzele stranse.
$i ocl)ii parca-iclipeau, din cauza luminei ce 1 plesnea drept in ei; clipeau de ras...

— E t)ei, boerulei i-am zis printre dinfi, aici se joaca o carte mare*

Dar el radea inainte, sigur de favoarea norocului. Veselia aceasta de lucru mort imi
intepa pana la sange amorul propria.

— Hriana, o parere, o simpla presupunere... Aici ar fi dovada iubirei adevarate...

— Lasa-ma cu prostiile tale...

Tltunci cu svacneli mari de umbre intinse, cocorii lui Ibycus se lasara pe aripile
lor tradatoare. Ce-mi pasa acurn de jpassrile acestea, cu fipete lungi §i speriete, care-mi
intrau §iraguri lungi drept in oclji, ca doua sulife sfa§ietoare? In mintea mea, dinaintea
ocljilor' mei, reincepea misterul anticei metarnorfoze. Vedeam petala cu petala, inascan-
du-se trandafirul de foe flcolo in mijlocul acestor petale, crau staminele §i ovarele, era
d)eia misterului. Hcolo, in necunoscutul acela parfumat vroiam sa ma trezesc, sa ma
simt, sa vad, sa infaleg.

— Kriana, eu 1-atn ucis!...

Rm strigat cu atata putere ca am Jngalbenit singur de indrasneaia mea. Picioarele
mi s'au clatinat, mi s'au indoit slabe §i moi §i sub ele s'a crapat prapastia cea grozava,
pe care abia de indrasneam numai s'o intrevad pana atunci. Hm incbis ocljii §i am
a$teptat, livid $i tremurator; in urect)i vajii un vant teribil ffli s'a parut ca e vantul
eel cald din noaptea aceia calda §i §ueraioare, ca sangele cand galgaie. Nu vedeam ;
dar simteam privirile negre, iii|epandu-ma ca acele. Co la un cuvant de blesiem, floarea
se prescljimbase brusc, i?i revenise, in om $i'n fiara. $i acum ma adulmeca ranjind de
placere; prada se arata suculenta. Ma isbi in piept mania. Cum, nu mai pot rade?—
Cum, tremuratura asta de vecljitura gelatinoasa, trebue sa raa dea de gol mai rau decat
o vorba aruncata metalic, ca trambifa in patru vanturi?

— Incerci un joe urat dragul meu §i prost debitat! ma imurajeaza ea>

Hbia acum case ocl?ii mari; pe-ai ei, ?i-i |ine pe floriie tapetului din tavan sau ii
plimba pe cei doi §erpi, imbinati in forma de caduceu ai micului candelabru electric.

— Te opresc sa mai continui...

Tabloul se uita la ea cu tristefe. Nu-i piac desigur vorbele ei. Poale o vrea mai
diplomats, mai perfida. Dar ce are a face? Eu sunt acum cu ocl^ii descl}i$i $i o cuprind
toata in cercul lor} $i befia parfumului ei imi umpie iara^i tot pieptul; in fa|a fereastra
e inca descl)isa i?i aduce odata cu sgomotele indepartate ^i coufuze, umezeala inviora-
toare care da §i mai multa tarie parfumului de trandafir.

In colt e oglinda in care ma vad, tablou viu, plin de culoare §i de viata ; sunt
inalt, voinic ?i frumos, ocljii imi scanteiaza de vapaia patimei §i pieptul imi clocote^te,
de vigoare §i curaj, o ? nici odata nu rn'am vazut atat de mare, atat de frumos! Tar in
cui e atarnat cl)ipul \)M al mortaciunei !

— flriana, din nefericire este tristul adevar. Eu, eu I-am lovit Imi va fi cu nepu-
tiinfa sa lovesc in nenorocitul acela, care se va tari pana la u$a ta, in noaptea aceasta.
Iti jur ca eu, eu sunt vinovatul. Pentruca te iubeam. Sa vedem acum: tu po|i sa ras-
punzi cu o iubire tot a§a de mare, ca acea care m T a condus pe calea atator fapte?
Sa vedem tu poU sa raspunzi cu iubirea tot a?a de mare a'intalegerei, a iertarei, ce zic,
a incuviinfarei?..

H^a-i vorbesc tare §i rar F rasunator §i privesc cu nepasare la tabloul cadavrului
care ma incurajeaza: par'ca aproba din cap.

Dar Hriana care ma asculta infiorata se ridica §i parase?te camera, furioasa :

23

BCU Cluj

— Cbiar §tii, ai inceput s3 m& plictise§ti de tot cu toana asta care {i-a nSzarit !n
minte. Pofi vedea iubirea mea §i f&rS a o pune in cumpi&ne a§tf dc absurde.

$i ese trantind u$a.

Dar eu trebue, trebue sa-i spun adevarul, trebue s'o conving de adevar, ca sa aflu
la randu-tni adevSrul

Nu $tiu cum, dar in mintea asta smucita din fintele a$ezarei ei, m& v£d intre gratii,
in intunerec, iar dincolo in lutnina ferestrei o vad pe ca, Doatnne! $i pe Baldovin, pri-
vindu-mS §i razand. MS cutrcmur. $i totu§i c cu neputiinja* Pe Baldovin nu-1 iube§te
$i eu trebue neaparat sa aflu adev&rtfl, fara dc care o viaja cu gratii sau f ara dc gratii
n'are nici o insemnatate-

§i am pornit bot^rdt dupa dSnsape lungile coridoare intunecatc . . .

BCU Cluj

• ICOANA OMULUI

IN CLASICISM SI ROMANTISM

DE

TUDOR VIANU

LrH inceputul veacului trecut, romantismul venea cu misiunea s3 protesteze in
numele sensibilitatii, despre care toata lumea era de acord sa creadd ca veacul anterior
o nesocotise. Cum insa este greu de conceput ca in cuprinsul unel intregi sate de ani ?
a§a numitele puteri sufletesti sa se fi separate una din ele sa fi fost eliminate cu de-
siv&r§ire, este mai firesc sa spunem ca romantismul venea sa impuna alte forme §i
categorii ale sensibilitafii decat acelea care predomnisera in cele doua veacuri anterioare
ale clasicismului. Daca totu§i incljipuirea pe care romantismul §i-o facea despre sine era
posibila, lucrul se datore$te vederii, curente in psiljologia timpului, despre autonomia
„facultatilor sufletesti", printre care? ultimii filosofi din $coala lui Leibniz, acordasera un
loc aparte „afectivitatii". In numele acestei „afectivita|i" se incerca acum o adevarata
revolu^ie. Revolutia sociala decapitase pe rege; romantismul urmarea o revolufie ase-
manStoare in ceeace, cu o semnificativa metafora politica, s'a numit w organizaJia mo-
narfjica a spiritului". Romantismul voia sa decapiteze anume pe »monarl}ul spiritului",
ra|iunea.

Sensibilitatea, pe care noua societate produsa de revolutie o aducea cu sine, era
in adevar aceea din care pondera rajiunei disparuse. Lumea aristocrats, desvoltata la
curdle numero^ilor regi §i principi care domneau in Europa, realizase o formulS sen-
timentala diferita de aceea pe care romanticii o asimilau pur §i simplu cu sensibilitatea
in sine. Rece, cu simjirea indiferenta §i neutra, nu putea fi aceasta Iume cljiar numai
pentru motivul ca femeea juca un rol atat de insemnat in ea. Semne despre o sensibi-
litate vibrantSfse gasesc destule in memoriile sau corespondenfa pe care ne-a lasat-o
„lumea buna" din veacul al XVII-lea sau al XVIIHea, dar aceasta sensibilitate nu este
incompatibilS nici cu discretia nici cu stapanirea de sine, cu nimic din ceeace presupune
o integrare a sensibility in acea organizare monarljica a spiritului, in fruntea careia stS
controlul ratiunii.

Esteticianul italian B. Croce observa undeva ca invazia marturiet personale, a to-
nului de confesiune, in literatura moderns, inseamna pretutindeni o feminizare. Femeile
n'au reprezentatinsS totdeauna lipsa *de stapanire sentimentala.Interesant ar fi de studiat
clasicismul tocmai in persoana unora din femeile care au trait in veacurile corespun-
zatoare. S'ar putea cita aid frumoasa culegere de scrisori a d nei de Sevigne, unde
exaltarea materna se reflecta, se pricepe atat de bine pe sine ?i se stapane§te cu atata
demnitate, incat $irul scrisorilor este $i documentul unei inime omene§ti §i o adevarata
opera de artai. Hcest din urma caracter il pierd scrisorile din veacul al XlX-lea, care
inceteaza sa mai fie un "gen literar". Cl)iar cand ele sunt semnate de un Flaubert §i
sunt strSbatute de un dureros patetistn, ele raman numai simple „documente", roade
ale acelei imoulsivitati sentimentale care ajunse lamoda odata cu romantismul. Sau cand
aceste scrisori sunt semnate de altii ?i aduc o preocupare de arts, in sens clasic, ele
sunt astazi legate cu o anumita notS de vetustate §i putem fi siguri v£ vin din cercuri

25

BCU Cluj

populare, ramase in afara de mi§carea culturala a timpului, unde nu rareori ni
se int&mpla s& g&sim fantoma unor atitudini vii cu o suta sau doua sute de ani
in urma.

Sentimental pe care il concepem astazi in legatura cu aceste lucruri invecljite ocupa
un loc pe care altadatS il avea tocmai sentimental de desaprobare pentru acele atitudini
noui care nu reu§iserS sa se impuna §i care ofensau toate normele de stapanire ?i dis-
crete de care buna lume clasica obicinuia sa asculte. Qn fel de dispret, intampinftm §i intr'un
caz ?i intr'altul Dar pe cand noi dispretuim mai ales „demodatur, clasicii disprefuiau mai
ales „noutatea" impetuoasa a manierelor. Dispre|ul este in genere un sentiment aris-
tocratic; o sancfiune pusa in mi^care de con?tiinta de clasa. Dispretue?te aristocratul
tot ce nu se insumeaza sub punctul de vedere al eticei sale specifics Dar de sub acest
punct de vedere iese cu desav&r§ire „poporul", al carui nume lumea aristocrats il pe-
cetlue§te cu o nuanfa peiorativa : cu aceasta coloratura societatea aristocrats aRomanilor
pronunja nutnele de plebe §i plebeu. Ciudata §i contrastanta situate deci! „Piebee" era
pentru lumea clasica — noutatea; pe cand incepand cu romanti§mul, calificarea aceasta
se potrive?te M vestusta^ii" ; adica trecutului nobil care supravetue§te in prezentul popular.
Imprejurarea are desigur o explicate. Lumea clasica sim|ea ca primejdia care o ame-
nintS vine din partea claselor noui. Lumea moderna, lipsita de tradifie pare a se teme
mai ales de trecutul in numele caruia vecljea aristocratie §i poporul se trezesc deodata
uniji. H§a ne apare dispreful ca o arma Mrebutnfata pentru menfinerea influenfei de
care cineva, grup sau persoana, se bucura la un moment dat.

S'a observat ca inca din veacul al XVIII-lea incep sa apara tot mai des oameni de
felul acelora care mai tarziu au primit numele de „originali". Originali sunt ?i aceia
care practice§te transgreseaza normele sociale ale timpului, dar §i aceia care in vorba
§i judecata lor dovedesc sau cauta sa faca dovada ca se poate gandi §i altfel decat
obicinuit se gande$te ? §i ca adevarul poate fi cercetat §i in alt& parte decat acolo unde
lumea il cauta deobiceiu. Corelativul intelectual al originalitatii practice este spiritul
paradoxal, flm avut §i altadata prilejul sa aratam ca paradoxia in veacul al XVIII-lea
i$i are pricina sa istorica printre ultimele consecinte ale increderii carteziane in rajiune.
Rnutne atunci cand ra$iunea dobandi o asemenea incredere in sine incat niciun frau nu
mai putea refine jocul abstract al dialecticei sale, ea ajunse sa se opue sie§i. Hceasta
Iupta a ratiunii cu sine insa?, prin care ea se da mereu de minciuna, sub pretextul ca
are mereu dreptate, a primit numele de paradox. Lumea clasica privea insa cu un ocljiu
rau §i pe originali §i mania lor paradoxals. H$a pedepsi ea printre alfii pe nobilul
d'Hrgenson, despre care Taine ne spune ca era dealfel un om de inima §i talent? cu
teribila porecla „la bete", dobitocul.

Desaprobari de aceea§ natura primeau in vremea clasicismului toti aceia cari in-
tr'un fel oarecare cautau sa se abata dela codul bunei purtari. incest cod se §tie apoi
ca era foarte minutios. Exista un tipic al conduitei care regula cl)iar gesturile cele mai
mici ale vie^ei. Societatea intervenea in imprejurarile cele mai neinsemnate ale lumii
clasice §H prescria o regula ; iar grija acestei lumi de a adopta numai decat regula §i
de a nu o depa§i in niciun caz, dovedeste ca ea traia numai pentru societate- »Onoarea"
din care Montesquieu facuse principiul etic al monarl)iilor era numai unul din aspectele
con^tiinfei ca e§ti privit §i ca trebue sa trae§ti pentru spectatori. Sar putea observa totu$
ca supravegl)erea §i con^tiinta ca e§ti supravegl)iat alcatuesc intr'o asemenea masura o
trasatura a oricarei societatL incat numai cu greutate s T ar putea face din ea o^ caracteris-
tied a lumii clasice. La o asemenea observatie am raspunde insa ca pe cand in clasicism
amintita con§tiinfa lucreaza ca un motiv de integrare sociala, in romantism ca lucreaza
ca un motiv de izolare a individualitatii. Fire^te ca tot pentru ocljii spectatorilor se des-
fa^urau acele pitore^ti mascarade care puncteaza cu cateva mcmorabUe momente istoria
romantismului. Infaptuite ca sa minuneze, cl)iar daca ar fi trebuit in aceia? timp s&
rfevolte, erau toate acele excentricitati care odata cu romantismul venira sa inlocuiasca
buna purtare exemplara a clasicilor. Cu anecdote nu ne putem ocupa aici. Important
pentru noi este sa refinem ca §tiindu-se deopotriva supravegbiati. clasicii urmareau sa
obtina aprobarea societafii, pe cand romanticii nu se fereau sa infrunte cl)iar oprobriul
ei. Pe cand clasicii nazuiau mai mult catre stima lumii? romanticii voiau mai de grsba
s'o minuneze §i sS-i smulgS admirafia. Onoarea clasicului era sa fie ca toata lumea

26

BCU Cluj

(cljiar daca aceasta lume exemplara nu era de fapt o majoritate), acea a romanticului
era s3 fie deosebit de restul lumii §i asemanator numai cu sine insu§.

Dar in afara de aceste actorice^ti atitudini ale romanticului? care manifested eel
mai mare dispre| pentru media umana, voia totu? s& se impuna admirapei ei, vremea
cea noua aduse intr'un numSr cu mult mai mare decat in trecut, temperamente solitary
concentrate §i enigmatice. Este greu de spus daca singuratatea in care se inchideau un
Obermann sau un Rene inseamna o renunfare definitiva la inclinarea a§a de fireascsi
omului de a se oglindi in sufletul semenilor sai, sau dacS nu cumva exista aici un grS-
unte de superioara ipocrizie, menita sa imprime in aceasta oglinda o imagine preferatS.
In acest din urma caz, solitarii meditativi ai romantismului nu s'ar deosebi de excentricii
care le erau contimporani, decat printr'o tactica deosebita $i mai rafinata, pe cand na-
zuinfa de a-$i izola individualitatea $i de a cuceri admirapa, cljiar in paguba stimei §i
a compret)ensiunei, ar fi motivul unic care i-ar determina. Practic nu s'ar scljimba nimic
din toate acestea daca am admite ca in solutudinea romantica n'ar intra niciun element
de figurape, cam adevar con§tiin|a noului om singuratic ar ramane strain^ de orice re-
prezentare a mediului inconjurator, pentruca ?i in acest cez ne-am gasi in fa{a aceleia§
desintegrari a individului din societate.

Dar mai vrem sa adaugam ceva. Data fiind amintita variape in relapa pe care
individul o inirepne cu societatea, ne intrebam daca aceasta variape a avut o influenfS
§i asupra icoanei omului in literatura. Sau mai bine zis: pentruca putem cu siguranja
constata o scl)imbare, dela un secol la altul, §i in icoana literara a omului, apare intre-
barea daca se poate face o legatura intre aceasta scl)imbare §i cealalta, amintita mai sus?

Despre literafura clasica s'a spus ca infap§eaza caractere. Gelozia, pdelitatea,onoa-
rea, avaripa, mtzantropia, impostura §. a. m. d. fac parte dintre aspectele care au ali-
menlat teatrul tragic §i comedia clasica. Dar acestea nu sunt propriu zis stari suflete^ti,
ci concepte morale. Un caracter — in sens clasic — este intruparea unui concept moral.
Romantismul introducand caracterele excepponale, parase§te cu desavar$ire pozipa pe
care o ocupase clasicismul mai inainte. Omul romantic nu mai este incarnarea unui
concept; nu mai este raponalizat este scos de sub imperiul unei norme tipice. Cu timpul,
noua literatura §i cljiar teatrul (despre care poetica §co!ara ne asigura mereu cS infap-
$eazS caractere), renunfa de a mai ?nfap$a oameni §i se reduce sa ne prezinte simple
stari suflete§ti. Dar pentru ca ideea de caracter unitar nu mai juca niciun rol» niciun
principiu nu mai fu in stare sa unipce §i sa imbine convergent toate aceste stfiri de
suflet. Hci apare omul contradictoriu al romanului rus ; care, din acest punct de vedere,
poate fi socotit drept postul eel mai inaintat al romantismului.

flm spus ca omul clasic este acela care trae§te pentru societate, este acela privit,
judecat §i normalizat de ea. Din prea semenului, ramane in ocljii mediului care il con-
siders, numai ceeace §tie el mai dinainte $i in mod general despre prea oamenilor.
Omul incljipuit de clasicism este a$a dar un om simplipcat, redus la otrasatura tipicS;
adica tocmai un n caracter". Clasicul privind lupta pasiunilor, recunoa§te cazuri de ge~
lozie, pdelitate,. avaripe, mizantropie §. a. m. d. Massei bogate §i cotradictorii a indivi-
dualitapi, el ii apUca un regim de raponalizare, dupa cum §i in viafa practica, el ii pre-
tinde sa se apropie de tipic. Intr'o lume in care vieaja de societate era bunul eel mai
mare? nici nu putea sa se intample altfel. Viea|a de societate cere doar convenpi, ca-
tegorii care sa permita o u§oara identipcare §i sa mijloceasca luarea unei atitudini si-
gure de sine; ea vrea sa se desfa§oare pe un teren ingrijit, cu poteci bine stabilite,
conducand catre scopuri cunoscute mai dinainte.

Ce se intampla dar cand omul nu mai trae§te pentru od)ii lumii sau cand nazue§te
numai s'o minuneze §i s'o revolte? Sau excentricul din mascarada romantica trece §!
in literatura, intruct)ipand a§a numitul „caracter de exceppe" sau apare omul iraponal,
cu massa bogata §i contradictorie a individualitapi sale. Din aceste motive, romantismul
poate p judecat ca un produs al singuratafii omului in lume, indiferent daca aceasta
singuratate este autentica §i fatala sau voita §i provocate sau artipciala §i simulata.
Numai ca in aceasta deosebita calitate a singurattjii sta §i deosebirea dintre feluritele
genuri ale romantismului, care— se §tie — desvolta o intinsa curba intre imposturS §i
tragism.

BCUCluj

C R O N I C I

IDEI, OAMENI & FAPTE

PAN-EUROPA SI BASARABIA

P.

AN EUROPA e o impreunare de nume
cfu care incearca de doi, trei ani sa* ne deprinda
urechia un cugetator vienez, d. R. N. Coudenhove
Kalergi. Omul e cunoscut la noi si a fost amin-
tit in reviste pentru parerile propriu zise, iar dela
o tribuna chiar cu un citat neasteptat in spriji-
nul expresionismului! Moda ingadue §i mai ne-
gandite lucruri. Un Coudenhove era guvemato-
rul Boemiei spre sfarsitul Habsburgilor §i trece
prin tratativele fara rezultat si fara sinceritate
din ultimele pagini ale memoriilor lui Masaryk.

Volumul, cu acest titlu de geografie politica,
a starnit, a doua zi dupa razboiu, o valva aproa-
pe asemenea cu a Mitteleuropei lui Naumann,
in ajun. Atat ca aici filozofia politica folosind
mai mult dialectica pastreaza un ton general
pacifist, pe cand dincolo, economismul incan-
tat de sine se facea navalnic si imperialist. Car-
tea mai veche s'a scufundat foarte repede in
r&zboiu si teoriile ei au mai rasunat catva timp
in articole polemice de ziar despre raspunderile
inardui cataclism; cartea mai noua a dat naste-
re 3 a o miseare in curs.

Toate mijloacele propagandei au fost puse in
slujba acestei miscari. De curand d. Coudenhove
Kalergi, care a vorbit la Berlin, Roma, Yarsovia,
Yiena si Praga, a facut un turneu si in America.
Statele Unite sunt mai pregatite chiar decat Eu-
ropa sa inteleagfr si poate sa finanjeze o atare
idee. Pacat ca, dupa cele scrise despre Basarabia,
o conferin|a la Bucuresti pare azi mai pufin
probabila. S'a injghebat apoi o editura, Pan-Eu-
ropa Verlag, cu sediul la Yiena si Lipsca. Ea a
imprastiat in lume o adevarata literatura pan-
europeuna, de carji, reviste si manifeste. D. Cou-
denhove Kalergi e la al treilea al sau volum,
dupa Pan-Europa si Criza conceptiei de via^a:
Idealismul practic. Alta lucrare, Etica si Hiper-
etica, a fost luata de editura asupra-si iar alt
Coudenhove Kalergi, con tele doctor Heinrich, isi

publica tot acolo, cu o prefaja §i o incheere a
inijiatorului, Fiin|a antisemitismului. Cladirea
se inalja cat dupa. cat. §i in sfarsit, pe langa
fierberea de opinie hranita de articole in ziare,
de car|i si de conferinje, o asociatie, „Uniunea
pan-europeana", incearca sa toarne aceasta or-
ganizare ideala in tiparele unei organizari prac-
tice. Un Pan-European e azi un om care poarta
o cocarda — soare galben taiat de o cruce rosie —
de un siling austriac, §i plateste o cotiza^ie a-
nuala de un siling si jumatate. Maine s'ar putea
sa fie cetajeanul unei alte asezari, mai fericite, a
lumii. Nu degeaba in padurile §i smarcurile Yin-
dobonei isi medita gandurile de pace, cu ochii la
focnrile Marcomanilor din faja, imparatul roman
de-acum aproape saptesprezece secole. Sunt gan-
cluri care se reiau si vetre pe glob, predestinate.
Pan-Europa e numai potrivita sa ridice nenu-
marate indoeli. Cea mai grea o ca ea nu se poate
realiza decat ca parte a unui sistem, si odata cu
el. Acel sistem inseamna o noua grupare a cori-
tinentelor, care s'ar uni si s'ar sfarama dupa cri-
terii economice si politice in grupuri ciudate, ca
intr'o harta geologica unde ar aparea si forma-
Jiile de punji sau de ruperi ale altor ere. Ce pu-
lere sa scuture caleidoscopul lumii, ca sa iasa a
casta figura? Propaganda d-lui Coudenhove
Kalergi, cu argumentele ei dialectice? Ne temem
ca n'ajunge! Alaturi de Pan-Europa cu 25,6 mi-
lioane de km si 431 milioane locuitori ar trebui
sa stea, in hotare aparatc de conventii Internatio-
nale, Pan-America cu 30,2 milioane km. si 202
milioane locuitori, Asia rasariteana cu 11,7 mi-
lioane km. si 408 milioane locuitori, Rusia cu 22
milioane km. si 145 milioane locuitori si Brita-
]iia cu 36,3 milioane km. si 454 milioane locuitori,
din Canada si Africa, prin India pana in Aus-
tralia, o adevarata inchegare supra §i intercon-
tinentala. Cate probleme nu se ascund indaratul
fiecareia din aceste formule, probleme zi cu zi tot

28

BCU Cluj

maf anevoe amanate si pe care orice inc^put de
rationala stabilizare, cum ar fi eel propus, le-ar
face sa explodeze?

§i lasand deoparte sistemul ca intreg, Pan-
Europa insasi, privita in sine, nu convinge catu§
d.e pu^in. De splendida izolare a Angliei se vor-
be§te mai de mult, iar propunerile geografilor ca
marginile Europe! sa fie aceleasi cu ale Rusiei
dinspre Apus, au de§teptat la vremea lor un in-
teres de curiozitate, fara valoare practica nici
chiar in cuprinsul §tiinjei propriu zise. Harta de-
senata §i confederal de State creiata pe aces-
te vechi date de d. Coudenhove Kalergi nu se
fin. Euro pa fara Anglia, in a carei orbita poli-
tica §i spirituala traeste, si fara Rusia, cu care se
afla intr'o perioada de intcrcirculatie multipla si
vioae, poate fi foarte bine Pan-Europa, dar nu
raai e Europa. Apoi, in Europa actuala dainuesc
de zeci de ani cateva colectivisme de caracter
mistic si cultural politic, mult mai puternice de-
cat ideea Pan-Europei, care le disprejueste. De
pilda, Panslavismul, fost pana mai ieri Panru-
sism, §i a carui capitala vrea sa fie la Varsovia
sau la Praga; teritoriul ar incepe dela vulcanii
Kameiatkei. Singur Pan-Germanismul ramane
in picioare si ar precumpani, prin consiiinja de
grup si prin numar, in orice Pan-Europa vii-
toare.

§i de ce ne-ar trebui spiritul Vienei, apasata
inca de orizontul ei habsburgic si germanic, o-
data ce avem spiritul Genevei? De ce, daca e
vorba de oi*ganizare internajionala, Pan-Europa,
care inca nu e, si nu Societatea Najiunilor, care
de bine, de rau e?

Am inceput sa scriem insa cu o intense mult
mai modesta si vrem sa ne menjinem la ea. Cele
de pana acum sunt numai o introducere, nu o
controversy. In ce legatura poate veni Basarabia
cu Pan-Europa?

In revista sa „Pan-Europa", care cerceteaza de
ia numar la numar situatia interna^ionala in lu-
mina nouei formule, d. Coudenhove Kalergi vor-
beste pe larg despre chestiunea Basarabiei. A-
ceasta in legatura cu hotarul ruso-european.

Hotarul cu pricina ar avea intr'un loc o spar-
tura. Aceasta spartura s'ar chema Basarabia.
Rusia n'a recunoscut niciodata latura de aici a
granijei. Ea privesie Basarabia ca ocupata si nu
ca anexata, iar Prutul ca hotarul sau de drept
faj;a de Romania.

Atata vreme cat tiue deosebirea aceasta de ve-
deri §i cele doua puteri nu se invoesc, Basarabia
ramane cea mai apriga primejdie pentru pacea
europeana. O trecere peste Nistru a trupelor ro-
sii ar aduce nu numai un razboiu ruso-roman, ci
un nou razboiu european. De aceea problema
Basarabiei nu poate fi privita ca interesand nu-
mai Rusia si Romania. Deslegarea e foarte grea
pentruca nici una din tari nu vrea sa dea in-
darat si ambele ar avea oarecare drepturi asu-
pra acelui pamant, dar Europa n'ar trebui sa in-
gadue ca aceasta situate nelimpede sa duca la
un razboiu, iar pana atunci sa spanzure ca o
sabie a lui Damocles asupra ursitei sale.

Deslegarea pasnica a chestiunii Basarabiei ar
fi cu putinja numai pe calea unui compromis.
S'ar putea merge inapoi pana la granija din
1878, prin care s'ar fi dat tpartea de miazanoapte
Rusiei, §i cea de miazazi Romaniei. Ca prej al
Basarabiei de miazazi, Romania ar putea sa se
lipseasca de tezaurul pierdut in Rusia in timpul
razboiului. O alta putinja ar fi despagubirea

Rusiei printr'un mare imprumut international.
Chiar o asemenea jertfa ar costa Europa mai pu-
Jin decat o primejdie de ani §i un uqu razboiu.

Pentru creiarea Pan-Europei chestiunea basa-
rabeana alcatueste deopotriva o grea problema.
Caci Europa nu poate garanta granija Nistrului
cata vreme n'o garanteaza Rusia. Ea n'ar putea
sa sciiimbe razboiul latent dintre Romania si
Rusia intr'o stare de razboiu ruso-european.
Nici n'ar putea pretinde un ^iuut la care Rusia
n'a renunj:at niciodata, §i care, dupa conceptia
de drept rusa, ar fi o parte integranta din uniu-
iiea Sovietelor. Pentruca un scop de capetenie al
politicii externe paneuropene ar trebui sa fie
pastrarea pasnicelor §i bunelor leg^turi cu sin-
gurul vecin de uscat, Rusia.

In imprejurarile de azi Pan-Europa ar putea
asa dar sa intervie pentru o regulare in folosul
Romaniei a problemei, dar pana atunci n'ar pu-
tea sa-i garanteze decat granifa Prutului si nu
a Nistrului; ceeace ar fi insa tot una cu o pof-
tire facuta Rusiei sa ocupe Basarabia.

Pe de alta parte, regularea pa§nica a granitei
ar fi in eel mai mare inter es al Romaniei. Ar fi
catastrofal pentru o Jara sa creeze o Alsacie-Lo-
rena §i s'o apere impotriva unui vecin cu un te-
ritoriu de o suta de ori mai mare decat al sau.

De cateva saptamani Marea Putere Japonia a
evacuat fara pierdere de prestigiu valoroasa
§i foarte insemnata din punct de vedere strate-
gic insula Sacalin de Miazanoapte, pe care o \i-
nuse ocupata tot atat de mult cat §i Romania
Basarabia. A facut-o de bunavoe, cu toate drep-
turile istorice asupra acestui pamant, pentruca
nici aceasta bogata insula nu putea trage in
cumpana cat pacea si prietenia cu Rusia.

Poate ca aceasta fapta de injelepciune politi-
ca si departe vazatoare n'are sa ramana fara
urmari asupra politicii basarabene a Romaniei
si a Europei. Caci nu s'ar putea in destul atrage
luarea aminte ca acest gol in pacea lumii, ar a-
menin^a in fiece clipa Europa cu distrugerea.

Incheerea nu poate fi decat ca deslegarea
problemei basarabene e o cerin|a esenjiala §i
grabnica a Pan-Europei §i a pacii europene.

Am urmarit foarte de aproape si pe alocuri
am redat chiar intocmai gandirea d-lui Couden-
hove Kalergi. In acest mic fragment ea e pre-
tioasa atat ca pareri, cat si ca argumentare. Cei
vechi aveau o vorba, ca leul se cunoaste dupa
ghiara. Dialectica vieneza e isteaj;a, dar nu e
leonina.

Intaiu, ea nu stapaneste fapteie, ceeace e in-
grijitor pentru cine s'a ineins la o a?a d;? iiifii-
cosata isprava. La noi §tiu si copiii de ^coala
primara ca la 1878 Rusia ne-a luat partea de
Basarabie capatata de noi prin voinj:a P:jieiilor
dupa razboiul Crimeii, iar uu ca atunci or fi a-
vut loc vreo impartire in doua prin buna invo-
iala, nimerita sa fie azi luata pilda.

Dar chiar zicandu-i altfel acestei Tie§tiiote,
acea dialectica iat'e ca trece peste sau ignoieaza
chiar talcul unor fapte. Rusiei nu-i este de-o li-
nie de hotar prin uujlocul Bugeacului, pest^
vaile sarate cu sate de Gagauji, de Bulgari, de
Tatari, de Germani si de Francezi, caracteristi-
ca si naturala poate numai pentru Pan-Europa
ca vrednica frontiera continentala, ci ea vrea Ba-
sarabia intreaga. O vrea darj, cu orice primej-
die, aratand astfel un interes ascuns mult mai de
seama decat eel marturisit. In intelesul acesta
chestia Basarabiei e intr'adevar mai mult decat

29

BCU Cluj

iiumai romdneasca §{ trebue aparata cu puteri
mai man decat ale raicnlui nostru Stat. O vrea
neaparat, cu toate ca s'a lipsit de tot litoralul
haltic §i de atata Polonie si Rusie Alba §i cu
toate ca prin starea salbatica, de stepa kirglriza,
in care a lasat-o, nu departe de ce era in 1812
la anexare, a vadit cum nu se pa tea mai lim-
pede cat indragea acest pamaiit — pentru ca~i
trebue Dunarea! A nu §ti sau a dosi aceasta
rascunoscuta pornire, facand, stangaciu sau ne-
sincer, o propunere care £§i bate joe de a-
mandoua par|ile, apare ca inca una din trasa-
turile dialecticii vieneze.

In afara ca o asemenea linie ar lasa dincolo
de |ara tocmai ceeace, mai viu §i mai actual de-
cat dreptul istoric, descopere Basarabia ca a
noastra: aproape intreaga populajie romaneasca
dintre Nistru si Prut.

Aceea§ dialectica foloseste cu putere concluzi-
va analogia. Odata ea sperie lumea cu vestea ca
Romania ar fi faurit o Alsacie-Lorena rusa din
fosta gubernie lasata de imparatestii §i vremel-
nicii ei cotropitori in analfabetism §i fara kilo-
metrn de §osea, care fusese totdeauna pana in
toiul razboaelor napoleoniene o biata parte din
tmpul Moldovei calcat de toate hordele, cu ben-
dere de piatra pagane la vadurile Nistrului. Nu-
mai decat apoi ni se pune inainte evacuarea Sa-
calinului de Miazanoapte de catre Japonia, o-
eupat cam tot atata vreme §i cam tot de pe a-
tunci ca §i Basarabia. Sacalinul §i Basarabia!
Partea de ostrov locuita de cativa ocna§i si Ba-
sarabia cu istoria ei, cu manosul pamant, cu
cele aproape trei jnilioane de locuitori! Daca si
celelalte argumente pe care e cladita Pan-Euro-
pa vor avea taria §i in|elepciunea accstuia?!

Transcriem din marele Seydlitz, ultima edifie,
pagina 435: ts Sacalinul. Insula intre paralelele
Hamburgului §i Triestului, lunga de 950 km.
Are la Miazanoapte conifere, dar si mesteacani
si stejari; la Miazazi create cartoful, granele §i
cliiar plante subtropicale. Vremea mereu negu-
roasa §i vara calda si scurta inlesnesc desvolta-
rea ierburilor §i a padurilor. Insemnate sunt za-
camintele de carbuni. Partea dela Miazazi de
paralela 50 apar^ine iara, dela 1905, japonezilor,
cari cu ea stapanesc stramtoarea La Perouse. Ei
trag aici foloase din prinsul pe§telui, pentru lira-
na §i ingrasamant, si si-au sporit cu mult veni-
turile prin exploatarea nesecatelor zacaminte de

carbuni si petrol, pe cand partea de Mlazanoajj-
te rusa e lasata in parasite si, de cand s'a oprit
trimeterea puscariasilor, a ajuns aproape lipsita
de fiinj;a omeneasca".

§i iata cum singura piedica, sau cea mai de
seaina, la alcatuirea Pan-Europei ar fi sa fim
noi! Iara ar fi sa ni se dea rosturi de mare cin-
ste, ca acelea medievale, de straja si de punte la
pragul Rasaritului, §i iara, ca atunci, sa ne jert-
fim pentru ceilalji. Cata vreme trebue sa jucam
pe ultimul venit personagin intr'o fabula cu lei
si alte fiare bolnave de ciuma? Nu poate sa mai
faca si altcineva pe bunul magar al lui La Fon-
taine, care trebue sa moara pentruca a mancat
un fir de iarba? »Si un fir de iarba din propria
livada?

Atitudinea noastra in ascinenea imprejurari
poate fi fa^a de Pan-Europa indoita. Ne-o inte-
meiem fara sa mai insiram argumente, care sunt
tot atatea drepturi §i nu ingadue sa ne mai in-
toarcem la vreun compromis in problema Basa-
rabiei, privita ca deslegata pentru noi, ci rama-
nand in atmosfera dialectica a lucrarii, prile]
til acest or prea multe randuri.

Sau o primim. acea Pan-Europa, cu formide
pacifiste §i cocarda, si atunci nu ne-am invoi
nici in ruptul capului sa mai lasam, impujinan-
d-o tocmai noi, fie §i o particica din teritoriul
ei continentului politic vecin. Am fi, exageraji
cum sunt neofitii mai Pan-Europeni decnt Pan-
Europa.

Adica: Basarabia intreaga!

Sau n'o primim, trimitand-o ia plimbare, si a-
tunci, fire§te, rostul de impaciuitori ai Rusici
ca sa se poata naste o noua societate a najiuni-
lor de pecete mai mult germanica §i ie§ita diri-
tr'o vatra de inj:elegere a problemci najionalita-
tilor §i a pacii lumii, cum s'a fa cut cu no scuta in
istorie Viena, nu ne priveste.

Asa dar: Basarabia intreaga!

Intr'un caz §i in celalalt soriul nostru e sa ra-
manem cum suntem, §i, ajungand odata sa vor-
bim in sfarsit cu poporul rus, peste potenta|ii
lui, -fari bizantini sau comisari sovietici, nu sc
poate sa nu ne infelegem, pentruca dreptul nos-
tru sa nu mai stea, ca astazi, sul) gurile de tun
si inaintea copitelor cajarimii cazace, sau in
meandrele binevoitoare ale dialecticii vieneze.

EMAMOIL BUCUJA

MODERNIZAREA LUI PLUTARH

rAUL BOURGET cautand sa-si dea un ras-
puns la intrebai-ea, logica de altfel ce-a determiaat
pe Taine sa incerce in TEtienne May ran, genul
ronianului, conchidea ca romancierului i sc
priii d mai usor calitajile de artist decat criticu-
lui. De ce oare un critic nu ar fi ademenit sa
transforme o monografie intr'un roraan? Imagi-
na|i-va ca Renan ar fi transformat studiul sau
asupra imparatului filozof Marc-Aureliu intr'un
roman. Criticul filozofic §i istoricul n'ar fi re-
nun^at la nimic, in scliimb conturul cugetarii ul-
timulni filozof pagan — coloana cle marm ! ura sin-
gurateca uitata intre umile bordee — in mijlo-
eul dibuirilor crestinismului primitiv ar fi capa-
tat mai mult relief plastic, drama unei sensibili-
ta^i s'ar fi mutat.de pe planul abstract in eel a-

nimat. Daca dupa cum spline Albert TJiibaudct
„adevaratul roman este ca o autobtografie a po-
sibilului", de ce biografia unei existenfi excep-
fionale nu ar putea fi un punct de plecare, un
stimulent pentru imaginafia inuii scriitor?

Tangential aceasta problema s/i-a pus'o Albert
Thibaudet vorbind de posibilitatile de realizare
ale romanuhn intelectualului („Le Kseur de Ro-
mans")-

„Un artist face concurenta starii civile care in-
registreaza oamenii, e3 nu face concurenfa regis-
trului divin in care el insusi este inscris si in
care se inmatriculeaza geniile.

Nu numai un geniu nu poate sa creeze un ge-
nin imaginar, dar nu isbuteste cliiar sa reconsti-
tue prin roman, sa faca un om de geniu real sa

30

BCU Cluj

retraiasca direct. Cei mai marl scnitori ai seco-
lului al XIX au incercat sa puna in picioare o fi-
gure, a lui Napoleon: nici Hugo, nici Yigny, nici
Tolstoi n'au facut o concuren|a serioasa starii ci-
vile din Ajaccio. Explicajia sumara pe care o da
Thibaudet (mai mult o concluzie decat o demon-
strate) este: „romanuL geniului nu este capabil
sa sus^ina concurenfa natnrii, singura capabila
de a creia genii.

„§>i romanul inteligentei nu este capabil de a
face concuren|a criticei".

Tata insa ca editura Plon, a inceput sa-§i pu-
blice din seria „Le Roman des grandes existen-
ces" primul volum „La Prodigieuse vie dllonore
de Balzac" de Rene Benjamin. In „Revue Hebd6-
madaire" Louis Latzarus publica 5J romanul e-
\isten|ei lui Rivarol" iar severul critic Henri
Massis odata cu raspunsul pe care il pregatesie
lui Oswald Spengler profetul declinului occi-
dentului, lucreaza §i romanul existentii lui
Pascal.

In buna parte forma romanului o determina
cititorul, cum determina eflorescenja unui gen li-
ter ar §i reduce la inexistenja alt gen. Pasiunea
pura de literatura. s 9 a intretaiat cu necesitatea de
a se informa; studiile istorice impun nu numai
o pregatire prealabilii, o disciplina a intcligenjii
dar f?i o mai aspra concentrare in t electa ala, iar
o monografie se str abate cu mult mai anevoios
ca un roman, de aci a. rasarit gandul accstui gen
literar oarecum bastard, din incruci§area criti-
cei literare cu roman id. Chiar daca un scriitor
n'ar avea insusiri excepfionale de evocare a unei
aimosfere morale, de plasticizare a unor impre-
jnrari, de sugerare a unei vietii de o tumultoasa
exuberanfa, totu^i va reda mult mai viu, mult
mai intelibigil, imponderabilul ce a marcat o e-
xisteirfa exceptionala. Criticul este obligat sa
dea la oparte amanuntul pitoresc, mi§carea, ac~
ccntul plastic al unei vie^i, pentru a fixa ceiace
este permanent, ceiace este un adaos la ideologia
unui popor, de aceia evocarea criticului nu con-
tine decat elemente abstracts opera §i creiatorul
ei sunt fixati in formule aproape algebrice. Am
putea spune ca o monografie critica este o placa
radiografica a unei mari existenti §i de ce nam
marturisi cu oarecare sinceritate, ca preferim un
portret oricat de nedibaciu realizat de un pictor
mcdioeru chiar, unei admirabile placi radiogra-
fice? Mai bine ca orice studiu critic seapropiede
acel vulcan al imaginajiei „Le voyage de Sha-
kespeare" al lui Leon Daudet, iar criza morala a
l<Yan£ei marcate in ceiace s s a grupat ca idealism-
militant in jurul generalului Boulanger in ro-
manul „L'Appel au soldat" de Barres, sau drama
desonoranta a afacerii Panama, 5 ,prostitujia par-

lamentarismului" in „l,curs Figures" tot de
Barres.

Posibilitafile de a prinde sensul unor impreju-
rari politice §i sociale sporesc la un romancier,
care stramuta schematica teoretica a inlajuirn
cauzelor si efectelor in framantarea pasionata a
unei povestiri.

Mult mai via, de o pilda, mi-a aparut Maurice
Barres in romanul lui Rene Benjamin .,Le solilo-
que de Barres" decat in admirabilul studiu de
vasta sinteza ,,La Yie de Maurice Barres" al lui
Thibaudet, Spre finuturile tainice ale unei inteli-,
gen|i excepfionale poti strabate mai u§or pe a-
leea inflorita a imaginattei, decat pe drumul arid
al demonstrafiei.

Daca „adevaratul roman este ca o autobiogra-;
fie a posibililui" de ce o biografie n'ar fi roma-
nul unei mari existenti?

Conditiile sunt fire§te mai grele, caci liberta^
tea de mi^care a imaginatiei este limitata de ina-
terialul documentar, in loc de o preponderant
a facidtiujii inventive se cere o viguroasa intui-
}ie, o fidelitate de decor, o atmosferizare intr'un
mediu §i o epoca precisa, o entuziasta afinitate
de temperament, iar rornancicrului trebue sa i se
ingemaneze criticul.

Romanul „La Prodigieuse vie d'Honore de Bal-
zac" asa cum 1-a realizat Rene Benjamin are
multa mifcare, mult pitoresc, dar scris cu o gra-
ba vinovata. Drama interioara, de un patetism
epic i-a scapat, iar fidelitatea decorului, element
complimentar, a mediului intelectual in care s ? a
risipit Balzac i-a lipsit; o monografie incomplec-
ta dar mult mai vie, mult mai sugestiva. §i in-
tre studiul hii Brunetiere asupra lui Balzac yi
romanul lui Rene Benjamin, mulfi vor prefera
„La Vie Prodigieuse d'FIonore de Balzac" caci
este o mai sigura cale spre infelegerea lui Bal-
zac pentru o inteligen|a mai pufin familiarizata
cu pasiunea de abstractizare a criticei literare.

Evident ca monografia sub forma de roman Lsi
dibue§te drumul, apare sub forma incomplecta.
cu insuficiente, cu scaderile inevitabile oricarui
gen literar in forma Jie. Dar in acest gen bas-
tard va renaste probabil romanul istoric, ca §i
monografia, critica si istoria literara. Pentru a-i
da un prestigiu §i recunoa^terea de catre critica
oficiala, ii trebue doar un talent cu stralucire de
geniu, un Phi.tarh modernizat care in loc sa evo-
ce pe marii biruitori de annate, sa evoace pe
marii biruitori de idei.

Poate ca intr'un viitor apropiat in loc de ro-
manul viejii doamnei de Bo vary sa preferim
romanul viefii lui Gustave Flaubert si in loc de
o concurenja starii civile, romancierul sa na-
zuiasca la o concurenta serioasa istoriei literare.

PAMFIL §EICARU

BUCURA DUMBRAVA

D,N .d^i te e de oboseal, s „« s ni« ,.

de turburare stoarsa in zambet, poate sa para
cand |i cand ciudat sa vezi neturburarea putin
straina §i neoboseala pu£in rece a altuia, dar
poate sa fie §i binefacator, §i mai ales atunci
cand banui ca mai mult decat ceva firesc, este o
disciplina si o siguranfa de sine, o siguran^a lu-
minoasa, nu atat intru ce este facut si implinit,

cat intru ce se va implini gi se va face. Simji §i
desghioci atunci fiorul omen esc din plamada oa-
recum dusmana a nimicului zilnic, vezi pe cela-
lalt, §i te vezi pe tine, te intalnesti §i te impaci,
si abia in clipa despartirii infelegi, §i tu §i cela-
lalt, ca poate a fost mai pufina desparfire, sau
ca despar^irile nu au fost de fel, tocmai fiindca
de amandoua parole a fost primita ca un lucru

31

BCUCluj

dela sine inteles, si chiar pxin aceasta schimbata
hi punte subfile de grajie si de prietenie, peste
deosebirile felurite si de gand.

Asa li se intampla unora dinte cei cari mai
bine au cunoscut-o, si mie printre acestia. §i
poate, pentruca Bucura Dumbrava ca nimeni era
mestera in isvodirea curcubeelor acelora, i-a
fost dat sa se odihneasca de veci la Port Said,
loc sterp, insa desnada jduit dc prea mult soare,
loc de trecere, insa raspantie a trei continente.
i-a fost dat s-o acopere pamantul acela ars,
fiindca ars de avant stapanit pana la contrazi-
cere ii era sufletul, i-a fost dat sa se coboare in
pamantul acela de raspantie, fiindca frafia si in-
frafirea pe care o dorea mai mult ca orice, este
raspantie solara de doruri, i-a fost sa se opreas-
ca pentru totdeauna in asternutul pamantului a-
celuia de popas trecator pe drum spre alte Jari,
ca sa insemne lamurit cu moartea, ca viafa i-a
Tost in intregime ravna de impletire omeneasca,
intru teozofie credea nerabdarea ei, iar intni
crestinatate, linistea ei.

Ca un jprinos trecerii s'a oprit in lumina de
miazazi, Bucura Dumbrava, cand se intorcea
tocmai cu gandul sa se inpleteasca si altfel de-
cat sufleteste cu pamantul tarii sale adoptive.
Intre brazi, pe picior de munte, la Bran, nota-
rise sa-si cladeasea asezarea ultimilor sai ani,
pe care si-i dorea mai rasplini de munca decat
oricand, mai rodnici si mai impacafi. Nadaj-
duia sa se intoarca iaras la literatura, pe care
din pricina teozofiei aproape o parasise. §i na-
clajduia sa faca aceasta la umba munfilor indra-
giji de dansa, indragiti intr'atata si infelesi in-
tr'atata in viafa lor romaneasca, incat atunci
cand a fost sa scrie una dintre cele mai minu-
nate cSrfi ale sale — Cartea Munfilor — pe ro-

maneste si cu usurinfa a scris-o deadreptul. Ar
fi cules iaras, cu pasii ei marunfi, maciesn a-
prinsi, ghiufura si omardarul, pe barnele prava-
lite, ar fi zambit iarasi o incredere, din inalfimi,
peste lupta si desamagirea care nu isbutea, in
aerul argintiu de albastru al culmilor, sa fie a-
mara si apasatoare. Ar fi ras iaras rasul ei copi-
laresc, de bucurie pujin deprinsa dinadins, ar fi
calcat iaras locuri pe care dansa le botezase, si
care de toji sunt numite astazi asa cum le-a nu-
mit, povestind un basm ad hoc, sau urmandu-le
dansa in fluturare de simbol, caci Bucura Dum-
brava da name colfurilor celor mai dragi ei, in-
tocmai cum si muntele i-a dat nume, masivul
Regatul, care inchide intre stanci nestemate ie-
zarului Bucura.

Asemeni iezarului aceluia, si dansa dori sa fie
limpede si inalta oglinda, dori si a fost, eel pufin
in dorul ei, linistit sus. Dori sa oglindeascS, si
fu o clipa numai, anemirea, si pentruca de de-
parte isi luase numele, departe ii credea izvoa-
rele, dincolo de mari, ca in legende. §i i-a fost
dat, in calatoria sa in India, oprita la intoarcere
ca un fragment de legenda, sa cunoasca pe Ra-
bindranath Tagore, pe un reformator social disci -
pol al lui Gandhi, si pe Gandhi insusi, eel caruia
i se spune Mahotma, cum si noi prietenii ii spu-
neam, pe jumatate in gluma, dansii: Mahatma,
in surasul ei magulit si pufin suparat.

Dar izvoarele omenirii, carora se daruise in a-
vantul sau, numai in ideal si numai in ravna pot
fi atinse. §i de aceea un izvor ii va fi monumen-
tul, o fantanti rece si limpede, intr'o poiana, la
Pestera Ialomicioarei, si o troika langa o fantana,
a Bucurei, a Bucuriei, pe care ar invia scrisa lo-
zinca ei: Da-ne Doamne foe nestins!

§TEFAN I. NENIJESCU

SUPRAREALISM SI RASBOIU CIVIK

Ci

r; LARTE a disparut, ii succede La guerre
civile, cu excluderea lui Barbusse ca prea pu|in
si vag comunist si cu sprijinul suprarealistilor :
Louis Aragon, Andre Breton, Ph. Soupault etc.
Cel din urma numar al revistei alcatuita odini-
oara de gruparea Clarte, cuprinde o lunga spo-
vedanie — sau mai degraba exhibarea rufelor
murdare in plin public. E si o recapitulare intere-
santa pentru istoricul aspiratiilor si infrangeri-
lor intelectuale de dupa razboiu. Primele mani-
feste ale grupului Clarte, lansate in April si Sep-
tembrie 1919 au intampinat pretutindeni buna
primire. Era firesc. Se nadajduia atunci intr'o
netezire a asprimilor dintre neamuri, zorile unci
epoci generoase de impaciuire si primenire su-
fleteasca. Primii aderenfi se nitmeau Anatole
France, Charles Richet, Charles Gide, Antoine,
Saint-Georges de Bouhelier, Ernest-Charles,
Henri Beraud, P. J. Jouve, Gaston Vidal, Pierre
Hamp, Paul Fort, Maurice Magre, J. II. Rosny,
Duhamel. Se vorbea atunci de o „internationala
a gandirei". A urmat ziarul Clarte, ca buletin
al gruparii, cu scurt succes in curand inabusit
de indiferenta generala; apoi transformarea ga-
zetei in revista de „cultura proletara", hibrid a-
mestec de doctrina si de programe, de agitajie si
amenintari, de vulgarizare marxista si adeseori
birou de inserjie al comunicatelor dela Moscova.
Barbusse s'a retras inca din 1922 din conducerea

revistei, lucru tainuit de care s'a mirat foarte
„insusi Lunaciarschi afland dupa trei ani", si s'a
retras facand repros camarazilor ca sub a lor
conducere „Clnrle nu jvu are indestul de mare
alura, nu s*a pus indestul de sus, nu conduce
miscarea generala a spiritelor cu destula am-
ploare, ci s'a muljumit prea usor sa fie o mica
revista comunista" , Yechii aderenji s'au desprins
de miscare unii demisionand, aljii numai desin-
teresandu-se si refuzand a raspunde la convocari.
La aceasta criza suprarealistii s'au oferit sa in-
tareasca randurile, desi, dupa propria lor mar-
turisire: „revolutia s'a indepartat pentru multa
vreme de pamantul european. Burghezia e inca
odata chit, cu o carpeala.

„„.Cat despre noi, ce ne este permis sa intreve-
dem altceva decat de a lucra cu inversunare la
nimicirea facultatilor spirituale ale burgheziei,
ale spiritului burghez, sub orice forma s'ar in-
fa^isa? La aceasta destructie nemiloasa a unei
clase dominante, vom intrebuinja pujinele rari
forfe intelectuale revolutionare, care mai pot fi
adunate in aceasta iaxa\ E o marturisire de in-
frangere §i totusi, pentru a nu stiu catea oara, o
declaratie de lupta.

Mai ciudata e insa calea pe care suprarealistii
au ajuns la comunism. Sa povestim acest pito-
resc episod.

La 2 Iulie 1925, admiratorii poetului Saint-Pol

32

BCU Cluj

Roux te Magnifique, au oferit la Closerie des
Genets, un banchet pentru a-i sarbatori intoar-
cerea la Paris, dupa o lipsa de douazeci de ani.
Printre conmesenii ilustri, se aflau — cum spune
un cronicar — suorarealisti de toate na^iile §i
chiar francezi. lata un frumos prilej pentru a
face sa se vorbeasca de programul lor estetic.
Sub cuvant ca au o rafuiala cu Rachilda, au
spart farfuriile si paharele, intr'un scandal in-
descriptibil — asa v cum se cuvine la sarbatorirea
wmi bland, mandril si discret poet ca Saint-Pol
Roux. Cu cateva zile inainte Paul Claudel spu-
sese unui redactor al ziarului Secolo:

„Cat despre miscarile actuale, nici una nu
poate duce la o adevarata renovate ori create.
Nici dadaismul, nici suorarealismul, care au
un singur sens pederastic*'.

La care suprareali§tii au raspuns cu cinism §i
viol en ta.

„Dorim din toata puterea ca revolutiile, raz-
boaiele si insurectiile coloniale sa neantizeze ci-
vilizatia occidentals, a carei vermina dumneata
o a peri pana in Orient. Profitam de aceasta oca-
ziune pentru a ne desolidariza public de tot ce
este francez in cuvinte §i acfiune".

Ravasul se incliee cu aceasta formula de po-
liteta adresata bietului Claudel:

„Ecrives, pries, bavez; nous reclamons 1c des-
honneur de vous avoir traite une fois pour tou-
tes de cuistre et de canaille".

Urmeaza iscaliturile — caci doar toate scan-
dalnrile repetate nu urmaresc decat populariza-
rea catorva mime. Tnsa comentand aceasta scri-
soare, Orion, curieristul literar dela Action fran-
caise, adaoga ca pedeapsa cea mai eficace a a-
cestei atitudini ar fi tacerea asupra semnatarilor
scrisorii ro$u~insangerate. §i intr'adevar asocia-
fia curieristilor literari francezi a decis cajiva
ani sa nu mai pomeneasca numelc tinerilor atat
de avizi de publicitate.

Saprarealismul cu tot tambalaul isteric §i pe-
derastic a ramas astfel pe dinafara literaturei.

Firesc era asa dar sa adere la razboiul civil;
vor face sa se vorbeasca de suprarealism, si mai
ales de suprarealisti, macar pe taramul politico-
social.

Ceiace inseamna ca alitiarea dupa sgomot, re-
clama si sensafie, pretutindeni e aceiasji ?i duce
la aceleasi mascarade. Dar biata literatura?

i. e.

SCRIITORII §1 POLITICA

INCERTITUDINEA politico, vlaguiala economi-
cs fara* un elixir de reinvigorare, crizele morale
demand de aci absorb toate preocuparile, chiar ale
celor care alta data s'ar fi iseronit dehnnJivoiertin
lume, in turn, sa urmareasca prin ochian calea
asirilor pe harta cereasca. Scriitorul european,
avea in ajunul razboiului, in chestii politice si
sociale, preferinfe ori antipatii de cele mai mul-
te ori platonice. Ceva din crez e adevarat ca stra-
batea in opera — dar nu cu intenjie de proseli-
tism. Ci involuntar, atat cat opera purtand pece-
tea unui temperament, exorima structura sufle-
teasca si intelectuala a autorului. E o eliberare.
Dar politica militanta nu isnitea decat prea pu-
tini scriitori. Erau al^ii sa o faca §i sa o conduca.
Scriitorul ramanea spectator al viefii, nu ostas.
activ. Nu pofi in acelas timp sa joci si sa pri-
vesti si sa asculti. Militeaza scriitorul pe frontul
social, ori politic ori national, numai in ceasuri
eroice. Atunci cand la o rascruce de istorie. nea-
murile isi mobilizeaza toate rezervele. Altfel,
romancierul, poetul, dramaturgul, raman cu ros-
turi de profeji ori de critici ai epocei: vestitori
ai vremurilor care vin, cantarefi ai vremilor
care au trecut si de obiceiu aspri judecatori ai
prezentulai, fiindca artistul sufera continuu mi-
zeria de a tr&i in epoca sa.

E prin definite un inadaptabil. Un insurgent.
Dar un rftsvriitit care aspira nici mai mult nici
mai pu|in, decat sa primeneasca pe deantregul
fafa lumei, stramutandu-si idealul in patria Hi-
merei. Cu cat e mai uman, mai induio^at, mai
simfitor, cu atat devine mai misantrop, mai indi-
vidualist, mai dispretuitor. Si daca se adapteaza
e in dauna capacitajii §i calitatii sale creatoare.
Pujinul pe care il castiga in inteligen|a practi-
ca, il pierde in entuziasm §i in ingenuitate. A
pierde entusiasmul inseamna a rata operile. A
pierde ingenuitatea, e aproape a pierde talentul.
A ca§tiga pu^ina inteligenta practica de cata e
nevoie pentru a se adapta vietii ,inseamna pen-
tru mul^i artisti, a se disprefai in secret.

Simple constatari, valabile pentru scriitorul

din ajunul razboiului, cand exista inca acea pen-
tru totdeauna pierduta doucer de viure t cand
nelinistea omenirei era vaga si poate suferintele
de care se tanguia fiintau numai in creernu in
realitate.

Astazi via^a nu mai ingaduie rolul pasiv, de
spectator. E semnificativ ca. aproape~ toate §co-
lile literare, se grcf eaza pe curente politice, se
afiliaza sau spicuiesc din programele politico-
sociale, justificari ale crezurilor estetice. Nici o-
data nu s'a vorbit mai mult despre literatura sj.
arta unei epoci, ca expresii ale unei crize morale.
§i niciodata — luam la simpla intamplare Fran-
fa — nu s'au grupat scriitorii mai mult in jurul
unui curent politic: traditionalism — regalism;
dadaism, suprarealism, constructionism -comu-
nism; si literatura medie, mergand cu blocul re-
publican. Niciodata mai prompt ca acum, poetul
ori romancierul nu §i-a lasat alaturi peni|a cu
care tese viaja suava a operei deimaginafie, pen-
tru a infige alt varf de otel, mai ascufit §i mai
direct pasional, in cerneala cea rosie cu care sem-
neaza programe si lanseaza manifeste. Revistele
pana eri de stricta literatura au deschis pagini
politicei. Pagini unde politica nu e discutata de
mosafiri invitaji in treacat §i pentru. scurta vre-
me, de specialist ai echilibristicei electorale, ci
unde doctrnele sant aiimate de aceleasi nume,
% pe care aiurta in corpul revistei, le regasesti sub
un poem ori un roman.

Va castiga prin aceasta politica? Ya ca§tiga li-
teratura?

Fapt este ca politica se intoarce prin aceasta
inmixtiune dela experienta la dialectica, §i dela
organica la dogmatica, ceiace este fata de reali-
tatea vie|ii un regres, o pierdere zadarnica de
forte, o confuzie de competinfe. Se observa —
cum remarca Dominique Braga in rapunsul la
o anclieta — tendinfa de a pune problemele po-
litice sub aspectul matematic. Adica impingerea
lor in abstract. Concep|ia ca la anumita situa|ie
pusa in cadrele ei sintetice sub forma unei e-
cuatii, corespunde cutare raspuns, cut are remediu

33

BCU Cluj

—- am&ndou& unice. Un fel de* romantism al inte-
ligenfei primita intaia data in cadrul de unde
era exclusa.

Dar politica mi e joe de abstracte nofiuni. Nu
e rece dans al inteligentei cu sistemele. Lucreaza
cu materie vie. flexibila; e mai aproape de bio-
logie, e experimentala, e organica, Massele nu
pot fi eonduse impotriva mi§carii lor interne,
nu pot fi pnse sub alta temperatura decat acea
a sufletescului lor; massele §i-au organizat iner-
tia a$a ca nu mai pot fi guvernate impotriva lor
§i fara consimfimantul lor. Cand nu face politica
sentimentala, scriitorul e mai primejdios. Vrea
sa ghemuiasca viafa §i oamenii in asfixiantele
celule ale dogmelor — uitand ca viafa ignora
legile noastre si le sfarma ca uriasul plesnind la
cea dintai intindere toate firele de afa fragile.

Guvernele pana in ajunul revolufiei franceze
se intemeiau pe doua consideratii:

I) Massele eonduse erau analfabete.

II) Massele eonduse credeau in Dumnezeu.
Grafie acestei ignoranfe „providenfiale" —

cum le numeste tot Dominique Braga in raspun-
sul sau la anclieta revistei I,e Crapouillof — spu-
nem: grafie acestei ignoranfe providenfiale §i a-
cestei credulitafi cu grija intrefinute; monarhii,
tiranii, despofii, puteau guverna, fiindca popoa-
rele aveau convingcrea ca nu se pot conduce sin-
gure §i fiindca socoteau Regele reprezentantul
politic al lui Dumnezeu. care i-a incredinfat sar-
cina sa conduca afacerile publice. S'a creiat ast-
fel o mistica guvernamentala care permitea lui
Ludovic XTV-lea sa concluda cu toata sincerita-
tea ca: ..L'Eiat, e'est moi*\

Din clipa cand poporul a inceput sa invefe
alfabetul §i a inceput sa se indoiasca; un gu-
vern nu i s*a mai parut insa tot atat de miste-
rios, iar §ovaiala credinfei religioase 1-a dus la
concluzia ca un potentat nu este infailibil. De
aci n'a fost nevoie decat de un pas, pana la
convingerea popoarelor ca se pot substituit mo-
narhilor. Descoperirea a parut atat de generoasa
in consecinfe, incat un Michelet $i Edgar Quinet
s'au pierdut in elanuri mistice pentru guverna-
rea prin tofi egaland in sfinfenie guvernarea
prin unul singur.

Aceste exagerari §i-au trait traiul. Sufragiul u-
niversal a intrat in realitivitatea lucrurilor ome-
ne§ti. Democrafia a dat nastere demagogiei;
parlamentarismul, crizei de competinfa si crizei
de autoritate.

Ochii se intorc indarat — se repeta pretutin-
deni necesitatea unci dictaturi. Dar odinioara su-
veranul ori tiranul conducea poporul dictato-
rial fiindca atat el cat §i poporul, socoteau dic-
tatura in sine ca o forma politica superioara.
Astazi aspirantul la dictatura o justified numai
ca solufia cea mai buna date fiind circumstanfele.
Ceiace inseamna dela inceput o capitulary raar-
turisirea sincera sau numai vicleana a unui pro-
vizorat. Fiindca un dictator astazi nu se poate
lipsi de consimfimantul poporului, nu mai poate
fi nici atat de cinic ca aristocrafia §i suveranii
de odinioara, carora pufin le pasa ceiace vulgum
pecus putea sa gandeasca despre guvernarea lor.
Sub o forma ori alta, dictatorii se simt §i se vor
simfi datori sa dea sama poporului de chipul
cum guverneaza; nici Mussolini nici Primo de
Rivera n'au suprimat parlamentul; iar Lenin
daca 1-a suprimat, 1-a inlocuit cu alte organisme
care asigura maselor ficfiunea unci reprezintari.

Pe urma, cele doua condifii de baza ale guver-

nului despotic: incultura §i pietatea masselor au
circumscris §ansele dictaturei la Rusia, Italia §i
Spania. Nu trebue uitat ca Rusia numara mai
mult de 90% analfabefi si cre§tinismul sau e inca
in mare parte idolatru. Ca Spania numiira a-
proape 70% la suta analfabefi si e patria catoli-
cismului bigot. Ca in Italia, dictatura s'a implan-
tat in imprejurari speciale. Mussolini a substi-
tuit mistica nafionala misticei religioase, in mo-
mentul cand fara simfea nevoia s&-§i reca§tige
o anumita incredere patriotica.

Succesul dictaturilor in Italia (de dreapta) §i
in Rusia (de stanga) e datorit pana acum numai
valorilor personale ale sefilor — pe cand odini-
oara aristocrafia se intindea dealungul veacuri-
lor; indivizii puteau sa cada, ea ramanea. §i e
atat de adevarat aceasta, incat dupa moartea lui
Lenin succesorii lui se sfa§ie intre dan?ii; iar
despre boala lui Mussolini numai s'a vorbit, ca
sa se afle indata ca exista o neinfelegere intre
Farinacci §i Federzoni §i ca opozifia va sa revina
la Montecitorio.

Problema e astfel mai complexa de cum o zu-
gravesc pripit, dela zi la zi, ziarele. Nemulfumi-
rea starilor i^i cauta refugiu, aci in oameni pro-
videnfiali, dincolo in principii regeneratoare. La
toate, scriitorul participa mai viu decat altadata,
fiindca viafa nu-i mai ingaduie s^ asiste indife-
rent, la o desfa§urare a evenimentelor eonduse
de legi normale. Tr&im in anormal: intr*o epoca
de desordine, de§i poate nimic nu seamfna Thai
mult desordinei ca o forfa care se organizeaza.

Fiecare epoca i§i imagineaza ca inventeaza mo-
duri noui de a simfi, de a cugeta, de a se orga-
niza.

Scriitorii au fost ispitifi de problemele sociale
§i politice ale acestei epoci de^ desordine, care e
poate numai prima etapa a viitoarelor organi-
zari de forfe, iar participarea lor la pasionan-
tele rasturnari §i restaurari de regimuri e fi-
reasca mo^tenire a razboiului. Scriitorul a n&-
dajduit atunci o omenire noua. Pentru litera-
tura epoca dintre 1914—1919 a fost o epoca de
romantism: razboinic ori pacifist, dar roman-
tism, Mulfi — cei care n'au obosit inca — s'ar so-
coti dezertori daca dela procesul acesta de pri-
menire ar lipsi. Comunisii ori tradifionali^ti,
burghezi ori regionalisti, nafionali^ti ori umani-
taristi, tofi tree dincolo de literatura, la apos-
tolat.

Iar dupa cum scriitorii contemporani guverne-
Ior absolute, militau pentru democrafie fiindca
democrafia nedesfigurata atunci de realitate
parea ca va satisface cu prisosinfa toata setea de
miracol; tot astfel astazi cand regimele democra-
tice si-au verificat aproape pretutindeni isufi-
cienfa §i tarele, scriitorii in mare parte militea-
za pentru dictatura, in aceias,i sete de acela? mi-
racol. Inainte ori indarat, omul scrisului se exi-
leaza din prezent. Dar ce este mai rafional decat
sistemul monarhist expus de Charles Maurras
sau eel comunist expus de Barbusse — §i totu^i.
ce este mai impropriu a satisface viafa care col-
caie, se rasuce§te, circula, se raneste §i-§i cicatri-
zeaza singura ranile, insa nu s'a supus de cand
veacurile sistemelor de abstracfiuni rigide?

Influenfa utila §i durabila a teoriilor asupra
viefii politice e un miracol in care nici Platon,
nici Aristot n'au crezut, de§i amandoi atat de is-
pititoare sisteme au construit pentru republica.
utopiei.

ION DARIE

34

BCU Cluj

MONUMENTUL LUI MIHAIL EMINESCU

1— < A chemarea noastra din Ianuarie trecut pen-
tru ca din banul celor mulfi sa* inialfam monu-
ment celui mai mare §i mai nefericit in viafa,
poet al romanilor, raspunsurile an fost multe §i
darnice dela cei nevoiasi, dar purine §i sgarcite
dela cei indestulafi care astfel inca odata an fi-
nut sa dovedeasca in pustiul lor sufletesc ca
pe Mihail Eminescu nu 1-au meritat. Dupa nn
an, s'au colectat §i depus 850.000 lei, in afara de
alte sume despre care comitetul a primit incuno?-
tiinfare, insa fara aviznl oficial, ca an fost var-
sate la diferite administrate financiare, banci §i
case de deouneri, evaluate la circa 150 — 170000
lei, §i in afara inca de numeroase liste de sub-
scriptie in circulate. Sprijinul ziarului Cuuintul
$i indemnurile catre cititorii sai au contribuit
mult la aceasta modesta biruinfa dintru inceput,
care a spart indiferenfa publicului. Datoram de
asemeni mulfamita multor dascali de scoala care
au indemnat elevii sa subscrie, multor societafi
studenfesti care in §ezatorile si petrecerile lor
tineresti, au pus la o parte produsul unei seri de
lectura, recitafie, conferinfa si muzica, pentru
a-1 adaoga fondului nostru. Socotim aceste re-
zultate modeste deocamdata, fiindca imprejurari
care au risipit energiile scriitorilor aflafi in jurul
Gandirei, nu ne-au ingaduit sa incepem o serie
de §ezatori §i conferinfe in orasele farii, in acest
scop, dupa cum de astadata fagaduim.

E bine poate sa se stie, ca acele ce au refuzat
orice sprijin. au fost mai cu seama institufiile
financiare, desigur prea sarace pentru jertfa la
care nu s'au gasit prea saraci scolarii cand si-au
rupt banul de cinematograf ori susan. Rasfoim
astfel in teancul listelor intoarse albe: ,Jn urma
cererei ce ne-afi facut, va inapoiem lista de sub-
scrip tie No. 203 spre descarcarea noastra". Sem-
neaza. bine inteles cu toata stima: Banca Crisove-
loni. S'a descarcat u§or generoasa banca in ve§~
nic agitata goana duoa un ziar finanfat, care
sa-i treaca la celebritate directorii, subdirectorii
si afutorii de subdirectori cu toata familia, §i n'a
isbutit pana acum decat sa angajeze cu nu §tim
catezeci demii franci franrp/* pe Iuna, pe inefa-
bilul domn Joubert. nentru a ne blasfema fara, in
faimosu-i roman „Femmes sans vudeur" cu sub-
titlul noeurs roumains. (De altfel explicabila
parerea proasta a d-lui Joubert despre moravu-
rile romanesti, daca in Bucuresti n'a tfunoscut
alt mediu decat acel al numitei familii finan-
ciare).

Sau deschidem alta adresa: „ A. vein onoare a
va restitui lista de subscripfie No. 187, in alb,
intrucat populatia. . . refuza de a mai subscrie
sumedebani". Semneaza: Dr. Alexandru Coma-
nifa, prefect al judefului Neamfu; un prefect ca
oricare altul, despre care avem cuvinte a crede
ca personal n'a saracit administrandu-si judeful
intr'atat, incat pormlafia refuza a mai subscrie
snme de bani. (Infelegem biata populafie — §i o
compatimim).

Urate aceste socoteli, dar finem sa fie cunos-
cute fiindca hazania naravurilor omenesti nu
face decat sa ne indarjeasca in lucrul inceput.
O victorie nu e victorie atunci cand n'a fost cas-
tigata din greu,

Deocamdata presedintele comitetului d. gene-
ral Mosoiu, cu unanima adesiune a inifiatorilor
a semnat cu sculptorul Oscar Han, contractul
pentru^ inceperea lucrarilor, din care spre a tutu-
ror stfinfa spicuim:

Sculptorul Han se obliga ca pana la 1 Mai
1926 sa execute macheta intregului monument,
cu planurile executorii soclului §i sa prezinte
proiectul cu dimensiunile §i amanuntele intregei
lucrari. Macheta monumentului precum §i in-
tregul proect definitiv fixat va fi supus spre a-
probare Comitetului care va avea dreptul sa-1
aprobe ori sa-1 respinga.

Sculptorul se obliga ca pana la 1 Noembrie
1926 sa predea comitetului intreg monumentul,
in gips, pentru a putea fi turnat in bronz.

Soclul monumentului in piatra, conform ma-
chetei §i planurilor date ramane in seama comi-
tetului. Sculptorul se obliga a merge la fafa lo-
cului spre a alege piatra §i supraveghia ca exe-
cutarea lucrarilor sa se faca conform contractu-
lui, la care isi rezerva dreptul de a obliga comi-
tetul ca lucrarile sa fie executate conform pla-
nului §i machetei.

Grupurile, statuia si intreaga plastica a monu-
mentului -— sculptorul Han se obliga sa le efec-
tueze in gips, turnarea lor in bronz priveste co-
mitetul; sculptornl se obliga ca la efectuarea
contractului pentru turnarea in bronz a monu-
mentului sa dea tot concursul comitetului in ale-
gerea maestrului §i materialului in care va fi
turnat monumentul. De asemeni artistul se obli-
ga a controla operafia turnarii, rezervandu-§i
dreptul de a refuza lucrarea in caz cand lucra-
rea nu va fi executata in mod artistic sau din
materialul ales. Montarea soclului si a figurilor
in bronz cari vor constitui monumentul, precum
si cheltuelile ce vor necesita aceasta operafie ra-
man in sarcina comitetului, cu obligafia insa
pentru sculptor a supraveghia aceasta operafie
care se va face numai in prezenfa sa. Pentru
executarea lucrarilor ce cad in sarcina sa §i pre-
vazute in contract, sculptorul Oscar Han va pri-
mi suma de lei 2.000.000 (doua milioane). Urmea-
za condifiile de plata, in rate, §i rezerva ca daca
in intervalul prevazut pentru executarea lucra-
rii, leul la cursul zilei dela semnarea contractu-
lui, va suferi o scadere in proporfie de eel mult
15% sau o urcare in proporfie de 15%, sumele
ce vor ramane de incasat pentru lucrare vor
urma proporfia deprecierii ori urcarii, in sensul
ca dela aceasta data se vor spori ori urea, exact
cu aceiasi cota cu care leul va fluctua.

Oferind sculptorului O. Han, in aceia$i vreme
sarcina §i onoarea de a eterniza in piatra §i
bronz, simfirea, gandul §i cbipul celui mai a-
danc poet al nostru, comitetul a incredinfat in-
fatuirea unor maini sigure. Caci sculptorul Han
nu modeleaza numai materia. O insuflefeste cu
un sentiment §i un gand. Am finut astfel sa ru-
pem tradifia momailor sinistre care desonoreaza
piefile publice, cu arta natanga a oficialitafei.
Intre teii celui dintai rond al soselei Kiseleff,
monumentul lui Eminescu va sa se incorporeze
naturei nu sa o pangareasca; sa ridice gandurile
spre sufletul poetului, nu sa-1 striveasca sub &-
pasarea materiei.

35

BCU Cluj

REVISTELE

1 ARNA era odinioara sesonul revistelor. Oda-
ta cu portocalele si cliitrele din vitrinele bacanii-
lor, ca alte frncte exotice, cate-o revista noua
cu scoarja torid colorata si cu titlul fulgurant,
invapaia fereastra librariei sub sticla cu opace
feregi de ghia|a. De astadata frigui a fost fatal
multor entuziasmc. Sufletul congelat a doua re-
viste a fost definitiv ingropat fara nadejde ca la
primavara A^or rasari fn noua viata, de sub za-
pada, odata cu ghioceii. Mi$carca literara si Cu-
vantul liber an expirat. Desigur nu e pios, nici
prudent, ca tocmai Gandirea, ea insasi dupa o
lunga sincopu, sa profaneze ireveren^ios ineinoria
morjilor. Dar nu pntem trece peste o constatare:
amandoua revistelc n'au pierit din pricina citi-
torului (prea mult si metodic si las se lasa ras-
pnnderea tuturor insucceselor pe cititor) ci din
pricina descompunerii interioare din respect!-
rele redactii. Mi$carea literara a aparut sub con-
ducerea d-lui Liviu Rebreanu. Cel pujin asa de-
clara manseta publicafiei, Aceasta conducerd
n'am observat-o. Alcatuita dupa cliipul si ase-
mlinarea surorei mai mari pariziene ,JLes Nou-
\elle^ Jit,raires" s Mi$carea liter ara a sfarsit prin
a o parodia, ca o slujnica. imbracata Duminica
in lipsa stapanei, cu toaletele mistificate din si-
for.iera "cocoanei ca sa epateze argafii la bal
mascat de mahala. Am regretat lucrul. Era no-
voie de o publicajie de informajie artistica si li-
terara la indemana tutulor; era un mare ser-
viciu si indoit; pentru public si pentru scriitor,
usiirand circulajia car^ilor, popularizand dife-
ritele probleme scriitoricesti, intrejinand un
permanent interes pentru carte si arta. Mi$carc&
literara a sucombat fara glorie, prin desintere-
sarea directorului si prin leliamatuiala colabora-
torilor, stransi laolalta la intamplare, fara cohe-
ziunea nici unui crez literal*, bun-rau, dar dina-
mic; Cuvaniul liber eel pufin, dupa ce-a deschis
coloanele colaboratorilor sa se injure reciproc,
cu am a nun te neavand intru nimic de a face nici
cu ideile, nici cu liters tura, a dat spectacolul
faimoasei menagerii din Marsilia, nude . intr'o
cutie de sticla doua vipere in dusmanie s'au in- .
gliijit reciproc incat a doua zi stapnnul n'a mai
gasit nimic, de vreriie ce . partcnerii se intrcdevo-
rasera. Dela intelectualitatea subtire si omul do
gust, caie e En gen Filoti, asteptam altceva. Dar
ppate viua aijii'o pdarta.'

Am ramas astfel cu vechile'reviste, care-au is-
built cu incapafauare sa reziste vremilor cliiar
mai vitregi decat acestea. Pentru iuaugurarea
unci cronici ce va fi, nadajduim, jinuta la cu-
rent §i in cuviincioasa pbicctivitate, ne vom re-
semna de astadata sa ramanem inactuali, pome-
niiid despre numere mai vechi sau resumandu-ne
la impresii generale. Pe viitor vom pastra cro-
nica la zi.

Cu numere duble, adeoseori intarziate, Viafu
romaneasca pastreaza autoritatea pc care i-d
dan nu numai numele colaboratorilor dintr'un
suinar intotdeauna imbelsugat, dar mai cu sea-
ma calitatea inteleetuala a celor ce-i gospodaresc
eronicile, recensiile, miscellanea. Nu e nici o
bursa literara, nici o confrerie: „laucla-ma sa tc
laud! mjura-1 findca m'a in jurat!" Naravurile
acestea aparjin cu deosebire tocmai confra^ilor

care dusmanesc mai inversunat revista ieseana,
sub cuvant ca e monitorul unci. . . „clici". Tot
astfel ceibolnavi de galbinare vad galben tot ce-i
inconjoara. In eel din urma nu mar, Tudor Ar-
ghezi isi continua insemnarile de Inchisoare, cu
asprimi si mladieri de penita. care stau numai in
a sa putere, in literatura romaneasca.

lata, aceasta noapte de viscol impresurand zi-
durile temnitei:

s ,Dar instrumentele de alint, preferate . ale
iernei sant tobele mari. Imparafia nop^ii impre-
soara toata incliisoara cu timpane, ca sa tortu-
3'eze prin rafinament moralul oamenilor din
])uscarii. $i intre tobele cat cazanele de petrol
se intercaleaza giganticele tipsii, cliiuie ocarina,
purtata cu cavul cu boi si plansul fara nadejde
al piculinii. lar prin simfouia tuturor orchestre-
lor, adunate laolalta §i in deslanfuire uniyersala,
se aude geamatul ca de moarte, pulverizat de
uragane, al sentinelelor din turnuri, care-si rasj
l>und din turn in turn, pe zidurile exterioare, ca.
supraviefuesc".

Sau aceasta figura unic zugravita, infa^isand
nu numai aspectul exterior, in suprafafa al u-
nui tip omenesc, dar mecanismul interior, in
profunzime:

,,Tronul imparafiei osanditilor este ocupat ac-
tnalmente de fizicul svelt si copilandru al unui
Director General, caruia i s'a dat, in porecla, un
name de fata in casa. Mersul lui de copila se di-
vide in pasi de dans, pe niste picioare mici si
f el) rile, de turturica. Inclinarea capului, strecu-
rarea ochilor lui lungi ca migdala crapata, gu-
rifa lui infiorata, soldurile lui de englezoiaca,
pa nil lung, zulufat si retezat de-asupra guleru-
lui pur, cravata lui gra^ioasa, miscarile lui in M
si W sant insusirile tipului la gareonne. Subt
plastromil camesii parca se descifreaza fa|:ele
noua ale unei fete slabe de pensionat §i cele trei
linii ceutrale, ale pantalonului, incrucisate pe un
pantec plat, par lipite pe sexul iicted al unei stu-
dente adolescente.

„Cand vorbeste, grumazul *aecstui efeb cu pa-
rul alburiu are cochetaria oftatului posesiunii,
buzele lui se intretin cu varful" limbii, roza ca la
cafeii albi, intr'un joe sensual, si corpul- lui'in-
ti-eg undeaza ca draneriile unei cadane.

„Mintea niititica din capsorul ' gentilului auto-
-crat, e insa perfida si dusmanoasa. Ea urzeste
zilnic o formula de neliniste si de ura. Directo-
nil ineliisorii, un primitiv si un brutal infumu-
rat, il simte incolacindu-i-se pe brafe §i pe in-
gliiiitoare si 'nsomoorindu-l cu oclii de §arpe, a-
lintiti in ochii lui cu urcioare si ca^. Superiorul
tine bu-1 doboare, subalternul rezista. De patru
ori a fost sa-1 arunce departe, surghiunit intre
stanele de sare ale unei ocne si de patru ori ata-
cul a dat gres. Vexat si a|a|at, Directorul gene-
ral, ii da ocol ca o mafa unei colivii cu pitpalac.
Lata ei catifelata a fost ranita la asalt, dar stie
ea ca victima pana in cele din urma ii va apar-
line*.

Tot in continuare, e a doua parte a ciclului
La Medeleni, romanul Drumuri, uncle Tonel Teo-
doreanu urmareste in adolescenja, viafa prelun-
gita a micilor eroi din Hotarul nestatornic: Oh
gu^a, Danut, Monica. De astadata sarcina va fi

36

BCU Cluj

mai anevoiasa. Copilul pentru . literatura e o
materie mai comoda; nu §tim ce lume include
un copil dar literatura a acceptat o ipoteza
convenfionala. poate, insa generala: geniul poe-
tic e o contirmare a copilariei iar copilaria e
un geniu poetic in plina libertate, inca nedesfi-
gurat de viaju. Copiii lui Tolstoi, Dickens, Geor-
ge Eliot, DoistoieA^schi, Kipling, Creana, Sadovea-.
nu, ai lui lonel Teodereanu, se reduc in ultima
esen}a la aceasta imagina. Adolescen|a e un ma-
terial mai ingrat. E o transijie: o criza. Pe cat de
simpla, de spontana §i de logica pare copilaria
chiar in manifestarile ilogice; pe atat de ascunsa,
pudica, obscura, e adolesccnifa, cu taine nemar-
turisite, crize de sentiment sau de gandire, toate
in nuan|e nestatornice §i fara contur. Cum ob-
serva Tliibaudet, romanul adolescenfei a fost re-
dus indeobste la o criza: istoria primei iubiri.
Dar atunci psicologia varstei dispare cople§ita
de acea a amorului, fiindca indata ce iubirea se
instaleaza, devine iubirea eterna, dincolo de var-
ste, de epoci §i de medii. Romanele de adoles-
cenja raman astfel romane de iubire; ar trebui
sa fie mai cu seama romanul celeiialte crize spe-
cific varstei: aurora inteligentei, tragedia inteli-
genj;ei, gangaveala gandirei adesea banala §i
confuza pe care varsta o transfigureaza pasager
cu entuziasmul §i pasiunea mai tarziu domolite.
Romanul acesta e mai greu de scris; nu po£i sur-
prinde si ordona desordinea. Gandirea nu e un
act, e o stare incoactiva. Taine s'a descurajat
puuandu-sji tern a adolescentului care incepe a
gandi in Etienne Mayram §i tofi dupa el, cand
§i-au pus problema, an facut ori mofnegi de 16
ani ori au pulverizat gandirea. La 16 — 18 ani
crezi in adevaruri absolute, esti sigur ca. ai des-
coperit adevaruri absolute, pornesii donchiho-
tic sa-|i frangi suli|a in toate morile de vant. Pe
urma viata disolva aceste adevaruri in nuante;
abia atunci ai inva£at a gandi, gande§ti altceva,
decat banalul animat pana la paroxism de entu-
ziasm. Gandirea e a malurita|ii — e Socvate din
Phedon, privind calm catre misterul eel vesnie
in preziua ckiar de a de§erta cupa de cucuta.

Linia romanului lui lonel Teodoreanu nu o cu-
noa§tem inca. Se pare ca §i Datm^ §i Radu, §i Ol-
gufa §i Monica, sant predestinati aceleia§i crize
care e iubirea, dar nu reduce adolescenfa nu-
mai la atat. Deocamdata adolescenjii sai se -mi§- -
ca intr'un ritm viu, snprins cu o verva care-a
evoluat mult dela statica descriptiva §1 metafo-
rica din „Ulif,a Copilariei", lonel Teodoreanu a
trecut dela peisagiul exterior, pictural, la peisa-
giul sufletesc, unde §tie sa deosebeasca nuance
neobservate de ochii tuturor.

Exista un tablou al diminefei bucurestene, pe
care nu 1-a zugravit nici un scriitor al Capitalei
pana acum:

„Bucure§tiul se de§tepta cu maturatorii, in hu-
ruiala dezma^ata a ro|ilor, ca un om care se scar-
pina buimac, ascultand zornaitul ar|;agos al des-
teptatorului care i-a decapitat somnuL

Jupanesele se indreptau spre piafa, cu cosul
subt bra| Cate un o3tean matin al, cu i|arii sufle-
cati pe vigoarea profesionala a pulpelor paroase,
garbovit de Idlogramele leguminoase sau fructi-
fere din co§urile atarnate in cumpana pe cobi-
lita, i§i anunta marfa, cu verb sonor, pentru el
mai degraba. decat pentru casele inca adorrnite,
cum i§i acorda un muzicant intrumentul.

Pe orizont, soarele lipea mari afi§e aurii.

? ,Pe strada rasunau viguroase, glasurile vanza-

torilor ambulanji, irnbinandu-§i discordant stri-
garile.

— Iaurt caimacel; iaurt caimacel...

— Pxiia-gaia, gaia-puia... Pui-puiiii...

— • Cliiop-cliiop carbuuuu; chiop-chiop car-
buuu...

— Hai la gaz-gaz-gaz...

Era in toi arlechinada de zgomote a Capitalei:
tramvae, automobile, camioane, caru|i, sonerii
de biciclete. . . Lumina soarelui canta parca. din
mii de talgere.

Olguta exulta. Dnpa tacerea manastireasca a
Ia§ului, Bucure§tial ii rasarise in ochi — dela
gara pana'n Popa-Nan — §i-i rasuna in ureclii,
ca o vehementa panorama, ciarda§ de sunete §i
de culori. Nu mai vazuse din copilarie Bucu-
re§tiul. Ii venea sa. vorbeasca tare, sa rada. tare,
sa gesticnleze, sa. danseze, sa. sara. Intrase in
Bucure§ti ca intr'un ham cu clopotei: nu mai
pntea sta locului".

Tntorcandu-ne la publicatiile de mare tiraj,
sprijinite pe mari cotidiane de a caror publici-
tate §i public cititor se pot bucura, notam desa-
var§ita schimbare la fata a Unioersului literar.
Perpessicius a s,avar §it un adevarat joiiracol. Sub
noua gospodarie redac|ionala Unioersul literar
nu mai e foaia baljata, pe care cititorii o cum-
parau pe furi§ dela chio§curi cu teama. sa nu fie
surprinsi asupra unui fapt urat Cronicile sant
variate §i proaspete, raaterialul literar §i artis-
tic la inal^imea oricarei bune reviste. Atat doar,
ca gustul redactorului, desigur de calitate, erudit,
dar ermetic, poate nedumeri adeseo'ri cititorul —
care, subliniem, trebui e sa fie inainte de toate ci-
titorul marelor cotidieme, caci pe ace§tia trebuie
sa-i cultivam. (Ceilalji se adreseaza singuri re-
vistelor de literatura §i de arta, fie ele cbiar er-
metice).

Citim de exemplu 3n N-rul 7 dela 14 Februa-
rie, intr'o dare de seama. a celei de a doua §eza-
tori a Societatii Scriitorilor romani:

„D. ION BARBU, a carui evolutie poetica por-
nind dela parnasianismul primelor * poeme, a-
iinge realizari de poezie pura ca in „Uuedenro~
de\ cite§te: „Jclzz Band pentru nun|ile nece-
sare".

Yenera

Inima

Cu frecare minima:

Aplielic, alfa

Perihelic, beta

Conjonctiv, dodo

Oponent, adio...

— Adium - —
Frau Yen us
Cacadu! ■

Ciudat, dar adevarat.

Ins distins

Am surprins

Frau Mercur, de pur augur,

Pe. cand tu

Cacadu

— Tirlolai —
Te evaporai
Spre rai
Mercur :

Astra jnventiva.
Ultra associativa
Singura care se-nt,oarce
Altfel, anii altfel toarce
Mercur: .

37

BCU Cluj

Astra auriia

Cu peri dai impodobita

Lungi

Cu pungi

Pe bomb a mare

Oarba. si cercetatoare,

Frau Mercur!

Dex ales, intact si pur

Casta astra, iconoclasta

Conceputa din mister

§i fecioara Lucifer

Cap croit pentru iubit

Bisexuat la pipait

O select intelect

Nunta n'a sarbatorit!

Uite ia a treia chee

Yar-o in broasca Astartee

Si intoarce-o de un gard

Intr'un sens retrograd

Trage portile ce ard

Ca. intram

Sa ospatam

In camara Soarelui

Marelui, nun si stea

Abur verde sa ne dea

Mere intoarse §i lactee

In firida eteree

La taieri de curcubee

Ce scantee".
Nu spunem ca aceasta n'o fi poezie pura. Per-
sonal ne marturisim desavarsita incompetenta.
Dar ce spun oare lectorii Universului literar?
Aceasta intereseaza. Sant lectori pe care trebuie
sa-i castigi, a caror incredere sa. o capeji, sa-i
educi — nu sa-i alungi, ori sa-i lasi cu ideia ca
s'a facut o confuzie de manuscrise si ca Univer-
sul literar, publica uneori versurile destinate Ve-
seliei. Ne-am pus din punctul de vedere al ma-
relui public — celalalt stim ca se adreseaza. Con-
tcmporanului, cand vrea sa citeasca pe d. Ion
Barbu si bine face. Diseutia se stramuta atunci
pe alt plan.

Adevarul literar, a fost mult criticat si ade-
seori fara. dreptate. O foaie saptamanala ane-
xata marelor cotidiane nu poate fi judecata din
acelas punct de vedere §i cu aceiasi severitate,
indreptajita pentru o revista de tiraj restrans.
Comparam Adevarul literar cu suplimentul lite-
rar dela Le Figaro ori cu acel dcla Prager Presse.
Adevarul literar nu iese din aceasta coinparajie
diminuat; ramane o publicatie de initiere si de
informajie literare si artistica, tiparind in acelas
timp literatura valoroasa semnata de nume ro-
mane si streine de frunte. Deplasate sant insa
multe insemnari hartagoase. Exista credinfa ca
„putina polemica nu strica unei foi, o face mai
vioaie". Tot astfel $i chivutele cand se injura,
Strang gum casca in jurul lor, Dar doamne ce
public de gura casca. si ce are de invaj;at acest
public, dela asemenea polemical

Aceiasi credinta in animarea unei reviste prin
bazait de viespar, o are insa si omonimul nostru
Camil Petrescu, direct orul Cetafii literare. In
unul din numerile aparute pana acum ne vor-
beste de „nivelul scazut" al unor scriitori ro :
mani cu orizont marginit, ca gluma vulgara si
cu spiritul „mediocru si destept" al marelui vulg.
p. Camil Petrescu e intotdeauna in lupta cu
jumatate de univers (cu cealalta jumatate lup-
ta prietenul Pamfil §eicaru n. a.); dar intotdeau-
na mai are ceva de adaogat, de explicat, de rec-
tificat; n'a fost infeles ori a fost inteles stramb.

Probabil din pricina „nivelului scazut" — al nos-
tru bine in teles, al cititorului. Astfel Cetatea li~
terara oglindeste printr'un temperament in per-
manenta ebulijie, aspectele varii si pitoresii ale
unui anumit Bucuresti cultural, cu ecoul tutulor
cancanurilor, prieteniilor §i antipatiilor coman-
clantului de Cetate.

Craiova ne trimite trei reviste: Nazuinfa, la
care s'au adaogat talentele tinere si bataioase
uneori excesiv, dela Suflet romanesc §i unde
pre^ioasa, e cu deosebire contribu^ia d-lui Popes-
cu-Telega, bun si injelegator cunoscator al lite-
raturilor neolatine; Flamura si Ramuri, aparuta
in vestmant nou, cu o frumoasa execute tipo-
grafica. si cu o viguroasa defensiva a tradijiona-
lismului. 55 Traditia — spune d. N, Iorga — in-
seamna un drum care nu se ispraveste niciodata,
dar nu se rupe nicaeri".

Iar d. D. Tomescu, revenind la tema unui ar-
ticol anterior:

„Traditionalismul, nu inseamna a suspina pe
mine §i a regreta vremuri care nu mai sant,
dupa cum nici progresul nu inseamna a distruge
si a lasa gol in urma ta.

„Cei cari, in numele tradijiei, imbraca doliul
si se refugiaza in mijlocul ruinelor, ca si cei
cari, in numele progresului, cer distrugerea §i
anularea trecutului, sant deopotriva de condam-
naj:i sa se piarda, in sterilitate. Nici cei dintai nu
reprezinta. tradijia, dupa cum nici cei din urma
nu servesc progresul. §i unii si al|il apar in epo-
cile de criza si de istovire, cei dintai reprezen-
tand neputinfa, iar cei din urma desperarea.

„TradiJionalismul, dimpotriva, inseamna sa-
natate si vigoare, inseamna miscare si ac^iune,
inseamna voinja si elan. Cu cat o epoca. este
mai stapanita de dorul de a creia, cu atat §i spi-
ritul ei va fi mai spontan si mai adanc traditio-
nalist. Nu poji creia rupand legatura cu trecutul
si nu poti fi traditionalist smulgandu-te din
mijlocul prezentului.

„Traditionalismul nu exista decat ca putere
incorporata prezentului §i lucrand in functie
de necesitatile acestuia. Smulge-1 din freamatul
de viata care e prezentul, si acjiunea lui va in-
ceta. E ca si scanteia care doarme in cremene;
nu scapara decat in urma unei loviri. Actul aces-
ta al lovirii il infatiseaza vointa de a creia a
prezentului. Dar ai lovit. Ce-ti raspunde? Iti
raspunde piatra, asa cum o vezi, rece §i inerta?
IJi raspunde trecutul cu ruinele lui incremeni-
te? Nu. I|i raspunde scanteia, adica cremenea
animata prin lovire. Iti raspunde vitalitatea tre-
cutului, adica. vremurile apuse animate de voinja
si de actiunea prezentului. Iti raspunde eternul
din mijlocul efemerului, iti raspunde traditio-
nalismul, adica. elanul creator al natiunei din
care faci parte. Infruntand veacurile si trecand
peste ruinele trecutul ui, acest elan renaste necon-
tenit in forma noua. Manastirea dela Arge§ o pa-
gina. de cronica, un vers de Eminescu, un chilim
oltenesc, o panza de Grigorescu, o povestire de
Sadoveanu, — toate sant forme in care s'a cobo-
rit acelas elan, aceiasi vointa de a dura a fiintei
noastre nationals A urmari in trecut acest elan,
a-1 desprinde din formele in care el s*a intrupat
mai spontan si mai deplin si a-1 face sa traiasca
mereu in constiinta prezentului, — lata ce este
traditionalismul. Nu e o tentativa reacjionara si
deci o piedica in calea progresului, ci, dimpotri-
va, un sprijin pentru efortul spre innoire al pre-

38

BCU Cluj

zentului. Intrejinand cultal trecutului, el nu te
indeamna sa zide§ti ca mesterul Manole sau sa
scrii ca cronicarii, dar ifi pune la indemana nor-
me §i criterii menite sa te sprijine in acjiunea
ta creatoare. Pentruca nu tot ce aparfine trecu-
tului a incetat sa existe. Vremea inlatura, sta-
ge si suprima, dar totdeodata ea consacra §i
sanctioneaza. Se distrug forme, pier institu£ii si
intocmiri sociale, dar din tot ce s'a dus raman
norme si principii de via^a pe care vremea le
consacra si traditia le transmits Aceste norme si
principii, in care se condenseazii puterea vitala
a trecutului. vin sa te insojiasca in actiunea ta
legata de nevoile §i aspirajiile prezentului pana
cand, prin tine, elanul creator al nafiunei a rea-
lizat o noua forma de viafa".

Discujia desigur nu va sfarsi aci, si ne va in-
gadui poate sa revenim aiurea, decat in aceasta

prea. lunga cronica, unde spajiul marginit nu ne
ingaduie de aceasta data sa ne oprim la celelalte
reviste: Convorbiri liter are §i Transilaoania
Astrei dela Sibiu, amandoua aparand misterios,
fara contactul curent cu marele public, Salonul
literar dela Arad, unde poetul AL T. Stamatiad
continua traditia splendidei genera^ii, Lumea~
Bazar, Gandul nostru, Datina, Celei irei Cri§uri t
Ritmul Vremii, fara de Jos, Rasaritul, cum si
cele cateva reviste din Ardeal, Bucovina §i Basa-
rabia, cand vor ajunge pana la noi. Se anunja
l^eaparilia Flacarei si apari£ia Viefei literare sub
conducerea d-lui George Murnu, reprezentantul
lui Homer la Academia romana. Echinoxul de
prima vara pare astfel a fi mai propice literatu-
rei decat a fost solsti^iul de iarna.

C£ZAR PETRESCU

LITERATURA STREINA

EXISTA ROMANTISM IN ITALIA?

1 N aceste momente, in care Franca si alaturi
de ea celelalte Jari, se pregatesc sa comemoreze
o suta de ani dela consfinfirea — sa zicem ofi-
ciala — a Romantismului ca doctrina literara. §i
sociala, nu mi se pare ne la locul ei o indicate
cat de sumara cu privire la soarta acestei
doctrine in Italia. Caci in afara considerentului
ca din publicistica noastra lipseste aproa-
pe cu totul informafia referitoare la litera-
tura italiana din veacul trecut (veacului Man-
zoni* al lui Leopardi §i Carducci), mai este §i
altul: cunoscand imprejurarile speciale in care
s'a ivit si s'a dezvoltat Romantismul in aceasta
fara, prin stravechi traditii clasice, putem ca-
pita interesante suggestii cu privire la caracte-
rele universale ale acestei literaturi. Voiu spune
asa dar — din capul locului — ca in critica li-
terara, si-au facut drum de curand doua „teze"
extremiste cu privire la existen^a Romantismu-
lui in Italia: una, care neaga pur si simplu a-
ceasta existenja, in vreme ce o a doua ,teza'
susjine nu numai ca acest Romantism a existat
si a dat nastere la capodopere reprezentative,
dar ca. el are origini autohtone ; ceva mai
mult — ca in literatura §i miscarea filosof ica ita-
liana a sec. XVI — XVllI-lea, trebuesc gasite ori-
ginele insasi ale Romantismului universal!

Ma voiu grabi sa adaog ca prima din aceste
„teze" nu mai gaseste astazi aparatori seriosi,
nici in Italia, nici in acele jari din Apus care se
ocupa cu staruinta de literatura italiana. Izvo-
rita din considerente de sovinism si de orgoliu
national, aceasta „teza" pornea de3a defini^ia u-
nilaterala. a unui Romantism teutonic, ori carac-
terizat prin aspectele periferice ale exceselor ro-
manesti; astfel ca, recunoscandu -i unui astfel de
Romantism valabilitatea §i in Italia, ar fi insem-
nat o stirbire a prestigiului acestei culturi! Inte-
meiata pe aceste considerente subrede §i unila-
teral, „teza" contestatorilor extremisti se leaga
de inceputurile a doi dintre criticii tineri, cu re-
putatie bine fixata astazi in Italia: Borgese si
Tonelli (1910—1920). In opera lor din acea epo-

ca, revenea cu insisten^a o atare interpretare
schematica a miscarii romantice pe care o soco-
teau drept importa^ie exotica, inadaptabila, cu
totul straina de sufletul si de traditiile cele mai
adanci ale poporului italian.

Soarta a voit ca tocraai o dornnisoara, si o
incepatoare, sa ia asupra-§i raspunderea de-a
valorifica stiinjific temeiul unei asemenea aser-
Jiuni, intr'o carte pe care nici Papini n'ar
fi aruncat'o cu mai multa prezump^ie in valtoa-
rea criticii literare. Cartea se intitula categoric
„Romantismul in Italia nu exista", iar autoarea
Martegiani. Postura era primejdioasa; de nu alt-
ceva, se incerca dovada convingatoare ca un
Manzoni si-ar fi datorit intreaga-i activitate a-
celui „clasicism", pe care 1-a atacat fa|i§ o via^a
intreaga.

Alarma s'a dat la timp, §i s'a dat cu succes,
din primul moment.

Printre cei ce au bine-meritat in acest eroic
episod, merita loc de cinste tot un critic tanar,
Toffanin, care opuse car^ii de mai sus, o alta Uu
mai pufin categorica: „Romantismul latin §i
Manzoni". De data aceasta era ' vorba, asa-dar,
de un Manzoni romantic si — noutatea — de un
Romantism latin, contrapus celui germanic! Dar
Toffanin nu se mul^umi cu restabilirea acestui
adevar evident, ci merse mai departe, publicand
in 1920 un nou studiu in aceeasi direc^ie („Sfar-
§itul Umanismului"), prin care ajunse sa afirme
ca acest Romantism latin, in afara de orice dis-
cufie, isi are origina in miscarea filosofica italia-
na din perioada Contra-Reformei. Nu inlatura
deci pur si simplu cea dintai „teza" a contesta-
torilor, ci incetajenea adanc Romantismul in
traditia culturii italiene, sortita sa evolueze fi-
resc in directia acestei doctrine, in ,afara
oricarei inrauriri de importable.

„Contra-teza" lui Toffanin s'a impus, si in nu-
mele ei sunt combatuji toti aceia cari, zabovind,
tagaduesc inca existenta Romantismului in Ita-
lia. De curand, un alt critic italian, Giuseppe
Zonta, avand la indemana o vasta cultura lite-

39

BCU Cluj

ram §i filosofica, a dus §i mai departe aceste cer-
cetari, publicand a cum doi ani un studiu („Sufle-
tul veacului al XlX-Iea"), pe care il socotesc
drept cea mai izbutita incercare a criticei italie-
ne de-a interpreta opera marilor reprezentanfi
na|ionali ai acestei miscari, in raport cu Roman-
tismul din restul Europei. Aceasta prelioasa in-
cercare de iniegrare a fenomenului romantic ita-
lian, a fost insa precedata de harnica meticulo-
^itate a criticei istorice, care a cautat sa lamu-
reasca mai de mult identitatea caracterelor spe-
cifice ale acestui Romantism, cu aspectele co-
mune tuturor celorlalte literatim romantice, care
i-au servit de prim imbold.

Ar fi, asa dar, zadarnic sa mai staruesc asupra
discufiei cu privire la contestarea existenjei u-
nui Romantism Italian. Nu mi se pare insa deloc
nejustificata aceasta siaruinla, cand este vorba
de-a arata ce se poate spune, pe de-o parte cu
privire la premergatorii autohtoni ai miscarii
romantice din Italia, iar pe de alta parte — mai
ales — cu privire la origina italiana a intregu-
lui Romantism european.

Papini, vorbind odata despre legaturile dintre
Romantici si Carducci, observa, ra.za.nd, ca un
critic s'ar distra de minune scriind o carte des-
pre... Romantismul Clasicilor, sau, la fel, despre
Clasicismul Romanticilorl Nu era un simplu joe
de cuvinte paradoxal, Caci acest critic s'a gasit
mi de mult in persoana lui Descliauel. Acesta a
publicat in adevar un studiu asupra „Romantis-
mului Clasicilor", in care se discuta inrudirea
dintre Eschil, Byron §i Shakespeare! lata deci
cum unii critici (nu italieni!), au |inut sa gaseas-
ca precursorii indepartaii ai acestei mi§cari toc-
mai in antichitate, fara a se gandi o clipa ca se
lasau in§ela|:i de-o simpla coincidenj:a, §i aceea
de discutat.

Nu de astfel de pseudo-precursori trebue . sa
fina sea ma eel ce se va ocupa de problem a
legaturilor dintre Clasicismul §i Romantismul
italian. Ci de precursor! ca Dante, Petrar-
ca, Boccaccio, Tasso ori Alfieri cari — e bine sa
se noteze — s'au bucurat de mare stima si hi
fata Romanticilor ne-italieni. Germanii casi En-
glezii, Francezii casi Italienii veacului trecut au
deschis oricand cu emotie „Divina Commedia",
in al carui subiectivism impulsiv $i innal|ator,
au gasit o justificare valabila a subiectivismului
lor, alaturi de atatea elemente nespus de expre-
sive pentru insa§i exotismul lor fantastic; cu a-
ceea§i emofie au lacramat asupra „Canzonieru-
lui" petrareliesc, in care ii surprindea toata acca
melancolie lancezitoare, acel shut de contopire
voluptoasa cu natura singuratica, pastratoare a
iubirii disparate, alaturi de voluptatea morbida,
pe care o strecoara eantaretul Laurii in versu-
rile sale de iubire; la fel a fost cu Boccaccio (din
al carui „Decamerone", se alimenteaza din plin,
cand simt nevoia unui burlesc tragic, ori
a unei efuziuni sentimentale in fata naturei,
pe care o gaseau in romanele pastorale ale
povestitorului florentin); la fel cu Ariosto, cu
Torquato Tasso, care pe langa elementul fantas-
tic, le servea un bun exemplu de inspiratie reli-
gioasa, pentru a nu mai pomeni de ceeace desco-
pereau drept „romantic" in framantata existenfa
a acestui romanesc personagiu, popularizat in
veacul Romanticilor si de drama lui Goethe.

Keintrand apoi in cadrul restrans al miscarii

pre-romantice din Italia, vom putea oare trece
prea u§or asupra discutiilor anti-aristotelice, in
toiu acolo inca de prin veacul al XYI-lea? Sau
— macar in fuga — asupra unor figuri ca aceea
a lui Leonardo da Vinci, — framantatul da
Vinci — , Raffaello Sanzio — diafanul Raffaello
al Romanticilor pre-raffaeliji — Pietro Aretino —
subiectivul §i originalul Aretino — Benvenuto
Cellini — anticipator impresionant al „Confe-
siunilor" lui J. J. Roussseau — ori in fine, Michel-
angelo Buonarotti — navalnicul §i framantatul
Michelangelo — figuri §i opere care, in cadrul
pre-Romantismului europcan, nu stau desigur
mai jos de Cervantes, Camoens, ori de insu§i
Descartes?

De Sanctis afirmase (Zonta il intrege^te azi),
inca de acxim vre-o trei decenii, ca adevarata o-
rigina autohtona a miscarii romantice din Italia
este de cautat in miscarea filosofica italiana a
sec. XVII, mai ales al XVIII-lea.

In adevar. Daca acest Romantism poate fi so-
cotit drept o importatie straina in ce prive§te
manifestarile lui practice ^i sociale; daca ceeace
zacea ascuns §i latent in cultura italiana din a-
cele veacuri a fost scos la iveala prin exemplul
§i imboldul altora, in realitate Romantismul ita-
lian trebue sa ne apara drept rezultatul firesc
al u nei evolu jiuni culturale launtrice, daca ne
gandim la mi§carea „enciclopedica" din acea
tara, mai ales la intensa mii^care filosofica din
care s'a nascut aceasta. Putem uita oare ca inca
de pe la 1650 cugetatorii italieni pornisera lupta
lor indarjita in. favoarea filosofiei naturaliste,
prin care se afirrna imperioasa nevoia de-a in-
latura odata pentru totdeauna verbalismul fic-
tiv, al Rcnasierii trivializata de ^Avcadie*? Vom
putea da o interpretare autentica miscarii ro-
mantice din intreaga Europa, fara a tine seama
de cugetatori ca Tommaso Cainpanella (1568 —
1639, ca Giordano Bruna (1548 — 1600), Bernardino
Telesio (1509—1588), Paolo Sarpi (1552—1623) ori
Galileo Galilei (1564—1642), — eroul eel mai cu-
noscut al tragicei lupte dintre conceptia medie-
val-teologica §i cugetarea filosofica moderna, eel
mai categoric §i mai innalt-inspirat revolutionar
al stiintei moderne — ori G. B. Vico (1670 — 1744),
eel dintai filosof al istoriei in Europa, emul al
lui Montesquieu, parinte ilustru al criticei mo-
derne?

Jinand seama de aceasta profunda si originala
mi§care filosofica din Italia veacului al XVII-lea,
putem usor explica miscarea literara, care i-a
urmat in acela§ spirit, ^i care — la urma urme-
lor — se poate reduce la tendinta §i nazuinta li-
teratilor italieni de-a pune literatura lor in con-
cordanta cu progresu^Tinfaptuit cu. anticipajie, in
tara lor, pe taramul filosofic §i §tiintific, progres
la care literatura italiana nu luase parte, de care
se mentinuse izolata in chip artificial, stanjenita"
de traditia unei iluzii de clasicism arcadic; pro-
gres, la care literatura nu participase tocmai din
pricina ca in sec. XVII si XVIII-lea, §tiinta §i
Filosofia formau obiectul preocuparii de cape-
tenie a con§tiintelor vii, astfel ca nu era nici
cazul nici momentul sa se acorde prea mare con-
sideratie literaturii frivole, care vegeta.
A§a fiind, aparatia Romantismului in Italia poa-
te avea §i o explicatie filosofica, interpretandu-1
ca impuncrea violenta a nevoii de-a se restabili
in cele din urma echilibrul dintre literatura §i
progresul filosofic, pe care cugetarea italiana il
infaptuise cu doua veacuri mai de vreme. lata

40

BCU Cluj

apoi de ce, voind sa gasim adevaratul substrat
filosofic al acestui Romantism, credem ca nu este
nevoie sa mergem de-a dreptul la Enciclopedis-
mul englez ori francez, de oarece in opera cuge-
tatorilor italieni jnai sus pomeniji, vom gasi a-
celea§i tending de reinnoire, expuse poate mai
precis — in orice caz, cu mai mult succes, fiind
vorba de o mi§care locala. In acest chip infelese
lucrurile, putem aseza la baza Romantismului
italian o temeinica evolulie interna, organica,
prin care putem lamuri toate tendinjele culturii
din veacul al XlX-lea, in afara aspectelor latu-
ralnice §i exotice, venite desigur prin straini,
dar nu totdeauna incorporate definitiv in operile
reprezentative ale marilor scriitori cari au ilus-
trat litevatura italiana a acclui veac. Nu tre-
buesc inlaturate cu totul inriuririle straine; ci
trebuesc restranse la rolul de revelatoare a unor
concept §i atitudini, pe cave Italia le cunoscuse
cu un veac §i chiar doua mai de vrcme. Caci o-
dat& cu infloi^rca primei Renasieri italiene —
dela Machiavelli la Giordano Bruno si la Gali-
leu — se afirmase convingatoare nevoia emanci-
parii spiritului omenesc, care va condijiona in-
sasi existenfa literaturii romantice. Marea revo-
lufie spirituals se intamplase deci acolo, in Ita-
lia, astfel ca ceeace a venit din afara a fost nu-
mai o intregire; in sensul ca filosofi ca Descartes/
Spinoza, Leibnitz, Locke, Berkley ori Hume au
indrumat acea emancipare in direcjia unui su~
biectivism intransigent sj a conceptiei supremei
Iluzii, care este viafa omeneasca. Tonul cu care
s'a exteriorizat aceasta rasturnare de valori fi-
losofice, nu s'a precizat desigur, in afara de ceea-
ce realizase in Franja „literatura" unui J. J.
Rousseau, urmas. direct al filosofilor aminti^i, —
al acelui Rousseau care pusese in circulajie for-
mula „drepturilor omului natural", desprins de
orice prejudecata sociala. Desigur, iarasi, ca un
Parini §i un Alfieri (reprezentanti ai reinnoirii
culturii italiene din sec. XVIII-lea), n'ar fi putut
apare a§a cum au aparut, fara inriurirea directa
a „Iluminismului" francez, din care deriva in
buna parte multe din aspectele Romantismului
propriu-zis, precuin ar fi materialismul, grija
de preocuparile sociale, nevoia dernocratizarii
prin artti, prestigiul acordat sentimentului reli-
gios ca factor social, alaturi de acela acordat
Eului, considerat drept creator al propriei exis-
tenfe, pentru a nu mai aminti de importanja a-
cordata Naturei. Cu privire la subiectivism
si la exaltarea for|elor creative ale Eului,
nu putem trece desigur peste o altft inraurire
tot ataia de puternica: aceea a filosofiei ger-
mane — cu Schilling, Kant ori Fichte — care a-
tribuia Eului, in chip §i mai categoric, exclusi-
vitatea actului creator. Caci prin opera starui-
toare a acestei filosofii germane, se intari §i mai
mult credinta ca Eul trebuie lasat sa domine in
plinatatea lui, determinandu-se prin aceasta e-
xistenja unei realita£i magice a iluziei subiective,
alaturi de realitatea reala. Cu chipul acesta, ba-
zele Romantismului italian erau definitiv puse,
inca din veacul al XVIII-lea, §i ele rezultau din
opera filosofilor italieni ai veacurilor trecute,
sustinuta de opera filosofilor straini, cari insa le
datorau nebanuit de mult celor tlintai. In con-
$tiin|a italiana a sec. XVIII-lea se gaseau deci
deplin cristalizate acele aplecari spre Subiecti-
vism, Naturalism, Cosmopolitism, Filantropinism
$i Enciclopedism, care vor capata vestmant poe-

tic dupa 1800 §i, prin aceasta, eticheta de preo-
cupari „romantice".

Atunci cand in tot restul Europei se vor in-
jgheba Statele na^ionale, prin retrezirea messia-
nica a constiinjei colective, sub imboldul con-
sfinjitor al Revolirfiei din Franja, Peninsula ita-
lica se va trezi §i ea, in sfarsjrt, din letargia po-
litica §i sociala de veacuri, dupa stingerea aproa-
pe totala a oricarei con^tiinte na^ionale; dupa ce
se lasase robita strainilor, impaunandu-se cu
gloria postuma a unui trecut ilustru, cu care nu
mai putea sa se compai^e, dar in virtutea caruia
isi inchipnia ca mai prezideaza inca destinele
lumii, prin arta si genialitatea me^terilor srd. Cu
chipul acesta s'a ivit in pragul veacului trecut
epoca eroicului „Risorgimento'* politic §i — re-
flex al acestuia • — „Romantismui" in cultura
italiana. Se consfiirji atunci, zgomotos, acest pro-
fund §i larg-cuprinzator reviriment national s,i
artistic al con§tiintei italiene, caruia nu i s'a
sustras nici un suflet ales din cate au animat
via^a Pcninsulei m acest rastimp.

Neputand preciza aci cat datore§te insasi Ma-
rea Revolutie franceza mi^carii filosofice din Ita-
lia §i din Anglia, din care s'a nascut de fapt, a-
junge sa amintesc ca pe la 1750, surprin-
dem in cultura italiana toate tendintele, ba chiar
expresive incercari de realizare poetica, a tutu-
ror preocuparilor care vor sta mai tarziu la baza
„programului romantic". Aceasta afirmajie se
poate ilustra cu exempie numeroase §i suggesti-
ve, luate din literatura italiana a sec. XVIII-lea,
— din opera lui Parini, Alfieri, Monti, Baretti,
Cesarotti, Goldoni ori Foscolo — , exempie din
care putem vedea nu numai indrumarea sigura
a acestei literaturi spre ideologia ^omantica"
de mai tarziu; ci putem surprinde chiar §i aple-
earea timpurie a litera|ilor italieni spre acel for-
malism exotic §i caduc, in potriva caruia s'au
razvratit, scandalizati, aparatorii „Clasicismului"
italic, dand loc la acca mare „batalie" s de care
rasunau redactiile revistelor din Italia pe la 1820.
Nu este insa locul aci sa incerc o astfel de exem-
plificare. Destul sa se aminteasca faptul ca. „te-
mele 4 * cu circulate curenta in literatura roman-
tica, nu numai ca fusesera introduse in Italia
inca inainte de 1750, dar ca. ele erau tratate de
literatii italieni intr'un fel caruia nu-i lipse^te
decatnumele ca sa fie eel romantic.

Atat, pentru a face cuno§tinta cu problemele
de seama, dezbatute cand este vorba de-a pre-
ciza natura §i origina Romantismului italian.
Nu vreau totu§i sa omit din aceasta nota, sem-
nalarea unui fapt §i mai larg-coprinzator pentru
origina intregului Romantism european. Acest
fapt — dupa inlaturarea „tezei" inexistenlei u-
nui Roman tistm italian fi dupa incadrarea acestuia
in adancul tradijiei na|ionale— acest fapt nousta
in apari^ia recenta a unui studiu datorit criticu-
lui englez I. G. Robertson 1 ). Cautand geneza
teoriile romantice in cultura enropeana a sec.
XVIII-lea, Robertson o gaseste — notaji bine!—
tocmai in Italia! Dupa Robertson, pe care nu-
mai de par|ialitate nu-i putem banui, geneza
llomantismului european s'ar gasi deci in cul-
tura italiana pre-romantica, dupa ce unii critici

I ) Studies ie the Genesis of Romantic Theory in the Eighteenth
Century, Cambridge, University Pressi 1^4.

41

BGU Cluj

italieni se incercasera sa nege insa§i existenja
unei astfel de literaturi in t^ra lor]

lata dar ca, dupa ce se aratase cat datore§te
modernizarea Europei, mi§carii filosofice din I-
talia veacului al XYYI §i XYII-lea, suntein as-
tazi in masura a intregi cunostinjele noastre des-
pre origina Romantismului european, surprin-
zand in opera criticilor italieni din sec. XVII si
XYIII-lea o serie de concepjii literare care, pie-
can d dela apararea preceptelor aristotelice, erau
tot ataxia germeni fecunzi pentru alcatuirea doc-
trinei romantice din intreaga Europa, cu un
cuvant i-ar reveni, Italiei din perioada pre-ro-
rnantica, meritul de-a fi dat supremul imbold,
al carui rezultat final a fost inlaturarea tiraniei
Ra^iunei asupra Imaginafiei.

Subliniem faptul: in urma acestor recente cer-
cetari, ne vedem siliji a crede nu uumai in exis-
tenta unor premergatori autohtoni ai Romantis-
mului italian, dar ne vedem sili^i a recunoa§te ca
literati §i criticii italieni ai veacului al XYlI-lea
au anticipate au intemeiat insa§i doctrina esteti-
ca a intregului Romantism. Astfel ca numele u-
nui Muratori, Tiraboschi, Gravina, Martelli ori
G. B. Yico, celebri in restul Europei pe la 1730 —
50, se inscriu de drept si de fapt in fruntea pre-
mergatorilor literaturii modern e, nazuind sa ia
loeul pana acuma uzurpat de Montesquieu, Yol-
taire ori J. J. Rousseau. Ne autoriza s'o credem
$i s*o facem, datele precise, culese cu rabdare §i
pricepere de criticul englez, in tovara§ia caruia
putem urmari §i rasunetul pe care i'au avut o-
perile acestor critici italieni in Franja, in Spa-
nia, in Anglia, ba chiar §i in acea Germanie, so-
cotita pana in prezent drept leaganul insusi al
Romantismului european.

In doua cuvinte, „teza" lui Robertson s'ar
concretiza in afirma^ia, cu adevarat noua §i
surprinzatoare pentru multi, c& sec. XYIII-lea
italian, departe de-a fi fost numai receptiv
cum se credea indeob§te, chiar si in Italia, a
fost in realitate creator §i radiator de lumina
pentru intreaga cultura europeana de pe vremea
lui Yoltaire si a celorlalji ilusM enciclopedisti
apuseni.

Incheiu aceasta nota, in care am voit sa dau
o idee cat de sumara despre discu|iile tre-
zite in critica occidentals de existenta §i originea
Romantismului italian, adaogand o observajie
pe care mi-o suggera aceste discutii si stadiul
in care se gasesc ele astazi.

Aruncand o privire de sus asupra intregei li-
teraturi italiene, s'ar parea ca evolufia $i revo-
lujia care-i condijioneaza innaintarea, au fost
carmuite de un acelas. principiu informator, ne-
voia descatuserii de tirania formulei antice, a-
tunci cand aceasta formula — tradi^ionala §i
fireasca in Italia — tindea sa devina o simpla
formula, lipsita de un conjinut sufletesc real.
Simful realului tangibil nelipsind niciodata din
manifestarile autentice ale artei italiene, reac-
tionand viguros, ori de cate ori se vedea anulat
sub incatusarea unui formalism steril.

As. putea incepe cu Dante Alighieri, razvratit
in potriva manierei proventale, care, in mai pu-
|in de cateva decenii, tindea sa dezechilibreze
jocul armonic dintre forma si conjinut, in pagu-
ba adevaratei arte italice. Caci Dante a innodat
puternic firul acestui traditional realism, intre-
rupt o clipa §i incalcit in labirintul formalist al
§coalei Siciliene. Din mana lui il va lua Gio-
vanni Boccaccio. Drept este ca Petrarca — mai
ales imitatorii sai, petrarclii^tii, toti fanaticii
imitatori ai formulelor antice din epoca Rena§-
terii — va rataci din nou urmele acestui fir. Ya
§ti in scliimb sa-1 scoata iara§i la lumina un Po-
liziano, un Aretino, un Machiavelli, un Cellini.
Iar dupa de§ertaciunile . metastasiene ale „Arca~
zilor* 4 , cari fac sa se piarda aceasta sintetica tra-
di^ie timp de doua veacuri si mai bine, ajutat
de exemplul lui Parini, Alfieri §i Goldoni,
iata-1 pe doctrinarul Romantismului italian, iata-1
pe Giovanni Bercliet, declarand ca literatura mo-
derna italiana avea sa se „romantizeze' 4 , toc-
mai pentru a se putea restabili acel echilibru
intre expresie §i conjinutul spiritual, care tre-
buia s'o condijioneze §i care — dupa 1800 — se
confunda cu noua viaja sociala si politica, la
care era cheinat din nou poporul italian.

Firul acestui traditional simj: al realului tan-
gibil, s'ar putea urmari si mai departe in desfa§u-
rarea lui — dela Manzoni la Giovani Yerga §i
Carducci. Dar ceeace ma interesa in primul rand,
era sa sugger observajia ca marea reforma ro-
mantica din Italia, in afara de ceeace se infaptui-
se in literaturile straine, in afara chiar de opera
imediata a premergatorilor autohtoni, corespun-
dea de fapt unui principiu fundamental §i larg
reprezentativ pentru intreaga evolujie a acestei
literaturi italiene.

ALEXANDRU MARCU

CRONICA PLASTICA

EXPOZI'TIA THEODORESCU-SION

1 N pictura contimporana romaneasca arta
domnului Teodorescu-Sion inseamna de pe acum
o culme §i totodata un complex de conceptii §i
realizari ce deschid larg porjile spre un drum
pornit din adancul sufletului §i al pamantului
Jarii noastre. Pictura acestui suveran mester al
penelului, fire§te, nu ni se pare neaos roma-
neasca fiindca ne infaji^eaza tarani in costume
najionale, fantani si troite din mui^ii nostri. Nu
elementele etnografice care inseamna chiar un
pericol ?i de a caror predominare artistul nostru,

condus de multa siguranfa intuitiva, s'a ferit
de data aceasta mai mult inca decat in frumoa-
sele lucrari expuse anul trecut, dau un caracter
national acestei arte, ci conceptia intreaga a
compozitiilor, felul de a vedea §i imparti spa-
tiul, alaturarea rapsodica §i ritmica a planurilor
de culoare insu§i, emailul culorilor ce ne aduce
deseori arninte de ceramica noastra din secolul
trecut. §i nu poate fi vorba, in cazul acesta, de
un simplu imprumut al acestor valori, de o imi-
tate. Felul cum linia sustine §i scoate in relief

42

BCU Cluj

culoarea, razele diagonalelor de lumina ce '§i au
mai intotdeauna centrul in afara de spa^iul com-
pozitiilor si care inseamna uneori chiar un doi
si o nazuinja oarecum religioasa, ne spun mai
mult decat toate iile, fotele si carele cu boi, des-
pre o legatura interioara si profunda intre pictor
si duhul pamantului romanesc. De aceea arta
culta a lui Teodorescu-Sion ni se pare cea mai
najionala din cate au crescut pana azi intre gra-
nule tarii noastre.

In anul acesta, expozijia din sala „lleana"
ne-a infatisat peste o suta de lucrari noui, ceea-
ce ne dovedeste o fecunditate cu totul neobici-
nuita, o exuberanta creatoare cum n'am mai in-
talnit printre pictorii nostri cu adevarat valo-
rosi. Exuberanta aceasta, de sigur, aduce cu sine
multa diversitate, multa inegalitate chiar, care
insa ni se pare mai mult decat fireasca la un
temperament atat de navalnic ca acela al lui
Teodorescu-Sion. Voin^a si tendinja precisa e
cateodata chiar subjugata de acest temperament
care ne face uneori sa nu putem lamuri ce e joe
suveran si virtuos, prins in culori si in ondula-
rile liniilor si ce ramane lupta. Fie el cuprins de
seninatate jucausa sau de un intreg curent de so-
brietate, talentul acesta se degajeaza organic §i
firesc de orice epresie. Jocul si virtuozitatea se
reliefeaza de data aceasta mai mult decat in ex-
pozifia din anul trecut, in care compozijia pre-
domina.

In pu^inele compozi£ii expuse acum elementele
formate s'au cristalizat si s'au simplificat si mai
mult, iar echilibrul linear e sus^inut cu o si mai
suverana maiestrie. Teodorescu-Sion s'a ferit de
elemente decorative din care ar putea sa scape
detaliul, ca de exemplu, in marea compozifie
expusa la Salonul OficiaL Pictorul are totu§i o
predilec^ie interioara pentru compozijie pe care
a apropiat'o mai mult de realitatea ce o propaga
si mai aprig intr'un mare numar de naturi moar-
te. Aceste naturi moarte in care plasticitatea in-
chegata ramane totu§i foarte picturala inseam-
na, de sigur, pe langa compozitii, nivelul eel
mai inalt si tot odata eel mai promi^ator al ex-
pozi^ii. Fondurile s'au mai diferentiat. Chiar in-
tunericul ramane culoare vibranta, indepartata
de orice soliditate fixa sau aspra.

La noi s'a pacatuit vorbindu-se prea des de
„caldura artistica" a picturii. Teodorescu-Sion
trebue numit totusi creatorul picturii celei mai
calde, din cate s'au vazut vreodata la noi. Nici
o valoare mai rece, mai rigida nu se desprinde
din intregul pictural. Masse exuberante se conto-
pesc in fondul firii lor, poame §i carji, lulele si
flori s'au apropiat atat de mult unele de altele,
cuprinse de acela§ suflet. (Fireste, exista in a-
ceasta expozitie si destule exceptii, provenite din
felul acesta de lucru ce gone§te sa prinza cat

mai multe fenomene, culori §i lumini). Se intre-
vad chiar unele apucaturi academice. Iar langa
ele stau cateva portrete de o factum clasica, se-
veral de o neintrecuta noble^a §i sobrietate.

Sunt intr'adevar lucrarile unui me§ter mare, a
unui rar cunoscator al mestesugului. Am insis-
tat altadata asupra faptului ca Teodorescu-
Sion e eel mai bun cunoscator al perspective!
plastice pe care-1 avem in Ja.ra noastra. Aceasta
constatare s'a adeverit §i in cele cateva racur-
siuri minunate din expozifia actuala. Astazi,
insa, nu ne mai ferim sa adaugam: Teodorescu-
Sion e eel mai de seama cunoscator al mestesu-
gului picturii pe car e~l avem. E, in privinja a-
ceasta, un fenomen. Meste§ugul lui suporta chiar
o foarte onorabila comparatie cu arta me§teri-
lor italieni sau flamanzi. E eel mai bun elogiu
ce se poate face cuno§tiintelor unui pictor si nu
stiu daca in intreaga Europa exista zece arti§ti
ce-1 merita pe drept. Tocmai diversitatea con^i-
nuturilor din ultima expozitie ne-a aratat rolul
acestui minunat mestesug, misiunea lui inpaciui-
toare in intregul expresiei artistice. Gandindu-ne
nu la comparajii din domeniul „artei" de toate
zilele, ci Ik culmile ce se pot ridica inaintea a-
cestui artist, am dori uneori mai multa concen-
trare si stapanire, nu largirea lumii lui Teodores-
cu-Sion, ci adancirea ei. Iar adancire nu inseam-
na in cazul acesta osebire problematical ci, din
potriva, canalizarea organica a intensita^ii in-
tuitive, inlaturarea elementelor ce nu sunt pro-
fund sus^inute de o necesitate sufleteasca. Cu
alte cuvinte: infranarea si echlibrarea vizuali-
ta|ii de catre baza launtrica a vietii ce cauta sa
se inchege in forme expresive.

Dar toate aceste convingeri le-am atins numai
fiindca ne aflam in fata unui artist rar §i toc-
mai fiindca, in cazul acesta, masura trebue sa fie
alta ca de obiceiu. S'a spus — si mulji analfabeti
Tntr-ale artelor plastice o mai spun §i astazi —
cum ca numai arta lui Grigorescu ar fi roma-
neasca §i ca pictura lui Teodorescu-Sion nu poa-
te avea nimic comun cu sufletul gliei noastre.
Expresia artistica a unui intreg popor cu greu
poate fi incatusata intr'o formula t a P& n &*
stearpa.

Tainice insa drumurile din jurul unui talent
mare, care, maine poate, va darima pareri seep-
tice §i teorii si va cuprinde inca odata in chipuri
simple si mari nespus de necesara vraja ce s'a
inchegat altadata in mit si se poate cristaliza as-
tazi in opera unui artist in care ciocaneste aorta
poporului roman.

Teodorescu-Sion cu temperamentul sai naval-
nic, cu dibacia, cu maiestria lui, ramane spe-
ranta noastrS.

OSCAR WALTER CISEK

BCU Cluj

DRAMA 51 TEATRUL

Teatrul National! „MANECHINUL SENTIMENTAL",

trei acte de d-1 ION MINQLESCQ

1 EATRUL, in complexa alcatuire a unei
societal moderne, a capatat o fimcfiune stabila,
care-i asigura o permanenta valoare. Cronica
lui, e o paralela palida §i intermitenta, care de
multe ori coborindu-si ramura, se pierde in ne-
fiinfa.

Un deosebit noroc a vroit, ca pasul pe care as-
tazi iara§i il masuram in ritmul teatrelor noas-
tre, sa ne faca, inca dela inceput, sa poposim in-
tr'o luminoasa oaza. In pragul acestor insemnari,
cu bucurie ne oprim in fata „Manechinului sen-
timental", noua piesa a poetului Ion Minnlescn.
S'a vorbit cu ocazia acestei drame de factum
pirandelliana. In penumbra tuturor judecajilor
despre acest Manechin, se cautau §ase personagii,
bine cunoscute. Influenta e de netagaduit — ca
idee. Dar de aci pan a la faptul care tinea sa se
precizeze §i anume ca atat de personal con-
struita piesa a lui Minulescu este numai o ree-
ditare a unui alt model, mai e o cale kinga.

Materialul de create — observable, atitudine.
preciziune in nota£iunea starilor de suflet — pe
care Minulescu 1-a desfasrirat prima oar a cu vir-
tuozitate in „Ro§u, Gal'ben §i Albastru", trece
oarecum §i in „Manechinul Sentimental", capi-
ta nd siguranfa de man a, in tiparele mult mai se-
vere ale dramei.

A vroi sa vezi in acest material minulescian,
pentru genurile obiective epica §i drama, li~
niile netede ale diferitelor tending, cred ca ar fi
o cale gresrta de interpretare, de oarece Minules-
cu nu e un poet social, dupa cum nu e nici un
calator pasionat prin jinuturile pur sufletesti.

Pentru temele liter at urei sale obiective, Minu-
lescu e pur §i simplu un observator fantezist, a-
lambicand tot ce vine din afara intr'o singura
atitudine, construind apoi panouri decorative, in
ale caror fisuri se ajuta, de cateori nevoia o cere,
de procedeele sclipitoare ale liricei sale.

E o tehnica speciala a personalita|ii sale, in
care e greu sa dramuestt si mai ales sa etiche-
tezi. Poezia lui e sociala, in tr' atat cat aceasta
observa£ie sociala ii serve§te de materie prima.

In laborator insa, ea se poate transforma la in-
finit, fiindca ea nu poarta interesul autorului,
care e aiurea.

Scriitorul Radix Cartianu care cere colabora-
rea unei cloamne din lumea mare, Jean a Iones-
cu-Potopeni, in Manecliinui Sentimental, aven-
tura acestor doi eroi, aventura de un act, care
se desleaga, ca fiind imposibila in al treilea,
schij;eaza doua mentalitati, doua luni, conflictul
clintre ele numai atat cat e necesara crearea per-
son agiilor.

Ideologia lor sociala, cand nevoia o cere, e
retorica sau sentimentala. Nici nu se gandesc sa
porneasca in lungi dizertafii pe aceasta tema.

Pe o idee pirandelliana — §i o idee poate fi
folosita de oricine — Minulescu urze§te o come-
die care in caerul ei duce fire stralucitoare din
toate posibilitatile sale. Ca tehnician, a isbutit
sa creeze o seen a pe cat de grea, pe atat de is-
butita: scena de convingere din actul al doilea.
Dela me§tesugitul Curel, care a facut opera de
virtuos in „La danse devant le miroir" nu mi-a
lost dat sa vad ceva mai abil, mai frumos §i mai
ales, mai teatraliceste scris.

Tlentul infelegator s,i priceperea mare a d-lui
Paul Gusti a armonizat un spectacol rar la tea-
trul National. Fantazia sa s'a suprapus celei
desfasurate de autor, croindu-i tiparele, insuflan-
du-i via£a.

D-na Marioara Voiculescu cu rolul Ioanei Io-
nescu-Potopeni §i-a facut reintrarea pe prima
noastra scena. Temperamental sau furtunos §i
atat de bogat, instruit in dublul stil al autorului
sj al directorului de scena, a reusrt sa dea o
crea|iune de minunate proportii, o cizelura de un
nespus bun gust, pe care rotea cu grajie §i
ne-a mirat §i ne-a incantat.

Alaturi de d-sa d-nii Baltafeanu, Sarbu §i
Stancescu, interpret! inteligenfi §i de mari resur-
se au facut din Manecliinui Sentimental al d-lui
Minulescu,. unul dintre cele mai frumoase spec-
tacole ale acestei staginni.

sfAnta ioana

cronici in $ase tablouri *$i un epilog de GEORGE BERNARD SHHW

f* ECIOARA sfanta apamantului francez, ne-
^tiutoare, eroica, buna, faranca purtatoare de su-
flet limpede §i bun simt robust, Ioana e pentru
Fran-fa domoala, adanca §i vecinica, ceeace sfan-
ta Theresa e pentru aprigul suflet spaniol. Mai
presus de atitudini $i invataturi, uniti intr'un
singur gand de incliinare, multi dintre marii
scriitori francezi i-au daruit o carte, dela Char-
les Peguy la Anatole France. Dar mai staruitor
decat ei, poporul increzator §i cuccrnic al Fran-
tei, o poarta in inima lui, unde povestea Ioanei
sfanta sta scrisa ca pe o fila de sbornic, in litere
cernite de amintire istorica, impletite cu aprmse

chenare cle inflacarare mistica §i vezi incon-
deieri de binecuvantare, — ca Ianuri indepartate
de beatitudine.

Chipul palid §i viteaz al Ioanei franceza, 1-a
deszabrelit de curand o mana straina. §i ca un
blestem ce rasuna din fundul veacurilor, tocmai
un englez, eel mai crud dintre englczi, dar §i eel
mai mare, s'a apropiat de Sfanta Ioana.

§i-atunci s'a intamplat sa se savarseasca cea
mai mare dintre minunile ei: geniul aspru al lui
Bernard Shaw s'a incarcat de miresme §i s'a fa-
cut lunecator §i bland prin paginele hronicului
Ioanei, ca o iertare §i ca o indepartata mangaie-

44

BCU Cluj

re. Dintre toate izvoarele curate §i adanci ale su-
fletului omenesc, Shaw alege credinfa, o tope§te
in carnea §i inima Ioanei, omene§te, §i i se in-
cliina. Iar loana il rasplatefte ajutandu-1 sa-«d
scrie astfel, cea mai desavarsita opera de pana
acum.

Curata, ca inima verde a unei ramuri desco-
jite o vrea Shaw pe loana d'Arc. Simpatia lui
de vechi anarchist al gandnrilor, care a luptat
o viaja intreaga inpotriva sgurei ce apasa pe
omenire subt forma tuturor prejudeca^ilor §i
falsitatilor, merge inspre loana ca fnspre un
idol. Simplicitatea ei faraneasca, robusta, umana
se hifraje^te cu idealul marelui scriitor englez.
§i poezia pe care Shaw a finut-o vreme indelun-
gata in soatelc grafiilor igi ia sborul. Fara voie,
ca aureoleaza pe eroina shawiana facand din ea
o sora mai mica a sfantuhii Francisc, Astfel is-
toria sangeroasa §i apriga a catolicismului se
taie de doua ori — §i cazul Ioanei il datorim lui
Shaw — de catre povestea reintoarcerii a doua
suflete curate pe adevaratele cai ale Domnului,
in gloria si imbatarea creatiunei sale minunate,
in a fara de intercesionari si intermediary seci §i
nemilosi

Latura aceasta de franciscanism, daca vreti,
care se gaseste in povestea Ioanei cFArc, i-a sea-
pat cu sau fara voie lui Shaw printre degete, ca
o devofiune.

lata eroina, lei, purtatoarei de credinfa* §i entu-
ziasm, toata slava. Lnmea insa care o inconju-
ra, pe care ea a transfigurat-o §i care, in schimb
a judecat-o dupa legi strimte §i barb are, toata
ura. §i ura aceasta, in buna intelepciune sha-
wiana se chiama nemiloasa batjocura. lata cum
astfel, drama se taie in doua: de oparte lirismul
ei care in eon jura pe loana §i ajunge sa culmi-
neze pana la un tablou de extaz, epilogul; iar de
alta fesatura obicinuita a pieselor dramaturgu-
lui irlandez in care toatepersonagiile se difor-
meaza, ca in niste oglinzi diabolice.

$i in aceasta a doua parte Shaw s'a intrecut
pe sine. Arpegiile facute pe intreaga claviatura a
istoriei. cari ajung pana astazi, fin prin preciziu-^
nea §i bogafia asocia|;iunilor de o gandire genia-*
la, depasmd cu mult virtuozitatea ideologica ri-
sipitii prin alte opere.

Toata istoria lumii e o ceara moale din care
Shaw face figurine, croite si colorate dupa fan-
tazia §i credinjele sale, pe care i 3e da drept alai|
Ioanei. ■

Astfel cheia intregei piese este scena dintre
contele de Warwick, episcopul de Beauvais,
Pierre Cauchon sj capelanul de Stogumber. Sta-
itca, aceasta scena paraseste piesa, fabula ei, la
un moment dat pentru a reprezinta mult mai
mult. E o halta in anticamera Rena§terii, o hal-
ts in care aveau sa se lamureasca §i sa se lichi-
deze fortele cari au stSpanit $i au alcatuit lumea
medievala. E un centru de rozeta istorica, ale
carei petale se resfrang pana peste zilele noastre

de vreme ce pana astazi sunt fire medievale
care ni se Jes f n viaja sociala, tenia de predilec-
|ie pentru socialistul Shaw, si de vreme ce firea
omeneasca, mai ales subt latura ei negativa e
etern aceia§.

Liclndarea evului mediu — iata gandul cen-
tral al acestei scene indeoendente aoroape. Per-
son a giile se sub^iaza $i ajung simboluri pentru
societatea care se desagrega.

Warwick, — seignorul feudal; archieoiscooul
Cauchon, — puterea lumeasca a bisericii straba-
tuta de voinfa complicate, abstracta si fin utili-
tarista filtrata prin scolastica; capelanul Sto-
gumber incapatanarea, impulsivitatea §i besna
serbului care merge pana la absurd. Singur acest
capelan este din lumea Ioanei. Ei doi alcatuesc,
in drama, lnmea imensa si anonima a celor de
jos, a taranimei. Ei singuri, doi poli extremi, an-
tagonist ai acestei luini stau pe acelas plan:
loana stralucirea virtutiilor, Stogumber furtuna
intunecimilor si pornirilor farane§ti.
" Dupa Warwick — simbolul cavalerului feu-
dal _L lupta §i sentimentul ei avea sa se schim-
be. Nationalism ul avea sa ia local onoarei §i in-
tereselor personale ale nobilului. Nil mai deoarte
decat nepotul becisnicului de Carol al Vll-a —
regele Ioanei — Ludovic al Xl-a avea sa cimen-
teze unitatea Fran|ei, creindu-5i o burghezie,
luptand si desradacinand nobilimea. Dupa Cau-
chon avea sa vie Reforma, dupa Stogumber zo-
rile Rena§terii.

In aceasta minunata pagina de istorie scrisa
de Bernard Shaw, sintetizata in trei personagii
se ascunde minunea a tat de miscatoare a Ioanei
d'Arc, minune de eroism, de entuziasm, de cre-
dinfu, ultima dintre marile minuni ale veacuri-
lor mai apr opiate de noi.

Am schitat in cateva linii lumea piesei $i infe-
lesul ei. Tehnica? Libera de orice constrangere,
de orice formula. Fara a se in grin de gradate
$i dramuire, Shaw i§i revarsa gandurile nearmo-
nic din punct de vedere canonic.

Ignoreaza ^i dispre|ue§te orice poncif.

Si totus cine se incumenta sa se masoare cu
Shaw in emotivitate dramatica? Omul care a
scris actul judecafii din sfanta loana, a dovedit
ca poate cat ceilalti dar ca \m teste la mai mult.
In man a lui §i a altora de talia lui, drama ajun-
ge a eel instrument subtil de expresiune pentrix
ganduri ^i simtiri, cari te fac sa uiji pentru o cli-
pa blestemul pe care il poarta.

Teatrul nostru National a facut un gest de
mare intelegere reprezintand aceasta minunata
drama. D-l Soare cu masura §i gust a montat
piesa. Dar atracfia cea mare a fost d-§oara Ma-
rioara Ventura in rolui Ioanei pe care nu 1-a
stapanit insa in intregime. Lipsea o coarda.
Toata ingenuitatea, toata candoarea era con-
struita §i nu convingea. Accentele dramatice au
emo|ionat totu§ adanc.

ION MARIN SADOVEANU

BCU Gluj

CRONICA EXTERNA

O NOUA etapA in chestiunea minoritatilor

IjfERMANIA e pe pragul de a intra in So-
cietatea Na^iunilor §i acest fapt reprezinta o
rioua etapa in chestiunea minoritatilor. Maine,
dac& Reichul isi Va avea locul sau la Geneva,
germanii de pretutindeni vor f i polariza^i de ac-
fiunea sa politica, iar „marile democrafii" care
ne-au impus protecfia minoritatilor vor cunoa§te
poate, la randul lor, regimul imixtiunei interna-
fionale in politica interna a Statului. Nu odata
s*a cerut in presa Berlinului, instituirea protec-
fiunei minoritatilor pentru germanii din Alsacia
§i Lorena.

Privind acest spectacol international §i nenu-
maratele lui perspective, fara* voe evoci prover-
bul: „cine seamana vant, culege furtuna". Pro-
tecfia minoritatilor se intoarce azi impotriva de-
mocrafiilor fajarnice care au preconizat-o §i
ne-au impus-o. lata de ce chiar in Franca ra-
dical-socialista entuziasmele sunt mai pufin a-
vantate, iar intrarea Germaniei la Societatea Na-
tiunilor da de gandit. Reichul a avut impruden-
fa de a-§i demasca jocul viitoarei sale politici
minoritare, provocand un incident cu Italia, pen-
tru a lua apararea minoritajii germane din Ti-
rolul meridional. Berlinul devine un aparator
natural al germanilor de pretutindeni §i maine
la Geneva, cuvantul sau va avea alta greutate
decat acjiunea sa de azi, pur platonica. Lucrul
acesta s'a simjit. El explica esh'ea violenta a
d-lui Mussolini, care, dupa insa§i parerea minis-
trului de externe Stressemann vrea sa impiedice
intrarea Germaniei la Societatea Na|iunilor. De
fapt ceeace face d. Mussolini e un simplu aver-
tisment, Roma realita^ii politice, nu da decat o
alarma.

In definitiv, acum se pune chestiunea minori-
tatilor pe adevaratul ei teren si intr'o lumina ho-
t&ritoare. Daca marile puteri vor rezista la gene-
ralizarea protecfiuni instituite prin Tratatul din
Versailles §i statornicita in amanuntele ei de
tratatele particulare, se va dovedi pentru acei
cajiva scutieri ai democratiei bancare, ca nu a
fost niciodata vorba de un principiu de justi-
ce, de fixarea unei reguli de drept international,
ci pur si simplu de o constrangere politica, im-
pusa de finanta care a dominat dezbaterile con-
ferintei de Pace.

Regula de drept e generala, ea se aplica tutu-
ror. Singurul domeniu, in care egalitatea e^ in-
tr'adevar posibila — ramane domeniul juridip.
Un principiu de justifie, o regula de drept,^ intr'o
societate organizata — se aplica tuturor, in im-
prejurari identice. Ce a|i zice de o societate ci-
vile in care Codul penal nu ar avea fiinta decat
pentru anumiti cetateni sau pentru anumite gru-
puri? Vremea privilegiilor §i a imunitatilor juri-
dice e ingropata, in societatea civila; dar „ma-
rile democratii" au reinviat-o in societatea inter-
nationala.

Existau la Versailles puteri a caror intoleran-
a lasat urme clasice in istorie. Este o onoare
pe care noi nu o cunoscusem ?i pe care nici nu
o vom cunoa§te, or cat s'ar trudi sa ne facS. re-
clama pariziana „Liga Drepturilor omului". N'a-
veam, caAngliao tragedie irlandeza si nu distru-

sesem metodic o populate parcata in ocoale de
vite, cum facuse Statele-Unite cu pieile rosu. De
altfel America i§i avea §i un antisemitism susti-
nut de o armatura pe care nici azi nu o poate
avea la noi mi§carea swasticei, caci acolo d. A.
C. Cuza se cheama Henri Ford, D. Marc Loge a
publicat in „Revue universelle" (1 Noembrie
1920) un studiu edificator: La haine des races en
Amerique". §i cu toate acestea protectia minori-
tatilor nu s'a instituit decat pentru cateva State.
Nu s'a urmat niciun criteriu, decat acel al bunu-
lui plac. §i nici nu putea fi altfel, caci un crite-
riu presupune oricat de gresit ar fi el — o oare-
care generalizare, care aduce, fara voe, o nive-
lare prin stabiliri de categorii identice. Asa bunu-
oara, pe langa faptul ca exista deosebirea intre
marile §i micile puteri, unele supuse §i altele ne-
supuse protectiei minoritatilor, gasim deosebiri
aproape inexplicabile, in sanul chiar al statelor
desemnate prin clausele semnate la Versailles,
Trianon sau St. Germain-en-Laye. Aceste clauze
de-o pilda, sunt aplicabile intregului teritoriu
romanesc, fie ca e vorba de nouile provincii, fie
ca e vorba de vechiul regat. Pentru Yugo-Slavia
insa ele nu sunt catu§i de putin aplicabile pe te-
ritoriul vechei Serbii. §i lucrul acesta ne intere-
seaza direct, caci exista pe Valea Timoculuf —
buna-oara, o minoritatea romaneasca. Am dat in
volumul „La Competence de la Societe des Na-
tions" 1 ) singura explicatie valabila a unei astfel
de deosebiri; aceea a iafluentei evree§ti pe langa
Conferinta de pace.

(„ La seule explication valable que Ton puisse
,,donner, c'est celle de l'influence puive aupres
„de la Conference, les israelites dela petite Rou-
„maine avaient voix au chapitre, tandis que les
);) Roumains dela Vallee du Timok n'en avaient
„pas. De la cette difference inexplicable entre
„puissances egales, soumises en apparence a des
^regimes identiques, mais ou Ton trouve nean-
„moins des nuances. Pag, 77 — 78).

lata dar, cat de arbitrara a fost infiintarea re-
gimului de protectiune a minoritatilor. Nici nu
poate fi vorba ole a vedea un principiu juridic
in aceasta masura pur politica. Generalizarea
singura i-ar putea da caracterul unei reguli de
drept, pe care numai ipocrizia puritana a putut
sa i-1 acorde pana azi.

Societatea Natiunilor singura, a inteles acest
lucru §i s'a angajat, dar cu multa timiditate, pe
calea unei generalizari. La 15 Decembrie 1920,
ea hotara: „Ia cazul cand Statele Baltice, cauca-
siene sau Albania, ar fi admise la Societatea Na-
tiunilor, Adunarea le recomanda de a lua masu-
rile menite sa asigure aplicarea principiilor gene-
rale inscrise in Tratatele minoritatilor §i le cere
de a bine-voi sa se puna de acord cu consiliul
privitor la amanuntele de aplicare". §i au fost
admise intr'adevar, cu prealabila conditie a pro-
tectiunei minoritatilor, Albania, Finlanda, Esto-
nia, Lettonia, Statele caucasiene, etc. Dar incer-

1) La competence de la Soci6t<§ des Nations et la go.uveraU
nete des Etats.

Ed. Jouve-Paris'J925.

46

BCU Cluj

carile de generalizare ale Societatii Najiunilor
s'au oprit la o limita foarte prccisa si anume,
cand a fost vorba de marile puteri. Aci, institu-
fia din Geneva se margineste la emiterea unei
simple dorin|i: „Adunarea isi exprima nadejdea
ca Statele care nu sunt legate fata de Societatea
Nafiunilor prin nici-o obligatie legala, in ceeace
priveste protec^ia minoritafilor, vor observa cu
toate acestea in tratarea minoritatilor lor de rasa,
de religie sau de limba, eel pufin acelas grad de
justice si de toleran^a care este reclamata de
tratate etc." (Raportul d-lui G. Muray la a treia
Adunare).

Dupa cum se vede, sunt doua masuri. Pentru
statele mici generalizarea devine obligatorie, pen-
tru statele mari Societatea Najiunilor nu ga-
seste de cuviinfa decat de a-si exprima „o na-

dejde". Nadejdea nu numai ca nu atrage o sane-
fiune, nadejdea poate fi pur §i simplu desmin-
fita. E cat se poate de pamantesc. Pentru prima
oara, generalizarea proteefiunei minorit&tilor
are ocazm sa fie discutata brutal si in plina lu-
mina, prin intrarea Germaniei la Geneva.

In Franfa radical-socialista, enunfatoare de
mari principii de justice, ingrijorarea isi face
de pe acum drum.

Ne multumim sa insemnam din nou proverbul
„cine seamana vant, culege furtuna". Proverbul
inchide experienfa acumulata, el este o pastila
empirica. Protecjia rninoritatilor va deveni un
principu de drept sau ramanand o masuri de
imixtiune politica, va continua sa tulbure pacea
international^.

EUGEN TITEANU

CRONICA MARUNTA

H

lABENT sua fata libelli — carfile isi au
soarta lor, mai norocoase sau. fara de noroc, ele
pot ramane mute, mai multe generafii pana ce
o curiozitate sfasie panza uitarei §i arunca asu-
pra lor lumina unei pasionate admirafii, care an-
treneaza inviind slova ingropata de o nedreapta
conspirafie a tacerii. Opera lui Barbey D'Au-
revilly aminteste statuele de marmora alba ale
civilizafiei elino-romane pe care uitarea a as-
ternut veacuri de pamant, pana ce spiritele curi-
oase ale Renasterii le-au scos ca pe niste bogafii
pierdute ale sufletului omenesc.

In afara de volumul mai vechiu al lui Charles
Buet asupra lui Barbey D'Aurevilly (editura Sa-
yine) volum de bogata acumulare de date dar
lipsit de sinteza Unui spirit critic, am avut doua
studii de Paul Bourget publicate in „Etudes et
Portaits" si in „Pages de critigue et de doctrine"
precum si un articol pios a lui Leon Bloy.

Critica — Rene Lalou in Eistoire de la Litte-
raiure FrancaUe Coniemporaine (1870 a nos
jours) de o pilda, vorbind de Jules Barbey D'Au-
revilly, scrie: Operile lui Barbey nu justifica in
totdeauna, la prima vedere, renumele sau. Pentru
a-1 aprecia din plin, trebue sa evoci silueta de
mandru muschetar care a strabatut^ secolul al
XIX in gentilom regalist si catolic, totdeauna ca
sa^ salute si sa apere cu pana sau cu spada in-
doita sa credinfa, indesandu-si palaria pe cap
cand trecea cortegiul unuia din falsii zei pe care
timpul sau ii tamaia. Intr'o exnresie fericita La-
martine 1-a supranumit — le due de Guise de
notre litterature. Pitorescul romantic al unei
vieti de Don Quichotte al himerei a pus pe pla-
nul al doilea opera lui Barbey d'Aurevilly a ca-
rui critica poate fi asemuita cu a lui Sainte-
Beuve.

Cel care si-a formulat conceptia astfel: „La
critique a pour blason la croix, la balance et le
glaive" si-a pastrat-o cu o fidelitate aproape re-
ligioasa. Cele douazeci de volume ce alcatuesc
opera critica a lui Barbey D'Aurevilly Oeuvres
et des hommes, dau masura acestui spirit in care
se gasesc intr'o superioara sinteza toate aspectele
geniului francez.

Nu este numai un critic de o sigura metoda;
fraza lui colorata iti rezerva la fiecare moment

surpriza unei expresii de o rara culoare, de o is-
bitoare noutate, de o elevafie morala care tran-
sforma pe polemistul inarmat cu biciul satirei,
intr'un animator aproape profetic. El nu descrie
un om sau o carte, el o fixeaza.

Cateva exemple: Villemain, „artiste en vide,
homme de mots, qui vit par les mots et pour
eux"; Sainte-Beuve, ,,1'abeille de la critique, qui
en eut souvent la grace et le dard et le vol ondo-
yant. . . entomologiste literaire. . . benedictin de
i'anecdote, Mabillon de Babioles, aiguiseur de
notes en eoigrammes; ..L'Art dramatique est la
pile de Volta des imbeciles": Zola „Hercule so-
uille, qui remue le fumier d'Augias et qui y
ajoute".

Volumul recent pe care il inchina Henry Bor-
deaux lui Barbey D'Aurevilly cuprinde aproape
in intregime, o calda evocare e Viefii de o rara
intransigent^ morala, fara sa adauge nici o con-
tribufie critica asupra operii. Lumina unei _ pa-
sionate admirafii care sa puna din nou in circu-
lafie opera lui Barbey D'Aurevilly intarzie inca.

$i s'ar cuveni acestui formidabil talent in care
se intalnesc spiritul fin pana la paradox
al lui Rivarol cu gravitatea unui Joseph de Mais-
tre, 'atenfia intelegatoare a unui critic.

Yolumxxl lui Henry Bordeaux este doar un in-
demn pentru o fina curiozitate literara

P. S.

U INTR'O staruitoare initiativa particulara,
care de aproape cinci ani urmareste acela? scop,
s'a adaos desvolt&rii noastre intelectuale un ci-
clu de conferinte anuale care a ajuns aproape o
institute libera. E vorba de „Poe$is" si de con-
ferinfe sale.

Am notat aci si alta data scurte ganduri des-
pre aceste prelegeri cu care s'a obicinuit atat de
mult publicul bucurestean. Revenim pentru a
sublinia doua lucruri: in primul rand perseve-
renfa demna de toata lauda a organizatorilor a-
nimafi de cele mai bune intentii pe care — si
lucrul e rar la noi, le realizeaza — ; iar in al doi-
lea rand de marele folos adus de aceste prelegeri
inteligent si cu pricepere pregatite.

47

BCU Cluj

A fost o vreme, acum cativa ani in arma, cand
contimporane cu repertorii anoste de farse §i
melodrame, hrana teatrclor de pe vremea aceea,
Poesis a organizat conferinte cautand sa inifieze
publicul in drama moderna autentica. Azi St rind-
berg, Wedekind,Shaw, Maeterlick sunt name fa-
miliare publicului, dupa cum familiare ii sunt
si discu^iile din jural mult desbatutelor proble-
me de regie. Acum cativa ani insa lucrurile nu
erau la fel.

Qfensiva conferinfelor de teatru Poesis, a fost
privita nu numai cu neincredere dar si cu cu-
venita batjocura. Manuitorii nouei arme n'au
desnadajduit totu§. . . §i asiazi se cuvine sa
facem partea lor, in gloria romaneasca a mari-
lor lumin&tori de repertorii, tuturor acelora cari
s'au strans odinioara in jarul unei idei, tuturor,
carl s'au devotat ei, si cari cu incetul au facut
trainica opera culturala.

Inima acestei atat de occidentale activit&ji in-
formative, este prietenul nostru Ion Marin Sa-
doveanu. Succesul crescand urmarindu-i an de
an ciclurile pe care cu buna dozare le alcatuia,
i-a rasplatit din plin.

Imbratisand literatura in general, subt forma
problemelor a ajuns cu incetul sa dea siluetari
largi, celor mai interesante probleme. Literatura
franceza contimporana, subiectul ciclului din
anul acesta, articulat din zece conferinte, dove-
de§te in acelas timp §i o cunoa§tere a preocu-
parilor publicului nostru §i o doling de a servi
o importanta problema de literatura actuala.

Person a lit afi cu vaza au dat cu vremea spri-
jinul lor acestei intreprinderi atat de cinstite si
folositoare, din care cu timpul va ramane sun-
tem siguri, un capitol important de cultura ro-
maneasca.

GANDIREA reapare lunar, in 48 pagini §i
supliment artistic, silindu-se sa foloseasca in
imbunatafiri experienfa celor cinci ani de cand
i§i tiparea la Cluj, eel dintai caiet Intarzierea
aparifiei — dupa cum va fi ghicii eititorul —
a fost pricinuita de lipsurile materiale cu care
lupta orice t/paritura romaneasca. Am cautat
sa ne asiguram existenfa pe inca un an y ca
sa avem dreptul a cere cititorilor sa devina
abonafi. E ceiace facem acum. Rugam abo~
nafii vechi sa se puna la curenl cu sumele
datoraie administraiiei §i citiiorii cu num&rul,
ii rugam sa aleaga calea abonamentuluu pen-
tru a inlatura intermediul depositarilor, chio§-
carilor^ §i librarilor, in majoritate de rea ere-
dinfa comerciala §i ciocli ai revistelor.

Cu incepere de numarul viitor »Cromca
liierara" vaflfinuta de d. Tudor Vianu §i vom
da mai multa extindere Cronicei marunte*

BCU Cluj

THKQ£>ORtiSCt±SiQ*\

Alit&ll

GANtilRSA

*

BCU Cluj

THEODGRKSCU-SfOh'

Poem aromatic (Ctcfamwtea a/Wf>

aANDlHEA

BCU Cluj

I

THEGDQRESCU-SIOtf

Pe matal &p*i

BCU Cluj

!

<*

TtihODQRESCU-SIQN

Poem emmatto

BCU Cluj

THEODOMESCU'SIOP

Autfrportret

QANDlRtiA

BCU Cluj

niEODQRESCU'SIQN

Cftifara

GANDWtiA

BCU Cluj

L C I ft N B L ft G ft

D A R.I A

DRAMA

EDITQRH HRDEftLQLUI

LUCIftN BLftGft

F E T

E L E

U N UI

ESSEUR1

V E A C

BIBLIOTECH SEMflNflTORaL

ARAD

C E Z ft R

P E T R E S

CO

OMUL

D I N

VIS

NUVELE

E D I T a

Rfl RflMQRI

Preful

40 Lei

CRAIOVA

C A R T E A V R E M I I

COLECJIE ENCICLOPEDICA

ING RU1TA DE N/CH/FGR CRAINfC

2. EMANOIL BUCUTA

2. CHARLES MAURRAS

3. ION PILLAT

4. LUC1AN BLAGA

5. H. IBSEN

6 t H1HAI D. RALEA
7. LUCI AN BLAGA

AU APARUT:

legAtura ro§ie

nuvele.

viitorul inteligenjii

in rom. cu o introducer^ de T, Vianu.
SATUL MEU, versuri ■

cu graouri in lemn de Teodorescu-

Sion.
FENOMENUL ORIGINAR

studii filosofice.
PEER GYNT

trad, in versuri de. Adrian Mania,
1NTR0DUCERE IN SOCIOLOGIE.
FAPTA

foe dramatic

EDITURfl FQNDHTIEI CULTURflLE PRINCIPELE CAROL

BCU Cluj

E XE M-
PLflRUL
LEI 25.-

GANDIREA

EX EM-
PLflRQL
LEI 25—

R5DRCT0RI: CEZHR PETRESOI ?I NICHIFOR CRfllNIC
APflRE ODATA PE LUNA

REDACTIA: PHLATUL SINDICATQLai ZIARl§TILOR
STR. CANTHCGZINO No. 2, BOCURE?TI

PENTRQ RECENZII §1 HNUNrflREfl HPHRn/IEI, CflSELE DE EDITURA §1 DOMNII flUTORI SUNT

RUGHTI R TRIMITE CATE UN EXEMPLRR. — MHNUSCRISELE NEPUBLICflTE SE HRD.

CARJILE $1 MHNUSCRISELE RUGAM SA FIE ADRESHTE REVISTEI

STRflDfl CflNTRCUZINO No. 2. — BUCURE$TI

[IIIUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIlllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll llllllllllHIIIIIIIIIHIIIIII IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIU

FEVRUHRIE1926

C U P R I N S Q L:

R DOUR NEHTARNRRE de Nichifor MONOMENTUL LUI MIHHIL EAU-
Crainic 1 NESCH de gd. 35

PflSAREfl SFANTA. MUNTH de REVISTELE de Cezar Petrescu 36

Lucian Blaga 6

QLCICR DE PORJELHNde Tudor LITERRTURH STREINH

^™< e ^ n r^ : "-••'•• 8 EXISTA ROMHNTISM IN ITHLIH?

hLORILE DflLBE de ton Buz dug an 10 de Alexandra Marcu 39

THBLOUL de Gib. L Mihaescu. 14

ICOHNH OMULUI de Tudor Vianu 25 CRON1CH PLHSTICR

TDFI OAMFMI & FADTP EXPOZITIR THEQDORESCU-SION
IDbl, OflMENI & FHPTE dc Q J ar WMer C[sek 42

PHN-EQROPA ?I BASHRRBIH de ^r^^ c T ^„_ Tr

Em. Bucufa. 2B DRHMH $1 TEflTRQL

^SS?? LUI PLaraRH , n MHNECHINQL SENTIMENTAL

J™^ r it£Z\*r* J • ' * ' SKlOKHRde Ion Marin SadoveanuM
BUCQRR DUMBRRVA de §tefan

Xeniiescu 31 CRONICH EXTERNA

Th^T ? RASB ° ia ^ *, O NOHA ETAPA IN CHESTIUNEA

■ VJL de Ion Dane 32 MlN0 Ri mjlLOR de Sag. Titeiinu 46

SCRIITORII SI POLITICK de Ion ' v

/terfe . . . 33 CRONICA MflRUNTH . . 47

imSTRflTH

COPERTA: Portret de Theodorescu-Sion.

SOPLIMENT: $ase reproduceri din Expozifia Theodoi escu-Sion.

DESENE IN INTERIOR : de Demian.

i tntiiiniiin itiiiiriMiiti iiHiiiiuiutMMiuiMnimiMi iut nmriiiutif iMiiifi tn mtni n himmii muiimint imii miiiuiim iiiiiimhii

ABONAMENTE: 1 AN, 300 LEI; 6 LUNI, 150 LEI PENTRU INSTITUJIUNI §1 AUTORITATL
503 LEI ANUAL. IN STRAlNATAfE: 500 LEI ANUAL. - INSERJH §1 RECLAME SE FAC
LA ADMINISTRAJIA REVISTEI §1 LA TOATE AGENJULE DE PUBLICITATE'

ADMINISTRATE: PALHTUL SINDICATULUI ZIARI^TILOR
STR. CANTACUZINO No. 2, BUCURE^TI

plhrol rj AKiniRF A plrrul

LEI 25- \J I* 1 H JL^ A IV 1-4 ^\ LEI 25.-

BCU Cluj