Revista Gandirea 1926

CAMDIREA

ANUL VI
No. 2

BCU Cluj

CAM) I RE A

E T H O S

DE

AL. BUSUIOCEANU

G

TANDUL poetic e gand metaforic Neraponal, imbibat intotdeauna de emopi,
plastic ?i cand sensul lui g abstract, mecanismul lui logic, strecurat fara dc veste, ar p
in stare sa reduca la absurd §i cea mai severa gandire raponala a unui spirit logic. Cea
mai simpla din metafore e, fn adevar, o rasturnare a oricarui bun sinrf. Rational, ea te
artmca in confuzie, iar daca nu-i pop rezista, o prime§ti uimit ca de un miracol. E
absurda, — $i e totu?i adevarata ca o axioma matematica! — Ce bizar mecanism logic
poate explica un asemenea paradox?

Doua notiuni cu totul disparate, imprumutate la intamplare din ordine de lucruri
diferite, fara nici o legatura intre ele, sunt asociate intamplator prin cine stie ce vag&
asemanare ori coincident care nu le-ar putea da In niciun caz nici o identitate. Logic,
o asemenea asociere, de care raintea pecaruia e in stare numai in vis, n'ar include in
ea nici o virtute creatoare, niciun mecanism mai complicat, ?i adeseorinici cl)iar puterea
de a se menfine mai mult timp in con?tiin|a. Poetic insa, asocierea aceasta poate p
inceputul celor mat extraordinare descoperiri. On mecanism neprevazut, extreni de delicat,
?i care nu mai e la indemana tuturor, intervine rasturnand intreaga logica raponala. Un
fel de uitare, de renunjare la realitate, ne face sa incljidem ocl)ii, fara §tirea noastra,
asupra singurului amanunt logic care justipca asocierea, acea vaga asemanare , sau coin-
cidenta, pe care o §i suprimam. $i fara ea, impotriva ei cl}iar, nu mai aspciem,, dar
identipcam cele doua notiuni — nu prin vreo noua asemanare ori cdntiguitate, ci tqctnai
prin ce in ele era absolut contrariu. Metafora e in felul acesta inc^eiata, simpla, de^a-
var§itS in sine insa$i, §i seducatoare : O pafta de aur, prinsa fSra veste, in apa de
matasa a unei baine. tin poet va scrie astfel, in perfects logica poetica: „Coada de paiun
a noppi — cerul", sau „Din genele de stuf ale livezii Strang lacrimi de yapaie~-licurici*,
„Gura ta— fluture de vapaie K „Gurata— strugure'ngtjetat", ori »Trista, Iuna moare vegl)ind
la capataiul lumii".

49

BCU Gluj

Gramaticii vecbi au observat altfel de mult ciudajenia aceasta logics a pgurilor
poetice. Cu un cuvant pedant, care exprima insa concis, ei au $i botezat-o Kaxdypzoig.
Rjisturnare a ordinii rationale, logic^ a ilogicului, ea g ca o eclipsa a rapunii !n gandirea
poetica amSgita intotdeauna ca de un vis* O uitare a realitapi, o negate a ei. $i totu§i
nu rar, extraordinarul instrument de depnipe $i de creare tocmai a acestei realitap.
Limbagiul popular $i azi e inca figurat $i plastic, Jntocmai ca Iimbagiul primitivilor care
descopereau lumea $i i$i creeau ideile, nu rational, ci metaforic. Impotriva oricarei con-
secvente logice, a ins£$i realitapi, metafora e astfel unul din cele mai perfecte instru-
mente de sinteza ale gandirii, a§a cum in universul matematic de exemplu, perfect
instrument logic e $i geometria ireala care acorda lumii mai mult decat cele trei dimensiuni.

Logica poeticS intreaga nu poseda alt mecanism mai simplu sau mai complicat
dec&t acesta. Un univers incbis, perfect In sine insu§i, sferic, metafora e §i elementul §i
definipa complecta a gandirii poetice. Caci prin acela^i mecanism, simplu, irepro^abil,—
asociape - catacreza — asociape — gandul poetic i^i realizeaza §i desfa^urarea, cum i§i
luase $i inceputul. Una din alta, sau cbemandu-se una pe alta, mefaforele se inlanpriesc
sau se invoalta, in generape preasci, a$a cum in ocbianul caleidoscopic se nasc logic
arabescurile colorate. In miezul oricarui poem insa, ca in miezul caleidoscopului, ramane
o metafora inipala— sa numim, cu psibologii, Intuipe, aceasta bizara rasturnare alogicei? —
din care se vor rfa§te apoi firesc toate celelalte. $i voi transcrie aici, pentru analiza, un
pasagiu biblic (din care se poate vedea ca §i la Dumnezeu tot prin metafore se ajunge) :

„Frumoase sunt picioarele in incaltamintea ta, fata de Domn! Tivul rotund al
coapsei tale — lanp$or de pus la gat, lucrat parca de mana unui me$ter iscusit. Pantecele
t5u — pabar rotund, din care nu Iipse$te vinul aromat. Trupul t&u — un snop de grau,
incins cu crini. Sanii tai sunt ca doi pui de cerbi, gemenii unei caprioare. Gatul tau,
turn de plde$; ocbii t3i ca iazurile Hesbonului de langa poarta Bat Rabim; nasul tau
ca turnul Libanului privind catre Damasc. Capul tau cum e Carmelul, iar parul ca o
purpura imparateasca. $i un imparat sr p inlanprit de pletele tale— Ce frumoasa si
plficiitfi e?ti iubito, in mijlocul desfatarilor! Trupul tau e ca finicul, sanii — struguri. $i
imi zic: w Ma voi sui in pnic §i ii voi prinde crengile!" Htunci sanii tai vor fi ca strugurii
din vie, suparea ta ca mirosul merelor. Iar gura ta va turna vinul scump care va curge
lin raspiatindu-mi desmierdSrile, $i ne va aluneca pe buze cand vom adormi!"

Cum e posibiM totu$i aceasta aberape logica, metafora, prin insa§i elementele cele
mai logice ale gandirii? Caci simplul mecanism al catacrezei, el insu?i nu e in stare s'o
explice $i pan£ in cea mai adanca intimitate. Cu acelea$i elemente, logica raponala va
ajunge la alte desvoltari,, normale si conforme realitapi. Catacreza nu e data in in$a§i
elementele formale ale metaforei. Ci, deviind, ea e mai degraba o distracpe dela func-
punile lor normale. Cum e posibila aceasta deviare?

Sa privim mai deaproape/* — Un poem, o perifrazS poetic^ o metafora, nu sunt
logicS pur3, simplu mecanism rational in care, elemente date in condipi date, i$i gasesc
dela sine desvoltarea, intocmai ca un calcul matematic bine preqatit pe un calculator
mecanic Logica raponala are ceva din acest calculator mecanic. De am putea incbipui
o minte indeajuns de vasta, o rapune universale, careia sa-i pe date posibilitaple tuturor
axiomelor $i a tuturor combinapilor silogistice, am putea p siguri c3 un asemenea vast
calculator logic, fara nicio personalitate, ar p in stare sa gaseasca dela sine, farS gre$
toate adevarurile rationale cu care se mandre§te stiinta. Nimic n'ar putea scapa, in
adevar, tebnicei lui perfecte— adevaruri ale geometriei, euclidiene, neeuclidiene, adevaruri
ale viepi practice, sau neadevaruri ale viepi, — dela calculul valutei aur §i pana la
inelele lui Saturn, totul ar p tangibil, cu u?urinta §i perfecpe, logicei universale a unei
astfel de ma§ini. Personalitatea n'ar putea decat s'o incurce, §i s'o tarasca la erori. —
Dar ce poeme, ce parafraze poetice, ce metafore, ar fi in stare sa inventeze ea? De
unde ar gSsi puterea acelei miraculoase negapi a realitapi, puterea de a se sustrage
propriului ei mecanism, pentru a putea alege, asocia arbitrar, pentru a se putea insela
ea^pe ea insa^i, $i a creea acele splendide minciuni perfecte care arface sa-i plesneasca
mecanismul?

' 50

BCU Cluj

In miezul oricarui poem, ?i a oricarei metafore e intotdeauna o personalitate. Ilogica
$i irajionaia In esenfa, ea e anterioara oricarui mecanism, §i singura i§i creiaza propriile-i
legi. logics sau alta ii sunt proprii deopotriva, fiindca conflictul dintre ele nu atingc
insa§i substanta ei intima. Sunt moduri de manifestare derivate, care demonstreaza
adaptari deosebite lucrurilor. Sub mecanismul logic insa al ratiunii, oricat de strict ar
fi §i de rigid, ramane aceasta posibilitate a eului de a se elibera, $i printr'un nou
fflecanisra de a-$i creea o alta ordine de lucruri. Spartura aceasta !n ordinea rafionaia
e metafora. Mai mult decat un mecanism dar, — Eul insu?i in manifestare. flsemeni
gestului, asemeni exclamatiei, ea confine ceva cu desavar$ire primar §i nedemonstrabil,
anterior oricarei logici. (In adevar metaforic e din pricina aceasta tot atat de neindoelnic
§i ireductibil ca o axioma. Nimeni nu va putea demonstra adevarul unei metafore, cum
nu va putea demonstra ca unul $i cu unul fac doua. $i pentru una §i pentru cealalta,
evidenfa e data in insa§i afirmajia lor.

Sunt in noi, prin urmare posibilitatile a doua Tntelegeri. Qna — sa-i zic inferioara ? —
logica, rationala, $i conforma realitafii. O posed^m tofi ca un mecanism prin care ne
adaptam vietii in ctypul eel mai economic. Cealalta — ilogica, irajionala, in conflict
perpetuu cu realitatea in care cauta intotdeauna o spartura. posedam §i pe aceasta
aproape tofi, daca nu activ, in sensul de a provoca noi inline spartura care sa ne
inlesneasca evadarea din realitate, eel pufin pasiv, atat cat sa ne putem lasa uneori
tarati la evadare de alfii mai indrasnefi- flbsurditatea ei ne fascineaza, $i c£nd nu suntem
in stare sa o urmarim in deajuns. C&nd isbutim insa a ne elibera $1 prin noi insine ori
prin alfii, a atinge culmea aceasta a nebuniei — dincolo de logica $i de realitate —
atunci e o befie §i un cantec. O clipa singura e de ajuns ca sa-Ji strecoare in suflet
ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimtirea ori amintirea acestei nein-
cercuite spiritualitati pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de ofel ale propriei
tale ratiuni, te va cbinui intotdeauna. E intocmai, presim|irea ori amintirea, de care
vorbe$te Platon, a unei lumi superioare, ideale, careia i ai aparfinut odata, §i ii vei
aparjine, cand te vei libera de mecanismul vietii Ethos!

flrta — ?i de randul acesta, nu metafora, nici poezia. ci arta in intelesul eel mai
larg — nu e mai mult decat aceasta inaltare catre etyos. $i nu arta numsi, cea legata
de o teljnica artistica, dar viaja insa?i, injeleasa ca o opera de arta, epic traits liric,
tragic, nu e nici ea cu nimic mai mult decat sbuciumul acesta de desprindere din logic,
din mecanic, $i de cufundare In absolut. Cei mai mulji nu vom cuteza niciodata sa o
nazuim. Logica ne itnpiedica a fi asemeni zeilor, dar ea e sigura, e practica, e econo-
mica. O umanitate de poeji $i de eroi ar ajunge repede la destramare. Vom privi eroii
deci mai de departe, ii vom tesa sa ne atinga sufletul fara nici o teama, fiindca noi
suntem senini $i calmi intocmai ca viorile care nu $tiu nimic de sunetul pe care 11 pot
scoate, eel mult, ii vom petrece ascultatori pana in zare, pSna unde lumea e sigurS,
iar cand aventura ar putea sa inceapa, ne vom intoarce lini^tifi astentand sfar^itul ei.
Arta incepe insa tocmai dela acea margine de zare. Intre realitate §i idealitate, e nevoie
de acea clipa unica de uitare ?i de rasturnare a logicei — catacreza. Infr'o mptsforS ea
ooate p realizata uneori cu u^urinta, far3 voie, §i de un spirit rational In marile creeatii
insa, pretul ei e mai intotdeauna o mare suferinta. In etape, care inscatnna tot atatea
batalii, victorii sau dezastre, ea i?i prime$te o realizare care nu intotdeauna e complectfi.
$i din succesiunea aceasta se va na$te §i erart)ia expresiilor artistice pe care, intrunita
ori incomplecta, o vom intalni in opera oricarui mare artist.

In tineretea popoarelor expresia artistica a gandului lor ?i a vietii lor, e epicS. Din
lumea abia organizata a experientii? cugetarea n'a gasit inca secretul de a se elibera.
Viata materials o stapane$te inca, dura, inlantuitoare. Zeii in§i§i imprumuta formele
materiale ?i se supun logicei rigide a destinului. Logica de arama, implacabila ?i
fatala ; urmarindu-te §i dincolo de rafiune, ca de teama unei liberari care ar putea veni

51

BCU Cluj

prea de vreme. Germenele de revolta insa, al „sacrei nebunii" platonice, incolfe§te §i
in sufletele astfel incercuite. Presimfirea unci alte lumi, dincolo de cea materiala, poate
mai senina* poate mai frumoasa, oricum superioarS, inarmeaza eroii ?i-i dispune catre
fapte mari. Titanicele lupte ale epopeilor incep, — pentru cucerirea unei ceta-fi, pentru
dobandirea unci fcmei frumoase — in realitate, pentru lupta in sine, cat mai violenta,
cat mai neindurata, pentru masurarea aceasta, cea dintai, a omului cu lumea. Epopeile
sunt pline de asemenea zguduitoare revolte, — in care insa omul, impotriva rapunii §i
a logicei nu are decat pumnul. E o eroica a materiel naiva inca §i copilareasca, pe
care alte lupte, mai subtile §i mai indarjite vor intrece-o mai tarziu.

Caci ceeace se petrece in sufletul invapaiat al tinerefei unui popor, se poate petrece
cu §i mai multa violenfa §i pasiune in sufletul unui om singur- Sunt putini arti^tii, in
care formele superioare ale artei lor sa §i p primit realizarea ffira asemenea eroice lupte
duse uneori p&na la cea mai cumplita suferinfa. In arta lor poate rasunetele acestei
lupte sS nici nu le intalnim. Forme superioare, mai senine, o pot intrece §i face inutila.
Ea r&mane indarat, ca o batalie ca§tigata, pe care acum expresiile impacate ale victoriei
o incununa. Dar sunt arti^ti, §i dintre cei mai mari, in care eroica aceasta insa$i e
expresia din urma a artei lor. Unui singur va p de ajuns pentru a infelege ce e aceasta
epica a sufletului in arta - Michelangelo.

La Roma, in Capela sixtina, Judecata de apoi. Micbelangelo creease atunci pe David,
gigantul de piatra in care liniile intinse ca ni§te otele sunt just atat de incordate incat
sa-p dea ideea unui ecljilibru in clipa de-a fi rupt, §i atinsese marea seninatate din
w Pietatea" dela S. Peiru, in care plansul morpi e aproape un cantec al viepl Lupte noi
se aprindeau in el, $i ca intr'o epopee a tinerefii, in Judecata de apoi aveau sa isbuc-
neasca cu o violenta pe care el insu$i n'o mai exprimase. Trupuri plastice, atletice, in
care penelul isbutise a face cat §i dalta. Ordine arbitectonica, strans logica, in care
extraordinara aglomerare de trupuri e incbeiata $i redusa la o perfects unitate. Plastica
51 arbitectonica, conceppa lui ar p trebuit sa Incbida in sine acea statica ecbilibrata a
materiei, care e logica sculpturii $i a arbitecturii. Nimic insS din aceasta logica. Un
vartej cumplit de forme inlanfuite §i contorzionate, se rasuce§te ameptor in jurul cen-
truhri. pravalire vertiginoasa, care incepe cu acel grup superior ce se naruie prins
de coloana daramata, §i se continua apoi prin celelalte grupuri cu expresii spaimantate
§i teribile. In centrul intregului vartej, Isus, cu cbipul nu de mantuitor, ci mai de grab&
al unui Jupiter teribil, el insu$i e o concentrare a mi^cari. Cestui lui indica pravalirea,
face mai vertiginoasa, prin atractia §i concentrarea pe care i-o da insu^i centrul in
mi§care. $i in jurul aureolei lui luminoase, fondul sumbru de albastru ca cobaltul se
rote^te acum atras ca de o prapastie. — Nu e extraordinara lupta aceasta de titan a
sculptorului — Micbelangelo §i in pictura e un sculptor — de a distruge prin mi^care,
prin acest nelimitat pe care el il introduce in limitat, — insa§i logica materiei plastice?
Caci ce e in judecata de apoi, e §i in cele mai multe din sculpturile lui Micbelangelo:
O suferinfa parca, fara margini, de a gandi prin ce e mai pupn spiritual §i mai incbis
in Hnii care nu se pot sfararna: piatra. De sub logica aceasta a pietrii, el gSsea totu$i
puterea de a scapa, dandu-i mi$carea care o spiritualiza $i facea nelimitatS. flsprS
lupta insa, ?i cu pretul cator violente ca^tigata. Expresia ei nu putea fi cu desavSr^ire
imp&cat&. ilvea sa poarte intotdeauna urma acestei epice incordari.

Betia sacra a liberarii, lirica seninS §i iluminafa, nu vine pana cand lupta aceasta
n'a incetat $i n'a fost ca^tigata. Mul|i nici nu vor atinge-o niciodata, sau, clipa doar
rasplatiti de ea, nu vor mai avea vrernea sa o exprime* Cand au gustat-o ins&, $i
deasupra oricaror inlantuiri, s'au cufundat in lumina ei, expresia lor e atunci un cantec
$i un extaz. numim uneori mistica, fiindca in ciasul ei nu mai putem descoperi nimic
din logica ?i rationalitatea propriei noastre gandiri. Ceva imediat, desc^tu^at de lanti-
?oarele subtile ale ratiunii, ceva ca o identitate a gandului cu propriul sau obiect, ii dS
atunci libertate $i nefarmurire care logicei ii pare misterioasa. Gandul liric, gandul
mistic, gandul muzical §i in cele mai materiale dintre arte, nu e altceva (JecSt ?lib^rarea
§i seninfitatea aceasta.

52

BCU Cluj

El c rar. In spirits titanice ca al lui Michelangelo, destinat parca mai mult la lupta
cu materia decSt la extazul spiritului, asemenea desavar^ita, misticS seninatate, nu s'a
ivit mai mult decat odata in viafa: Cupola S-tului Petru. Logica rafionaia, matematica,
a liniei arljitectonice nu-i mai putea refine spiritul. Sub magia inspirsfiei, ea insa?i se
spiritualiza. Bazilica intreaga, uria§e, nemaiintrecuta in vastitate, e un foe ametitor de
linii §i iluzii. Ocljiul nu mai poate prinde dimensiuni $i prop©r|ii reale. Perspective
gigantice frang insa?i optica. \\i trebue sa te masori tu insufi, un pitic, cine§tie cSrui
inpm amanunt al acelei formidabile arl)itecturi, ca sS infelegi dimensiunile ce te incon-
joarii. O clipa numai, §i iluzia i§i face iar loc Liniile se vor dematerializa din nou. Iar
deasupra acestei uimitoare iluzii art)itectonice, e aruncata §i mai uimitoarea iluzie a
cupolei. Coaste uria§e, arcuiie, ca cercul unor arbori de ofel pe care o man& de gigant
i-ar fi prins de varfuri Intrunindu-i strans, susfin un rand, doua, patru, de ferestre §i
etaje, — o art)itectura fara asemSnare, in care parca? prin acelea^i linii, gandul fara
piedici al artistului a vrut sa dea ?i casa omeneasca §i perfecfia de bolta a cerului. Iar
dedesubt, spapul bazilicei insa§i se large^te §i se inalta, intr'un ect)ilibru perfect, expri-
mand parca, — in arcuri ce se suprapun $i se intretaie limitandu-se, insa§i nemfirginirea.
Sub liniile ei, e§ti calm, senin, §i cu desavar^ire, tu insufi perfect.

6

Hsemeni zeilor — nu insa zei. Sborul iluminat in nemSrginire, i§i are intoarceri §i
cSderi prometeice. Dezastre cu atat mai mari, cu cat mai mare e eliberarea. Logica
viepi ne redobande$te curand §i ne absoarbe in angrenajul ei, ca un mecanism care el
insufi, pentru a dura, trebuie sa fie perfect. Clipa de uitare ins2, de negare a* realit8fii,
care ne eliberase, o platim acuma scump. Caderea nu mai e nici lirica, nici epicS, — e
tragica. Expresia ei e un fipat, ori un gemat inabu§it Nu mai pufin dematerializat insS,
§5 iluminat, cfici amintirea lumii ideale, odata atinsa, nu mai poate p §tearsa. E ceeace
da preful de sublim §i marefie al tragediei.

Ne vom intoarce tot la Michelangelo. In el caderile de Prometeu sunt mai sgudui-
toare §i mai multe decat in oricare altul. Spiritualitatea marmorelor lui are aproape
intotdeauna ceva din aceasta dureroasa inlanfuire, dupa eliberare* suferinfa abia
incaputS, de vulcan in care nu s'au stins inca revoltele interioare. In sclavii destinaji
morm£ntului lui Iuliu al Il-lea, in pgurile lui de titani, ramase inca neispravite, dar §i
mai mult decat in toate, in Moise, e acela^i tragic sentiment de captivitate abia inlan-
tuita, — cljip ameninfator §i spaimantat; gest indoit spre sine insu§i, ca o aparare, §i
privire crunta inpgandu-se departe ca o lama; trup infrico^etor, gigantic, ar putea
rasturna munfi, dar pironit ca de o putere nevazuta $i finut in incordare. Nu §tii — bestie
sau om? Divinitate infernala in clipa de a medita revolta — sau un semizeu infr^nt,
aruncat iara?i pe pamant? Barba coboara acoperindu-i pieptul, ca un manunclji de §erpi
incol&citi, iar degetele lui crispandu-se in ondularea ei stufoasa parc'ar mu§ca fuiorii
lungi. — De amenintare? de manie? de durere? E aceia§i tragica oscilafie a gandului,
pe care i-o cite§ti in figura intreaga — in fruntea incornorata §i umbrila In carlionp de
satir, in brazdele adSnci care ii frang liniile fefii, sau in od)li imen§i ce se ad^ncesc
acoperindu-i raonstruos aproape intreg obrazul. N'ai putea sa fi-o incljipui mai teribiM,
mai tragica, figura maniata §i insp^imantata a profetului in clipa de a sfarama tablele
legii. E in ea §i durerea strigatoare a eroului intors iar intre oameni, §i superioara
iluminare a celui care singur auzise glasul tunator al lui Eljova, ^i ameninfarea, inlgn-
tuita insa nu supusa, a intoarcerii p^ munte. — Destinul intreg al eroului e incbis astfel
intr'un singur gest tragic. Mai mult decat atat, arta nici nu va putea exprima. Tragedia
e etapa cea din urma. Cea mai pupn senina, cea mai dureroasa, insa §i cea mai com-
plecta. — Dincolo de ea, drumuri noi nu se descljid decat doar pentru noi eroici.

BCU Cluj

C E I DO I O R B I

DE
T. ARGHEZI

MeRGINDO-?! Domnul drumurile sfintc

Doi orbi ie§ira Domnului nainte,

Legafi dc braf §i spinzuraji in bite

ParGau, isca|i din depatarc>

plasmuirc cu-aratari uritc,

Cu coarne, cu spinari §i opt picioare.

Nascuji in bczna ca 'ntr'un mit dc apa,
Ei au ramas incatu^afi de-o groapa
$i s'au tirit §i-au dibuit domol,
Ca maracinii fara de tulpina
Pe-o ne'ntrerupta margine dc gol,
Intre lumina $i 'ntre r^dacina.

-Mintuitorule! strigara cat putura,
Trimite orbilor cautaturS,
Spinteca gloata cu cuvintul
Ca ne strivesc bolnavii $i ne cearta,
$i poruncG^tc a cadGa pamintul
Dg pG lumina ocljilor— pG moartS.

Iisus intinsG mana, §i
S'a luminat lumGa dG zi.

BCU Cluj

CRAII DE CURTEA-VECHE

DE

MATEIU ION CARAGIALE

Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de
V Orient, ou tout est pris a la Iggire...

Raymond Poincar6

INTAMPINAREA CRAILOR

... au tapis-franc nous e'tions rSunis,

L. Protat

V>U toatc ca, in ajun cljiar, imi fagaduisem cu jurSmant sa ma intorc de vreme
acasa, tocmai atunci ma intorsesem mai tarziu: a doua z\ spre amiazi.

Noaptea ma apuca in a§ternut. Pierdusem rabojul timpului. R§\ fi dormit uainte,
dus, fara sgomotoasa sosire a unci scrisori, pentru care trcbuia neaoSrat sa iscalesc
dc primire. Trezit din somn sunt raaljtnur, ursuz, ciufut. Nu iscalii. Mormaii-numai s3
fiu lasat in pace.

Hfipii iara?i, dar pentru scurta vreme. Saracia de epistola se inpinfa din nou/jn-
sofita de cruda lurnina a unei lampi. Mi§elul de posta§ gasise de cuviinfa sa ma isdi-
leasca cu mana lui. Nu ii fusei recunoscator.

Qrasc scrisorile. Nu §tiu sa fi primit de cand sunt decat una, dela bunul meu amic
Qi)ry, care sa imi fi adus o veste fericita. Rm groaza de scrisori. Pe atunci le ardeam
fara sa le desci)id.

Rsta era soarta ce o a§tepta ?i pe noua sosita. Cunoscand scrisul, gljicisem cu-
prinsul. $tiam pe de rost nesarata plactye de sfaturd §i de dojane ce mi se slujea de
acasa cam la pecare inceput de luna; sfaturi sa pureed cu barbae pe calea muncii,
dojane ca nu ma mai induplecam sa pureed odata. §i, in coada, nelipsita urare ca Dum-
nezeu sa ma aiba in sfanta sa paza.

Rmin! In Ijalul insa in care ma aflam, mi-ar p fost peste putinfa s3 pornesc pe
orice fel de cale. Nici in pat nu ma puteam mi§ca. De^urubat dela inctjeeturi, cu §alele
frante mi se parea ca ajunsesem in stare de piftie. In mintea mea aburita, mijiffrica sa
nu ma fi lovit damblaua.

Nu, dar insfar§it ma rasbise* De o luna, pe tacute §i nerasuflate, cu nadejde ?i te-
mei, o dusesem intr'o bautura, un craialac, un joe In anii din urma, fusesem greu
incercat de imprejurari; mica mea luntre o batusera valuri mari. Ala aparasem prost
§i, scarbit de toate peste masura, nazuisem sa aflu intr'o viafa de stricaciune uitarea.

luasem numai cam repede ?i ma vedeam in curand silit safdepun armele. MS
lasau puterile. In acea seara, eram in a$a l)al de sfar^eala ca nu a?i p crezut sa ma
pot scula nici sa p luat casa foe Dar deodata ma pomenii cu mine in mijlocul odaii,

55

BCU Gluj

in picioare, uitandu-ma speriat la cezsornic Imi adusesem aminte ca cram poftit la
masa de Pantazi.

; Ce noroc ca ma de§teptase; mare noroc! Privii acum cu recuno§tinfa scrisoarea
parinteasca: fara ea scapam intalnirea cu eel mai scump prieten.

Ma imbracai ?i ie§ii. Era, spre caderea iernii, o vreme de lacrimi. De§i nu plouase,
tot era ud; §gl}iaburile plangeau, ramurile copacilor desfrunzip picurau, pe tulpine $i
pe uluci se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi gro§i. Asta e timpul care indeamna
eel mai mult la bautura; rarii trecatori ce se prefirau prin ceafa erau mai toti afumap.
On lungan, coborand prispa unei carciumi, cazu gramada §i nu se mai scula.

Intorsei capul desgustat. Birtul ales pentru acea seara pind tocmai in Covaci, luai
o birja, lucru cuminte, de oarece, la sosirea rnea, ceilalp mosapri erau la a doua JuicS,
iar oaspetele la a treia. Ma aratai mirat ca se inpin^asera cu topi a§a de vreme; Pan-
tazi insa ma lamuri ca el venise deadreptul de acasa, iar Pa§adia cu Pirgu, deadreptul
?i ei dela club, vremea fund prea urata ca sa mai zaboveasca la aperitive.

Pantazi porunci inca un rand de tuici. Dar voia buna ce ne uraram ciocnind, lipsea
cu totu!. Ma temui sa nu adorm iar. In sala unde grosolana petrecere negustoreasca
pornise sa se infierbante — era intr'o Sambata — - masa noastra avea aerul unui ospa|
de inmormantare.

Bor§ul cu smantana §i ardei verde fu sorbit in tacere. Nici unul din meseni nu
ridica ocljii din taler. Pirgu, in deosebi, parea framantat de o maljnire neagra. H§i p
deserts eu vorba dadi lautarii nu ar p inceput tocmai un vals, care era una din slabi-
ciuniie lui Pantazi, un vals domol, voluptuos ?i trist, aproape funebru. In leganarea lui
molateca, palpaia, nostalgica §i sumbra fara sfar§it, o patima a§a sfa§ietoare ca insa?i
placerea de a il asculta era amestecata cu suferinfa. De indata ce coardele incatu§ate por-
nisera sa ingane amara dest&inuire, sub vraja adanca a melodiei, intreaga sala amupse.
Tot mai inv£luita, mai joasa, mai inceata, marturisind duio§ii ?i desamagiri, rataciri §i
d)inuri, remu§cari §i cainfe, cantarea innecata de dor, se indeparta, se stingea, suspinand
pana la capat, pierduta, o prea tarzie §i zadarnica c^emare.

Pantazi i§i §terse ocljii umezi.

— „Hl) ft ! zise Pirgu lui Pa§adia facandu~§i privirea galena $i glasul dulceag, „al)!
cu valsul asta tin sa te due la laca$ul eel din urma, cat mai curand; cred ca n'ai sa ma
faci sa a?tept mult inca aceasta sarbatoare a tinerefelor mele. Ce frumos are sa pe, ce
frumos! $i eu beat, cu nenea Pantazi, voi stoarce intristatei adunari lacrimi perbinp
luandu-mi, in cuvinte mi§catoare, ramas bun dela in veci neuitatul meu prieten".

Pa§adia nu zise nimic.

— „Da", urma Pirgu, le?inandu-§i §i mai mult glasul ?i privirea, „are sa pe atat de
frumos! Eu am sa~p due cavalariile pe pernau §i, la $apte ani, la parastasul eel mare,
cand au sa te desgroape, rama§ag pun ca au sa te gaseasca tot dicl^isit, tot scores, tot
ferclje?, fara un fir de par alb, murat in argint viu §i in spirt ca un gogo§ar in sare
§i inofet".

Dar Pa§adia nu il asculta, se gandea aiurea.

Scapa de data asta Pirgu §i imi parea rau de oarece nu aveam oclji sa il vad.

Ramanand de tanar singur in Bucure§ti, de capul meu, ma ferisem sa intru in card
cu oricine, a§a ca, din rastransul cere al cuno§tin|;elor mele, alese toate pe spranceana,
Gorica Pirgu nu ar p facut niciodata parte, daca nu ar p fost tovara§ul nedesparpt al
lui Pa§adia, de care aveam o evlavie nemarginita.

Pa§adia era un luceafar. On joe al intamplarii il inzestrase cu una din alcatuirile
cele mai desavar§ite ce poate avea creerul omenesc. flm cunoscut deaproape o buna
parte din aceia ce sunt socotip ca faime ale Jani; la foarte pupni insa dintr'in!?ii am vazut
laolalta §i a?a minunat cumpanite, atatea inalte insu§iri ca la acest nedreptapt ce, de
voie, din viata, se l^arazise singur uitarii. $i nu §tiu un al doilea care s3 p st&rnit impo-
triva-i atatea oarbe du^manii.

Huzisem ca aceasta i§i o datora in parte infap?arii. Ce frumos cap avea totu§i!
Intr'insul atipea ceva nelini§titor, atata patima infrSnata, atata trufie apriga §i t)aina
invrajbire se destainuiau in trasurile fetei sale ve§tede, in cuta sastisita a buzelor, in
puterea narilor, in acea privire tulbure intre pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu un
glas taraganat §i surd, se desprindea, cu amarSciune, o adanca sila.

56

BCU Cluj

Viafa lui, din istoria careia ii se intampla rar s3 desvalue ceva, fusese o crancena
lupta, inceputa dc timpuriu. Ie§it din oameni cu vaza §i stare, fusese oropsit dela na§~
tere, crescuse pe maini strains surgljiunit apoi in strainatate la invat&tura. Intors in fara,
se vazuse jefuit de ai sai, inlaturat, Ijartuit, prigonit §i tradat dc toata lumea. Ce nu se
uneltise impotriva lui? Cu ce strigatoare nedreptate ii fusesera intampinate lucrarile,
truda de z\ §i noapte a jertptei sale tinerc^i? cum se invoisera cu to^ii sa il ingroape sub
tacere ! Din grelele incercari de tot soiul, prin cari trecuse atapa ani de restri?te $i cari
ar fi doborit un uria§, aceasta faptura de per ie§ise calita de doua ori. Pa§adia nu fusese
omul resemnarii, increderea in sine §i sangele rece nu il parasisera in cele mai negre
clipe; statornic in urrnarirea felului, el infransese vitregia imprejurarilor, o intorsese cu
dibacie in folosul sau. Ca dansul nimeni nu $tiuse sa a§tepte §i sa rabde, neclintit el
pandise norocul la raspantie, il in§facase §i il siluise ca sa ii poata smulge ceeace, in
ct)ip presc, 'i s'ar p cuvenit dela inceput fara casna $i sbucium. Odata ajuns se fntrecuse,
luase vazul tutulor, ii uluise §i i?i facuse, juganar cumplit dar cu manu§i, toate men-
drele. Calea maririlor i se descljidea larga, neteda, acum insa ca putea nazuila orice, nu
mai voi el nimic §i se retrase. flm presupus ca la temelia acestei l^otariri ciudate a fost
Intrucatva ?i teama de sine insu§i, pindca, sub inveli§ul de gt)iata din afara, Pa§adia
ascundea o fire patima§&, intortocl)iata, tenebroasa care, cu toata stapanirea, se trada
adesea in scaparari de cinism. Cu veninul ce se ingramadise in inima sa Impietrita, puterea
Tar p facut lesne primejdios. §i nici o incredere la el in virtute, in cinste, in bine? nici o
mila sau ingaduiala pentru slabiciunile omene?ti de cari arata a p cu totul strain.

Retragerea sa din politica mirase mai pupn totu§i decat scbimbarea ce se petrecuse
in felul sau de trat La varsta cand la alpi incepe pocainfa, el, ce totdeauna slujise de
pilda vie de cumparare, se napustise deodata la desfrau. Era aceasta darea pe fafa a
unei viep ce dusese $i pana atunci In intuneric, sau reluarea unor vect)i deprinderi, de
cari ravna de a isbuti il facusera sa se desbere un lung $ir de ani? — caci presc nu era
ca o asemenea naparleala sa p avut loc de azi pe maine. Cum nu §tiu, rar insS mi s'a
intamplat sa vad juc&tor a$a frumos, crai a§a al)tiat, bautor a$a marej;. Dar se putea
oare spune ca decazuse ? Nicidecum. De o sobra eleganfa, plin de demnitate in port §i
in vorbire, el rSmasese apusean §i ora de lume pana in varful ungfyilor. Ca sa prezideze
o inalta Adunare sau o Academie, altul nu s'ar p gasit mai potrivit. Cineva care nu Tar
p cunoscut, vazandu-1 trecand seara, cand ie^ea, teapan §i grav, cu trasura la pas dupa
el, pentru nimic nu ar p voit sa creada in ce murdare ?i josnice Iocurimergea acel im-
punator domn sa se infunde pana la ziua. Pentru mine, privcli^tea acelei vieti avea ceva
cople§itor, in ea banuiam ca se desfa^ura o intunecata drama supeteasca a carei taina
ramanea nepatrunsa.

Daca, incercand a reda intru catva trasurile acestui nobil cl)ip ? am staruit alat, e
pentru ca nu am voit sa scap prilejul de a il face sa retraiasca inaintea ocljilor mei,
amintirea lui pindu-mi scumpa. Deosebit de cutreeratorul culcu^urilor de noapte al
destrabalarii bucure?tene, in Pa^adia, eu am cunoscut un alt om. Dar pe acela il intalneam
aiurea. La capva pa?i de Podul-Mogo§oaei, intr'o ulifa singuratica, in umbra unei batrane
gradini fara pori, se ridica, neprimitoare §i posomoratS o casa vecl}e. Eram unul din
rarii priviiegiap ce treceau pragul acelei bogate locuinfe, unde, pana in eel din urma
ungljer, se rasfrangea, sever, supetul stapanului.

II gaseam in odaia lui de lucru, laca§ de Uni$te ?i de reculegere, in care nimic nu
patrundea din lumea dinafara. In acea incapere, captu§ita cu postav de fa|a iascai §i
inconjurata peste tot de dulapuri ferecate in perep, cu geamurile perdeluite, cate neuitate
ceasuri m T a pnut, pironit in jilf, convorbirea oaspelui. Miezoasa §i cuprinzatoare, repnuta
§i maestrita, fara labartari, rasne §i prisosuri, ea invaiuia in mreje puternice, uimea,
rapea, fermeca. Pa$adia era deopotriva me§ter pe pana §i, in tinerete, zugravise frumos.
Era de necrezut cat citise, Istoria o cuno^tea ca nimeni altul, ea desavar§ise la dansul
darul innascut de a judeca fara sa se in?ele oamenii ; multora, pe atunci, in plina inal-
tare, el le-a prevazut, apropiat5 ; trista prSbu^ire §i nu pot uita cum, rostind cuvintele
cobitoare, ocl)ii ii licareau sini^tri. Pa§adia-Magureanu! Rm privit ca un bar al Proniei
simpatia ce dansul a avut pentru mine $i ma mandresc de a p ciracul acestui mare
rasvratit, atat de stoic, caruia din toate cusururile ce ii gasea lumea, nu ma invoiam a
ii recunoa?te decat unul singur — acela insa de neiertat: priete§ugul cu GoricS.

• 57

BCU Cluj

Gore Pirgu era o licljea fSra seamSn §i fara pereclje. Nes&ratele lui giutfibu§licuri
de soitar obrasnic ii scosesera faima de b2iat de§tept, la care se adaogase — dece nu
se §tte — ?i aceea de bdiat bun, de§i bun nu era decat de rele. flcest d?imit& avea un
sufiet de ljengl}er §i de cioclu. De mic stricat pana la maduva, giolar, ri$car, slujnicar,
intjaitat cu tot* codo?ii §i masluitorii, fusese Veniaminul cafenelei „Cazes" §i Cberubinul
caselor de int&lnire. Mi- a fost sil& sa cercetez mai cu deamaniintul ifele acestei firi
uscate §i triste, care sim^ea o atragere bolnava numai pentru ce e murdar §i putred.
Pirgu avea in sange dorul vietii de desma|are |iganeasca de odinioara dela noi, cu
dragostele la maljala, cl^efurile la manastiri? cantecele fara perdea, scarbo^eniile $i mas-
cSriie. Cu jocul de carfi ce ii slujea de meserie $i cu boalele lume^ti ce il istovisera
inainte de vreme, acestea erau singurele lucruri de cari §tia sa vorbeasca, intocmindu-i
tot temeiul Ijazului cu care le incanta celor ce il apreciau marginirea. Nu era de inteles
dar, ce putea gasi la el Pa§adia care dealtmintreli il desprefuia fafi?, jicnindu-1 §i umi-
lindu-1 fara crufare, de cate ori se ivea prilejul.

— „Vezi, te rog", imi zise el, „nu il lasa pe vecinul dumitale sa se sinucida; uite-1,
ingl)ite cutitul".

Intr'adevar, plin de zel, Gorica lucra in cega rasol cu cutitul, tavalea bucata prin
maioneza §i, tot cu cutitul, o baga adanc in gura. Ma facui ca nu vad, nu aud. Pantazi
se apleca s& caute ceva sub masa.

— „In perceptele sale", urma Pa^adia, „buna credere elementara glasue§te; nici
cutitul in legume §i in pe§te, nici furculi|a in branza ?i, nici intr'un fel, cutitul in gura.
Dar asta de, pentru oameni fini, feciori de boer, nu pentru mitocani, adunatura. Sa
faci ramatorul sa bea din fedele§!"

Pentru Pirgu, care se credea neintrecut in cunoa§ferea obiceiurilor lumii inalte, nu
se putea infruntare mai sangeroasa. Se reculese insa repede §i ii raspunse tanto? lui
Pa§adia ca avea sa il desfiinfeze. „Sa ma slabe$ti ca mofturi de astea", se rajoi el,
H ca altfel intorc foaia. Hi imbatranit nebun" ...

Ca sa impece lucrurile, Pantazi porunci sa se destupe §ampania, ce, dupa datina
meselor noastre, se sluji in palmare marL Pirgu nu lasa sa ii se toarne decat un deget,
peste care adaoga aproape o litra de apa minerala, ni$te borviz u$or. Din tuspatru era
singurul care nu ducea la bauturS, se putea spune cbiar ca mai mult se facea ca bea,
umflandu-se cu §prituri cu sifon, cu sifon albastru. Ii se intampla rar totu^i sa nu fie
beat de dimineat& §i cand se cbircbilea se tinea de tot soiul de posne, dupa savar§irea
carora, nitel obraz sa fi avut numai, ar fi trebuit sa ii fie ru?ine sa mai dea oct)i cu lumea.

lncl)inand intr'un glas in sanatatea lui Pantazi, iubitul nostru oaspe, sorbiram cu
deliciu din bautura invioratoare. Pirgu i§i muia doar buzele §i se stramba. „$ampanie
fara muieri", bombani el „nu face doua parale".

Femeile fuseserS insa, \n cl)ip Ijotarat, pentru totdeauna inlaturate dela mesele
noastre. Toate incercarile lui Gorica de a ii se incuviinta sa i?i pofteasca o prietena-
doua fuseserS zadarnice. Pantazi s'ar fi invoit bucuros, dar Pa§adia ramasese neindu-
plecat. Ne margineam sa aruncam scurte priviri cotoie§ti cucoanelor dela mesele vecine
care, cam de obicei, ne raspundeau §i ele cu octyade ^irete-

Cu cautatura-i tulbure §i posomorata, Pa§adia desbraca o durdulie ovreica, a?ezata
in fata lui, ceva mai departe. Ma intovara^ii §i eu la aceasta cre§tineasca fapia, §tiind
ca nu suparam intru nimic pe marele meu prieten. Con§tienta de minunata ei frumusete
rasariteana in deplina inflorire, alba §i mata ca un cl)ip de ceara, in care ocljii de catifea
ardeau cu o flacara rece intre genele de matase, ea ramanea nemi§cata, nepasatoare,
In trufia fSra margini a stirpei alese, a§a ca sMbunele ei, cand erau tarate, despoiate
in targurile de robi sau trase, mai tarziu, in besna ro?ie a veacului de mijloc pe scri-
petele lui Torquemada. Stand picior peste picior, roctlia ii se ridicase pana la genundji,
lasand sa ii se vada, pale, prin stravezimea ciorapilor negri, pulpele strunguite fara
cusur. Cand se l)otara sa §i-le acopere, fu fara graba §i fara sa ro^easca. Pirgu pisa
cu neru§inare o negustoreasa groasa, cu fata aprinsa sub suliman, infoiata §i inzorzo-
nata. Zambindu-i gale§, cu oc^ii pe jumatate ind?i?i, el ridica pa^arul, sorbea cu gin-
ga^ie, apoi i?i lingea buzele cu pofta. Singur Pantszi nu se uita la nimeni. Visatoare
ca totdeauna, privirea ii se perdea aiurea, blanda §i trista. El facu semn sa mai vie
ijampanie.

58

BCUCluj

Dar Pirgu se intrecea cu gluma. FScand din patjarul golit ocljian, cu cealalta mana
trimetea sarutari trupe$ei negustorese, care se prapadea de ras. Pa§adia Jl sfatui sfl se
astampere, sa nu dea dc bucluo «Frumos p-ar sta», il intreba el, „sa te vezi luat pe
sus $i dat afara?".

Pirgu il privi cu desprefuitoare mila. „Ma crezi, pesemne, ca sunt ca dumneata sa
fiu dat afara cu una cu doua, tercljea-berdjea ljaimana? Cine nu ma cunoa§te aici $i
oriunde, cine nu ma iube§te, unde nu sunt la mine acasa?" Ca sa i§i dovedeasca spu-
sele, se ridica §i trecu la masa negustoresei, direia ii pupa mana §i ii vorbi la ureclje,
dete o raita $i pe la alte mese, oprindu-se mai mult la aceea a frumoasei ovreice.

— „M'a intrebat Ra^elica", ne zise intorcandu-se, ,,cum un om a§a fin ca mine,
fecior de boer, pot sa m& adun cu oameni atat de ordinari? Era furioasa. flm rugat-o
sa nu ia in seama; unul, ii am spus, e un biet batran stricat, a fost pe vremuri ceva
de capul lui, dar acum s'a zatjarisit; celalalt e un copil"

Pa§adia ingtjip §i tacu. Ii urmai pilda. Nu imi ascunsei mirarea de cata lume cu-
no§tea Pirgu.

Lume de tot soiul §i de toata teapa, lume multa, toata lumea. Pe cine nu cuno$tea
intradevar, unde nu patrunsese ? In zavoratele case ale negustorimei sperioase §i spe-
riate, in ferecata cetajue a ovreimei imbuibate de bel§ug, in $ubredele cuiburi ale raiei
ciocoie§ti, pretutindeni, Gorica era primit cu brajele descljise, de§i nu totdeauna pe u§a
din fa{a, Ramane de mirare cum nu insufla nicaeri scarba §i teama, cum nimeni nu voia
sa vada ca in potaia acea marunta ce se tara §i se gudura ranjind, pisma pnea de§-
teapta §i asmufa fara incetare, impotriva tutulor, o para spurcata §i capie, pornita pe
vrajma§ie, pe vatamare, pe rau, parand a sluji soartei de unealta de desalcatuire $i de
nimicire. Man?&via nu se spa dealfel sa i§i-o marturiseasca, facandu~§i fala din ispravi,
pentru cari legea ar p trebuit sa prevada pu§caria sau balamucul.

De §colar, i§i ducea prietenii la femei bolnave. Pentru asemenea lucruri se bucura
de o indfjipuire draceasca nesecata. Din atafarea la desfrau, caruia i§i inctjinase trupul
§i sufletul i$i facuse un apostolat Iscusit in samsarlacuri §1 pezevenglacuri, fusese faurul
ruinei catorva feciori de bani gata §i al caderii mai multor femei; mul|umita lui, nume
cunoscute se manjiserade necinste. Rar se petrecea murdaria in care sa nu fi fost ames-
tecat §i dansul, ?i adesea, numai dintr'o cruda §i fara sapu pofla deai§i bate joe, pen-
tru care nu se da inapoi, dela nimic: iscodirea, defaimarea, barfeala, zizania, para,
ameninjarea cu darea in vileag a tainei incredinfate sau smulse, rava?ele neiscalite —
toate ii pareau deopotriva bune, fiecare dupa cerinte. Se na^tea intrebarea ce ar fi
trebuit dar sa mai faca Gore Pirgu ca sa treaca drept baiat rau?

Magulit ca il admirasem, nu trebui sa il rog de doua ori ca sa istoriseasca ps|ania
cea din urma a Doamnei Mursa. Fu insa intrerupt de plecarea Ra§elid)ii. Cu pa§i mla-
dio§i, ea se indrepta spre masa noastra ca sa i§i ia mantaua din cuierul vecin. Pirgu
sari sa ajute. Era cum nu se poate mai bine Ra§elica, §i de minune potrivita; trezita
asemanare a femeei cu floarea-o floare neagra de tropice, plina de otrava §i de miere—
de§tepta fara voie, mireasma calda ce se raspandea, ameptor de patima§8, la fiecare
din mi^carile ei. De aproape insa, fara ca frumusefea ei sa i?i piarda din stralucire,
dansa avea ceva raspingator, in ea se simjea, mai mult decSt in alte femei, Eva, straina,
du§mana neinpacata §i vecinica, imprS^tietoare de ispita §i de moarte. Privirea ei lini§tita,
aplecandu-se asupra colfului nostru, avu o scfiparare aspra, ciocnindu-se de a lui Pa$adia.

urma un fel de pngau adus din spate §i cam de§elat, cu ocljii incercanap ?i sti-
clo?i, cu obrajii aprin§i de ro§eata nesanatoasa. O tuse seaca il ct)inuia farS ragaz.
In zambetul cu care i§i lua ramas bun dela Pirgu, fu parca durerea unei desparpri
pentru totdeauna.

— «E Mi?u», ne ?opti Pirgu. «E pe dric, ne lasa. L'a dat gata §i p'asta; doi bar-
bafi in trei, ani, ba§ca de ce-a mai forfecat pe deaiaturi. Halal sfi-i fie, stra§nica muiere,
pe onoarea mea!» $i catre Pa?adia: «Ei $i dumneata ai vrea satearunci, crezi cStepn
me§ii? Spune, sa §tiu, sa-p fac vorba, intra cljiar in vederile mele».

In loc sa raspunda, Pa§adia i?i sorbi paljarul panS la picatura cea din urma.

— „La adicS, dece te-ai codi?" starui Pirgu, »tot ip sunfi coliva. Parca nu §tie
lumea ca demult, numai in miambal ?i in magiun i§t mai sta nadejdea? Te vezi pe
drojdii, cauta sa mori incai fericit"...

59

BCU Cluj

Estimp, o vie mi§care se iscase in tot birtul. Mul^i se sculara dela masa, napustin-
du-se spre ie§ire. Se auzeau trambifari, treceau pompierii. Baiatul care ne slujise, ne
spuse ca nu fusese mai nimic : se aprinsese un co§ langa biserica Curtea-vectye, dar
fusese stins inainte sa soseasca tulumbele. Unii dintre mese fiind stapanii sau ct)iria§ii
caselor din partea locului, fiecare i$i pierduse sarita, la gandul ca s'ar fi putut intinde
§i la el focul, atat de amenintator in acele ulifi stramte, cu cladiri lipite una de alta.

Se descl)ise, vorba despre Curtea<-vecl?e, careia fara biserica cu turla verde ce ii
poarta numele, ii ar fi pierit pana §i amintirea. Cu priceperea-i cunoscuta, Pa§adia ne
in§irS cam tot ce se §tia despre aceie locuin|e ale ved)ilor domnitori. Nimic de seama
pe cat parea. Ca intreg targul, Curtea fusese arsa §i rezidita de numeroase ori §i trebue
s^ fi acoperit o arie intinsa, rama§i|e de temelii boltite gasindu-se in intreaga mat)alaua,
de pilda sub birtul unde ne aflam. Cum fusese Curtea era lesne de incljipuit, semanand
cu manastirile, cu trupuri de cladiri multe pentru a putea sala?lui toata liota §i Jigania
fara intocrnire, fara stil, cu nade, umpluiuri $i carpeli, vrednica sa slujeasca, in urajenia
ei, de decor ticalo§iei unei tagme, stapanitoare plsmadita din toate lepadaturile venetice
§i din bel§ug altoita cu sange Jiganeso

11 intrebai daca nu in nestatornicia domniilor §i in teama de navaliri trebue cautata
pricina ca nu s T a durat §i la noi maref §i trainic ca in flpus? Placerea nobilS de a zidi
nu a lipsit unora din voevozi; Brancoveanu bunioara, ridicase pe intinsele lui mo§ii
Curji bogate. Imi raspunse ca nu; iubirea de frumos fiind unul din privilegiile popoa-
relor de stirpe inalta §i printre acestea nu putea p prenumarat §i al nostru, care nu a
dat civilizajiei nimic. Ii ca?una apoi pe Brancoveanu $i, smulgandu-i cuca domneasdi,
scufa de print al Sjintei-Imparatii, cununa de comite magtiiar $i lanful Sfantului-Hndrei
al Rusiei, in cateva trasuri ni-1 zugravi pe un buliba^a mel)engl)i, vanzator §i slugarnic
— un suflet de rob. C& se molipsise §i dansul de frigurile de a cladi, s£di§i impodobi,
ce au bantuit la puternicii timpului era adevarat, dar dela nenorocitul acesta, care a
domnit atunci cand tumultoasa inflorire a barocului era in toi, ce a ramas? Ce lasS
dupael: stalpii dela Hiirez, pridvorul dela Mogo?oaia, Potlogii, ce?... — §i cu asemenea
marda opacity §i pocaltita indrasnim sa ne mai ]&udam? Rv trebui sa se ispraveasca,
odata pentru totdeauna cu istoriile astea ca, e mai mare ru^inea!

Ie?irea aceasta nu ne surprinse. Pa$adia privind §i judecand cu o neinduplecata
asprime tot ce era romanesc, mergea adesea cu inver^unarea pana la a fi de rea-cre-
dinta. Qra ce mocnea intr'insul neadormita, se involta §i se involbura atunci vajnicS,
uria$a, lncinzandu-1 ca un jaratic, avahtandu-1 ca un talaz. Cum nu i se putea tagadui
nici partea lui de dreptate, g£sii de prisos sa ma ridic ca sa apar acest trecut, vede-
niei caruia pana mea datora o minunata tampla de icoane, ce migalisem in tinerete cu
o induio§are aproape cucernica. Nu fu nici nevoe de oarece Pa§adia, singur, reveni
intru catva asupra severei sale pareri.

— „E ciudat totu^i'S mdrturisi" el, „de$i ca arta le g^sesc mai prejos c^iar decat
amintirea lor istorica, vestigiilor acestea umile nu le pot contesta deosebitul farmec In
fafa celor mai neinsemnate, incl)ipuirea mea prinde aripi, mi simt mi§cat ? mi^cat adanc u .

— „Eu unul te inteleg", ii zisq Pirgu, „pentru ca §i dumneata e§ti o ruina, o ruina
venerabila, nu insa din cele bine pastrate".

Se rase. In felul acesta petreceam noi. Cultul lui Comus ne intrunea, cam de o luna
aproape zilnic, la pranz sau la cina. Dar adevarata placere o aflam in vorba, in taifasul
ce imbrati§a numai lucruri frumoase: calatoriile, artele, literele, istoria — istoria mai ales —
plutind in seninatatea slavilor academice, de unde il prabu^ea in noroi gluma lui Pirgu.
Era intristator cum, in nepregatirea sa, acest vrajma^ al slovei tipsrite rSmanea strain
de ce discuta. In Pantazi insa, Pa$adia intalnise o minte clara, un spirit inarmat §i liber;
un cuvant ma temeam a nu pierde din luminosul lor scljimb de vederi §i de cuno?-
tinfe §i faptul ca imi-au ramas insemnarile ce avesm grija sa iau de ele, ma consola,
daca nu ma §i despagube?te, de toate pierderile de lucruri ce am suferit dela rasboi
incoace.

Or, in acea sear&, zaifetul trebuia sa se sparga de vreme; Pa^adia pleca spre miezul
nop|ii la munte.— »Voi a^tepta cu nerabdare", zise el, J3 ziua intoarcerii ca sa ne reve-
dem, la mine". $icatre Pirgu: „aranjam §i un mic poker, nu e a§a?— mai inveti jocul".

Pe data, Pirgu se incinse de o manie grozava, de care, ca sa se u§ureze, icni pe

60

BCU Cluj

nerasuflate un potop de scarbe, trecand dela injuraturile surugie§ti la ocarile de pre-
cupeaja §i la blestemele de d)ivu|a Hflaram ca inainte de masa, la club, Pa$adia care
il juca pe Pirgu cu du^manie il scuturase, intr'o intalnire uria?a detoate paralele. Pirgu
pierduse douazeci~§i ciaci de poll §i rnai ramasese dator inca atat.

Ca sa il potoleasca, Pantazi il intreba daca are nevoie de bani? Pirgau raspunse
mandru ca nu, ceeace ne mira ctyar dupa ce II vazuram scofand, dintr'un plic un teanc
de sutari. Jucase toata noaptea, intr'o casa particulars la Hrnoteni, drum de fier, §i se
umpluse. Pa§adia ii ceru datoria.

— „Hsta nu!" zise Pirgu.

Pantazi plati, imparfind bac§izuri grase baetilor$i lautarilor. Plecaram. Dar la ie§ire
tr&sura incijisa care il a§tepta pe Pa^adia, in ulicioara ingusta din fata birtului, nu putu
sa mi$te inainte, din pricina unui gbem de oameni care, in rasete §i ^ipete, se rostogoli
pana langa noi. In raijlocul Invalma§elii, urland ca o fiara, o femee se lupta cu trei
vardi^ti fepeni ce abia puteau sa o dovedeasca. Pomenindu-ne cu ea aproape in ^braje,
tuspatru deteram un pas inapoi.

Batrana §i vestejita, cu capul desbrobodit §i numai sdrenje toata, cu un picior des-
culf, ea parea, in turba-i cumplita, cu lafele murdare despletite §i cu octjii plini de s&nge,
o faptura a iadului. Beata raoarta, varsasepe ea §i o trecuse neputinja ceea ce umplea
de o bucurie nebuna droaia de derbedei §i de femei pierdute ce ii faceau alai strigand
Pena! Pena Corcodu§a!

Bagai de seama ea Pantazi tresari deodata §i pali. Dar la vederea noastrii, Cor-
codu§a f u cuprinsa de o furie oarba. Ce ne f u dat sa auzim ar fi facut sS se cutremure
inima cea mai pagana. Pirgu insu§i ramase cu gura cascata.

— „flsculta cu atenjie §i memorizeaza", ii §opti Pa^adia, „ai ocazia sa ifi com-
plectezi educafia de acasa".

Vardi§tii indepartara befiva. Pantazi intrase in vorba cu o fetifS, ce, zambind, i§i
atintise tot timpul asupra acelei triste priveli$ti a nemernicei omene§ti uitatura vioae §i
semeata, intreband-o daca $tia cine era ticaloasa batrana, care acum se trantise in mij-
locul podului, ca ursul, §i nu mai voia sa se scoale.

— „E Psna Corcodu§a", raspunse fetifa. n S'a imbatat iar. Cand e treaza, e cum se
cade, dar daca se ciupe$te, face urat".

Dupa ce ii strecura ceva in mana, Pantazi o mai descusu pe fata. HflarSm cS Pena
traia pe langa Curtea vecl^e, sta la biserica la pangar, facea treaba prin piaja. Indelet-
nicirea ei de capetenie era sa spele morfii- Fusese §i la balamuc mai demuit.

Cu mare casna, vardi?tii isbutisera sa o ridice. Cand se vazu in picioare §i dete iar
cu ocljii de noi, se sbarli din nou, gata sa reia deacapul prietenoasai intampinare, fiind
insa smucita se inneca §i glasul ii se pierdu in bolboroseli.

— „Crailor u , ne mai striga totu^i. „Crai de Curtea vecbe".

Vorbise prin ea Oare altcineva, de altadata—cine §tie ? Dar ca aceasta zicere uitata,
demuit scoasa din intrebuintare, nimic pe lume nu cred sa ii fi putut face lui Pantazi
atatea pl^cere. Ii se luminase fata, nu se mai satura de a o rosti.

— „E intradevar", recunoscu Pa^adia, o asociafie de cuvinte din cele mai fericite;
lasa pe jos «Curtenii calului de spija», cu aceea^i insemnare, din vremea lui Ludovic
al treisprczecelea. Hre ceva ecuestru, mistic Hr fi un minunat titlu pentru o carte 3 *.

— „Nefericita Pena u , murmura Pantazi cu melancolie, dupa un rastimp de tacere,
«sarmana fiinfa, a§i fi crezut eu sa te mai intainesc? De cate nu imi aduci aminte!»

— »Cum, o cuno§ti?" intreba mirat Pirgu.

— „Da, e o istorie veclje; o istorie de dragoste §i nu de toate zilele. Era pe vre-
mea rasboiului din $aptezeci-$i-§apte. Nu cred sa fi pierit inca via amintire ce Ru$ii au
lasat aici femeilor, femeilor de toata teapa. R fost o curata nebunie. Pe rogojina, ca
sub pologul de borbota* ploaia de ruble acoperea lacome Danae. In Bucure§ti, muscalii
aflasera o Capua. Cucoanele nu mai aveau oclji decat pentru ofiterii ru§i. Dar acela
dupa care turbaser& era Leuct)tenberg Beaubarnais, frumosul Serg^ie, nepoful Impara-
tului. Zadarnic insa a^teptara sa ii cada batista. Caci intaraplarea il aruncase, din intaia
noapte, ia bratele unei femei de rand ?i dinbratele acesteia nu s'a mai putut desprinde.
Era o fata de maljala, nu prea tanara, putin carunta la tample, o ?tiam dela balurile
mascate §i dela gradinele de vara. Fermecul acestei fiinte, deobiceiu posaca, mai mult

61

BGU Cluj

ciudata decat frumoasa, ii sta in ocl)i, ni$te ocbi tnari verzi, verzi-tulburi, lSturi-de~pe§te
cum Ie zice romanul, gena|i$i sprancenaji, cu privirea cam ratacita. Sa fi fost aljii nurii
ce t^sura mreaja in care fu prinsa inima ducelui?-se poate; e netagatuit numai ca,
imparta§ita de amandoi deopotriva, o patima^S iubire seaprinse intre floarea de maidan
$i FSt-frutnos in fiinja caruia sg rasfrangeau, intrunite, stralucirile a doua cununii impa-
rate§ti. Ramasese lucru Ijotarat ca, dupa rSsboi, Penasfii§i urmeze domnul §i stapanul in
Rusia. Leucljtenberg s'a dus sa moaraca uncruciat in Balcani. Ii-am insojit trupul panala
Prut. In seara de 19 Octombrie, §aptezeci-§i-$apte, trenul mortuar, cu un vagon present in
paradis-arzator, unde, intre o risipa de f&clii ?i de candele, preo|ii in odajdii §i cavaleri-garzi
in plato§e poleite vegfjeau racla ascunsS sub flori a eroului, atrecut prin Bucure§ti, oprindu-
se numai cateva clipe pentru a primi onorurile Din mul{ime se ridica un \\pat sfa$ietor
§i femee cazu grStnadS. Atiinfeles cine era. Cand s'a de^teptat, a trebuit sa o lege.

„Sunt de atunci treizeci-?i-trei de ani".

Pantazi 191 scutura {igara. Trista istorie a Penei nu ne facu noua mai pujina pla-
cere decat lui neprejuita ei ocani. Pa§adia i§i lua rSmas bun §i se urea in carets.

— „Iepure $i calatorie sprancenatS" ii striga Pirgu.

Hcum, Gorica se impleticea §i ii se incurca limba. Ii irebui oarecare cgsnS ca s3
ne spuie c£ jucase ca un parinte ; riiposatul „Poker", in fiinta n'ar fi jucat mai bine.
„Cu toate astea am intrat mesa", se vaicari el, «am intrat §i nu pot afla mangaiere.
Dar are sa mi-o plateasca, $i scump, caiafa asta b&trana, am sa-1 curate

Se Jinu de capul nostru s£ mergem cu el. ^Haideji Domnilor", ne imbia, „t)aideti,
nu va due eu la rau". II intrebarSm unde?

— „La Rrnoteni", ne raspunse* „adevara|;ii flrnoteni".

Nu pentru intSia oara staruia Pirgu sa ne duca acolo. Ca sa ne scapam de el, ii
fagaduiram sa il insofim oricand altadata, oriunde, numai in acea seara nu. La podul
Mogo$oaiei ne despartirSm, Pirgu luand-o spre po?ta, noi spre Sarindar. Noaptea era
umeda ?i rece, ceata se facea tot mai deasa. Ma gandeam tocmai cum sa ma vad mai
degraba acasa, in pat, cand Pantazi, dupa obiceiul lui, m& ruga sa raman cu el. Mai
era cbip sa mS fmpotrivesc, de b^tarul lui ce nu eram m stare? Caci daca de Pa$adia
aveam evlavie, de Pantazi aveam slabiciune, una porne§te dela cap, cealalta dela inimS
§i oricat s'ar fine cineva, inima trece inaintea capului. Omul acesta ciudat imi fusese
drag §i inainte de a il cunoa$te, intr'insul mi se parea ca gasisem un prieten de cand
lumea §i adesea, mai mult cljiar? un alt eu insu-mi.

(Va urma)

BCU Cluj

PRIMAVARA

DE

ZAHAR1A STANCU

OBOR sveli ?i negru: 'ntaia randunicS
Spre soare primavara ma ridica.
Rasare colfu ierbii-amar $i crud
Te §tiu pe-aici. Raman sS te aud.

RSstoarna ingeri albi peste grading
Qrcioare de mireasma §i luminS.

Un bulgar mic de soare mi-arde 'n piept
R\x inflorit cai$ii. Te a$tept
Ca sa-mi aduci cuvantul tau blajin
$i manile Invoalte flori de crin.

Poteca mea se vrea mai dreapta, nou£,
Cu zari privirea, pleoapa fara roua,
$i inima pe-o paji§te, cu mieL

Au fulgerat pe-aproape porumbei?

Nu, nu! alt pale cu aripele 'n cruce...
$tiu: amintirea nu te mai aduce.

Plesnesc pe-aproape muguri verzi $i moi.
Tristefe, 'n mine mugurii-fi desfoi
$i-fi tremuri crengile pletoase, cre§ti,
$i 'n ramurirea ta ma cutrupe§ti.

Te simf In fiecare madular,
In clopotul din piept ce suna rar
§i in amurgul care o sa vie
Sa-$i scalde 'n ape para viorie.

BCU Cluj

CHELTUIELILE DE INGROPACIUNE

DE

O. CREANGA

V,

ESTER grea a telegramei aduna, intr'o zi, la patul celei stinse, pe tofi copiii?
afarS de fata din Bucure$ti, Margareta.

Fiecare i?i avea plansul sau, felul lui de a jeli dcoscbit de al celorlal|L Qnii jeleau
precis pc mama ce a doua zi, era sa fie inc^isa in pamant; alfii vedeau mai mult
moartea, distrugerea, fapta ei groaznica. Iar una din fete nu mai zarea, nu mai §tia
nimic; durerea i se desprinsese de pricina cea adevarata, ramanand singura, in afara
de infrico?etoarea realitafii ori a amintirilor. Insuflejind zvarcoli§ul micului trup in cu-
prinsul desoranduit al patului, nu mai avea nici o atingere cu evenimentul intamplat,
cu existenta sfar§M. $iroaieIe de lacrimi astupasera totul. Poate djiar aceasta era me-
nirea lor. Oprisera navala din afara a suferinfii, pentru a o absorbi surda in ea insa$i.

Toft dupa primul ropot de plans, cautau sa se uimeasca de ceiace f usese de mult
a$teptai. Maria le povesti cu ocbH ?i vocea inasprite de amaraciune, boala batranei §i
cele din urma clipe ale ei. Le arata pe larg cum o ingrijise, cat a facut $i cat a cljcl-
tuit pentru sSnatatea ei. Opt saptamani zacuse in pat. Cate doctorii, cata osteneala $i
lacrimi §i caji bani la doctor s'au mistuit -numai ea §tia. Dadea mereu sa se Infeleaga
ca necajise destul. Ba ctyar repeta de mai multe ori, ca-$i daduse $i cele din urma eco-
nomii ramase de la barbat, cu bolitul mamei. Datoriea de fiica ?i o facuse. $i cu priso-
sinta inca.

— Rcum e randul vostru! potrivi ea intre §irurile de vorbe, cu care se muncea sa
dovedeasca cat se jertpse pentru cea disparuta.

Ocbii ii erau impaienjeniti ?i astfel nuputea sa vad& ce r£spundeau ct)ipurile celor
Ialfi. Totu^i tScerea lor, parandu-i-se urata, se simji inpinsa sa vorbeasea cat mai
lamurit. Trebuiau sa faca o inmormantare frumoasa. Cat muncise biata mama $i cat
cljinuise pana ce-i vazuse pe tofi mari $i la rosturile lor! Tatalui, Dumnezeu sa-1 ierte,

ii plScusera pana la batranefe petrecerile $i bautura. Ea insa fusese o roaba Cat

se zbatuse ca sa i faca pe tot? oameni! $i slava Domnului, fiecare i$i avea bucata

lui de paine!

Cl}iar fara de toate acestea, trebuiau, cand era vorba de mama, sa faca toate sacri-
ficiile ca s'o petreaca in mod cinstit pana la ultimul loca$. Maria dorea sa fie o solem-
nitate demnS. Erau doar §ase, in afara de dansa. O inmormantare sSracadoasa i-ar face
pe toti de batjocora lumii. $i ca nu vroia sa fie de rasul matjalalei. Ioneasca din fafa;
Dumitreasca, din coif, atata a$teptau. Huisera ci)iar p^na atunci, ca batrana nu avusese
foe in odaie §i lapte deajuns. De-ar fi ?tiut ele ce ingrijire daduse dansa bolnavei, nici
n'ar mai fi indraznit sa-i treaca pe dinainte.

Le in§ir3 apoi cate erau de cumparat ?i cate apucase sa targuiascS ea.

64

BCU Cluj

Tp\\ ascultau tacu^i, vazandu-se napaditi de o noua maljnire, pe langa aceia ce le-o
aduscse telegrarna. Priveau st^ruitor figurile laicerelor de jos §i trimeteau scurte arun-
caturi piezi§e Mariei. Toata aceasta vorbarie lunga, impra^tiata in acelc imprejurari,
cand trupul neinsuflefit al matnei era intre dan§ii, le inasprea durerea. Impunerite,
staruinfele surorii, astfel cum erau aruncate, ii jignea. Cuvintele acestea impiedicau ^e
fiecare s8-?i incordeze suferinfa, manandu-Ie franturile gandurilor de la patul raposatei
spre cele ce le sunau atSt de displScut la auz. Numai Sofita sc zbatea mai departs In
plansul ei nestapanit, fara sa simta cele ce se vorbeau, dupa cum nici nu-§i dadea
seama de ceiace se petrecea intr'adevar, in jural ei.

Cel dint&i ce Jinuse sa-?i dea parerea fu bicisnicul §i gangavul Vasile. Impins de
§u§otelile §i incruntarile sojiei, i§i df)inui limba, mai impiedecata ca deobiceiu, ca sa
arSte ca dan§ii abia putusera sa viaa, ca §i banii de drum ii luasera, dupamulte, anevo-
ioase cautari, in imprumut. Se vaita ca procesul cu cumnatul ii pierdusera, nu numai
ca ramasesera fara casa, dar se ?i indatorasera pana'n gat peniru platirea avocatului.

— Cu dragS inima am da — intSri Ruxanda, strambandu-$i fa|a intr'o incl)ipuita

suferinfa. Mama lui a fost §i mama mea Slava Domnului, nici odata nu m'am

certat cu biata soacrS! Dumnezeu s'o ierte!

Glasul frant de plans, cauta sa dovedeasca ceiace i se parea ca nu este crezut.

— flsemenea discutii sunt nedemne pentru momentul prin care trecem! curma
sentenjios locotenentul Ionel, scljimbul gl)impos de cuvinte ce se legase intre cele doua
cutnnate.

EI era gata sa-§i faca cea mai sfanta datorie. Si o dovedi repede. Pleca, farii sa
se mai socoteasca, la preot, la serviciul pompelor funebre.

E§irea lui t)ot8rata paru ca limpeze§te aerul. Vorba se mai urma, in §papta la
bucatarie, in jurul tablalei pe care se a§eza coliva. Tinea, printre lacrimi, osandea
firea josnica a Ruxandei, potrivind cu degetul o floare vapsita a colivei, se grozavea
ca Margareta nu venea nici la fnmormantarea mamei, iar, pealocurea, se plangea de
zgarcenia barbatului. Se jelui ca traia numai in certe cu dansul ?i facu sa se infeleaga
ca n'aveau ce a§tepta de la ea.

Pe ici pe colo, pe unde se intalneau, fra^ii i§i mai desprindeau gandul cate pn\in
de la suferinfa imediata; comunicandu-§i unul altuiacate-un amanunt nou din viaja lor.
Fiecare, ins&, simfea un fel de stanjenire, gasind ca imprejurariledin traiul celuilalt iiinte-
resa mult mai pu|in decat trecut, cand se intalnisera. Numai Sofita ramanea cutremu-
rata de ultimele sugljituri de plans. Nimeni nu putea s'o mai lini^teasca.

Inserarea ii aduna iara§i pe to|i in camera celei moarte. Se sim^eau acum toropiji
de oboseala §i de durere, apasaji de groaza noptii de privegljiu, ce avea sa inceapa.
Rcest sentiment de comunS istovire, ii strangea pe tofi in firele legaturii de mult timp
destramate.

Toate erau in randuiala. Trupul neinsufletit era pregatit, a§ezat in sicriul acoperit
cu voalul alb. Numai fa|a vestejita ii era descoperita, intre cele doua lumanari, privi-
rilor ce nu erau parca in stare sa prinda deacolo ceiace ar fi trebuit umbr^ intuneca
aceasta figura, $i umbra parea a fi mai mult cea|a nerabdatoarei a§teptari a ceiace era
sS urmeze, decat amaraciunea clipei de pe urma, ing^ejata in trasuri.

Lini$tea aceasta grea era intrerupta de adusul liicrurilor pentru solemnitatea de a
doua zi. Croitoreasa, care imbracase pe raposata, t»otarase isa piece d)iar in acea seara
la o sora a ei de la fara ca sa-i boteze un copil $i veni cu rugamintea sa i se pk-
teasca pe data* Fiindca locotenentul pgrea ca ajipise, tot Miljaiu, care descl?isese inca
de multe ori pana atunci punga, trebui sa aci)ite fetei cat i se cuvenea. La socoteala
prezentata, veterinarul protesta cu asprime:

— Domni§oara, §i dumneata pe semne caufi sa profifi de imprejurarile triste prin
care trecem! E prea mult! Prea incarcat! Tofi cauta acum sa ne speculeze!

La auzul acestor vorbe rastite, Sof^a, ce-?i macinase de catva timp cele din urma
zvacniri ale plansului, spre uimirea tuturor ce-o ?tiau absenta la toate cate se intam-
plau in odaie? se ridica dintr'o saritura de pe pat, i$i smulse po?eta dintr'un cui, intin-
zand repede croitoresei banii ceruti.

Dupfi plecarea acesteia, Miljai mustra manios pe sora care-1 atinsese cu acest gdst
insultator. In locul Sopfei care-?i reincepu ostenita pl&nsul ii raspunse Maria indSrjita

65

BCU Cluj

de felul cum se tocmea Mitiai, cand era vorba de inmormantarea mamei. Cel putin de
ocl)ii lumei sccuvenea s3-§i ascunda aceasta scI)ivirnisealii!Rvea sa §tietot ora§ul acum
cu cc suflet i§i ingropau $tefane§tii maica. Domni§oara Marcella era cinstita $i modesta;
ii lucra ei dc §ase ani... O $tia bine, nu ar p cerut tin ban mai mult decat merita... $i
el nu gasise ceva mai bun de facut, decat sS-i arunce aceste cuvinte ofensaioare!

— Da, da, are dreptate, se ridica §i Tinea, cu vocea ei subfire $i precipitata, are
s£ se $tie in tot ora§ul ca ne scumpim dela cea din urma imbracaminte a sarmanei
mame. E frumos asta?

— Dumneata n'ai cuvantul! riposta rastit, celalat. Dupa ce-ai §i:ers-o frumos la bu-
xratarie ori de cate ori a fost vorba de vre-o plata, mai gase$ti cu cale sa critici pe atlfii !
$tii Dumneata c&t am dat eu ast&zi?

— fluzi Dumneata! se minuna, incruci§andu-§i manile !a piept, Maria.

— ...Nu ca mi-ar parea rau pentru ce-am dat... dar de ce sa zvarl banii fara nici-o
socotinja? Rm §ase copiii... $i top ticalo^ii sunt gata sa te talt)areasca cu asemenea

' bcazif... -A$a dar, ptndca am fost lovi^i de-o moarte, sa platim la top cu octyi incbi§i?—

— Inima de piatra! Inca de copil ai avut-o! ii arunca scarbita Tinea.

Cel cu inima de piatrS, cauta s'o inpereze din nou, ceiace aduse amestecul intaratat
al barbatului. Dela vorbele acestuia, privind cu du§manie la top, focul se intinse cu re-
peziciune in toata odaia. §i slabul Vasile $i patima^a Sofifa, in dorinfa potolirii, arun-
cara fninturi de vorbe aprinzatoare spre vartejul certei, deasupra careia se auzea racnetul
gatuit al Victoriei, care-?i pierduse cumpatul, vazandu-$i sotul batjocorit, dupace susp-
nuse toata groaza cljeltuelilor de pana atunci ale fnmormSntarii.

— Dar de ce numai noi sa fim apSsap? Mama nu 1-a avut numai pe Mtyai... $i
Inca sa ni se impuie o inmormantare luxoasa!

Printre strigatele ameninjatoare ale cumnatelor, locotenentul cauta staruitor fmpaciuirea.

— E demn asta pentru noi?

— Taci $i Dumneata, ca ai f&cut numai parade de vorba ! Hi comandat pe mani
clasa doua, ca s'o plateascS tot barbatul meu!

— Pe mama-ta s'o duci cu clasa a treia!

Moarta, pe care nu o mai vedea §i nu o mai banuia nimeni, trezita par'ca de sgo-
motul asurzitor din greul somn, incerca, fara sa izbuteasca, a-§i face loc in cearta, sa
arflte, ca $i alte d3p, cu greutatea cuvantului ei, de partea cui era dreptatea $i intr'acui
nedreptatea. $i dacS era posomorSta $i cu od)ii ind)i$i, se datora parca numai faptului
ca nu-i mai cinsteau batraneja, n'o lasau sa vorbeasqa, pentruca nimeni nu vroia s'o
mai asculte.

Venirea preotului facu sa se stinga dintr'odata vijelia sfezii, impra§tiindu-i in jurul
sicriului. Hcolo ins& numai capva gasira, izbucnind in lacrami, pe mama; ceilalp conli-
nuarS, in timpul cititului din cartea sfanta, sa vada vrSjma?ia de care fiecare se vedea
atfns, declamSndu-?i in gand restul ap^rarii.

R doua zi dimineaja, sosirea Margaretei fu primita de toj:i cu priviri piezi§e. Fratii
i§i intorceau incruntati ocl)ii dela dansa, nu voiau sa ?tie ca aceasta fata a Bucure§tiului
de noapte, e sora lor. Cumnatele insa ii cercetau iscoditoare trupul, imbracamintea-i neagra
dar decoltata $i toate mi§carile. Simteau $i interes §i scarba, pentru aceasta existenta.

Izbucnirea de pl^ns $i ingenunct)ierea ei lSnga cosciug, fu studiata cu asprime de
pecare. Putea sa planga astfel? Ii venea intr'adevar sa ingenunct)e §i sa se roage?
Simtea ea intr'adevar durere? Putea sa mai simta?

■ — MamSi mama, cum te-ai dus... fara sa vin sa-Ji vorbesc... fara sa ma ier|i!

In timp ce pe Sop|a aceste cuvinte sfa$iate, o aruncara in spasmurile plansului ei
zgomotos, Tinea ?i Maria aruncau ura din ocljii intuneco^i, celei ce pangarea cuvantul
sfdnt de mama. Plangerea acesteia §i izbucnirea puternica a celeilalte, le umezeau 51 lor
odjii, cSutau insa sa se opreasc£ r parandu-li-se ca dreptul lor de suferinta era uzurpat
de aceia ce le fScuse neamul de batjocora.

Tot cele douS osanditoare sarira revoltate cand Margareta, in lipsa lui Miijai, se
apucfi sa piateasca pitarului ce adusese eolaeii $i panile pentru saraci §i covrigii pentru
copii. Tocmai pomenile sa pe facute din banii ca§tigap in acel d)ip? Intr'astfel aduse,
erau sa pe ele oare primite de mama ce nu voise toata viata sS mai auda de fata fu-

66

$ BCU Cluj

gitS; puteau oarc sS pe primite de ingerii cerului ce se spaimantau dc toata urafenia
pacatului?

Fiindca era lume straina nu voira sa faca vorba mulia, o cljemara numai deopartc
$i-i spusera ca obiceiul cerea ca pomenile sa fie date numai de barbati- In urma insa,
o rugara scurt sa nta se mai amestece in treburile inmormantarei, fara sa-i explice catu$i
de pu#n aceasta din urma dorin^ a lor. Drept raspuns? fata facu un batjocoritor §i in
acela? timp amenihfator „a§a" ? retr^gandu-se in urma intr'un fund de odaie, unde i§i
varsa in lacrimi o neogoita amaraciune. Dar anume de ce plangea, nu-§i dadea seama. Pe
mama din sicriu, jignirea surorilQr, marea umilinfa a tuturor palmuindu-i obrazul acum
mai mult decat oricand? Poate toate acestea la un loc, poate nici una din ele... Viata ei?

In drumul spre cimitir, o impinsera la coada convoiului, dupa fraji. Nimeni nu se
gasea sa-i sprijine braful. Nu putea plange. Se silea in zadar, parca toata jalea fusese
incljisa in vaetele galagioase ale celorlalti. Nimeni nu credea cS sufere, nici nu-i ingaduia.

Din ce sentiment anume Margareta finu sa impra§tie o sumedenie de bani celor ce
a^teptau pomeni in jurul mormantului ce se astupa, ea ins2§i nu-?idadu seama. Cu atata
grabs i§i de§erta po§eta, incat s'ar fi parut cS era ijotaratS sa se desfaca repede de tot
ce avea. Se indesa, dupa terminarea slujbei, sa plateasca preotului, cantorilor §i oame-
nilor dela dric Tofi ace§tia ramasera foarte multumifi de darnicia „domni§oarei dela Bu-
cure§ti".

Cele doua surori mai mari insa scra§neau de furie, $optindu-?i intr'una sentinfa :
Neru?inata ! Nu vor uita ele o viafa intreagfc cum s'a facut aceasta ingropaciune.

Dar adevarat e ca nimeni, nu mai plati pomenile ?i slujba preotului, cantorilor §i
oamenilor dela dric, odata ce fusesera plati|i, de neru?inata de la Bucure?ti.

In tot timpul drumului dela |intirim indarat, fura napadite de-un plans mai amar
decat eel dela inceput. Felul cum a fost dusa la locuinta de veci, ceace le daduse lu-
mina ziiei, nu se mai putea niciodata repara. Durerea aceasta era mai cople?itoare decat
rama^itile celeilalte.

— Nu ma a$teptam eu, care am facut^atata pentru mama : — spuse cu amaraciune
Maria in mijlocul mesei unde toti, afarajde Margareta care plecase, imbucau absorbiji
de tristeta ceasului — nu ma a?teptam, ca inmormantarea s'o \\z aproape toata, neno-
rocita aceia dela Bucure?ti!

Mit)ai, la care se oprira odjii acuzatoarei, istovit, se lupta cu restul din farfurie ei
tacu. Nimeni nu vroi sa mai raspunda. De ce sa se maiintepe? Peste cateva ore erau
s& se desparta §i cine $tie pentru cat timp... Fiecare i§i avea deacum grijile §i socotelile
lui; numai ale lui.

La mormantul moartei, vantul sufla in candela ?i o stinse.

Ml

]l

; 1

i j i:

1 ' (

s

a

@

BCU Cluj

IOAN SE SFA§IE IN PUSTIE

DE

LUCIAN BLAG A

FAcATORULE de pe§teri, de oatneni $i sfinc$i,

unde e?ti Elobjm?

Liimea din manile tale-a sburat

ca porumbul lui Noe,

tu poate $i^ astazi o mai a§tepfi

Unde e?ti Elobim?

tlmbiam tulburafi §i fara de voie,

printre puterile nopfii te iscodim,

sarutam in pulbere steaua de subt caicaie

?i 'ntrebam de tine Elohim.

Vantul fara de somn il oprim

§i te'ncercam cu narile

Elohim!

Rnimale straine prin spajii oprim

§i le 'ntrebam de tine Elobim.

Pan3 !n cele din urma margini privitri—

noi spnfii, rioi apele,

noi taiharii; noi pietrele, -

drumul intbarcerii nu-1 mai $tim

Elohim, Elobim!

68

BCU Cluj

S M N

NoflPTE intreaga. Danjuiesc stele in iarba.

Se retrag in pSdure §i pe?teri potecile.

Gornicul nu mai vorbe$te,

bul)e sure s'a^eaza ca urne pe brazi.

In intunericul fara de martori

se lini§tesc pSsari, sange, Jara

$i aventuri in cari ve$nic recazi.

DSinuie un suflet in adieri

fara azi

fara ieri.

Cu svonuri surde prin arbori

se ridica veacuri perbinfi.

fn somn sangele meu ca un val

se trage din mine

inapoi in parinti.

Was?^

BCU Cluj

SF. FRANCISC $1 ARTA VREMII SALE

DE

ALEXANDRU MARCU

OE impliaesc anul acesta §apte veacuri dcla trecerea dintre vii, a celui mai popular
dintre spnfii lutnii catolice.

Vad alaiul smcrit al norodului indrepiandu~se in palcuri dese, catre coasta abrupta,
pe care sclipe§te in soarele clar al Umbriei verzi, uria$ul monument funerar al Sfantului.

Cetatea assisana se va trezi din adormirea ei medievala, va r^suna de glasurile impes-
trifate ale pelerinilor adu§i de evlavie din cele patru zari. Va forfoti de lume Santa Maria
degli Angelh in vreme ce bisericuja PorziuncoleU pe care o adaposte§te sub boltile ei
uria$e, se va strange, spoasa, in umilinta ei salbatica ?i primitiva; vor zbura ciodirliile
din lanurile imbel$ugate de rod care strajuesc calea prafuita ce urea, piezi§, pSnS sub
cetate; vor amuji $i greerii in scorbura maslinilor batrani; se vor ingtjesui de lume
streina gangurile ce imprejmuesc privdorul marei Brazilici; vorincremeni spntfi lui Giotto
§i lui Cavallini, in negura lor, la miile de oclji ce se vor perinda, evlavio?i ori profana-
tori, pe dinainte-le; va tresari stanca in care moa?tele Sfantului se odfynesc in cripta de
jos; se vor apleca fruntile prin incaperile joase ale scljitului dela San Damiano, se va
trage la o parte umbra istovita a Spntei Clara, ascunsa intr'un ungljer al grddinifei
de sus.

Praznuirea acestui centenar nu poate ramane limitata la insemnatatea unui eveni-
ment In lumea catolica, de oarece invafatura Sf. Francisc a avut mare inriurire §i asupra
artelor, asupra literaturii italiene catre sfar$itul Veacului-de-Mijloc Iar aceasta inriurire
se leaga tocmai de acea Rena$tere a literilpr §i artelor care, pind §i nimanand italianS,
a scbimbat infati?area culturii §i artei din intreaga Europa, deosebindu-se dela inceput
prin caracterul ei de universalitate. lata dc ce socotesc bine a ma ocupa de acest cente-
nar al Sf. Francisc, care — de altfel — a format in ultimul timp obiect de preocupare pentru
mulji din literati no^tri. Faptul acesta ma opre§te de-a repeta aci lucrurile destul de cu-
noscute cu privire la viaja ori la doctrina „Sarilcutu]ui din flssisi". In scljimb mi se pare
mai pu{in studiata (cl}iar $i in patria sa), problema legaturilor dintre doctrina franciscana
$i artja contimporana ei. De aceasta problema mS voiu ocupa a§a dar in cele ce urmeaza.

Nedeosebindu-se, la prima vedere, de ascetismul medieval, doctrina Sf. Francisc are
la baza cea mai infrigurata credinta in Dumnezeire, grija de mantuirea sufletului de pacat,
pSrasirea deci a tot ce este lumesc §i vremelnic, indragirea Spntei Sariiciiintru Domnul,
supunerea cea mai umilitoare §i atingerea idealului de desavar^ire morala prin pocainta.

Profund mistica, aceasta doctrina se manifests practic prin eel mai nemilos disprej
fa|a de trupul IjSrazit macerafiei prin scorburi, datatoare de extaz Din acest punct de

70

BCU Cluj

vedere Francisc se dovede$te a fi ramas un pu spiritual al tfiisticilor medievali; astfel
ca ne apare dela inceput in contradicjie cu cealalta doctrina pe care a propov3duit-o
nil mai putin: doctrina bunata{ii, a iubirii alinatoare §i mantuitoare. fttata numai c3 as-
cetismul medieval ramane in umbra, pus alaturi cu aceasta de-a dpua doctrina; repre-
zinta, e drept, o tradifie prea legata de Cre$tinismul medieval ca sa poata fi iniaturata,
dar nu indestul de Ijotaratoate pentru Francisc, cand s'a incljegat in mintea sa noul
crez mantuitor al lumii. Mistica italiana a sec XQI-lea cunoa§te alte exemple (mS gan-
desc mai ales la Jacopone da Todi, de§i tot un franciscan), din care s8 se vada cfi mace-
rafia, gandui mortii §i groaza Judecafii de apoi, n'au cotropit mintea lui Francisc in
masura in care a infrigurat sufletul altor mistici din vremea aceea.

De acest lucru trebue, desigur, sa se fina seama cand este sa vedem in Sf. Francisc
un innovator in ale artel

Fire contemplative calma, adanc infelegatoare a sujletului omenesc, acest mistic
ramane departe de patima framantata, de exaltarea tragica a Flagelanfilor unui Ranieri
FasanU ori de salbaticia cruda a analjorejilor care umpleau vagaunile Hpeninilor din
Uiiibria ori din Hbruzzi. Cu toate ca ?i el — baiatul negufatorului Bernardone din Hssisi —
§i-a imparfit averea la saraci* a imbracat ciliciul de §iac, incins cu funia umilintei, §i a
proslavit Saracia cea mai desavar§ita a trupului.

„Divinul plagiator al lui Isus" a fost nevinovat, serapc, ca ingerii din icoanele lui
Fra Angelico, bun cu bunii, bun cu raii, prieten al vrabiilor, prieten cu salbaticiunile
din codrii Ooibriei. N'a prigonit, n'a blestemat, a §tiut sa ierte, a dojenit cu gandui tot-
deauna curat. Venit pe lume sa readuca biserica lui Cristos pe calea dreapta din care
se abatuse cu trecerea veacurilor, cu framantarile politice din Evul-Mediu de care Pa-
palitatea nu §tiuse a se feri, Francisc nu s'a departat o clipa de litera Evangl)eliei, in-
jeleasa de el in ceeace este insS mai omenesc in aceasta Carte a Car|ilor. In timp ce
alji mistici pusesera in circulate formula unei Dumnezeiri apocaliptice, gasita in Vecfciul
Testament, stradania lui a stat in a arata credincio§ilor ca Dumnezeu nu poate p decM
Tatal bun §i iubitor al tuturor fapturilor Sale, Insupefite §i neinsupefite. Iar aceasta con-
cept, a avut o binefacatoare inriurire asupra omului in general, asupra artistului in
special, intrucat a promovat acel panieism §i acel simt al realitatii inconjuratoare, care
va scl)imba din temelii gandui despre arta al me$terilor $i carturarilor italieni, spre a
da putinfa unui Giotto sa inlature tradijia rigidita{ii bizantine, unui Dante, sa innalfe din
abstracjia moarta a sirnbolurilor medievale acel mare| poem de realitaji supete?ti care
esie „Divina Commedia". , ,

Marea izbanda franciscana sta in gandui §i vointa de-a propovadui infrSfirea, in-
tr'o vreme de tragica dezbinare, de-a vorbi in numele celui mai curat altruism, intr'o
vreme de exclusivism §i de materialism, ca aceea de la sfar§itul Veacului-de-Mijloc in
Italia.

©e Dumnezeu nu se teme Sfantul—caci pentru el Dumnezeu nu este Fiinfa biblica,
spre care s& ridice glasul cu prometeicele apostrofe din Cartea lui lov. Nu se teme de
lad, nu se teme de Moartea pe care o socote§te „sora" mai mare; nu se teme de
oarece Sf. Francisc iube§te: pe Dumnezeu, pe Isus, Fecioara, Omenirea, Iadul, Moartea.
Iube§te totul cu o iubire senina, calma, lipsita de erotismul §i voluptatea senzualfi a al-
tor mistici din timpul acela.

Francisc din Hssisi a fost poet— nu numai ca suflet §i indrumare — ci in adevaratul
injeles al cuvantului.

Nu ma gandesc la / Fiorettu Rceasta legendara biografie Ijagiografica a „Saracu-
tului", plina de legende poetice, a fost de fapt compilata ori tradusS din Iatine?te, de un
calug^r franciscan, tarziu— pe la 1350. Ma gandesc ins£ la acele „laude a instate de
Francisc intru gloria lui Dumnezeu §i a tuturor faptuirilor Sale; la acele Laades crea-
turarum, pline de eel mai avantat misticism panteistic; la acel Cdntec al Soafelui, in
care curajenia gandului de infrafire universale se intalne?te cu ingenuitatea folklorici a
viersului popular :

Laudat fii> Stapane al meu, cu toate fapturile tale,
in deosebi cu fratele Soare,

71

BCU Cluj

pe care, noiifl;;:nf-l:apfinzi:ziua;; . |.- ;.
ca e mandru*§i scHpitor cu marc strSlucirc ; ; I r
de Tine n€.vorbe§teelj-Prea Innaltc!
Laudat fiivSt^piane al meu,pentrusora Luna §1 pentru Stele;
pc cer Ie-ai -fficu't luminoase §i scumpe §i martdre... ■»

LaiJtdat pe §i pamantul, cu ciripit de vrabii, cu fo$net dfe pSduri, cu infiorare dc
flori in cranguri. : ■. \ f

Suflet atata de in. stare de-a poetiza aspectele naturii neinsupefite, initiator al unei
doctrine prin depaijie sentimentala §i lirica, Francisc ar^p trebuit <p'rin definite s5 pro-
moveze §i sa trarisforme fundamental arta timpului s8u. Dar a^a a fost in realitate? $i
In ce fel? - :

Francisc n'a avut 1 preocupari . literare propria zise- Nu piitea s§ :Ie aiba. CSci pe
vremea cand s% p iyit in acest supet astfel dfe veleita^ pbezia italiana aproape nu se
inpripase incii, stanjenita de tirania tradifiei latine§ti , pe de alta parte, fnceputurile
poeziei italiene, foarte nesigure peja 1200, eraii cu totul robite rapnatei maniere pro-
venfal^ astfel c3 nu se potriveau cu simplitatea $i cu urniHn|a w Saracufului a . fltunci
cand i$i va p simpt sufletul prea plin die poezie,< Francisc se vap servit de vesmSntul
versului latin ori francez (se pare ca dicta unui calugSr din tin, in dipe de extaz mis-
tie), de oarece slabele incercSri de poe2ie ; vulgara italiana, nii-i puteau servi de imbold.
LJnui rt Ritm Gasinez", stahgaciildr unub Palecchto ori ale unui Ugo dt Perso, scrise in
italiana, li se opunea seria de dpere scrise de autbri italieni, dar in latfrie$te, in frunte
cu Boefia, Grigore eel 'Mare ori Paul DiaconuL\ >•" - ■"•■* »•

In lumeasca lui , tinere{e, baiatul instaritului postavar din Hssisi, va p avut prilejul
sa inveje latine$te, sa fa cuno§tinta de sensuala lirica provensala $| He toata literatura
franceia a timpului, cSci in lipsa unei timpuriHiteraturi na^ionale, Italia s'a desfdtat in
cantfirt de trubaduri venifi de peste R\ph pana tarziu, pe vfetnea Imparatului Frederic
al 11-lea §i cl)iar mai incolo. \ ' • l

Odata converlit, Francisc innabu^i in suflet orice ecou al acestei poezii de iubire,
lumeasca Poeziei de servila imitate pro vensala, sensuala, complicate $i artificioasa —
a$a cum se facea la curteai lui Frederic din Sicilia, — Francisc i-a opus;atunci o poezie
primitiva, sincera, naiva, izvorlta dintr'un plus sufletesc, in apropriefea nemijlocita de
naturS — o\ poezie personala, inviesmantata intr'un vers simplu, rustic, nesigur. §i a§a,
Francisc va fi fost poet, numai pentruca a iubit prea mult natura. R iubit §i a cSntat
lanurile^ viile, izvoarele, gradinile, focul, v^ntul — ca sa Ic roage sa se pastreze curate ?
sa faca cinste Dumezeirii din care au purees. R iubit §i a cantat InfrSfirea universala
prin taina inisticei iubiri acest Francisc care, pelerin al pamantulul, dSdea la oparte
ramele din drum sa nu fie striyite de trec^tori, scapa mieii de moarte^ statea de vorba
cu pasanle §i cu izvoarele, in aceea§i?Italie care— atunci — induracruzimiie neincl)ipuite
ale unui Ezelino, privea osanda unui Ugolino ori mScelul Vesprelor Siciliene.

ftstfel a ajuns poet Sf. Francisc: in cljip spontan, incon?tient, ca poporul. De
nliteratiirfi* s'a ferit in sc^imb ca de-o ispititoare de?ertaciune, caci de?ertaciune ispi-
titoare era pdezia prof ana de-atunci.

Nu mai pufin protivnic s'a aratat Sfantul gandului de-a se zidi iaca§uri^de inct)i-
naciune prea impodobite de arta me$terilor zugravi. „Fratele Francisc, umil rob al Dom-
nului. n'a cautat sa se incojoare de Frumos. Nimic lumesc in preajma SSrScutului din
Hssisi! Cbilia lui §i a , 5 fratilor" s8i, a voit sS fie zidita din bolovaui de piatrS, din crengi
$i stuf, acoperita cu paie, lipita cu lut" (Kdolfo Venturi).

Dispretuind arta §i podoabele, ?i-a indemnat discipolii sa lucreze atat doar cSt le
trebuia sa'?i poata duce zilele. S'a impotrivit cu inver§unare oridecate ori i se daruiau
biserici, averi $i ranguri, pentru cei din Ordinul sau.

Ne-am- deprins sS-i atribuimSfantului Francisc un suflet blajin in orice imprejurare,
nefiresc pentru timpurile in care s'a aratat §i areactionat UrmStoarea marturie a unui
cronicar contimporan ne desminte insa, §i ne arata totddata pornirea sa in potriva exte-
riorizarii evlaviei prin mijlocirea operilor de arta.

„Fratele Francisc nu voia manastiri pentru calugfirii sai. Trecand odata prin Bologna,
auzi ca se ridicase un laca? pentru ei; §i numai cSt auzi ca lSca^ulni aceluia i se zicea

72

BCU Cluj

«casa frafitorvse intoarse din diruhl, plcfca din \0rfc$'§i po'riibti rispicat ''tuturdr frands-
canilor s3 parSseasca degraba Idcul, ferindu-se in ruptul capului,; s3 se mai adSposlcasca
acolo". " , , J:

Ceva mai tarziu, carmuitorii ora$elului sau natal; din devotament pentru SfSnt, ii
zidiser& cu ct>eltuiala lor, In lipsa sa, un Iaca$ in care sa se pdi^neakdj. Dar intorcindu-
se in flssisi, Francisc sc sui pc acoperi^ul biseficufei §| ^spuse frafilor sa sc suie dupa
cl; apoi, cu totii dc-a valma, prinsera sa arurice jos olanclc cu' care era acoperitS casa
aceea, av^nd de gand s'o darainc p3na in temelie^, dc nu s'ar fi impotriyit cei cu durcrc
dc cljeltuiala facuta.

lata dece, sporindu-i adepfii §i avand nevoie dc scljituri jientru ei» Francisc prlmi
in dar mai multe biserici din ftssisi $i imprejurimi, insS alese pe cele mai umilj? $i mai
neingrijite. Cei cc-a v&zut Porziuncola, ?§i poate da seama c3 erau mai mult ni§te : cQlibe.i

flccst gand dc a Jine picpt infloririi artistice, Ta stapanit pc Francisc toata A/lafa.
In testamentul sau a lSsat scris cu limbS de moarte: «Fereasca-se fra{0 mei ca nu care-*
cum-va biscricile §i aidaposturile §i toaie acele Iaca§uri cc„ pentru ci s'ar zidi> sS^lc
prirneasca daca n'ar fi a§a pfecum cere Sfanta Sanfcie; iar in clc sS fie gazduiti yre-
melnic, ca drumetii streini-., , ,

Estc un gand dc razvratire in potriva furiei cu care Italia acelui veac caufa sa
inflorcasca prin opere dc arta, scapand de sub tir&nia tipicului bizantin §i a ascetisiliului
medieval. Iar noi am vaztit cUm, dogmatic, Francis^ cerea l meh|irierea acestui asceti^m;
de aci contrastul dintre el $i nazuintele lumii profane.

Sa bagam totu§i bine de seama. Caci in afara de ceeace susfinea din punct de
vedere dogmatic, mi?carea franciscana, propovaduind apropierea nemijlocita de natura
§i de tainele creafiunii, a rcinprospatat arta plasties $i a dat un nebSnuit imbold literalurii,
trezind toctnai acel simt al realului 5* al observafiei directe care caracterizeaza ar!a lui
Giotto §i a lui Dante Hligljieri.

Kcestea ramaneau insa bunuri castigate de lumea laicilor, de pc urma mi§carii
franciscane. CSlugarii, Zelo§ii mai cu seama, aveau sa se fereasca de orice abatere dc la
aceasta r&spicata porunca a Sfantului lor, pe care totu§i mi to|i au talmficit'o §i au res-
pectat'o la feh Hu fost unii dintre urma§i cari s'au dovedit mai slabi §i au cSutat s& fina
seama de progresele culturale ^t artistice,infaptuite fulger&tor dc socictatca laica a Italiei
din sec. al XlH-lea. Dc aci dezbinarea care frSmanta pana azi mareafamilic franciscana,
desparfirea ci in doua tabere, lupta dintre franciscanii Spiriiuali§ti §i Conventaalu

* .->■■..

* ''* .

Mormantul Sf. Francisc este d biserica—Bazilica din flssisi— unul din cclc maifru-
moase temple ale Cre§tin2tatii.

Catc-va zile dupa ce muri, moa^tele i-au fost luate.de cafi-va calug&ri crcdincio§i,
ascunse ca s§ nu fie furate dc admiratorii fanatici. Frajii Gonvcntuali, in fruntc cu
Elia (dc mescrie me?ter zidar), s T au gandit atunci s3 tndl(e o bisericS bine intfiritfi, de-a-
supra standi in care sSpasera mormantul. FarS preget, au inccput zidirca Bazilicei in-
ferioare dc azi, ale carei planuri erau gata incS din 1228, doi ani dupa moartca SfSn
tului. Hccstui plan— prea maret ?i ncfranciscan-i s ? au impotrivit cu indSrjirc ccilalti
frati, Zelo§it Luptelc adesca sangcroasc care s'au dat atunci in prcajma mormantului,
simbolizeaza pcntru noi ciocnirca eclor doua mentality antagonistc, iar pcntru SfSntul
iubirii ?i al infrajirii omene^ti, cpilogul ccl mai dramatic al straduin^clor sale.

Dar Bazilica s'a inai|at, intr'un timp uimitor dc scurt, cu bani adunatf dc misio-
narii franciscani din toate colturile pamantului, afirmand a tot putcrnicia artci asupra
uscSciunii ascetismului medieval anacronic

S'a in&tat uria§a, bogata in icoanc aurite ?i in podoabe. R ramas in cci dintai
§asc ani cu zidurile albe pe dinSuntru, sa sc potolcasca mSnia Zclo?ilor. Dar in 1236
lucra acolo, la afrcscurile intcrioare, mc$tcrul Giunta din Pisa, pcntru ca sS 1 urmczc
indata cei mai mari arti?ti ai timpului : Cimabue, Cavallim, §i Giotto §i Simone Martini
Hrta lor, izvorita incon§tient, irnprospatata de mi§carca franciscana, §tergca urmcle as-
cetismului din doctrina Sf. Francisc, ii ascundea moa§tele sub rcvarsarca aceca de bo-
gfi|ii, dc podoabe §i dc zugrSvcli poleitc dup'S modclul artci din apropiata SienS. Nici
o voinfa omencascS nu putca fine piept acestei rcvSrsSri dc artfi noufl, pe care o

73

BCU Gluj

insuflefea tocmai dut)ul JnyiorStor al invafaturii lui Francisc. In potriva gandului sau
dar ruptfi din sufletul sSu. NeputSnd vorbi deo arts $i de o literatura franciscana.
putem totu$i vorbi dc-o arta $i de o literatura adanc influenfata de aceasta mi§care
spiritualists, care a luminat sufletul Italiei catre sf&r$itul Veacului-de Mijloc

„Ca $i cum le ar fi fost cu neputinja sa se apropie nepedepsiji de mormantul mi-
raculos — observa de mult romanistul Ozanam— me^terii cbemaji sa-1 impodobeasca cu
afrescurile lor, s'au sim^it coprin^i de un du\) riou: au inceput sa conceapa un ideal
artistic mai pur, mai vioiu decat acela din stravectyle tipicuri bizantine, care cunoscu-
serS tirnpurile lor de glorie dar care, dupa opt sute de ani, paleau vazand cu ocljii.
Bazilica din Hssisi deveni cu cljipul acesta leaganul unei Rena$teri, ale carci progrese
ie-a tr^it pe toate, din plin. flcolo se departarS, treptaHreptat, me§teri ca Guido da
Siena ori Giunta da Pisa, de modelele lor grece$ti, a caror uscaciune au indulcit o, a
caror incremenire au insuflefit-o. Cimabue veni pe urma lor, ?i dupa el, Giotto... Numai
acolo ifi dai seama c£ Sfantul Francisc este adevaratul maestru al $coalei din Assisi ;
numai acolo simji cata cfildura §i vigoare i-a insuflat el. Infelegi in fine c& de-acolo a
ie?it Giotto, pregatit s£ fnceapa acel apostolat care-1 fScu sa colinde intreaga Italie,
las&nd in urmS-i ucenici cu sutele §i care Indrumara astfel Italia toata spre acea vocafie
nou&, care o va consacra nemuritoare in destinele artei moderne... In urttia acestor
me§teri iscusiti, al cflrui alai l'am vazut trecandu ne prin fa|a, vom astepla sa coboare
de pe dealurile din flssisi, jos, in plaiurile Umbriei ?i ale Italiei, o intreagS generate
de poeti".

BCU Cluj

C R O N I CI

IDEI, OAMENI & FAPTE

PRIETENII DICTION A.R U'LUI

D

RAGOSTEA de limba romana reinvie.

Ea nu se mai arata cu focul sacru al §colii ar~
clelene, deostasiin haine monahale ai, latinitatii.
N'are nimic nici din paladinii romantici de mai
farzin, ai noului alfabet, ai ortografiei inzorzo-
nate §i ai intaelor dicjionare. Polihistorisinul de
dupa. aceea, care~si faurea singur greiitaji si pu-
n ea in clepsidra, jumatate serios §i jumatate $u-
gubaj, fire de nisip cazand cate unul doar din
secol in secdl, nu mai e in mijloacele ei. Stadiul
filologic e definitiv in urma noastra. El §i-a pier-
dut intaetatea dela inceputurile vietii romanesti
de Stat §i de cultura, pe care o imparjea cu eel
istoric. Alte puncte de vedere §i alte discipline
s'au ridicat si le-au luat intre ele ca egale §i nu
ca privilegiate. Ceeace aveau politic §i combativ,
strain de f iinf a, s'a dus. Soseau zilele de aur ale
patrunderii in adancime. Scrisul insus, a ajuns
la o asezare. Scriitorii, sub amenintarea clasifi-
carilor defaimatoare, folklorista sau etnografa,
se feresc de inoiri f ormale. §i lata, ca in aceste
imprejurari, mai mult de infranare, dragostea de
limba romana se intoarce!

Se intoarce, pe deoparte, in lucrari de stiinja.
de tot felul. Sunt intre ele cercetari grele teore-
tice, reviste sau anuare de specialitate, si sunt in
sfarsit dicjionare. Preocuparea §i realizarile se
intind peste intreg domeniul, semn ca suntem
martorii unei miscari cu temeiu.

In intaia griipa trebue pusa „Originea Roma-
nilor" de d. Alexandru Philippine, care descurca
in volumul aparut „ce spun izvoarele istorice".
Despre ea abia a iesit o recenzie, si §i aceea mai
mult de expunere. Era §i greu sa. fie altfel, pen-
truca cititorul sta aici inaintea a 900 de pagini
incarcate de documente, de analize si de ipoteze,
Oamenii de meserie yor avea de spart, de maci-
nat si de spalat la ele luni, in §teampurile lorme-
todice. Munca in sine e de o viata de om, cu
toate ca autorul vorbeste in prefa^a de greuta-
tea procurapi de texte critice intr'o vreme cand

„dela un capat la celalalt al pamantului arde
focul razboiului §i carfi nu se mai trimet dela un
. loc la altul, ci numai tunuri,§i carne pentru tu-
nuri". Acest indiciu cronologic se potrive§te pro-
babil mai mult cu data prefetei, scrise la urma,
decat i se potrive§te textului insu§.

A doua grupa aduce publicatiile cu caracter
periodic, numeroase $i vioae. Fiecare universita-
t'e i$i are frunta§ii limbi§ti, §i mai cu seama
$coala filologica; o revista sau un anuar ii ras-
frange vederile §i activitatea, Intr'uu loc pre-
gatirea e cu deosebire slaya §i toate tree prin o-
chelari chirilici. Intr altul traditia germana, de
la bibliografie pana la prelucrare §i ton, se in-
cbide in sine, lucratoare si mandra. Aiurea, ele-
mentul romanic domne§te exclusiv si n'are de-
cat mila pentru negurile celorlaHi. Cercuri mai
tinere penduleaza, cu ascunsul gand ca le intrec
pe toate, inmanunchindu-le pur §i simplu nu-
mai insu§irile, fara nicio lipsa. Nu putem decat
insira „Daco-Romania" dela Cluj, care-si prega-
te§te a patra mie de pagini anuale, ^Graiu §i su-
flet" dela Bucuresti, „Codrul Cosminului" dela
Cernaufi, unde ca pe vremuri, filologia §i isto-
ria se odihnesc subt acela^ acoperamant, „Arhi-
va" d-lui Barbulescu. §i pentruca afara. de uni-
versitatile din fara, mai sunt doua in strainatate,
§colile romane dela Paris §i Roma, in buletinele
lor, ^Melanges de l'ecole roumaine en France" §i
„Ephemeris Dacoromana", filologia, oricat de
discrete i-ar fi aparifia, i§i ridica ici, colo capul
dintre pagini. De altminteri preocuparile filolo-
gice ale celor doi directori , sunt cunoscute. D-l
Parvan a dat chiar de curand cateva „Considera-
^iuni asupra unor nume de rauri daco-scitice".
de un mare interes actual, in publicatiile Acade-
miei romane. '

Alta grupa cuprinde dictionarele. Lasam la o
parte pe al d-lui Rasmerifa, cu taetara de lexicon
§i ambitii etimologice. Oltenii sunt ascutiti la
minte, dar nu vor privi niciodata cuvantul de-

75

BCU.Cluj

■V v , \*. ,. . ,

cat capun mijtoc, adic& nu vor fi Mologi Nu rie
oprun(riici la dictionanil macedo-rom&n al d-lui
G, Pascu, t&gaduit ' pan& acum tocmai de Ma-
cedo-Roinani. Celalalt dictionar roman dela lasi
i§i cauta inca 1 editorul. Despre dictionanil gene-
ral, la care lucreazS d-nul Candrea peritru „Car :
tea romaneasca", e firesc sa nu piitem spune alt-
ceva nimic. S'a ispravit fns& de tiparit ' „Rama-
pisch-Deutsche Worterbueh" de Tiktin. E o lu-
crare puternica si se cuvine a i se face loc a-
parte, - r " :

D. dr. H. Tiktin profesa incaWiiuainte de raz-
boiu la universitatea din Berlin, unde am stat o
clipa in cumpana, sa intru sau sa nu intru, . in
fa|a afisului care-i anunta cursul de limba ro-
mana. E un invafat din familia lui Moses Gaster
si Laz&r §aineanu, dar care, cu toate ca silit ca
si ei sa piece, nu si-a schimbat obiectul cerceta-
rijpr. Dictionanil sau are 1834 de pagini mari cu
dou& coloane de text. Aceasta face peste tot 3668
de coloane cu 18340 de cuvinte, dac& se socotesc
aproximativ cinci cuvinte de fiefcare coloana. Ti-
pSJrirea a inceput in 1903, cu o grea abatere de
fa scopurile autorului. El strangea' fise pen-
tru un dictionar al limbii romane, fara prea
inulte perspective sa-1 poata si scoate. Atunci a
lost pof tit de Minister ul- Instrueliei, si poate
mai mult de ministru, care era Take Ionescu, sa
scrie un dictionar german -roman. O poftire ase-
menea, ni se pare, ne-a daruit cu dictionarul
francez-roman al lui Frederic Dame. Cine cu-
noaste pe oameni si opera §tie ca nu e vorba de
lucrari de folos didactic sau practic, aidoma glo-
sarelor maghiaro- romane sau ruso-romane iesite
de cand hotarele tarii au prins ?i concetateni de
aceste graiuri.

Omul a . p rimit propunerea, hotarit sa schim-
be cat mai pujin din planul initial, minus negre-
sit traducerea germana a cuvintelor si exemple-
lor. Volumul intaiu cu intaiele trei litere ale al-
fabetului nuinai'a el singur 500 de pagini. A-
ceasta insemna ca-si implinise prea bine gandu-
rile. Mai putin ins£ acelea ale initiatorilor. §i i
s'a cerut o restrangere.

Al doilea volum arata de ce fel a fost aceasta
restrangere. Cuvintele priiiiite in dictionar au
fost puse la inca* o sita, ceeace a lasat pe dina-
fara grunjii rarit&Jilor si ai region alismelor de
prea mic& raza, iar traducerea exemplelor a fost
inl&turata sau scazuta la un minimum. Lucrarea
s'a subjiat astfel mereu, pana la sfarsit, a carui
dare la lumina a fost luata asupra ei, dupa oa-
recare peripetii, acum un an si dupa o in-
trerupere de mai bine de zece ani, de c&-
tre Casa §coalelor. Daca pacatueste, ideal,
din punctul de vedere al unit&fii, si, practic,
de haina cam straina si de greutatea ras-
pandirii datorita epuizarii aproape a iritaielor
volume, acest dictionar nu ramane mai putin o
contribute de seama la cunoasterea si studiul
limbii romane. El se arata ca un vrednic inainte
mergator al Dictionarului limbii romane, scos
de Academie, care singur ii poate sta alaturi,
intrecandu-1 prin monumentalitate si prin cate
lespezi poate aduna laolalta o munca organizata
si colectivS. !

Gr&dina lui cu atatea flori se intinde ca intre
dou^ poteci de margine, dela intaiul cuvant al
limbii, abk panS la din urm&, zvori: inceput
aspru, trainic $i alb, ca o panzS de Teodorescu-
Sion, sfar§it ca un eccfu muzical intarziat, de tre-

cere a vantului prin irunzisuri ,, sau de cor al
:stramo§ilor veni|x la acel hotar al limbii de ei
faurita* si in care se p&streaza 1 mai mult decat
in orice nemuritori prin veacuri; la un cap^t
solul turc al tuturor inrauririlor balcanice, iar
dincolo Rasaritul si taina, slavS > a evului nostru
mediu fara deslegare. Dar gradinarul, strain, de
alaturi, stie florile pe nume, §i de unde vine fie-
care, si zambeste.

Dragostea de limba romana se intoarce, pe de
alta parte, §i in formele de ofensiva luate 4 e ea
dela Unire incoace.

Ofensiva priveste atat insulele minoritare cat
si noua comunitate romaneasca. Impotriva celor
dintai e o lupta de yal, zilnica. Atunci cand va-
lul nu poate sa rupa, se prefira si piedicile il.in-
darjesc, nu-1 astamp^ra. Pana ieri limba unga-
ra, rusa sau si germana erau in inaintare, iar
limba romana se apara din greu, dand pas cu
pas indarat. Acei pa§i se fac astazi de noi in di-
rectia contrara, cu pregatiri de trecerea liniei
vechi si de revarsare peste vatra de primejdii
de pe vremuri.

Lupta aceasta nu edusacumva de Stat sau de
vreo societate si prin urmare dup^ un program
si cu scopuri stiute. Ea e o inclestare anonima
sub legi oarbe. E un episod care se petrece in-
tre noi si in folosul nostru din lupta fara cm-
tare dintre graiurile pamantului. Ajuta, nici vor-
ba, scoala si ajuta administratia sau stagiul mi-
litar, dar ajuta mai ales legaturile vietii, econo-
mice sau de alt fel, ajuta crizele si prosperitatea,
lasarea in pace si amestecul, aerid care aco[>ere
deopotriva celc doua tabere. Impotrivirea, eel
putin deocamdata, pana la ajungerea unui nivel
de echilibru, de cand rasar . de o parte si de
alta mijlodcele mai inalte culturale, ar fi de
prisos.

. Noua comunitate romaneasca din pamanturile
liberate, se gaseste si ea intr'o stare de inraurire
neintrerupta si multipla. E ca intr un regim de
supraalimentare, de care isi da* numai in parte
seama. O mandrie dela sine inteleasa ar impiedi-
ca-o de altminteri sa marturiseasca. Yocabularul
i se imbogateste, barbarismele, care se asezau ca
niste solzi pe lumina limbii, se rusineazS §i se
rSresc. Cine cunostea societatea ardelean^, nu
mai de demult decat din 1910, si o cerceteaza a-
cura, vede din cinci minute de convorbire deose-
birea. Intoarcem putin din multul ce-am capatat.

Limba romaneasca isi trae§te a doua tinerete.
Ea e navalnica §i creatoare. Amanuntul cioplit
cu trei.feluri de dalti n'o mai atrage. Se face
globala si involburata, ca in zilele eroice. Da din
sine ceeace acum o suta de ani a trebuit s&4 vie
de afara: o haina noua pentru o nou& cre§tere.
I§i vede indoit aproape num&rul celor ce-o vor-
bescj unii cu buze de tot straine, iar altii cu ele
stangace, ca. dupS o indelunga tScere, §i potrivite
de multe ori ca ale pruncilor f ragezi. Primejdii
de alterare o pandesc. Avanturi negandite o a§-
teaptS. Limba canta din frunza ca in zilele de vi-
tejie si de patriarhalism, intarzie la balciuri
sau incheag^ de pe catedre adevarurile in pro-
pozitii f^rS. gres. Urechea, atat de deprinsS cu
ea inainte c& n'o mai cumpSnea §i judeca, sta
s'o asculte. E ceva schimbat. O vreme de trecere,
plinS, de zvon, ca un zbor deJ echinoctiu al unor
pasari c^latoare. Se due? Vin?

§i acestea toate, alaturi de o stiinta* a limbii
care e mai metodica §i circumspecta decat ori-

76

BCU Cluj

cand, si tie un scris cu frana, indreptat de teore-
ticieni spre un clasicism de formum, pe cand
toata literatura picufii din sedile pastorale si ro-
mantice,

Urma acestor cautari invatate §i fierberi popu-
lare duce la marele Dictionar al limbii romane.

Dupa cum acele caut&ri, inviorate deodata,
vin, prin oameni sau prin fragmente de opera, de
dinainte de razboiu, far fierberea e semnul unei
cresteri de potenta najionala incete, izbucnita apoi
si in faptele politice si militare, Dictionarul sta
cu o jumatate a lui dincolo de epoca noastra.
Ea le reiainsa si le realizeaza, de unde tanjeau
si mureau. Le inconjoara de interesul popular,
de unde ramaneau departate, in umbra unei in-
stitujii, ca o octroiare.

Dictionarul limbii romane a apucat sa iasa,
pana in 1914 numai in 15 fascicule de cate 80 de
pagini fiecare. El aparea din indemnul si cu
eheltuiala Regelui Carol §i e vechiul vis de in-
ceput al Academiei romane. Acest vis apo-
posit fntaiu, ca pe o coloanS a lui Traian, cu
privirea asupra unui Forum navalit de barbari,
in „Dictionariul limbei romane", cu glossarul
ei, al lui Laurian si Massim, la care au colaborat
si nume de patriarhi ca I. Heliade Radulescu, §i
munci, ca a lui Hodos si Barit Dupa aceea el s*a
c&utat in Magnum Etymologicum, cat un conti-
nent filologic prea intins pentru aripile lui, si era
sa se piarda in certurile de specialist starnite la
picioarele acelui sfinx neispravit si cu neputin-
\a sa fie continuat. Dela 19G6 sarcina Dictiona-
rului a trecut asupra d-lui Sextil Puscariu.

Lucrarile nu s'au oprit, dupa oprirea tiparirii
prin voia lui Marie, vechiul dusman alMinervei.
Fisierele Muzeului Limbii romane dela Cluj sunt
dovada si, pentru cine nu poate sa ajunga pana
la ele, materialul peste masura de bogat din
„Daco-romania". Numai prin ea s'au mai putut
face auziji alcatuitorii Dictionarului. De sapte
ani el nu se poate tipari din lipsa de fonduri.
Si ani de ziTe Analele Academiei spun acela§ lu-
cru. lar pandari, trimesi la malul Nilului, sa
vada cand cele sapte vaci grase vor iesi din unde
si sa dea de veste, moj:ae pe malul prafuit. Pe-
semne ca ele au pastrat in aparitie- ordinea din
visul Faraonului si pandarii asteapta degeaba.

Dar Academia poate sta si mai departe in
mandria ei, peste aceste zile de vaci grase si de
vaci slabe sau de cirezari lipsi^i de credinja cari
le man a spre staule proprii. Banii Dictionarului
ea ii are! Nu e nevoe decat de aeea i'ntervenire a
opiniei publice, care e azi atat de activa in tre-
buri de graiu romanesc, pentruca aurul sa poata
fi scos de unde ramane de cincisprezece ani as-
cuns si nefolosit.

Dictionarul e o lucrare, care nu poate sa apara
decat treptat, in fascicule. Prin acest caracter al
hu, el nu e o carte de vitrina de librarie, careis-
piteste odata pentru totdeauna luarea aminte a
cumparatorului si se desface prin jocul obisnuit
al piefei. Dictionarul presupune un public ma-
in tat, care poate da mai ales numarul mare de
subscriitori si abonati, meniti singuri sa-i pue la
adapost fiinfa, §i abia departe in al doilea rand
pe cnmparatorul staruitor cu fascicula. La noi
subscriptia e necunoscuta, iar staruinta la cela-
lalt client, un fenomen de cateva exemplare, Cu
o asemenea stare era nisa numai de asteptat c«

fascicolele trase din Dictionar sa rSmapa in der
pozitele Academiei. Ele se gasese* si ^stizi acolo.,
in mii de exemplare, in valoare de milioane, iar
Dictionarul e intrerupt din lipsa de fonduri.

O societate de oameni indragostiti de" limba
romana s'a alcatuit cu gandul sa inlature a-
ceasta, ciudatenie. Academia romana a primit
numai decat sa lucreze cu ea; Se chiama „Pric-
tenii Dictionarului". -

In acea societate poate sa intre oricine isi ia
alaturi de ceilalti, sarcina raspandirii Dictiona-
rului. Biblioteci, asezSminte = si oameni de cerce-
tare, care nu se pot lipsi de un asemenea instru-
ment, nu-1 au, si n'ar ajunge, poate, sa-1 aibS,
fara o mijlocire. Mijlocirea au ro'stul s ? o faca
Prietenii Dictionarului, descoperind aceste tre-
buinte de Dictionar si ducandu4 acolo ei insisi.
Fiecare cumparator pe, aceasta cale ar fi un sub-
scriitor al viitorului, fara sa i se ceara decat a-
dresa si nicio alta suma. afara de costul c^rtii
primite. Din banii stransi pe fasciculele vechi se
poate relua tiparirea, prea mult amanata* . iar
apoi fiecare fascicula si-ar scoate o singura chel-
tuiala. La urma ar ramane si capitalul incropit
acum din transformarea depozitelor in bani, u-
sor de pus in altS , intreprindere culturala asema-
natoare, vrednica de Academie si numai din
mainile ei experte cu putinta de avut. Darul Re-
gelui Carol ar da mereu mugur. Dupa Dictiona-
rul limbii romane, Marea Enciclopedie rom|na;
tezaurul limbii, intaiu, si apoi, cuno§tintele mintii
omenesti imbracate in aurul si pietrariile ei
scumpe.

In chipul acesta, „Prietenii Dictionarului" ar
avea, ca societate, o viata fara. batranete. Ar fi
ca o masonerie fara taine din preajma acelei
catedrale gotice, mereu cu cate ceva de lucrat la
ea, care e dictionarul unei, limbi. Ca un recen-
samant de populate, oglinda limbii rasf range
si ea stari de anumit timp si trebue, dupa acel
anumit timp, sa arate alta imagine, aceea schim-
bata de-atunci. Altfel oglinda se schimba in
stampa afumata. Un dicjionar de prea depart ata
data incepe sa . aiba numai o valoare istorica, si
eel mai bun sange al cuvintelor, necontenit in
prefacere, nu mai cur ge prin el. In aceeas cate-
gorie se insira dictionarul a carui tiparire ame-
ninta sa tie prea mult. Nu numai pentru filolo-
gie, ca metode si material, dar §i pentru desvoL
tarea limbii, mai cu seama in niste vremuri fara
pereche, douazeci si cinci de ani, pot fi mai cu-
rand rastimpul intre doua editii decat o duratii
de aparitie.

Prietenii Dictionarului, cari asijderea piseupi- i
lor medievali cu sabie, sunt si niste osta§i ai
limbii, sa se astearna cu inima lucrului 1 ).

____ EMANOIL BUCUTA

1) Cum a inteles sa lucreze practic pentru Sta-
tuia lui Eminescu, „Gandirea .' crede ca poate
ruga pe cititorii ei sa ajute §i aceasta- in itiativa
prejioasa. Cereri de inscrie (cu o cotizare de 5
lei pe lima pentru cbeltuelile de transport §i al-
tele, ale Dictionarului, care se desface, fireste ;
fara niciun comision) si cereri de coleetii din
Dictionar se pot face si la redactie, Cele 15 fas-
cicole de peste 1000 de pagini costa 1500 de lei.
cate 100 de lei fascicoln.

77

BCU Cluj

REVISTELE ITALIENE SI TRADITIONALISMUE ROMANESC

U LTIMUL „caet" (voluminos si bine injghe-
bat) al revistei italiene II Giornale di Politica e
di Letteratura care apare la Pisa, confirms, incti
odata ceeace scriam anul trecut, despre posibili-
tajile noastre de afirmare culturala in acele Jari
dela care, pana acuma, am luat: necunoasterea
limbii noastre in Apusul care consacra, nevoit
la rfindul sau sa se improspateze, nu poate fi o
piedica serioasa $i dainuitoare, atnnci cand lite-
ratura noastra se va impune, cu nota sa de uni-
versalitate, in cadrul dezvoltarii sale fire§ti.

Cel pu^in in Italia, pot numara o serie intrea-
ga de publicist cari, nu numai din considerente
de specialitate, s'au familiarizat cu limba roma-
neasca §i, neprovocati, incep sa lucreze staruitor
pentru a informa publicul de acolo asupra st&-
rii de lucruri dela noi. In afara traducerilor, nu-
meroase §i de buna calitate, incep sa apara regu-
lat cronicile de literatura romaneasca in cele
mai cetite reviste italiene. Astfel, cunoscutul es-
seist Piero Bono semneaza o substanfiala cronica
in fascicola pe Ianuarie-Februarie a revistei mai
sus pomenita.

Titlul — „Lucruri din Romania mare: doi
poeti" (Adrian Maniu §i Ion Minulescu) — este ma-
gulitor in bombastitatea lui, clar cronicarului Ita-
lian ii place sa creada ca, noua, ne e drag sa ne
numim astfel tara „dand adjectivului un caracter
de iubire simtita' §i suferita, de omagiu catre ma-
jestatea mistica a pamantului stramosesc".

Priceperea cu care criticul italian vorbe^te, in
formule ce presupun cunoasterea adancita a lite-
raturii noastre dela Eminescu incoace, despre cu-
rentele noui care se infiripeaza in cultura §i gan-
direa noastra de dupa razboiu; inforniatia preci-
sa si abundenta; sinceritatea cu care 'si exprimS
impresiile capatate din cetirea operii acestor
poeti in original (citatele romanesti, traduse co-
rect, ne arata ca Bpsio §tie bine romaneste), totul
inspira incredere si nadejde temeinica.

Pentru criticul italian, poezia lui Adrian Ma-
niu $i Ion Minulescu ar infa|i§a cele doua na-
zuinti mai de seama ale liricei romane§ti de azi,
nazuinti care, neexcluzandu-se, ci cautand sa se
intregeasca, alcatuesc temeiul dramatic al mo-
mentului de fata in cultura noastra: traditions-
lismul si europenizarea.

lata textual: „Azi poe|ii romani exprima idi-
lic contrastul dintre patrimonial etnic §i eel do-
bandit, cautand fiecare in felnl sari, dar concor-
► dant, o forma de impaciuire, din care sa izvo-
rasca o literatura romana, desigur, dar totodata
moderna si cleci internationala \

Maniu, asa dar, ii serveste criticului italian
spre a ilustra nazuinfele traditionalismului (pe
care il aproba cu caldura cu care aceasta doctri-
na cucereste simpatii si in t a ra sa), ale acelei
poezii nationals idilice, plina de colorit local (a-
semanatoare literajilor din Toscana), care izbuc-
ne§te din nou viguroasa, de sub frunzi§ul abun-
dant dar vestejit al Simbolismului francez, Cu
prevedere, recunoa§te in acest neo-traditionalism
experientele si imbogajirile pe care le datoreaza,
desigur, tocmai acestui Simbolism apus, Roma-
nia de azi are in literati ca Maniu, nu dusmani
invieripnati ai culturii mondiale, ci aparatori ai
satului in potriva exceselor opuse".

Ion Minulescu ii apare drept cant^retul sen-

sibilitatii, ginga^iei, al chinului voluptos §i ade-
m en it or, in care instrainarea (prin Baudelaire §i
Vtoreas) este mai vadita, fara ca prin aceasta o-
pera luisa fie mai putin meritorie. „Caractere et-
nice si caractere streine se contopesc in Minules-
cu fara lupta: poate pentruca izbanda va fi su-
ras celor din urma caractere. Cu toate acestea.
cetind „Romantele pentru mai tarziu" ne gasim
in fata unei poezii dutentice".

Cetind incheerea acestui apreciabil studiu
(„daca, intr'o zi, vre-un editor italian ar voi sa
publice o antologie de poezie romaneasca in lim-
ba italiana, eel ce scrie n'ar dori sa-1 vada exclus
nici pe Adrian Maniu nici pe Ion Minulescu din
ea"), ma intreb cu oarccare strangere de inima
daca-nu se face inai mult in Italia pentru litera-
tura noastra, decat se face la noi, pentru litera-
tura italiana — fara indoiala cu mai multe drep-
turi la o cunoa§tere si la o apreciere temeinica
din parte-ne.

In alta ordine de idei, avem §i alte do vezi ca
Italienii, cand e vorba de Romania, au ie§it din
faza romantioasa a diletantismului pseudo-poli-
tie, ocupandu-se cu sporita pricepere de via|a
noastra culturala. Aceste alte dovezi ne vin din
partea unui istoric Sicilian, apreciat bizantinist
si medievalist: profesorul Angelo Pernice; dela
Universitatea din Florenta.

In momentul acesta, in care istoricul nostru N.
Iorga n'a scapat prilejul sa ne infati§eze, cum
§tie s'o faca, publicului din Cetatea Rena§terii,
socotim de datoria noastrS a aminti fie chiar §i
in aceasta forma sumara, o noua contributie la
istoriografia romana, datorita liarniciei §i erudi-
tiei acestui istoric italian.

Cercetand cu rabdare hrisoavele ramase in Ar-
hiva Cancelariei Cui'tii Medici§ilor. florentini,
Pernice a dat peste o interesanta relatie scrisa
de Mihai Viteazul, in momentul in care urgia
turceasca se abatuse navalnica asupra-i, §i in
cari Cre^tinii din A pus, lesne fagaduitori, se strS-
duiau sa-1 ajute cu o§tiri, mai ales cu indemnuri.
Aceasta relatie, scrisa in italiana timpului §i a-
dresata Marelui Duce al Toscanei (d. prof. Iorga
a denumit'o „autobiografie" cu prilejul comuni-
carii dela Academie), este pe de-antregul straba-
tuta de fiorii acelei drame, al carui protagonist
a fost si ramane Mihai al nostru, in potriva ori-
carei aprecieri din partea istoricului italian.

Documentele descoperite de prof. Pernice in-
tregesc insa cuno§tintele noastre istorice si in
alta directie: a flam din ele povestea destul de co-
lorat descrisa, zi de zi, a unui stol de o suta de
o§teni italieni, toscani, trimi§i de Printul Tosca-
nei sa dea sfat militaresc, la nevoie chiar o mana
de ajutor, Principelui Transilvaniei, Sigismund
(1595), — deci §i Voevodului Mihai. §i au stra-
batut acesti italieni caile Italiei, §i ale Austriei,
si ale Transilvaniei, pentruca sa indure mai apoi
greutatile si nevoile mar§ului prin Carpatii no§-
tri (ger §i nemancare, hoti §i osteneala), ca
sa ia parte la asediul cetatii Targovi§tei,
iar mai apoi la acela al cetatii Giurgiului, de
care Sinan-Pa§a isi legase toate nadejdele. Con-
ducatorul acestei cete de toscani, Silvio Piccolo-
mini, militar iscusit pe vremea aceea, descrie
astfel in rava§ele pe care le trimetea la Florenta.
toate intamplarile de seama din timpul acestor is-

78

BCU Cluj

pravi, fara a fi avut nsa ragazul sa raporteze si
cate ceva cu privire la poporul romanesc, in mij-
locul caruia a stat prea putin.

Asa ca tot relajiunea lui Mihai Viteazul ra-
mane faptul intr'adevar impresionant din aceas-
ta descoperire. Ar fi bine daca vreuna din revis-
tele noastre i-ar face loc in traducere ro-
maneasca. lata deocamdata sfarsitul plangerii
lui Mihai: „.,. In asta ureme se poate vedea ca
nam ■ crutat nici cheltuiala, nici osteneala, nici
singe, nici chiar viata mea, si m'am razboit atai
amar de vreme, numai cu sabia in mana, fara
a avea nici fortarefe, nici intarituri, nici cetaji,
nici macar o casa de piatra ca sa ma pot ada*
posti : , afara de una in care locuiam eu, $i fiind
eu de pe meleaguri ataia de departaie si necu~
noscute, n'am sovait, cu puierile mele §i cu nes-
pus de mare cheltuiala, sa ma alatur de Cresti-
natate, fara ca nimeni sa ma cunoasca; nici n'am
facufo fiind silit de cineva, ci doar ca sa mai am
loc si nume in mijlocul Crestinatatii mi-am pa-
rasit toate celelalie prietenii pe care le~am avut,

„§i a§a ma'rog de intreaga Crestinatate sa-mi
dea ajutor, ca toate le~am pierdut, si pamantu-
rile si agoniseala si nevasta §i copiii §>i la urma
tot ce-am avut pe lume".

Odata cu acest studiu (aparut in „Archiuio
Siorico Haliano" S. VII, Vol. Ill, 1925), profe-
sorul Pernice publica un alt articol care ne pri-
veste, in raspanditul magazin ilustrat ,JLa Lettu-

ra" (Febr. 1926): La Romania monumentate, De
data aceasta avem de-a face, bine injeles, cu o
serie de^impresii, culese de autor la fata locului,
cu multa pricepere si patrundere, ilustrate grafic
§i in scris, prin ceeace nuinara arta noastra arhi-
tecturala (in special) mai de seama. Observable
originale cu privire la aceasta arta, cad totii§i pe
plan secundar, fa|a cu tonul in care sunt prezen-
tate si pe care il putem deduce din Incheerea ar-
ticolului: j,Noua generate de artisti care face
cinste artei romanesti, desi cu educajia desavarsita*
in Germania, in Franca ori in Italia, infelege ca nu
trebue nici sa rupa cu traditia, nici sa se puna
in contrast cu gustul national. Poporul romanesc,
caruia soarele ii strecoara pasiunea in sange, po-
ezia in suflet si-i prinde cautejul <le buze, are o
inchipuire aprinsa si un gust cu totul meridional
pentru pitoresc, oent/u armonia liniilor, pentru
colorile vii, este un popor in stare de-a exprima
o arta na|ionala demna de-a fi pusa al&turi de
aceea a nafiunilor surori din Apus, fara s&-si re-
nege propria-i traditie".

Ramane, asa dar, un lucru demn de subliniat
faptul ca amintitii publicisti italieni, ocupandu-
se de arta ori de literatura romaneasca, se interej
seaza in primul loc de tradifionalismul care sta
la baza lor, caci in el surprind ceeace este intr'a-
devar al nostru, prin el vad ridicarea artei na^io-
nale romanesti la rangul de arta universale

AL. MARCH

O CARTE PENTRU DASCALII DIN TARA

OU doi ani inainte de inceputul astveacului,
Spiru Haret savarsea un miracol. Rascolea con-
stiinti adormite in dascalii satelor, impingandu-i
sa treaca dela stricta lor indatorire pedagogica-
la nn apostolat cu teama privit in acea vreme, ca
semn al rasvratirilor viitoare. Cliemarea avu ra-
sunet. Dupa trei ani de sovaiala si dibueli, odata
cu veacul nou s.e aratara oameni noui, cu ganr
duri, suflete si fapte noui. Toate primenirile de
mai tarziu si puj;ina lumina, atata cat mai dai-
nuie la sate, sant din semanta aruncata atunci.
Poate politica, cea care desfigureaza atatea, pan-
dea sa abata entuziasmul intaielor ceasuri; dar
aceasta e alta poveste:

Absolventul de scoala. normala, a purees la sat
din acea vreme, cu hotariri vrednice si viteze sa
savarseasca apostolat, ca intr'un cuminte si ba-
tranesc roman de Radulescu-Niger. Timpul, po-
litica, ambrfiile, epigonii, au intunecat mult din
curatenia primului indemn. Dar drumul a ramas
descliis. Inca mai intalnesti oameni rari, din a-'
ceasta oaste batrana a lui Haret. Poate scolile
noui pregatesc al^ii. Nici nu putem crede ca
n'ar fi asa. .

Acestor dacali de sat, d. Gh. D. Mugur, direc-
torul neobosit al ^Fundajiei Culturale Principele
Carol'*, trimite paisprezece ravase; numai pais-
prezece, dar pline de miez si cuprinzand intr'o
singura carte, indemnur'i de infaptuiri bune cate
sa umple o viata de om. Pentru ceasurile de pre-
facere ale satelor proaspat improprietarite si
^^usc chemate la via|a politica, inainte de o a-
danca pregati're, nu se putea un scris mai cald
§i an mai limpede si rodnic plan de activitate.
^Sunt singurata^i de t^ra unde nu patrunde o

carte, un ziar, o yorba scrisa. Oamenii tr&iesc
pustii ca pazitorii de faruri din asprele deserturi
ale limanurilor de mare. Ne olescurajam de mul-
Jimea analfabetilor, dar din cei care stiu sa ci-
teasca, ca^i oare folosesc cartea?

„In casa muncitorului de pamant nu gase§ti o
carte, un chip, o foaie de hartie. Otravitorii de
tara, demagogii si paganii il hranesc cu ura. Toti
il mint. Cel ce predica isbavirea lui e du§manul
poporului.^Ca 5 n Ibsen.

„Preojii tree prin sat ca niste pasari ale vas-
duliului. Toji slujesc; nimeni nu predica.

„Obiceiurile piier, datinile dispar, credin^a slcl-
beste. Se due horele, pier caritecele, dispare por-
tul. In casa, nici o poveste, nici macar cantecul
de leagan al mamei".

Inva^atorul e chemat sa aduca acestor stari in*
dreptare. Are doua ruini in faj:a: scoala si satul.
§i nici o putere intr'ajutor decat puterea lui mo-
rala. Ades ca si arhiciaconul §tefan, nu va primi
plata pentru predica cea mare impotriva farisei-
lor, ci pietre.

Iar munca e grea. Incepe dela randuiala si in-
frumusetarea scolii, lasata de administratie in
paragina, cladire geometrica si rece, fara nimic
primitor, aruncata pe un tapsan fara vegetate,
ades fara ingradire; alcatuita in toate asa ca sa
alunge copilul nu sa-1 ispiteasca. Trece dela a-
ceasta gospodarie a localului de scoala, inviorat,
primenit si impodobit cu gradina, straturi si
valnice de flori, la gospodaria satului jve care
copilul sa o invefe de aci, daca cei de acasa n'au
avut de unde. Cand copilul va sti cum sa nete-
zeasca o poteca a scolii, sa pliveasca un strat si
sa cureje un pom de omida, va trece cu f&pia.

79

BCU Cluj

invatatS si la dansul acasa §i dincolo, la vecina
vadanS si mai depart e, la cimitirul unde uita-
rea mortilor e astupata de buruieni §i pasciita de
vijei. Sadirea pomilor este prilejul unei sarba-
tori; pentru un neam de plugari va sa fie Pastele
campului. caci cine a sadit un pom .si-i veghea-
za cei dint£i muguri §i-l asteapta sa fie intreg si
incarcat de roade, acela a invatat fara sa §tie
ceva din adanca intelepciune a vietii, fara carte
si fara sentinte filosof ice. Iar tot fara intuitie
memorata\si seaca, va invaja copilul, mai multe
cu proprii lui ochi si cu propria lui bucurie,^din
hoinareala de fiecare zi, decat din filele carfii
buchirisite inchis in cusca. „Sunt pasari cari se
spanzura cand sant inchise. Copilul e hoinar. El
umbla turburand sufletul batranilor in toate po-
vesiile lumei, dela casa cuminte a mo.sului neca-
jit puna in "gradina de minuni a sfintei Mercuri,
pri din castelul imparatului hursuz puna in pa-
durile vii ale zanelor din alte taramiiri. El iiinbla
in Andersen si Perrault, In cea din urma mare
povesie a omenirei, un Nils Holgerson, copil din
casele nordului, strabate Saedia paduroasa pe a-
ripile unei gaste salbatice. Nici un copil ri'a dat
indarat dela drumuri povestite ori aratate. Ro-
binson^ e visul si bucuria lui, inspiratorul aven-
turilor de create. Orice copil are nevoie de san-

ge — de sange generos, spune Spencer — si a-
ceasta se castiga in plimbari, "n necontenita a^i-
tafie fizica \

Dela viaja cea larga, dela natura, capata inva-
jatura cea mare. Numai sa-i indrepte cineva
ochii, sa-1 inveje sa vada, sa-1 deprinda a deslusi
tn natura taina vietii insasi.

Dai* nu incap in acest stramt loc, toate gandu-
rile si indemnurile si pildele celor palsprezece
scrisori din cartea cu scoartele albe, a d-lui G.
D. Mugur. Daca o prietenie nu ne-ar sili sa fim
sgarcifi in laude, cum santem cu toti prietenii
din totdeauna, am marturisi noi care atata tipa-
ritura vanturam, ca de mult za^nl romance n'a
dat o carte mai folositoare si de mai calda iubire
omeneasca, nu omeneasca numai — iubire de tot;
de firul de nalba, de stupul de albine, de vita de
povara si de pasarea cerului. Totul apare dupa
lectura simplu, fiindca totul e bun, si fiindca in-
taia oara prinzi de veste cu cata usurinta si sim-
plicitate se poate savarsi fapta cea buna. §i nu
ne indoim, ca ajunsa sub ochii necunoscutului
dascal de sat, anonim §i de toji oropsit, cartea va
rascoli suflete §i va incalzi mai mult decat un
entuziasm obosit. E tot ce i se poate nra unei a-
semenea carji.

i. d.

MEDALIOANE ARTISTICE

MARIOARA VENTURA

Ui

'N farmec mandru, in acela§i timp molatec
si isbucnitor, mladios si aspru, inegal, caracteri-
zeazS profilul acesta voluntar de artista innas-
cuta.

E o fundamentala asprime osoasa in parjile
inferioare si mijlocii ale fe^il Greoaie §i indrep-
tate indrasnet, sublimate ca de ; o aruncatura de
creion, innal^ate spre unghiul temporal, sprance-
nele vorbesc fiziognomistului clespre o memoj
rie bine condijionata, despre o voin^a impulsiva
cu tendin^e imperioase ?i dominatoare, dar pe
care experienja a facut-o mleidioasa §i tenace.
Arcada zigomatica, deseinnata in largime, se ac-
centuiaza vigiiros §i devine indiciul unei inteli-
genje deschise, foarte asimilatoare, dar care nu
primeste fara deosebire tot ceeace i se of era.
FugStoarea lumina a ochilor prelungi taiaji In
migdala, rataceste si se a§eaza cu dulceafa subr
tila a unei vii alintari, — o alintare imbibata . de
lancezeli exotice si bolnavicioase; ochi §i priviri
ce pot conveni dcopotriva perversitatii si nai-
vitajii, celei ce '§i face o podoaba din suferinfele
pricinuite ca si celei care se apleaca. sub roua la-
cramilor iubirei ca o roza de Bengal snb roua
zorilor. Ca §i surasul ei, ochii Marioarei Yentura
sunt facuti inainte de toate pentru adanca si in-
fiorata §i greaua etcrnitate a dorintei neexpri-
mate care zace in fundnl extaticului suflet fe-
meiesc.

Nasul achilin al profilului iudaic, cu creasta
solida, cu dublu l defe ct de a se turti la varf §1
de a lasa prea pu^m spa^iu intre el §i gura, cu
narile vibrande, anunta aplecarea spre subite in-
taritari §i spre crize scurte dar grozave de felina
sensualitate, in care insufletirea spirituals a-

junge o lumini|a pierduta in obscurul vazduh de
cea^a animala.

Gura, mai de graba larga, cu un desemn mla-
.dios, cu buze ce se intredeschid ca spre a musca
sau a saruta, nu stiu bine pentru care, dar poate
pentru amandoua deodata, — uneori cu crunte
strangeri de buze nervoase — este lacoma, cu-
rioasa, agitata de constants emotivitate pasio-
nala, deopotriva de alintatoare " §i de rautacioa-
sa. In clipele de potolire, lancezeala arzatoare a
surasului care rataceste pe gura aceasta tradeaza
temperamentul artistei §i al femeii, mai mult de-
cat isbucnirile pasionale dintr'un rol impresio-
nant.

Barbia ascujitu, osoasa, impinsa inainte, dar
afinata elegant, sta ca o caracterizare a intermi-
teiij;elor unei vointe evidente. Maxilarul lat, a-
parent, bine asezat, presupune o forja deosebita
de inerjie si de tMiacitate. Forma lobului urechi-
lor indica indrazneala agresiva. Gatul, superb
de flexibilitate $i mandrie, arata exuberance pa-
radoxale de vitalitate, in vreme ce parul fin *?!
ondu]and marturiseste lancezeala in vioiciune,
ceeace atenuiaza brusche^a inijiala a gesturilor,
imprimandu-le. o mladio§ie fermecatoare.

Glasu-i cald si cu sonoritati de contralta ori
aspru si dogit parca, adeseori voalat de febra la-
untrica, glasul din care inima §iruie in valuri, ca-
pu-i felin despre cari asi zice: „nu e frumos, dar
c mai mult decat atat!** efuziunea bogata, spon-
taneitatea, modul fin de a savarsi lucrurile rea-
litafei celei mai vulgare, ca plansul, sucitul mai-
nilor, articiilarea unui „buna ziua*', cautarea u-
nui obiect pe care nu-1 gaseste, poezia in proza,
totul e deosebit la ea. Tragediana aceasta care

80

BCU Cluj

pare a cauta in comedie acel ,,contre-poids" ne-
cesar menfinerei echilibrului ei artistic, te face
sa infelegi ca deasupra mater ialismului comediei
§i spiritualismului tragediei, e a treia forma, care
rezuma pe celelalte dpua §i care complecteaza
materia prin spirit; te face sa vezi misiunea dra-
mei care da un trup stilului.

Ventura are o atitudine perfect adecvata tipu-
Iui ei fizionomic. Jocul ei exprima infelegerea
intuitiva a justei mi§cari sau, in alfi termeni,
simful euritmic a ceeace am putea numi „melodia
plastica", — simf activ, adanc, in acela§i timp
constient §i nerafionat, simf innascut care se e-
duca dar nu se capata §i a carui posesie duce in
chip firesc la stapanire in arta teatrala.

Yentura e o mare artista fiindca, inainte de a
§ti sa compuna un rol, prin constitufia ei sufle-
teasca §i fizica e apta de a interpreta quasi-in~
stinctiv vibrafiile eternei esente vitalo-dinamice
§i de a le traduce in simfire, ceeace inseamna ca
poseda, in manifestarile artei dramatice, simful
intuitiv al tranzifiilor nuantate, simf indispensa-
bil spre a creia, in teatru: atitudinea adevarata,
gestul exact, nota jusia, cuvantul inu. patru lu-
cruri a caror potrivire simultana pricinueste, . pe
scena, o realizare complecta a infiorarilor sufle-
te§ti ale Yerbului, §i, prin urmare, o armonie a-.
parenta sau, daca vrefi, una din expresiile pozi-
tive ale Frumosului.

Rolul e ca o lamaie pe care o storci oana la
ultima picatura. Yentura gaseste in el forfe tai-
nice spre a lupta cu o neobosita activitate. Ea
cauta sa se reinnoiasca, sa evolueze neincetat, a-
deseori cu o temeritate pe care marele-i talent are
suficiente resurse ca sa n'o faca fatala. Tempera-
mentu-i instinctiv, echilibrat relativ, arunca pe

scena, fara $ovaire, palpitafii sublime sau gra-
lii perverse, in gesturi invaluitoare ca inflexiile
glasului. Iubitoare floare umana sau impetuoa-
sa eroina tragica, deslanfuita in marefia impre-
caf iei sau coplesjrta de durerea livida a iubirei
chinuite, avand gustul §i placerea podoabei po-
trivite, al draparilor statuare, dispreful fafa de
ceeace e copie neinteligenta, avand sensul valo-
rii artistice a lucrurilor, fiind calauzita de infe-
ligenfa unui „flair" particular, Yentura a putut
ajunge o artista de excepfiune. SuspinanpV ra-
zand §i plangand cum trebuie spre a afirma pu-
terea feminitatii, articuland cuvintele cu tarie,
aruncand replica cu un ton mi§cator sau pasio-
nat, presarand firele de aur ale parizianismului
subtil si elegant peste furiile §i glumele ei, Yen-
tura arata mai mult decat studiu §i rabdare in
compunere; arata arta, m neasamuitul nu stiu!
ce al unei flacari personale care pune reflecte
mai vii peste luminile rampelor electrice.

Ca Yentura se resimte de tradifia Comediei
Franceze care da Alexandrinilor lui Racine o
putere salbateca §i oarecum monotona, cu o de-
clamare cantatoare ca melopeea actorilor anti-
chitajii, nu importa. Chiar atunci cand ea alu-
neca in acest a§a zis „travers u de a da versului
veclii tremuratul sensibleriei moderne, desmin-
find pe anticii cari socoteau indecenta exagera-
rea durerii, Yentura ne face ca, sub conventia
persoanei tragice §i situatiilor violente ^i uneori
ridicule, sa simtim fiorul unui suflet minunat fe-
menin si sa admiram darul artistic care face pe
o actrifa sa nu confunde forfa cu violenfa, nici
afectarea cu |inuta, nici. emfaza cu profun-
zimea.

ION DRAGU

REVISTE1E

IVlAI an, rostind nu §tiu ce nevinovate pareri
despre rostul revistelor de provincie, mi-am a-
orins paie in cap. O publicafie, imi pare din
Tumu-Magurele, daca nu cumva din Calmatui,
m'a sdrobit atunci sub dispret suveran si mi-a
ars obrajii cu acida ironie. Am agteptat de doua
ori sa treaca planeta dela Apheliu la Peripheliu
pan a sa gasesc reculegere. Timid, dar ten ace, ma
intorc totu^i asemeni asasinului obsedat la locul
crimei. Poate sa fin de astadata mai norocos ?i
sa necafesc mai pufina lume.

Starui deci in aceleasi erezii:

Revistele de provincie i§i justifica existenfa
in masura in care pastreaza pecetea regiona-
lista. Altfel, fatal, pnnandu-se la intrecere §i imi-
tand publicafiile din capitala ori din ^ marele
centre universitare, raman in urma, din lipsa
grup&rii de scriitori si de carturari care sa-i ali-
menteze paginile. prin inactualitatea cronicilor
si prin colaborarile culese cu cheta, de multe ori
de mantuiala. Ramanand ingradita la o regiune,
exprimand aspectele sufletesti ale unui. finut,
climatul sau moral, o asemenea revista nu e in-
tru nimic prin aceasta mai nevoia§a decat o pu-
blicafie din Bucure^ti, Ia§i §i Cluj, Nu e primita
intre dou& u§i, ca o ruda saraca din provincie.
Dimpotriva, aduce o pretipasa contributiela cu-

noasterea de noi inline, de care atata nevoie
simtim in aceste vremuri de primenire. Chiar
daca la Severin, vom gasi intr'o publicatie nu-
mai colaborarea d-lor Sadoveami, BrStescu-Yoi-
ne§ti, Minulescu, Rebreanu, Mihai Codreanu,
Goga, etc., stele de intaia marime, tot n'am ca§-
t^gat inca nimic. Ii gasim aiurea. Ceiace astep-
tam intai e atmosfera locala, cu preocuparile,
problemele, bunele si relele natale. Colaborarea
djn celalalt capat al tarii, vine pe urma, numai
sa incadreze forfele bastinase. O simtim aceasta
mai bine, atunci cand un finut e lipsit de ase-
menea revista. De pilda Basarabia. ' Nu §tim ce
se petrece peste Prut, ce se citeste acolo, ce se
cauta, cum oscileaza cetitorul intre literatura ru-
seasca §i cea romaneasca, teatrul, conferinfele,
problemele culturale — o intrea^ra lume, tot atat
de misterioasa, si poate mai mult inca, decat se
afla cand Prutul tragea linie de hotar. Bucovina
ne-a dat pana acum o revista cu aparifiaincerta:
Junimea liierara. Cluful nu are una de curata
literatura. Societatea de maine, inteligent sji har-
nic gospodarita da intaietate problem elor sociale,
economice si politice; viafa literara §i artistica
apare numai in cronici, de altfel de o obiectivi-
tate §i seriositate netagaduita, desi indeob^te
prea cenuisiu didactice. O revista care sa mo§te-
neasca tradifia Luceafarului §i prestigiul de odi-

81

BCU Cluj

nioara\ lipse§te. Problema e cu atat mai acut&,
cu cat Ungurii si Sasii, au periodice bune, imbel-
sugate, intotdeauna actuale si de multe ori cititt^
chiar de intelectualul roman din Ardeal, in lipsa
de publicajie romaneasca similara. Ancheta des-
chisa de Societatea de maine asupra crizei in
care se afla presa noastra pcste Carpati si necesi-
tatea imediata a unui mare cotidian, in continu-
area tradifiei ardelenesti a Tribunei si Luptei,
se poate extinde paralel si slujindu-se aproape de
aeeleasi argumente, si asupra datorinfei de a da
viaja unei foi liter are care sa mearga la cartu-
rarii satelor si la cei putini ai targurilor; dar
care sa \m& si restul tarii in curent en starile de
astazi ale Ardealnlui cultural, literar si artistic.
Cpnd Gandirea. aparea la Cluj, n'am incercat sa im-
ptinim acest gol, stiindu-ne acolo vremelnici. §i
nici nu gaseam delicat a rain carturarilor Arde-
leni, datorinja si bucuria de a-si face singuri o
revista ardeleneasca, asa cum in vremuri inai as-
pre au dat cu prisosinfa dovada ca stiu sa vrea
si isbutesc sa faca.

Ne vine in schimb, din Timisoara, o frumoasa
revista Banatul, de ireprosabila tehnica, repro-
duceri artistice dupa tablouri de Simionescu,
Kristof-Krausz etc. cu articole si literatura sem-
nata, pe l&nga colaboratorii ocazionali: Eugen
Lovinescu, Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Ion
PJllat si de scriitorii incorporaji (sa zic: geografi-
cesie) Banatului: Mihail Caspar, Lucian Blaga,
G. Postelnicu, Eugen Munteanu, etc, Un roman
din Banatul de alta data, in continuare; consi-
derable asupra Teatrului de Vest; paginile de
istorie despre Asediul si cueerirea cetatii Timi-
soara in 1716, nu intereaza numai lectorul cir-
cumscris in delimitarea provinciala a Banatului,
atrag si ochii celorlalji, de departe, inainte chiar
de pretioasele colabprari ale penelor bucureste-
ne, fiindca ne aduc probleme noi si elemente
noi, pe care n'ayem unde le gasi aiurea.

Hotarit, Oltenia arata mai multa tinereje. De
acolo, primim acea minunata revista de specia-
ls tat e Grafica romana, unde un iscusit tehnician
V. Molin si institutul „Tiparul romanesc" din
Craiova, pot da leefii de mestesug nu numai se-
cretarilor de redac^ie ai revistelor de pretutin-
deni la noi, dar institutelor grafice din intreaga
fara, cari oricat de inzestrate ar fi, se marginesc
sa tipareasca dupa un tipic vetust si in eel mai
desavarsit dispret al frumosului. Dar de ce b re-
vista de tineri, ca Flamura, isi leaga de gat pie-
troiul estetic care e d. Mihalache Dragomirescu ?
Tata ce cetim sub titlul: Regionalismul in cut-
tura:

„Un Gir s'a nascut si si- a publicat poeziile lui
bogate in imagini proaspete si pline de savoare,
in Flamura si alte reviste craiovene. Dar el atin-
ge dintfodata idealul artistic si prin aceasta in-
eetcaza de a fi regional ist. Tot asa un Hurmuz
in proza, un Miicu sau nn Veja in versuri. Desi
scriu in reviste ce apar in Craiova, in Ploiesti,
in Galafi, . scrisul lor nu e nici oltenesc, nici mol-
dovenesc, nici muntenesc. Au trecut linia de de-
marcatie ale (ale e a d-lui Mihalache, n. a.) pro-
duc^iilor de interes provincial. Ajungand sa reali-
zeze idealul estetic — peste eel istorie sau etno-
grafic — au ajuns sa fie ai — neamului, ba chiar
ai umamtaei" '.

Autorii citafl de d. Mihalache sant tineri cu ta-
lent care nu si-au dat inca masura; au timpul
deschis inainte. Dar nu se vor fi simtit oarecum
stingherifi, aruncafi asa, deodata in cea mai
frageda varsta in umanitate, alaturi de Goethe
si Shakespeare, Sofocle si Victor Hugo?

Dealtfel, ca malifioas^ desmintire a conside-
rafiilor milialachiene, poietul Radu Gyr, intr'o
proaspata poezie din ciclul intitulat „Cliilimuri
oltenestf si nu „chilimurile umanitatei", se o-
preste in acelasi numar al revistei, dupa zece pa-
gini, la o rascruce de drumuri oltenesti, insemna-
ta cu o troita olteneasca, sa evoace tristefea unui
trecut oltenesc paraginit, cu un vocabular olte-
nesc si atmosfera olteneasca, in cea mai trista e-
rezie dupa d. Mihalache a „idealului istorie" si
a „idealului etnografic". Va spuneam ca d. Miha-
lache e un pietroiu estetic, chiar cand vrea sa te
arunce cu el, printr'o desfidere a legilor balisti-
ce, dincolo de hotarele umanitatii, in infinit!

Mai infelept si pe picioare proprii, Ntizuinfa
nu apeleaza la criteriile estetice ale d-lui Dra-
gomirescu, ceiace-i pastreaza o atmosfera unita-
ra. In Arhiuele Olteniei, trccute in al cincilea an,
. ca intotdeauna cititorul e purtat ca intr'un vast
si variat muzeu regional, dela considerajiile d-lui
G. Valsan asupra tumtului Portilor de Fier, la
hrisoave ori scrisori din trecut, aratand rostul
Clerului oltean in tulburarile revolutionare dela
1848; la desenurile poleolitice din Oltenia si la
Folclorul local, sau stramutat in prezent, la mi-
iui|ioase cronici asupra vietii culturale din
cele cinci judefe de peste Olt.

Tot pentru acest caracter oltenesc ,pune d,
Const. D. Ionescu in Datirui din Severin, deose-
bit pret pe opera Bucurei Dumbrava, decurcand
eliberata din viaja pamanteasca pe limanuri
straine.

„Mandria noastra e domnul Tudor si ea este
aedul lui; sprijinul strabunilor nostri necajiti, a-
tarnati in funi de ardei, a fost Iancu Jianu si
ea 1-a imortalizat intr'o fresca mare, tot asa de
credincioasa ca micile iconite de rccunostinta si
admiratie pe care le poarta traditia la pieptul ei
si le canta balada populara. Viziunea ei epica
etern va trezi pandurii Vladinurescului §i-i va
chema la sfat in lunca Padesului; viziunea ei co-
lorata il invia/a din morji si-1 aduce intre noi, la
Cernefi, in cula lui de ganduri si planuri rnan-
tuitoare. Alegerea subiectului u'a fost o capri-
Jioasa intamplare. Personalitatea Slugerului —
cum ne-o infatiseaza hrisoavele §i istoria — are
ceva asemanator cu adancul iezerelor din cupele
de stanci ale munjilor. In eel care s'a imbracat
cu cama§a morfii, etnosui romanesc si-a concreti-
zat una din fejele sale aidoma cu acea a cioba-
nului din Miorifa. Intrinsul si in lancu Jianu
si-a condensat lumea romaneasca ravna pentru
libertate, omenia sa, cu totul singulara in istoria
noroadelor. Ei sunt martirii gesturiior revolutio-
nare proprii, firesti si neimprumutate din Apus.
p]i sunt primii si adevarafii democrafi ai no$tri,
fara fard de vorbe, neadapafi din doctrinele
straine, ci numai de suferin|ele obstei lor**.

In cronica viitoare ne vom intoarce de pe dru-
murile oltenesti si ardelene» la revistele din Capi-
tala si lasi.

CEZAR PETRESCU

BCU Cluj

CRONICA LITE R A R A

I. VINEA: Descantecul si flori de lamps (Bibl. Diminea^a No. 37);
A. COTRUS : In Robia lor (Arad 1926): L. BLAGAI Fetele unui veac
(Biblioteca ..Semanatorul" Arad 1926); CINCINAT PAVELESCU: Epi-
grame (Ramuri, Craiova 1926).

D-

-L L VINEA este autorul unui manifest lite-
rar in care se declara razboi ,.logicei" si oricarei
aplicari inteleetualiste a spiritului. Marturisim
ca nu infelegem bine ce poate sa insemne lucrul
acesta. de vreme ce pentru a dovedi caracterul
inoperant al logicei, oricine este nevoit sa in-
saileze o seama de cugetari inai mult sau mai
pu{in limpezi si capabile sa se intruneasca in-
tr'un rationament. Daca „manifestuV\ menit sa
sprijine creajia, ar fi el insusi alogic, atunci
ne-am gasi cu adeyarat in fata unei atitudini
spirituale unitare; dar atunci nimeni n'ar mai
dovedi nimic si cauza antiintelectualismului ar
ramanea fara aparatori. Caracteristic este faptul
ca antiintelectualismul modern se imperecheaza
cu nevoia foarte intelectualista de a-1 motiva. in
asu fel in cat, nieiodata mai mult ca in vremea
noastra, creafia literara nu s'a sprijiiiit pe atata
reflecjie asupra literaturii. Situafiuuea scriito-
rului care invoaea In favoarea sa drepturiie sub-
con stienfu hi i creator, nu uumai prin exempiul o-
perii dar sj prin liters manifestului, dovedeste
pujina incredere pe care autorul respectiv o are
in virtutea de trail smisiune a puterilor sale ge-
nuine. Caci uii manifest ne invita sa variem obi-
einuita noastra atitudine in fata literaturii, el ne
angajeaza sa repriniam vechile noastre reflexe sj
sa adoptam cu o voin^a constienta si expresa o
atitudine noun. Un manifest tinde totdeauna sa
introduca lamina constfintei acolo unde pana a-
atunci exista regimul confortabil al deprinderi-
lor inconstiente. Dar cand manifesto! este „anti-
.intelectualist", cand el se declara dusman f.unc-
tiunilor superioare ale vietii consiente, se pro-
duce imprejurarea destul de ciudata in care ra-
tiunea omeneasca isi rezerva rohil exclusiv de
a-si dovedi propria inutilitate si cu o comple-
zenta oarecum sinistra se invita la suicid.

Nu este cazu? de a ne alarma. Antiinteiectua-
distii tinerei generuiii raman in esen(a firi foarte
stapanite, mtnji foarte dare, uneori subtili diso-
ciatori in treburiJe artet si deosebirea care li se-
para de eei batrant este de fapt o purtare mai
constienta de si ne, ceva pe ca i'e ace$ti batrani o re-
simt tocmai ca pe tin efect de rigiditate v ca pe un
rapt facut in p'aguba vechei inime simtitoare. D.
I. Vinea, fruntas al nouei generatii, estein acelas
timp si un repre/entant al spiritului tineresc in
literatura. IX Ionel Teodoreanu este un altul.
Dar pe cand farmecul literaturii d-lui Teodorea-
: jui sta intr'o gra^ie care se atingc cm moliciunea,
•in opera si figurajia literara a d-lui T. Vinea ad*
mir mai cu seama radicalism u I spiritului de in-
subordonare. Cine a in teles lucrul acesta isi ex-
plica activitatea redactorului revistei „Contim-
pora.nur $i a autorului volumului „Descantecul si
ilori de lampa". Acest cineva nu va mai sta
uimit in- fafa buca(ei Cravitta de canepa, in care
eea fnai constienta, dar si cea mai capricioasa a-

titudine ia masca unei inspirajii care nu vrea sa
aiba nimic de-a face cu logica. Acela§ cetitor
sau critic va pretui insa tocmai perfectia dia-
lecticei care intr'o bucata cum este M Treptele
Somnului*', amesteca logica visului cu a starei
de veghe intr'un complex cu adevarat turbura-
tor; va admira in sfarsit pe stilist, pe dibaciul
muzician al frazei care a dus scrisul artistic ro-
manesc la o excelen|a care ne suggereaza pe a-
ceea a lui Claudel in Conaissance de VEsi. Ve-
de^i de pilda bucata Absenta, din care regretam
ca nu putem cita decat inceputul:

Campul fuse lini$tit in Unfile lui neclintite.
Ma gandeam lingii banc a sfarimata pe care cau-
iasem in van un loc sigur: neapanat, totul ire-
buia distrus act, intre arborii drepfi cari an a~
dapostit umezeala §i umbra, $i sub cerul acesta
curat care curge in buchetele lor mari. Ramu-
rile sa zaca, frunzeie sa planga si pasari sa a-
duca sbor intunecat si oaier imprejur... §i in*
gerul oerde al fantanii secate pe care muschiul
se usuca, in gerul sa se culce si sa moara in la-
crimi, ca un copih Prea e totul ca altadata aici.
Si nimic mai fir esc ca dorul men de nimicire,
cand uin si chem din ganduri, chipul absent,
aici, Cadru feapan, din care lipseste portretul,
frangeAe, greu, pesfe mine...

O f

'MUL despre care sta marturie volmmil
d-lui A. Cotrus: r „ln robia lor" este o fiintaaca-
rei insusire preponderanta ar fi generozitaiea.
Generos este mai intaiu omul a carui viaja su-
fleteasca se desvolta prin mari revarsari senti-
mentale. Mai pu(in atent la nuauje, inclinat
mai pujin sa despice, lumea si propria lui expe-
rien|a intima i se infatiseaza in vaste i^i sinteti-
vv configuratii. Sta pan it de o mare frenezie la-
untrica, generosul fntinde asupra lumii, senti-
mentul excelentei sale personale. Adora a^a dar,
mai mult decat iubeste. pentruca gestul afectiu-
nei sale nu se concentreaza ocrotitor asupra in-
finiei creaturi plapande ei se in tinde catre mar-
ginele luinii. intr'o pagaiui si absurda nevoe de
posesiune. Pornita astfel catre infinit, miscarea
sentimentala a generosului nu rare ori raman e
fara obiect si se ext?nueaza catre limita puterii
sale de iradiatiune. Generosul a fost reprezentat
in literatura mondiala mai noua de un Walt
Withman, de un Emil Yerhaeretn poeiii care ii
stau mai deaproape si d-lui A. Cotrus.

Sa nu se mire nimeni ca vorbim aci despre in-
susirile omene^ti ale fiintei despre care marturi-
se^te volumul In robia lor. Scriitori ca d. A.
Cotrus tintesc nu atat catre transfigurare artis,-
tica, ci mar ales catre expresiunea nemijlocita \i
nmanitatii lor. Frumosul se confunda pentru, ei
cu eticul. Intensitatea fiomlui uman devine ma?

83.

BCU Cluj

sura frumosului artistic. Primatul afectului de
orice fel ar fi disolva insa tot ce in arta inseam-
na rnarginire, sentiment al necesitafii form ale,
stapanire si obiectivitate, adica tocmai limpe-
zire si dominate a afectului si astfel intampi-
'namla d. A Cotrus, in formele unei libere ver-
sificajii, sau acele poeme mai largi al caror, prin-
cipiu de organizafie nu este niciodat& evident
sau acele poeme mai scurte, f acute uneori din
cateva yersuri, in care sunt fixate impresiuni cu
suggestiv rasunet.

Umanitatea pe care o marturiseste d. A. Co-
trus cauta cand sa se adune din departarile ere-
ditatei anonime, ca in versurile pe care ne pla-
ce sa Ie cit&m pentru energicul lor accent:

Au fost strabuni-mi kofi de cai?

Au fost ciobani pribegi,

Stapani, fara hartii de stapanire pe pamantul

farii 'niregi?
Au fost haiduci naprasnici, ei,
Ce-si prelungesc acum, pe drumuri f&ra zari,

prin pasii mei,
Salbaticile bucurii

§i sbuciumul viefii lor vijelioase si pustii,
$i aspra ravna de-a fi slobozi...
$i neinvinsul dor de-a pribegi?!,,

cand se regaseste in tonul exultant al varstei
tinere:

Sub &st copac str&uechiu am odihnit odat%

de defaults

Aveam aiuncia douazeci de ani;

Cresteau in mine poftele intr'un imens, ante-

fitor tumult;

Ardea pamantul, pa$ii-mi lacomi si tirani,.,

cand se darueste semenilor, puterii §i revoltei
lor, ca in poema Minerul:

Cand am trecut pe langa el,

Ca un enorm, neimpacai rebel

Si~a ridicat ursuz voinicul tn^p de~ofel

§i mi~a facut, in sila, loc sa tree

Jar ochii-i m f au izbit, grozav si sec

In inima si 'n frunte,

Ca niste gloanfe crunte..,

pentruca alteori, aceeasj furtunatica umanitate
sa se domoleasca 1 si resemnat sa ne cante ca in
melodioasa poezie care se numeste Sunt frate cu
bradul:

Sunt frate cu bradul, cu firul de nalba, -
Biserica' trisifr, biserica alba*...

PMmantul acesta de uiafa-i ma leag&>
Biserica veche, biserica drag&...

Dar grele nelini$ti pe^aici ma framanta,
Biseric& micM, biserica sfant&.„

Si caile mele se pierd sub furtuna,
Biseric& mutM, biserica buna. .,

*
* *

PETELE unui veac, noul volum al d-lui
Lueian Blaga, intruneste o serie de limpezi es-
s,euri, bine acordatc intre ele, en liniste scrise si

intregincl laolalta icoana multipla a curentelof
smrituale care s'nu agitat de-alungul veacului al
XlX-lea si pana in zilele noastre. D. Lueian Bla-
ga ne-a infa^isat si altadata punctul de vedere
metodic care conduce cercetarea sa in materie de
critica culturala. In Filosofia Stilului, aderand
de fapt la o atitudine investigatoare mai gene-
rala astazi, d, Lueian Blaga ne-a prezentat pe
acel nisus formativus, element ideo-motrice care
sta la temeliile oricarei culturi si din care felu-
ritele forme ale acesteia din urma se desvolta cu
necesitatea plantei din samanta. Era de pe a-
tunci o aplicare a metodei pe care a stu-
diat-o apoi, sub numele de Fenomenul ori-
ginar, printre al|ii la un Nietzsche, Chamberlain
§i Spengler, filosofii care prezideaz^ mai cu
seama cercetarile sale de filosofia culturii. In
Fefele unui veac, „nazuinta formativa*' nu este
surprinsa* in realitatea sa plastica, a§a cum
Spengler a incercat s'o faca pentru cultura ma-
gica, apollinica si faustica, ci subinfeleasS si
controlata din numeroasele relajii de rudenie pe
care artele plastiee, poezia, filosofia soeculatiya
si chiar asa numitele stiinfe pozitive le intretin
la fiecare etapa a framantatului secol pe care
1-am lasat in urma. Aceste etape sunt patru la
numar: romantismul, naturalismuh impresionis-
mul si expresionismul. De fiecare datS. d. Lueian
Blaga reus,este s^i surprinda analogii foarte sug-
gestive intre manifestari apartinand unor dome-
nii cu totul divergente ale spiritului §i reconsti-
tueste cu adevarat atmosfera proprie fiec^rui p^-
trar de veac.

O nroblema ne apare insa. Repedea schimbare
a atator stiluri de cultura in scurtul interval
care ne desparte de romantism, nu este oare o
dovada ca omogeneitatea culturii noastre nu
prezinta acea trainicie pentru care un Auguste
Comte lauda evul-mecliu si ca ne gasim mai de
fi^raba m fata unui fenomen deosebit si care tre-
bue caracterizat? Se nare in adevar — dupa cum
aveam §i altadata prilejul sa constat — cS in ul-
tima sutS de ani, mai toate expresiile istorice ale
omenirii au recapatat o actualitate, cat de fuga-
rS. cat de disoarenta: iar imbulzeala aceasta de
stiluri si nazuinje ne inclina sa^ recunoastem cen-
tral de greutate al culturii europene mai noui,
nu intr*un ethos unitar care ar coincide cu fi-
rea adanc inradacinata a umanitatii europene,
ci in felul individualist al amiseanului de astazi,
al acelui singuratic in fata lumii si a lui Dum-
nezeu, taiat din radacinile care pe oamenii altor
timpuri mai fericite ii faceau ^solidari cu intre-
gul univers §i care astazi cauta in istorie, ceea-
re prezentul nu-i mai poate da. Nietzsche a re-
cunoscut mai de mult lucrul acesta. Si este o in-
trebare nelinistitoare daca individualism ul a fost
cu adevarat intrecut.

dPIGRAMELE d-lui Cincinat Pavelescu cir-
culau libere si cucerisera admiratia publicului,
mai inainte ca noetul sa se fi gandit a le stran-
ge in volum. Situatia d-lui Cincinat Pavelescu
in literatura noastra este in adevar unica; ea are
ceva din gloria poefilor in acelas timp curteni
si populari, cum vremea clasicismului francez
a cunoscut cateva exemple. D. Cincinat Paveles-
cu are toate atributele psihologice ale acestor
poefi si ne aminteste uneori si imprejurarile in

84

BCU Cluj

Care s*a desvoltat opera lor. Exista in elegantul
volum pe care 1-a tiparit editura „Ramuri" din
Craiova, o ironie vecinic treaza, o mare verva
risipita in ocaziuni festive; recunoastem la tot
locul spontaneitatea care a starnit veselia opor-
tuna, causticitatea care se cerea §i gratia menita
sa repare raul pe care poetul nu-1 doreste nieio-
data prea mare. Revolta epigramatica este intr'a-
cestea descatu§ata mai insistent de lipsa de duh.
Aci intampina d. Cincinat Pavelescu pe dusma-
nul eel mai mare, nu pe eel mai redutabil, dar
pe eel mai ispititor si pe care doreste sa-1 con-
funde si sa-1 nimiceasca. Aprig este Cincinat Pa-
velescu numai cu lipsitii de duh, cu eternii sai
replicant, dintre cari pe cafiva i-a promovat la
rangul unor tipuri statornice. Si este firesc sa fie

asa. Epigramistul nostra nu-si prdpune {«___
nu schifeaza mici portrete morale, cum in lite>-
ratura genului sunt destule exemple; el impro-
vizeaza totdeauna, releva o trasaturS sau un
eveniment care Jineau tocmai de actualitate, r&s-
punde unui atac, .stie sa intereseze si o vanitate,
sa adreseze si un compliment. Spiritul in activi-
tate, implicat intr'o relajie, este marca epigrame*
lor d-lui Cincinat Pavelescu si de aceea duelul
literar este subiectul lor preferat. Asa se face ca
volumul d-lui Cincinat Pavelescu aduce o spiri-
tuals contribute la caracterizarea mediului nos-
tru literar si social si este menit sa placa ast&zi,
iar mai tarziu sa §i documenteze.

TUDOR VIANU

CRONICA RELIGIOASA

ASUPRA UNIRII BISER1CILOR

1 NTRE numeroasele conferinfe, pe cari d.
Iorga le-a ^inut iarna aceasta la Paris, a fos' i
una tratand despre istoria si caracteristicile Hse-
ricii ortodoxe romane. Aceasta conferinj:a, exce-
lenta prezentare a evolutiei trecute a bisericii
noastre si a direc^iei viitoare ce se desprinde din
acest trecut ,a avut loc la Facultatea libera pro-
fcestanta si a fost insotita de o alocu^ie a decanu-
lui acestei Facultaji, d. Raoul Allier, personali-
tate respectabila printre protestantii francezi,
foarte considerat pentru olucrare, pe care abia
a tiparit-o, despre psihologia conversiunii la pri-
niitivi sau mai bine zis, despre, psihologia trece-
rii primitivilor la protestantism. Unele puncte a-
tinse in aceasta alocu^ie, asupra carora d. Allier,
fire meditiva §i chibzuita, a trebuit sa gandeasca
suficient de mai inainte, precum si raspunsul in-
direct, diplomatic, dar hotarit, al d-lui lorga,
sunt extrem de semnificative pentru ceeace am
putea numi politica bisericii ortodoxe romanesti.
lata pasagiile ce ne intereseaza:

..Evenimentul de azi, spune d. Allier, care este
poate primul in genul sau dela intemeierea Fa-
cultaji, are o foarte reala importanfa, o mare
important morala: e un fel de consacrare care
e data politicii exterioare, pe care Facultatea
noastra a inaugurate de ca^iva ani si care pentru
mine e unul din rosturile esentiale". §i mai de-
parte: ^inem ca legaturile intre cele doua |ari
sa fie din ce in ce mai stranse si mai cordiale.
Dar e un domeniu, in care aceasta fraternitate
nu incepuse inca pana acum patru sau cinci ani:
e tocmai domeniul religios, adica acela in care
mai mult ca oriunde comuniunea sufleteasca
trebuie sa fie ceva obicinuit. Ei bine, noi am iz-
butit, gra^ie bunayoinfei autoritatilor bisericesti
romanesti, sa facem aceasta legatura, sa organi-
zam aceasta solidaritate; in fiecare an Faculta-
tea noastra are favoarea sa primeasca, pe deo-
parte, autorita^i ale bisericii romane, pe de alta,
unii din cei mai buni studen^i ai Faculta|ii de
teologie dela Bucuresti si sunteni foarte recunos-
catori acelui, care pana de curand era Mitropo-
iitul din Bucuresti §i care e azi Patriarhul Ro-
maniei, ii sun tern foarte recunoscatori pentru in-
crederea, pe care n'a incetat nici odata sa o arate

Casei noastre. Intrucat ma priveste, imi amintesc
cu emo£ie de primirea, pe care mi-a acordat-o la
Bucure§ti §i de incurajarile, pe cari nu inceteaza.
sa ni le trimita". Pentru a complecta psihologia
acestor randuri, adaogam ca d. Allier, la sfarsi-
tul conferintei, a oferit d-lui Iorga titlul de doc-
tor al Faculta^ii protestante. lata acum raspun-
sul d-lui Iorga:

„Sunt .exact noua zile de cand ministrul Roma
niei prezida o conferin^a tinuta de un student
care a facut parte din Misiunea catolica franceza
in Romania. Noua zile dupa acest fapt, ma ga-
sesc aici ca sa vorbesc in roijlocul prof esori lor
unei facultaji protestante. Se poate vedea intru-
cat ceeace se numeste „ortodoxie romaneasca 4 *
este deschisa din toate parole si intrucat intere-
sul, pe carc-1 are pentru religle in ea insasi, de-
paseste marginile ce s'ar putea considera stram-
te..." „bisericile deschise au un viitor mai sigur
decat bisericile inchise, ele au avantagiul de a
se hrani cu elemente, cari nu vin numai din ele
insSsi; toata gandirea contimporana, in afara de
influen^ele cari pot veni dela religiile vecine,
poate contribui sa le verifice". Biserica roma-
neasca are aceasta calitate, „pe care o revendi-
cam cu hotarire, de a.fi o biserica nu zic din cele
mai tolerante, fiindca ar fi prea pu|in, dar din
cele mai primitoare si mai inclinate sa se in^elea-
ga asupra unor anumite adevaruri, cari depasesc
diferenjele conventionale". In sfarsit, trebuie; sa
citam sfarsitul de fraza cu care d. Iorga a inche-
iat aceasta conferinta: „...aceasta biserica va ra-
mane o biserica populara, o biserica libera, o bi-
serica toleranta, o biserica deschisa, o biserica
fra^easca pentru orice forma de crestinism, dar
care, servind mereu in chipul eel mai bun, va
servi ceeace este mai sfant pe lume, adica aceas-
ta maiestuoasa umilinta, care este lumea maselor
populare rurale". Dupa cum se vede, declaratii-
le d-lui Iorga au raspuns direct la chestiune, just
si cu acel curaj epic, pe care d-sa stie sa-1 im-
brace in forme amabile. Temerile pentru expre-
sia „biserica deschisa din toate parj;ile" nu sunt
decat formale in acest caz. In aceasta manifestare
a d-lui Iorga, vedem atitudinea sa hot&rita, pe
care a avut-o tot timpul cand a trebuit sa apere

85

BCU Cluj

tradijia sped Tea a biserieii romancsii. In serin
trecuta, cand a von it o misiune catoliea de stu-
(\en\i la Valeini-de-Alnnte sub eonducerea aba-
telui ■ Botinelli §i acum la Paris, cand uiinl din
meinbrii acestei misiuhi a tin ut o conferin{a a-
supra biserieii romanesti, tinzand sa ■ a rate avan-
tagiile nnei direcjiuni catolice, d. lorga nu. s'a
sfiit sa ia cuvantul si sa relief eze devotamentul
pentru direct ia proprie, traditional^ desi apt a
de eel mai larg pr ogres, a biserieii ortodoxe ro-
maue§ti. Dar ca sa ne intoarcem la faptul care
a dat nastere acestor randuri, ceeace intereseaza
in primal rand e cum de s'au -putnt produce a-
ceste manifestari dintr'o parte §i alta, cari sunt
determinantele invizibile ale cuvinteior decanu-
lui Faculta|ei protestante, care e fenomenul mai
larg, in care toate aceste hicruri se situeaza.

Se stie ca incercarile de unire a bisericilor crea-
tine sunt din ce in ce mai numeroase dupa raz-
boiu. Numai in anul trecut am avut intrunirea
Ortodoxilor si Anglicanilor, proroen+a de ace§tia
din urma, cu prilejul comemorarii conciliu.ini
dela Niceea; intrunirea celor mai insemnate bi~
serici creatine in afara de catolicism, prin ur-
inate si Ortodoxii, la Stockholm, unde un croni-
car spune ca atmosfera conferinfei era curat pro-
testanta; „incercari1e" de unire sau chiar tinirile
realizate intre diferite biserici crestine din Anglia
ori din Canada, cari pana atunci se considerau
religii aparte; in sfarsit, trebuie sa mention am si
singurele discujii in cari intalnim si catoiici, de
fapt mai mult impunand decat discutand. aceiea
pe cari moartea reeenta a cardinahihii Mercier
le-a reamintit publicului si pe cari cardinalul
le-a avut anul tree at, insojit de o seam a de teo-
logi catoiici, cu reprezentanti ai credinfei angli-
eane. Toate aceste incercari, dintre cari la pri-
mcle doua au hi at parte §i reprezentanti ai bi-
serieii romane, avand in vedere ca au fost in-
tr'un singur an, inseamna mult. K o dorinja sin-
eera de a forma o religie crestina unica sau e
o chestiune de imperialism, de care, in or ice caz,
ortodoxismul e lipsit, aceasta fiind una din ca-
raeteristiciie ee-1 deosibesc de toate celelaite bi-
serici crestine? Nu. discutam acum cliestiunea.
Ceeace apare evident e ca, in toate aceste incer-
cari, predomina protestantU si anglicauii si ca
biserica ortodoxa romana, numai cu acestia a
limit sa vina in contact. Lucrurile se ex plica: re-
formatii si anglicauii si-ail acomodat credinja
religioasa, mai mult ca oricare religie crestina.
viejii pamantesti cotidiane, do unde rezulta mai
mult spirit practic ma runt $i posibilitatea de a
creia §i exploata imprej lira rile, Pe de alta parte,
reformatii nu au mandria, pe care o au catolicii
cari considera pe tofi ceilatti crestini ori schisj
matici ori scctanti. cari, daca ar fi acceptat sa
mearga buna oar a la Stockholm, „ceut ete se ra-
valer au rang d'une secte quelconque" dupa ex-
presia unui catolic. Taj* mai ales la noi catolicis-
mul nu e simpatizat. Mostenirea animozitatii tra^
ditionale dintre catolicism si ortocloxism, provo-
cate de marea schisma de acum atatea sute de
a ni, pe deoparte, atitudinea reform at ilor cari au
fost in tarile romane si care nu era menitS. sa
creasca prestigiul biserieii romane, pe de alta,
pentru a nu aininti decat aceste doua cauze, au
fficut ca la noi catolicismul sa apara mai strain
decat protestantismul. lar Romanii Uniti, dela
Blaj, n au §tiut, dupa razboiu, sa atraga vre-o

siinpatie pentru catolicism, mai degraba din
contra.

lot asa de evident apare, dupa accea, ca in
tirnp ce toate celelaite biserici crestine nu numai
ca sunt organizate, dar isi permit luxul unei in-
tense „politici exterioare", a unei extenziuni daca
nu a unui imperialism bine definit — biserica
ortodoxa nici nu se j^oate gandi la o actiune in
afara. J ipsa de imperialism, de prozelitism, a
ortodoxilor, e o caracteristica a atitudinei orto-
doxe in sine, insti, in imprcjurarile de azi. ea se
poate pane i?i pe sea ma lipsei de organizare si
de intensitate interioara a acestui ortodoxism
considerat ca o imitate. Decaderea patriarhiei
din Constantiuopol; impiedicarea pentru multa
vreme a ortodoxismului rusesc de a juca un rol
in stil mare, inmultirea sectelor dupa razboiu ;
tnrautatirea si complicarca vietii sociale in urma
razboiului, ceeace pune la greu exam en eficaci-
tatea religiei si, In special, pregatirea ortodoxis-
mului de a da un ajutor; inmultirea si accentua-
rea autocefaliilor bisericilor ortodoxe; in sfarsit
la noi, acelas politic! anisin, care contamineaza
biserica — au dat lovituri serioase ortodoxismu-
lui. Acesta ar fi bucuros sa poata fi organizat
macar in el insus. Ca imitate totala. ortodoxis-
mal e in eriza.

Mantuirea poate veni prin amestecul cu o bi-
serica crestina apuseana protestanta sau chiar ne-
protestanta? Credem ca, naiute de a fi purees la
asemenea actiuni, trebuiau sa se puna neaparat
doua intrebari: care e personalitatea noastra or-
todoxa, care e jdeafiunea implicita a religiei noa-
stre. sinteza a ortodoxismului general si a sufle-
tului romanesc? Dupa aeeea: cari sunt psiholo-
giile si ideologiile religiilor apusene, ce trebuie
sa se ia dela fiecare presupunand ca trebuie sa
se ia ceva; de care ne putem apropia eel mai
mil It, presupunand ca trebuie sa ne apropiem;'
Cine discnta cu altii, gandind sa imprumute ceva
folositor dela ei, dar fara sa-i cunoasca suficient
si fara sa fie indeajuns con§tient de meridianele
propriei sale atitudini faja de viata, risca sa se
rataceasca. Pe urma, noi n'ar trebui sa uitam un
lucru: ortodoxismul nu e o secta §i nici o biseri-
ca noua. Nici chiar catolicismul nu considera or-
todoxismul ca pe \) secta, cum considera toate
celelaite biserici crestine. Ortodoxii si catolicii
sunt trunchiul primitiv al religiei creatine. Orient
de mare ar fi diferendul intre catoiici §i orto-
doxi, in acest diferend trebuie sa fie eel putin oa-
recare noblete, mandria de a trata dela egal la
egal §r grija de a raniane singuri pe terenul unei
anume dispute, far cea mai rea politica ar fi sa
cochetam la intamplare cu alte biserici, ascultand
de simpatii nereflectate si de resentimente.

Adevarul e ca mantuirea nu poate veni decat
devenind constienti de datele noastre suflete§ti
proprii in materie de credinta religioasa, even-
tual complectand si corectand aceste date, dar
mai ales convertindu-le, dintr'un fond traditio-
nal instinctiv, intr o realitate critica, sistematica,
inzestrata cu tot instrumentalismul necesar pen-
tru a putea trai §i creste in epoca moderna. Or-
todoxismul nu e o vasta colonic de necivilizati, de
popoare primitive, pusa de razboiul recent la
dispozitia imperialismului religiilor crestine apu-
:;ene. Acestea isi vor da seama ca actiunea de
convertire pot sa o urmeze fata de popoarele et-
nografice din alte continente, dar ca ortodoxis-
mul e o lume bogata si personala de vibratii te-

86

BCU Gluj

lig'ioase creatine, cari-^i asteapta punerea in va-
ioare ?.n propria lor di recti e. 1 oata dificultatea
t> ca ortodoxismul trece acum dela starea instinc-
tiva la starea de organizare constienta §i ca,
dnpa cum se jntampla oricand se trece dela uni-
tatea sufleteasca instinctiva la unitatea rajionala,
risca sa-§i uite person alitatea $i sa se dezagre-
gheze. S'a spus, si cu drept en v ant, ca cultura rp-
mana moderna, privita in ansmablu, e lipsita de
personalitate, defect fatal din care acum incepe
sa~si revina. Sa vina oare acum si randul religiei
noastre? Aceasta ar fi mai grav, fiindca aici vii-
torul ar fi mai nesigur, 91 ar fi mai vinovat
fiindca acnm avem nn inceput de cultura per-
sonals, critica, ce ne poate fi de ajutor. De fapt,
religia romaneasca abia acum. incepe sa treaca
prin faza, prin care cultura romaneasca trecea
hi prima jumatate a secolului trecut. Aceasta in-
capajanare — atat de mult criticata — a religiei
j mast re de a se |ine oarecum la o parte de evolu-
fia gener.ala a lucrurilor la noi, se poate intoarce
in folosul ei: sa treaca acum deadreptul dela per-
sonalitatea instinctiva la cea critica, prin inter-
venjia inceputului de cultura critica, personala,
care s'a infiripat in Romania. Dar pentru ca a~
ceasta sa se inf ample, trebuie o atenfie, • o buna-
voinfa, o coborire in adancul nostru si o spon-
laneitate de spirit remarcabile. Caci au si inceput'
sa apara unele semne ingrijoratoare ale pierde-
iii ]u rsonalitaj-ii proprii in religia noastra. Sigur
e, eel pujin la conducatori, ca aceasta nu mai
are ace! as admirabil simt de defensiva sufleteas-
ca, pe care biserica noastra populara 1-a avut in
trecut. Prin urmare, ortodoxismul nostru are ne-
voie de ajutorul generos si atent al culturii ro-

inane autentice atat cat s'a format, care sa-f stu-
dicze, sa-i schijeze marile lioii de viitor. Singu-
rele autorita^i ecleziastice nu pot corespunde a-
cestei sarcine. Aici e un proces, care e al societa-
tii intregi. Atunci vom fi pu§i pe drumul eel bun,
care e, intotdeauna §i oriunde, drumul propriu.
Ideea de personalitate, disciplinata de tradifia
ei morala, poate fi si aici salvatoare. Cand bi-
serica noastra va mtrevede aceasta personalitate
si va fi pregatita sa servesca, va putea discuta
cu oricine ■ §i va putea imprumuta oricat de aiu-
rea, fiindca' toate aceste materialuri §i sugestii,
corectand ceeace uneori trebuie sa corecteze, vor
amplifica sufletul nostru luand forma lui. Toate
marile biserici creatine sunt respectabile §i toate
ne pot fi de folos. E tot atat de drept, dupa aceea,
ca unitatea general crestina e un scop, care se im-
pune prin el insusi Dar pentru a ne angaja in
aceste direc^ii, trebuie sa ne cunoastan formula
noastra propria Suntem datori cu aceasta nu hu-
mai fa|a de noi insine, ci si fa£a de progresul in
sine. Progresul nu se face parasind sistemul de
cristalizare sufleteasca, ci amplificandu-1 §i co-
rectandu-1. §i, mai ales, e imprudent sa se pri-
veasca prea mult la al^ii si sa se discute, cand ai
mai mult nazuinte decat idei. Nevrastnicii — in-
trucat se poate aplica aceste termen aici — nu
pot sa discute cu oamenii formati §i animati de
anume ihtenjii. Adevarate discutii utile pentru
ambele parti adevaratele asociajii pentru un
ideal mai mare, nu se pot face decat intre per-
sonality tL §i eel mai mare pacat e sa-ti igno-
rezi personalitatea cand b- poti avea fecunda,
veche si misterioasa. w

VASILE BANCiLA

Ragam cetUorii sa se aboneze. Bitgdm
abonakii sa se puna In curent ca plata.
Numai astfel jmtern asigura regularitatea
aparitiei.

Abonakii care au achitat anul cinci, vor
primi toate numerile anului §a$e, far a a
mai aviza administratia reviskei, in ale
carei registre se afla trecu{i abonaki de
drepk pe anul in curs.

BCU Cluj

CRONICA PLASTICA

EXPOZITIA HANS EDER

h

IN ultimele saptamani, foarte multe expo-
zi|ii de pictura si sculptura au fost deschise in
capitala noastra. Dar arta adevarata ramane to-
tusi scumpa si rara. E firesc sa fie astfel, e un
fapt crescut dintr'o lege convingatoare a selec-
tionarii omenescului. De zeci de ori se confun-
da maniera si re^eta unui mestesug chibzuit cu
cealalta emisfera a creajiei artistice: desprinde-
rea unui stil din cercul adancit al unei indivi-
dualitaji. Arta nu e. produsul societajilor si gru-
parilor de artisti, ramane, chiar daca ne-o asi-.
milam, o talina. Cei care nu §tiu nimic despre
arta, nu se pot apropia niciodata de samburele
eij dar serin totu§i „cronici plastice" pentru
ziarele si revistele noastre, se scuza de obiceiu
afirmand ca despre substanfa artistica nu
se poate spune nimic precis. E scuza flexibila
si vesnic intrebuintabila a domnilor analfabeji.
Expozijia adoua a pictorului Eder da totusi pri-
lejul pentru cateva constatari elementare care nu
se refera numai la arta valorosului artist braso-
vean, ci in genere, la intreaga fire a artei ger-
mane, privita in intregimea ei, adica dela cate-
dralele romane din yalea Rinului si pana la uzi-
nele lui Peter Behrens si cladirile de sticla ale
lui Bruno Taut, de la primitevele omamente nor-
dice si pana la Lehmbruck, de la mesterii ger-
mani din Boemia, de la Scliongauer si Griine-
wald si pana la Hans von Marees. Expozifia lui
Eder a fost o eminenta exemplificare a contras-
tului dintre arta romaneasca, de cele mai multe
ori foarte concreta in esenta ei, si arta aceasta
a expresiei potentate, care nu pomeste mai nici
odata dela coloarea absolute sau de la frumuse-
tea valorilor ci, mai in totdeauna, de la un puter-
nic simtamant predominant, de la o rasvratire f a|a
de materia Reflexul sufletesc hotaraste si sta-
paneste. Culoare nu are niciodata o importanta
,de sine statatoare, desenul e plasa in cares a prins
ntmul unui fanatism revoltat.

Tablourile lui Hans Eder, expuse de data aceas-
ta in sala „Mozart", ne-au infajisat perfect pre-
dominarea fortei spiritului faja de coloare, care
e iutotdeauna puternic strabatuta de un fior du-
reros si aspru, ramane mijloc de exprimare, umil
si smerit §i indata ce forma se inchide mai bine
§i e mai puternic granitata, culoarea se apnnde
tot mai mult, potenteaza tensiunea din launtrul
formei. In lucrarile mai vechi ale pictorului
Eder, forma era cu mult mai deschisa, iar exa-
gerarile si destramarea contururilor intareau ex-
presia sau mai toate acele elemente ce se subin-
Jelegeau atunci cand se vorbea despre Expresio-
nismul artei lui. De sigur ca si coloarea ajuta
expresivitatea, dar planurile ei atarnau parca
mai slobode si mai nedefinite in contururile exa-
gerate, de exemplu in degetele lungite ale unui
portret, in cladirea suprainaltata a unei frunti
omenesti. Arta lui Eder a avut insa nevoe de m-
chegarea exterioara a formei, pentru a ajunge la
adevarata ei fire.

Narurile moarte expuse de Eder au fost exem-
ple frumoase si clare pentru sustinerea acestor
constatari. Felul cum pictorul se aprinde de re-

zistenfa lucrurilor cum cateva lamai, un sfesnic si
sticla pot fi o realitate potenjata, inseamna pentru
noi mai mult decat atatea alte valori ce se pu-
tea intalni prin expozifiile noastre. Eder nu e
niciodata realist, in insemnatatea comuna a cu-
vantului. La imaterializare, pictorul nu poate a-
junge prin rotunjirea formelor, ci dinpotriva,
prin luruini taioase si ascu^ite, prin alaturarea
rnultor planuri scurte sau uneori prin acelas
mijloc de care s'a servit Greco: luminarea emai-
lului culorilor. Nu poate fi, prin urmare, vorba
aci despre cateva frumoase sau minunate valori
de coloare sau despre o iubire pentru firea lu-
crurilor, ci despre o transformare psihica a o-
biectului, care se infafiseaza §i in ritmurile di-
ferenjiate ale culorilor, in franturile §i in cio-
burile de lumina ce strapung materia („GoticuT'
nu plu teste aci pe suprafata).

Recunoscand felul starii artistice din aceste
naturi moarte, gasim usor drumul interior spre
peisagiile magice pe care Eder le-a lucrat la Bal-
tic. Planurile si formele spimplificate radiaza o lu-
mina interioara si abstracts in esenja ei, care ne
arata §i mai limpede marele contrast fa^a de
concret conceputele peisagii, pictate de catre pic-
torii nostri romani la Baltic. La Eder, pamantul
straveziu s'a transformat fantasmagoric intr un
rai care poarta lumina in propriul sau centru,
chiar daca lumina exterioara vine de dincolo de
f ragmen tul din natura, prins de pictor intre
pervazurile tabloului. Ritmurile lineare ale aces-
tor peisagii se indreapta §i se ingramadesc
parca spre lumina aceasta exterioara. E, fire§te,
o arta de simplificare §i de organizare a forme-
lor principals Mult mai importanta ni se pare
insa pornirea aceasta dornica spre lumina din
afara, in care sa'r putea din nou recunoaste ten-
din|a religioasa in arta lui Eder. Lumina nu sta
niciodata in mijloc, nu radiaza liniste si multu-
mire asupra lucrurilor din jurul ei. Omul duce
o lupta cumplita cu sine pentru a se apropia de
Dumnezeire. Dar nu va privi niciodata in ochii
ei. Drumul ramane jinta. Acentricul si asimetria
sunt desigur si in cazul acesta semne de recunoais-
tere ale tendintelor religioase, a nelinistei febrile
cc-si cauta un drum spre transcedental. In cazul
acesta, soarele sudic al Balcicului n'a fost decat
pretextul §i cauza exterioara pentru deslan^uirea
focului interior ce strabate fluidul atat de dina-
mic al acestor privelisti.

§i portretistul Eder a ajuns in tablourile ex-
puse, la cateva culmi. In aceste portrete forma e
iar cu mult mai inchegata decat in trecut, cu
toate ca planurile sunt foarte pictural tratate,
iar umbrele colorate dau plasticitatea intr'un
mod foarte neforfat si suveran. Aspectul chipu-
lui omenesc e desprins dintr*un intreg de coloa-
re si coloarea ramane totusi invinsa de for^a spi-
ritului. In aceste portrete se poate inca odata re-
cunoaste faptul ca tensiunea interioara a crescut
mult in granijele formei, ceeace face ca adanci-
rnile si grotele tainice ale unui chip omenesc sa
ne oglindeasca o sintetizare a soartei.

Impreun&ri sintetice a tuturor acestor elemen-

88

BCU Cluj

te recunoscute In naturile moarte, in peisagiile
§i in portretele lui Eder sunt §i cele doua com-
pozitii expnse: „Sat din munfi" §i „Nunta din
Carta*. Nu sunt fragmente compilate, nici tor-
suri, ci chipurile sincere ale unor stari cu ade-
varat religioase. Ele inseamna tot odata drumul
interior, strabatut de artist dela un ascetism fa-
natic la o mare bogafie exterioara cucerita §i
dominanta de spirit, de duhul unci alte lumi,
E infa^isarea unei treceri organice dela indivi-
dualismul fanatic al conturului care face din
tnai multe elemente stinghere un intreg, la desfa-
§urarea unei sudice ?i foarte pamantesti bogajii
in care totul creste §i totul se desvolta sensual,
vegetativ §i care totu§i e cucerita de forja mi-
nunii, de puterea iubitoare a spiritului dumne-
zeesc. Aceasta cucerire a concretului, a unei
imense bogajii exterioare prin maretia misiunii
dumnezee§ti e poate cea mai frumoasa fapta ar-
tistica savar§ita de Eder. In „Nunta din Cana*'
culoarea a capatat un caracter aproape vene-
zian, carna^ia calda infloreste §i lumineaza in
cre§terea navalnica a viejii. §i totusi via|a a-
ceasta exterioara a devenit numai oglinda sim-
bolului §i al minunii, tocmai fiindca massele
sunt atat de echilibrat iinpartite, fiindca alatu-
rarea valorilor de culoare se desvolta. ritmic.
Nici o culoare ?i nici o lumina nu se desprinde

ornamental-negativa, parand a fi suprapusS, a-
dica exclusa din intregul compozitiei. Fiul lui
Dumnezeu a scos lumina din launtrul lucruri-
lor §i al trupurilor omene§ti. Dar centru spiri-
tual al tabloului nu e El, ci lumina cereasca ce
se imprastie puternic din apa prefacuta in vin.
Isus Christos e numai unealta prevederii dum-
nezee§ti. §i aci lumina taie si destrama mate-
ria de jos in sus, nu din centru, astfel ca d&m
din nou de acentricul artei gotice, germane, care
si-a subjugat fastul sensual al culorii.

Puternica evolujie dela Christosul suferind al
„Satului din munti" si pana la coloarea bogata
a „Nuntei din Cana" a fost o necesitate. Dupa.
realizarea aceasta, un domeniu larg se deschide
in fata artistului. Caci unde bogata pamanteas-
ca e atat de mare ca in aceasta compozijie, spi-
ritul trebue sa aiba aceea§i putere, pentru a o
cuceri. §i cine a savar§it aceasta cucerire ca
Hans Eder nu trebue sa se teama de viitor.

Expozifia acestui sol venit la noi din Jara
Barsei, a fost bine primita de intelectualii si de
criticii romani care $tiu ca arta poate avea foar-
te multe fej;e. E un fapt imbucurator care ne
face sa credem si mai mult ca spiritul sincer §i
deslu§it nu ramane neinjeles §i fara de reflex pu-
ternic asupra lumii.

EXPOZITIA MARIUS BUNESCU

JL^A pictorii nostri tineri se presupune dese-
ori o evolufie miscata si zdruncinata cand in-
tr'adevar nu poate.fi vorba decat de salturi de
rnaimuta, de o imitatie care nu e niciodata a-
similare necesara §i sincera. In schimb gasim in
arta noastra contimporana cateva exemple mi-
nunate §i clasice pentru felul evolutii organice
ce nu se lasa influentata de moda zilei: Petras-
cu §i Pallady. S'a spus de multe ori cum ca toc-
mai acesti doi artisti se repeta, raman vesnic la
aceleasj. subiecte, la un stil ingradit ce nu per-
mite o desvoltare larga. Fireste ca sensibilitatea
amzicala a lui Pallady, nu va ingenunchia nici-
odata in fa{a constructiei, dar va fi totu§i ve§-
nic noua fiindca se identified cu intreaga viata,
cu nelini§tea imbatata de coloare a ^ artistului.
Cat de noua poate fi insa aceasta arta ni sa la-
murit cbiar in expozitia din primavara trecuta.
Alaturi de Pallady, Bunescu e, de sigur, eel mai
pictural dintre artistii nostri §i totodata celmai
perseverent intro evolujie, care a crescut incet
insa dupa o lege interioara, stiind sa impreuna a-
tatea elemente contradictorii §i sa infrunte des-
tule greutati in ce priveste mariuirea mijloace-
lor de exprimare. Asprimi de piatra stateau a-
laturi de tradition alismul §i me§te§ugul §coalei.
Legea interioara, niciodata ademenita de succese
eftine, a invins, inegalitatea a disparut si dxspare
inca tot mai mult, astfel ca nivelul general al
lucrarilor lui Bunescu se arata din an in an mai
superior, pe cand unele panze, izolate §i astazi
inca, au devenit creatiuni de o individualitate
uimitoare. Tocmai aceste lucrari, insa pot fi con-
fundate cu altele, ce n'au nimic comun cu evo-
lutia §i cu seriozitatea acestui artist. Oricine va
recunoa§te totu§i ca intensitatea culorii lui Bu-
nescu a crescut intratat, incat domina asupra at-
mosferii, ca lini^tea caracteristicS a pictorului

pare uneori cliiar turburata de aceasta revarsa-
re care isi gase§te subiectele cele mai bune la
mare, la Insula §erpilor sau la Valcov. Impre-
sionistul Bunescu a devenit colorist absolut, nu
pictor de valori.

§i cu toate ca solidaritatea materiei s'a inche-
gat tot mai mult, fluidul atmosferii persista. Di-
namismul pictural e stapanit atat de bine, incat
numai rareori planurile par moi sau mi^cate.
Dar §i elementele oarecum primitive §i prima-
varatice, neatinse §i genuine din pictura lui s*au
desvoltat, luand insa un alt drum. In anul trecut
le-am recunoscut in seria tablourilor din Valcov
care mi s'au parut superioare oricarei laude, in
anul acesta le cetim deslu§it in seria din Sulina,
in „peisagiile" ce reprezinta strazi din Bucu-
re§ti sau de aiurea, case de ora§, albe sau colo-
rate.

Da, orasul a devenit peisagiu in pictura lui
Bunescu si chiar un cunoscut edificiu public se
preface in priveli§te, fiindca intreaga concepfie
ramane intotdeauna indepartata de orice per-
versiune. In aceasta consta, in fond, intreaga va-
loare a artei lui.

Elementele arhitecturale, zidurile albe, coloa-
nele nu pierd nimic din constructivul lor §i se
imbina totu§i cu intreaga atmosfera atat de pic-
turala. Cine a mai pictat in felul acesta arborii
din tara romaneasca! Cateva linii, cateva pete
verzi, deschise da o atat de feciorelnica, serafica
puritate! Valoarea acestui pictor trebue recunos-
cuta acolp unde nu are nimic comun cu alfi ar-,
tisti ai timpului. Nu poate fi asezat intr'un rand
cu altii. De un singur nume ne amintesc ora§ele,
colturile, zidurile din lucrarile lui Bunescu: TJ~
trillo. Cu el, pictorul nostru mai are'^i comun
felul de a vedea ?i de a pune in cadru asprimea
unui zid, tinuta copil&reasca a arborilor, aproape

89

BCU Cluj

stungaei, xhiv ncspus de airagaiori in nc,\ inovajia
lor. Puritatea aceasta asigura si viilorul u cestui
pictor, niciodata manierat, niciodata pierdut in
iendinte ce nu-i pot apar^ine. Bunescu ramane
prin excelen|a peisagist, pictor a I atmosferii,
chiar daca reuseste in potrete. Sunt sigur ca cele
niai. bune valori din domeniul individual al a-
cestui pictor rar. inai asteapta sa fie exprimate.
Bunescu ar putea ajunge astfel glorificatorul li-
nistit al oraselor noastre, al provineiei stinghere,
tot astfel cum Utrillo ne-a facut sa recunoastem
tar in tablourde sale zidurile catodralelor din
Franja din care Monet nu inai lasase decat un
feJ de vata fmbibata in coloare, o destramare
foarte suspecta a materiei.

In pictura noua a lui Bunescu casa se trans-
forms in peisagiu si chiar potretul e vazut cu
ochi care general izeaza elementele din afara yi
interpreteaza sub unghiul .naturii. Acest lucru s'a
intamplat, fireste, la mai toji portretistii impre-
sionisti care an facut din fa fa unui om un con-
glomerat de pete ce mi vor sa desparta Indivi-
duals atea de via (a din jural ei, ceeace se in-
tampla in toata arta gotica si in arta germana.
Portretele bune ale pictorulni Bunescu an in
privinja aceasta un substrat psihic ee~l apropie
oarecum de Renoir, cu to ate ca in pasta, fn tech-
nica intreaga nu sc intrevede nici o afinitate.
Bunescu e mult mai solid, mai definit, fara sa
dispuna de celelalte ealitati dcosebite ale mare hi i
francez. Se pare ca vizualitatea pomeste dela
puncte com u ne, dela aceleasi premise sufletesti.

PortretuI doamnei Bunescu .e un excmplu deslu-
sit pentru aceasta presupunerc care mai asteap-
ta sa fie justificata de evolutia viitoare a picto-
rului. Felul cum elementele picturale, cum pata
de coioare rotunjeste forma, fara a pierde ceva
din rasuflaren proaspata a funetiunii de create,
inseainna inca o calitate a acestor lucrurari. Mij-
loacele de ex prima re sunt simple si cat se poate
de recluse, coloarea e puternica fara sa brusche-
ze finefea usoara a materiei, carnajia e plina de
lamina si totusi plastica.

In aproprierea mini port ret de felul acesta,
vedem o coasta din Constanta in care elemen-
tele grele ale naturii exclama parea un cuvant
covarsitor. Paiuantul aspru al coastei se opune
apei. Mijloacele sunt tot atat de simple ca in
port ret, petele nu mai pu|in proaspete* §i totusi
eata greutate sub adierea aerului! Acelas Terra
<li Siena a dat acestei In mi o alta infatisare de
cat in port ret. Puritatea sufleteasca orclona aci
mijloaeelor, creaza, nu din felul materialului,
diii in tent ia voita de a stiliza. ci din acel extaz
fata de totalitatea lumii, pe care-1 regasim la
<nice artist adevarat.

Lumen are multe fete si e signr ca intr'o }ara
Cji a noastra inca]) mai multi artistt decat s^'ar
crede, cu mult mai multi decat presupun ingan-
fajii. Bunescu e un, artist care a realizat o mica
lu me noua si aparte pe mosia artelor plastiee
romanesti si promite cu toate a^ea inca si mai
in ult decat a stint sa exprime pana astazi.

OSCAR WALTER CISEK

DRAMA §1 TEATRUL

PIRANDELLO: „Henric al IV-lea c: si >,Sa;ie personagiiin cautareaunui autoi u

1 URNEIJL sotilor Pitoeff ne-aadus cu el ]>e
Pirandello in ceeace are mai isbutit opera sa: llen-
ric al IY-lea si „§ase person agii"„. §i deziluzia
publicului a fost mare. Bietii Pitoeff au platit cu
succesul lor, indrasneala de a-si fi legat soarta,
in epoca de tranzijie, si mai ales la uoi, de drama
„indrasnetului" scriitor italian.

Un renume domol, cu aripioare rozalbe a sbu-
rat si deasupra meleagurilor noastre, vestind pe
Shaw si Pirandello. Toata lumea a facut credit
banuind mai ales celui din urma, care are mai
pu|in mania piesei de costum — lucru in defini-
tiv destul de plicticos, de vreme ce toti francezii
t§i imbraca „nemteste" eroii — o opera mult mai
comoda decat are in realitate. Cand in sfarsit
Pirandello ni s'a infajisat piruetand sub capa,
ca un Sicilian ce este, cu gustul farsei. sinistre
care merge de multe ori pana la grotesc — favo-
rita categorie estetica a dramaturgiei moderne
de pretutindeni, cu izvoare in discreditatul ex-
prcsidnism— ; cand, ca toji marii cliinui|i mo-
derni ni s'a infafisat ratacind, in mare maestro
e adevarat, prin padurile monstruoase din regiu-
nile veciniciior inserari ale sufletului omenesc,
dibit hid prin tre liane de amintiri si tendinje con-
trarii, dela impudoare si animalitate, pana la ful-
gerul albastru al insezizabilului gaud de-o clipa,
cand 1-au vazut in fine lucrand atent la aceasta
algebra omeneasca, dezamagirea a fost mare.

C&ci cu Pirandello, drama incearca eliberarea

ei din tiparele mi n ore, eliberare care intotdeau-
na si pretutindeni, in ultima faza a teatrului a-
muzament a fost privita cu ochi rai, de marele
public.

Evenimentul precis: dragostea sau ura lui Ion,
inconjurat de scaun, perete sau copac a fost hra-
na cea mai sigura pentru drama. Material prim
bine conturat, acfiune bine si explicit inlantuita.
§i in rezumat toata lupta vremilor moderne in-
coace care in mod aproximativ se poate fixa ca
un inceput intr'o anumita parte din opera lui
S trin dberg, n-a constat in alt ceva decat in difu-
zarea acestui fapt precis, in deplasarea lentilei,
care ce e drept incejosand imagina miniaturi-
zata din focar, sa mareasca totus campul de in-
telegere si utilizare al dramei.

Lucruri mai putin lesrie de transcris in situa-
|ii dramatice, amibele sufletului nostru, simple
izolate, impresionante in blocusul conglomera-
telor lor sufletesti, au cazat in ultimul timp, a-
runcate cu voinja in plasa simplista a dramei,
si lucrul extraordinar, materia aceasta anorga-
nica a rausit de multe ori sa rupa plasa. Aci se
rezuma aproape Intreaga tiagedie a dramei mo-
derne, a dramei neisbutite inca, in mare parte.
Ceeace muzicei, liricei ba chiar plasticei ii e in-
gaduit, dramei nu i se cade inca.

Dar Piradello sa incapatanal §i ajutat de no-
roc si geniu a isbutit sa intre intr'un* faga§ in
care duce dupa el pe orice pasionat al excursiu-

90

BCU Cluj

nilor ■ pei ieuloase, luminand calea cu un robust
simf al reaiului, cu un contact eontinuu cu pa-
mantul, ceeace ii permite sa intrebuinfeze pentru
lucruri extrem dc fragile, formula dramatic!!.

Cred, ca Pirandello isbutegte ce] mai mult in
drama renascu ta a vremurilor n oast re, pen tin
acest motiv. La el imbinarea — ca procedeu — a
4i 11 ti i Platon cu un einematograf, sinteza enunjata
ulat de adevarat si impresionant, intr'un esseu
de dramaturgul germ an Kaiser, e perfecta si in-
trata atat de mult in mijloacele sale de lucru,
meat nu oparasciste nici odata.

Acest „cinematograf" se transcrie in buna apli-
eare de literatura dramatica printrun an am it
realism, care singur face posibila supraconstruc-
fie din material gingas, si ireal, realism care se
m$m;ubeaza in seanduri ca supo'rt pentru cadrul
platonic al dramei, dupa cum spune Kaiser. §i
daca apropierea intre siinetria a doua opere deo-
sebite prin natura lor ne e ingaduita in formula
ei cea mai evoluata — care ar fi drama pirande-
liana — drama modern a ar semana cu scena me-
dievala sau cu tablourile lui El Greco— in care
contele d'Orgaz, de pilcla, pe o aceia$ panza tre-
ce del a real la ireal.

Pe o simpla poveste de dragoste care ar fi pu-
iut da $i o melodrama si o banala piesa de salon,
in ffenri al l\ 7 -lea, Pirandeillo construeste o tra-
gedie, tragedia acului nesigur al busolei sufletu-
Itti omenesc care print r'o simpla deviere la
(Ireapta sau la stanga poate sa scliimbe o lume
iutreaga.

Toata divagarea lui Mcnric al IV-lea de care
se leaga si lumea ireala a nebuniei lui si lumea
reala a lumei lui de odinioara e In Jupta pe doua
planuri, ceeace face ca piesa sa traiasca mereu
in doua registre deosebite. tin accident de ca la-
ne, de mult, o piatra care 1-a lovit la cap pe
erou, si trecutul trece pe o nevazuta si tragiea
culisa in locul prezentului si fruntea tiparelor

icale se lumineaza de alte culori Prin tenia ar-
bitrary $i eliberata din „§ase personagii" aceias
idee se reia si in drama aceasta: ficfiunea sau e-
venimentuJ inchis in tiparul trecutului sunt sin-
gurele adevaruri. Realitatea e indoelnica si buna
numai ca un iimbagiii conventional al dramei,
pent in a ne mfelege intre noi, am adaoga, bueu-
ros. lata o idee fundamental*! a lui Pirandello,
pe care sa incercat sa o exprime cu aparatul pu-
pil mladios al dramei.

Prima ei latum — fiefiunea — o demonstreaza
prin ..§ase personagii"; a doua — evenimentul —
prin I ten ric al IV-lea. Ele singure, aceste doua
feje ale viejii sufletesii dau siguranta. Eveni-
mentul, luat din istorie, e inchis intre doua pa-
ranteze sigure sji cuno.se ute, de vreme ce e pe
deantregul petrecut, ceeace ii da o definitiva
structura, o limitata intindere, din care rezulta
un simtimant de incredere, de certitudine. Orice
arabesc ai scrie, intarziind In amanuntul acest ui
eveniment ai mai dinainte iutreaga lui gama cu-
noscuta, extremele cuprinzatoare prestabilite.
realizate, .si po(i oricand zigzaga prin el. fara ca
timpul — conceptul fundamental in cosmosul pi-
randellian — sa-fi pastreze fatal ele lui surprize.

Ficjiunea, personagiul creat in abstract da de
asenieni seiitimentu! acesta de incredere. Yiata
lui e conturata. Totut se sbate, trae§te in cuprin-
sul perimetrului sau, trasat odata pentru totdea-
ima, Sunt eele doua forme ale viejii — la intam-
plare apropiate — datatoare de certitudini. Sunt
singure reale ca fiind linistitoare si hotarite.

Restul, ceeace n.i se pare noua realitate,. nu e
decat trecere prin tipare — cari se pastreaza
'pentru intelegerea dramei — unghiere de sur-
prize. fiind in permanenta devenire §i transfor-
m are.

Pe temelii sigure, se inalfa eterul operei piran-
delliene.

ION MARIN SADOVEANU

CRONICA EXTERNA

criza societAth naxiunilor

k E set na Genevei cortina s'a lasat. Oglinda
Eemanului, o clipa turburata de conflictele di~
plomatice, si-a reluat neclintita liniste, Daca pa-
latul SocietatiiNatiunilor ar trebui sa dea ima-
gina plastica a epilogulni jucat in ultima sapta-
niana internationala, 1-am vedea brazdat de cra-
paturi ameniri|atoare pentru arhitectura zidi-*
riior sale. Criza Societatii Natiunilor este des-
chisa.

La Geneva s'a pus o chestiune hotaritoare: in-
trarea Reichului in Consiliu. Vom vedea, mai jos,
curn aceasta chestiune dominanta n'a capatat
nici o deslegare §i mai cu seama, cum simpla ei
aducere in discujie, a scos la iveala toate antago-
nismele surde ce clocotesc in adancimile politicii
europene, sub aparen^ele in^elatoare ale formu-
lelor juridice.

Daca recapitulam politica Germaniei, vedem
ca nici odata ea n'a solicitat intrarea la Societa-
tea Natiunilor. Aliatii, si mai cu seama Franca
democratiei de stanga, sunt acei care au cautat

s*o atraga, prin concesiuni care au mt x rs adegeii
pana la mutilarea victoriei, spre o politica de co-
inuna injtelegere, de colaborare. Frdnta socialists
si radicala, spre a se deosebi in politica interna de
d. Poincare ^ a inaugurat formula impaciurii cu
orice pre}. Am avut rand pe rand, Prtocolul d-lui
Herriot, evacuarea Ruhrului §i Locarno, care
sunt tot atatea flori aruncate in calea Germa-
niei. Pe acest drum ademenitor. Reichul sa hota-
rit sa vina la Geneva si in sfar^it, chivara ger-
mana a aparut pe zarea Lemanului.

("a prin farmec, la aceasta aparifie, rolurile
s'au scltimbat. Acei care isi faceau o profevsie
de credina din atragei^ea, cu orice pre} a Germa-
niei la Societatea Natiunilor, au inceput s'o com-
bata fatis, Intrebutntand, bine-inteles, tot arse-
nalul formulelor juridice menite sa acopere o
simpla manevra politica.

De alt f el formulele juridice nu lipsesc nicio-
data, caci razboiul daca Tau facut combatan^ii,
pacea au incheiat-o asociatii. Dreptul, in sensul

91

© BCU Cluj

stramt al cuvantului, in acceptiunea lui pur me-
canic£ §i technica, nu in sensul superior de no-
tiune morala — este extrem de suplu. El servea
Franfei radicale si socialiste pentru afragerea
Germaniei in Societatea Natiunilor, caci pe a-
ceasta cale, ziceau politicianii stangei — Germa-
nia adera la Pact, ceeace inseamna obtinerea u-
nei noui ratificari a tratatului din Versailles.
Formula facila, caci Pactul in art. 19 deschide
posibilitajile unei revizuiri.

Germania a venit la Geneva, dupa cum fusese
chemata si pe calea unde se desluseau cele doua
jaloane ispititoare: Protocolul §i Locarno, dar
n'a venit catusi de putin sa intareasca, prin pre-
zenja sa, textele dela Versailles. Germania a ve-
nit ca sa intre in Consiliul Societatii §i sa urma-
reasca, pana in ultimele lor consecinje avantagii-
le acestei pozijiuni cucerite fara nici o sf or tare.

Aici incepe dezicerea aliatilor. Germania la
Geneva n'a fost o nepoftita. Ea a fost chemata.
Indata insa ce armura ei s'a oglindit in apele Le-
manului, alia^ii care nu mai puteau discuta ad-
miterea ei, au inceput sa discute modalitajile a-
cestei admiteri. E o nuari|a pe care Berlinul n'a
prea infeles-o §i de prioritatea careia s'a indoit.

Franfa, prin d. Briand, a pus o chestiune prea-
labila: aceia a largirei Consiliului. Germania va
fi admisa ca membru permanent, dar in acelas.
timp vor vroi intra in Consiliu Polonia, Spania
si Brazilia.

D. Chamberlain, combatut de o mare parte a
opiniei publice britanice, s'a raliat fajis. tezei
franceze, susfinand aceia§i tenia a largirii Con-
siliului.

In fa^a acestei noui politici, d-nii Stressemann
si Luther, au declarat, ca Germania nu injelege
sa intre in Consiliul Societatii Natiunilor, decat
daca Consiliul pastreaza forma lui veche, aceea
pe care o avea in momentul dela Locarno, cand
i s*a fagaduit primirea la Geneva.

Largirea Consiliului, dupa teza germana, nu
este decat expresiunea unei politici de dusmanie
impotriva Berlinului, de contra-balansare a in-
fluentii germane.

Oricare ar fi formularea juridica, acesta este
adevarul si singurul invatamantu al acelor petre-
cute la Geneva e ca realitatca politica depaseste
cadrul textelor fictive.

Jacques Bainville a sustinut, cu argumente pu-
ternice, teza franceza; din toata frazeologia cafe-

nelei Internationale, sunt singurele care au pre-
j:ul lor. Dupa Jacques Bainville Consiliul i§i
schimba, prin admiterea Germaniei, insS.§i natu-
ra sa.

Consiliul asa cum a fost instituit prin Pactul
Societatii Natiunilor, cuprinde cele cinci mari
puteri abate: Statele-Unite (care s*au abtinut)
Anglia, Franta, Italia si Japonia. Acest Consiliu
e simplul continuator al „celor patru sau al celor
cinci", care au hotarnicit harta lumei, scopul lui
e aplicarea tratatelor de pace. Cu alte cuvinte
Consiliul pana acum n'a fost decat un sindicat
al victoriei. Un loc permanent pentru Germania
sau pentru ori si care alta putere, nu era preva-
zut. E o conditie care schimba iarasi caracterul
Consiliului §i daca se intra pe aceasta cale noua,
de largire a lui, de ce sa oprim principiul de ad-
mitere humai a Germaniei? Ne gasim in fata u-
nei metamorfozari a areopagului din Geneva si
atunci daca Germania intra, ca reprezentanta
morala a germanismului de pretutindeni, de ce
sa nu admitcm acelas criteriu, pentru Polonia.
reprezentanta a solidaritatei slave, pentru Spania,
care polarizeaza imensa clientela hispanica, pen-
tru Brazilia, plenipotentiary a Americei latine?

Argumentarea lui Jaques Bainville e puterni-
ca, caci in drept, ne gasim in fata unei derogatii.
Societatea Natiunilor are in esenta ei universali-
tatea, iar admiterea Germaniei ar fi normala §i
n'ar schimba caracterul orgnizatiei din Geneva.
Dar alcatuirea Consiliului e hotarita rigid de
Pact si acordarea unui loc permanent Reichului
e, fara indoiala, o derogatiune. Prin urmare toata
structura Consiliului putea fi repusa in discute.

Germania n'a admis acest punct de vedere. Cu
ea s'a solidarizat §i Suedia, ale carei simpatii
germane sunt bine cunoscute inca de pe vremea
razboiului.

Usile s'au inchis si delegatii au plecat, cu fa-
gaduiala de a reincepe tocmeala in toamna.
Dupa Protocol s'a vorbit de Statele-Unite ale
Europei. Acelas lucru dupa Locarno.

Cat de departe de realitate sunt imprudentii
politicii verbale, o dovede§te crudul epilog dela
Geneva, unde tendinfa de a reveni la politica de
echilibru a reaparut in toata goliciunea: Bloc de
puteri latine si abate, opus blocului german. Nu
e decat o simpla transpunere a politicei de echi-
libru si o schimbare de vocabular.

EUGEN TITEANU

CRONICA MARUNTA

I\jl observat? D. Mihail Dragomirescu, teo-
reticianul artei in patru labe, n*are adversari.
Demiurgul lat in ceafa al esteticei de catedra a
creat din opera de arta o noua categorie de exis-
tenta. Nu e nici mineralogie, nu e nici biologic
E un „organism psihofizic iar nu fizico-psihic"
— cu expresia proprie. Organism fizico-psihic
ar fi omul Arta e dimpotriva: un organism
psiho-fizic. Adica un fel de om rasturnat cu pi-
cioarele in sus. Dar oricat ne-am biciui fantazia,
nu vom^ izbuti sa incadram in spajiu si timp
noua categorie de existenta creata prin „stiinta
literaturii". Ne vom resemna deci s'o imaginam
ca o vietate cu suflet de inger, cu patru labe si

cu coada. De cand a creat-o din lut §i din azur ;
d. Dragomirescu n'are adversari. Avem o pleiada
de tineri esteti, dar nimeni n'are curajul sa re-
nunte la bunul simt si sa demonstreze ca arta
n'are in adevar patru labe, cum sustine cu date
stiintifice d. Mihail Dragomirescu.

Credeam §i noi, cu tinerii esteti ea noua cate-
gorie de existenta, chemata la viata din haosul
d-lui Dragomirescu, apartine altui domeniu de-
cat al esteticei. A§a cum se prezinta, organismul
acesta psiho-fizic e menit sa pasca direct pe izla-
zurile psihiatriei, sub atenta supraveghere a doc-
torilor G. Marinescu si Obreja. Dar ne-am inse-
lat. A reaparut' revista SburatoruL Directorul ei.

92

BCU Cluj

d. Eugen Lovinescu, intr'un manifest de-o schioa-
p&, se declara energic impotriva organismului
d-lui Mihail Dragomirescu. D. Eugen Lovinescu
se face forte sa demonstreze ca arta n'are intr'a-
devaY patru labe cum arata optica d-lui Drago-
gomirescu. Evenimentul trebuie increstat pe ra-
bojul acestei cronici: in sfarsrt, d. Mihail Drago-
mirescu are un adversar. Vom asista la o lupta
gigantica intre cei doi estefi. Care pe care*? Nu
se §tie. Amandoi sunt deopotriva de inarmafi.

Dece tocmai d. Eugen Lovinescu e adversarul
d-lui Mihail Dragomirescu? E paradoxal s'o spu-
nem, dar antagonismul acesta se intemeiaza pe o
identitate de prestigiu. Sa rememoram putin. In
cercurile literare dinainte de razboiu, cei doi be-
ligeranii de azi se bucurau de acela? prestigiu.
Adica dumnealor nu $tim daca se bucurau, caci
cine se bucura incontestabil erau cercurile literare.
Ah, ce bucurie era cand d. Mihail Dragomirescu
apSrea in cercul Caragiale, Vlahuta, Delavran-
cea, de pilda! Caragiale era o inteligenfa cruda
si o ironie capcauna: ii trebuiau victime masive
§i inepuisabile. D. Mihail Dragomirescu i^se ofe-
ria cu intfeaga'sa candoare naturala, libera si ne-
controlata de bunul simf. Cu diamant scanteie-
tor, Caragiale isi scrijela glumele in candoarea
aceasta masiva ca intr'o sticla de sifon. Cercul
acelor subfiri scriitori trepida de hohotele rasu-
lui. Tarziu si numai rareori, victima sim^ia du-
rerea taisului. Atunci olangea si se ruga de indu-
rare in fa{a Sanger osului ironist care n'a avut pic
de mila pentru prostia omeneasca. D. Dragomi-
rescu pleca, dar la sedinfa urmatoare venea si se
oferea din nou. Pe Caragiale nu-1 mulfumia nu-
mele de Mihalache Dragomirescu. I se parea in-
suficient pentru a cuprinde incomensurabila can-
doare a personagiului. L-a botezat atunci Manda-
lache Blagomirescu — ceeace, trebuie sa recu-
noastem, e mult mai beltegos si mai adecvat. Se
zice ca din acest material mandalache-blagomi-
rescian a cioplit Caragiale pe Jupan Dumitrache,
nevinovata creatura din ,.Noaptea Furtunoasa".
Si ati observa un amanunt? Cat a trait acel crud
ironist, d. Dumitrache Dragomirescu n'a indraz-
nit sa-si dea la lumina teoria artei in patm labe
cu suflet de inger si coada de bivol. O facuse,
(de treizeci de ani o cuget") dar o tinea la cotef
§i o ingrasa pentru vremi cu inteligente mai in-
gSduitoare,, cum e d. Ion Dragoslav si Petronius
dela „Viitorur*.

Acelas prestigiu l-a avut in cercul .,VieJii Ro-
mane?ti", in cercul ,,Samanatorului" §i al „Con-
vorbirilor literare" d. Eugen Lovinescu. Masiv §i
rabduriu ca un al doilea Mandalache Blagomires-
cu s'a oferit distinsul personagiu mu§caturii u-
nui Ilarie Chendi unui D. Tomescu, unui D. An-
ghel unui T. Arghezi, unui G. Toparceanu. Cine
putea sa-1 ia in serios pe Mandalache, chiar daca
se prezenta cu numele mai frumos de Eugen? Is-
gonit de^trei generafii de scriitori, azi, d. Lovi-
nescu, batran § anocronic, momeste cu ceaiu si
zahar pe incefpatori si vrea sa faca „dupa pu-
teri, literatura nnu". Admite orice si pe oricine
ii calca pragul. Vizita unui licean cu trei clase
si cinci strofeji da iluzia scumpa de indruma-
tor literar al tinerei generatii. E un- fel de cerse-
torie de prestigiu nou in pofida prestigiului sau
permanent blagomirescian. Indrumatorul poeziei
noi?

^ La 1912 aparea revista „Insula" ,a grupului
Simbolist ce reprezenta pe atunci extrema nou-

tate. Dintr'un . portret pe care i-1 facea in pagi-
nile ei d. Ion Minulescu desprindem cu titlu de
document: „...Nu e propriu zis un om, dar ceea-
ce se boteaza in general un „domn'* oarecare. Ar
fi putut fi prefect de Suceava sau administrator
financiar. Golul personalitatii esale nu se sifo-
neaza niciodata... Cameleon de profesie, corect
ca o pagina copiata de un maestru de caligrafie,
sau ca un cadril dansat de un maestru de balet,
Lovinescu e vesnic la ordinea zilei... Ah, fi^i P&n-
tru el oricine a|i vrea, fiji profeti sau banditi,
Lovinescu va va privi cu aceeasi lipsa de inter-
pretafie vizuala; cravata dela gat ii va ramane
neschimbata ca ?i golul haotic din dosul fruntii—
Lovinescu este un borcan inchis ermetic. Din el
n'ar curge nimic, nici chiar atunci cand §i 1-ar
sparge din imprudenfa. Eterna sancia simplicitas
traieste in el imbracata in uniforma adevarului:
monotona, monocroma, monoforma*.

Ceeace scria Minulescu era ecoul unanim al
lumii literare de atunci. II reamintim tocmai
fiindca venia din paginile unei reviste de poezie
noua*. Vai, si pe-atunci iluzionistul indrumator
al generatiei actuale era cu 15 ani mai tanar!

Din aceste atmosfere §i cu acest prestigiu ies
gravi cei doi beligeranfi in jurul bazacoriiei psi-
ho-fizice care ar fi arta. E acelas. Mandalache in
d. Eugen Dragomirescu si acela§ Blagomirescu in
d. Mihalache Lovinescu. Trei genera^ii de scrii-
tori i-au consfinfit ca atare. Ii vom privi deci cu
sentimentul recreativ ce ni 1-ar da lupta a^ doi
titani cari se zdrobesc reciproc cu stand de
carton ! *

DEOPOTRIVA inegal, ca om si artist, Hora-
tiu Dimitriu intors in Jara dupa indelungi stu-
dii in streinatate, nu isbutise sa-§i statorniceasca
inca un loc in pictura noastra. Nerabdator se
lasa chemat de toate ispitele. Plin de neastampar
aparea cand cu un vers, cand cu un raspuns
mutator la o cronica filistina, cand cu o gra-
vufa in lemn sau cu o panza imensa la salonul
oficial, Boala de piept ii ronjaia tenace vigoarea.
In ultimii doi ani, tot ce daduse era furat boalei.
Gandul incapa|anat sa reinpamanteneasca gra-
vura in lemn, dupa tradifia pierduta a vechilor
tiparnrfe m^nastire§ti, nu gi l-a putut duce la in-
deplinire fiindca medicul ii interzicea prea mul-
ta migala, cu oasele pieptului plecate pe scan-
dura. Daduse cateva Gandirei, mai fagaduia al-
lele. Ne vorbia chiar in ultima vreme cu insufle-
^irea caracteristica a omului exaltat de febra §i
optimist excesiv, tocmai fiindca toxina baccilu-
lui afata sangele intr'o ultima vapaie. L-am va-
zut bolnav, la sfarsitul toamnei trecute, cautand
sa-^i vanda cateva tablouri pentru a-§i plati doua
luni de odihna, retetele, focul din soba. Cu a-
maraciune ne imparta^ea alte mahniri adaogate
la chinul boalei. Eterna poveste, indurata de al-
fii mai mari, un Luchian §i un Andreescu. Pe
urma, cand boala l-a tintuit definitiv in pat,
prietenii i-au alcatuit o expozitie ca sa-i imbu-
neze cu un succes sufletul §i sa-i adune banii in-
sanatosirei. Expozifia mai era deschisa $i Hora-
fiu Dimitriu a inchis ochii. Un pictor cand moa-
re, se desprinde mai mult decat noi de lumea re-
dusa la forma si la culoare. Pierde ceiace ochii
ceilarji nu vad. Viaja de dincolo poate fi orice in
misterul ei impenetrabil, poate o fericire, poate

93

BCU Cluj

b rSsplata\ poate imponderabilul §1 eternitatea,
orice in afara de culoare §i forma. De aceia
moartea unui pictor e parca mai sfar§it decat
toate sfar§iturile.

Cu Horatiu Dimitriu, Gandirea a pier d tit un
prieten. Pictura, un artist inca In cautarea de
sine insusi. Dar pierdem mai cu seama o faga-
duiala a graficei romanesti, atat de saraea, si a-
cum mai saraea. Prietenii si colectionarii care
dejin gravurile, xiJografiile §i litografiile risi-
pite vor savarsi o fapta buna, dand inainte de a
se implini un om prilej sa-1 revedeni §i sa-1 jude-
cam intreg, intr'o expozijie retrospective.

OOCIETATEA Scriitorilor romani sr-a in-
ch eiat cu deplin succes $ezatorile. Mirare e nu-
mai ca s'a gandit atat de tarzin la o fapta eare-i
statea de at at a vreme la indemana. Desigur con-
ferin^ele sj lecturile au fost cam amestecate. Dar
S. S. Reul nu e o Academic Sant to|i egali ina-
intea posteritatii, iar poate cei mai severi se yor
afla maine a fi cei cu faima mai vremelnica.
Eapt este ca publico! a raspuns peste asteptarile
la cheinare; sala Fu'tidatiei Carol s'a dovedit prea
mica. A castigat de aci auditorul, luand contact
direct cu aspectele varii ale scrisului romanesc,
care cu toata criza vaetata pe toate drumurile s'a
inanifestat petjtrit ca lighioanele pamantului: tra-
ditionalist, simbolist, expresionist, constructivisi
simultaneist — dar a castigat mai cu seama scrii-
torul, intinzand o punte directa nitre el si lecto-
rul anonim, infatisat de asta data in carne si
oase. Pentru sezatorile viitoare, experienta aces-
tui inceput va trebui folosita cu mai mult a ehib-
zuiala. De o pilda in comuna intelegere cu ca|i-
va editori, un program cu anexa de bibliografie
si cateva extrase critice, ar sluji la raspandirea
earfilor. O curiozitate aetata pentru moment si
utilizata inainte de a se raci, ar tine loc recen-
ziei de ziar care lipseste si publicitafii de libra-
rie, pe care editorii romani deocamdata o negli-
jeaza cu desavarsire, Editorii ar contribui ei pen-
tru tiparirea acestor programe, en textui de pu-
blicitate comun tutulor sezatorilor, din Capitala
si din provincie, $i cu o singura foaie a progra-
mului serai, mf|*>ila. Se vorbeste cu staruinja de
o politica a carjii, de expansiunea earjii, de o-
fensiva cartii. O soma de formule — dar o sutna
numai de vorbe. Ce-ar fi Societatea Scriitorilor
romani sa treaca $i la fapta, fiindca a inceput
odata? Dar o fapta ca sa fie buna sj sa-|i aduca
roatfe, fa-o deplina. Inca un subiect de discufie
pentru adunarile generate, unde s'a vorbit prea
mult numai despre premii, §i nnde eonfratele
Dragoslav vorbeste prea mult despre orice $i
despre sine, cu eel mai iuocent humor.

lVlDARTEA lui I. Paul,,profesorul de estetica
literara dela Universitatea din Cluj, a starnit vii
pareri de rau in cercurile in care a muncit cu
sarguin|a ^i a purtat exemplul sail omul onest si
talentat la care activitatea pedagogulni se spri-
jinea pe o foarte precisa vocajiime.

Nascut in muntil Apuseni, la llidis, in anul
.1-857; Ton Paul a studiat filosofia la Yiena si a
profesat mai intaiu la Caratisebes; de unde a

luat drumul multor dasc^li ardeleni In veacul
trecut, pentru a se muta la Iasi, unde vreme de
30 de ani a fost until din profesorii cei mai in-
fluenji din C'apitala Moldovei. Putina vreme di-
rector general in Ministerul Instructiunei, cariera
sa a culminat la batraneje cand Universitatii
clujene i-a placut sa cheme i.n sanul Sau, pe a-
cela care fusesc in vremea neutralitatii, §i unul
din cei mai f erven fi promotori ai ideli raz-
boiului.

Dela loan Paul ramane o frumoasa nuvela:
Florica Cetera$ul, episod dintr'o evocare mai lar-
ga a revolutiei ardelene?ti dela 1848 pe care se
gandea so execute odata, fara sa fi putut gasi
totusi ragazul onortun §i o seama de articole pu-
blicate in „Arl»iva" lui Xenopol, „Convorbiri Li-
terare", „Viata Homaneasca" si „Luceafarur'.

ULTlMUh iiumar din revista „Ostland u (I; 3),
pe care o scoate la Sibiu un grup de scriitori
preocupati de probleme germanilor emigraji din
fostul imperiu, aduce printre altele o „Amintire
din Italia", poema iscudita de colaboratorul nos-
tril d. O. W. Cisek. (etitorii cari au nrmarit in
,.Gandirea", croniceie si studiile de arta ale d-lui
Cisek, cunosc poate mai putin activitatea sa ca
poet $i novelist german. Aceasta activitate este
insa de primul ordin. Apai'tinand miscarii mo-
derniste, intretinand stranse legaturi de priete-
nie literara cu Theodor Daubler, care 1-a vizi tat
la Bucuresti in toarnna trecuta, d. O, W. C^isek
este un poet la care organizarea riguroasa a
formei refine, strange in puternice catuse, viziu-
nea intraripata si plina de pasiune. Ce delicat,
cu cata stapanire, dar ce nelini^titor se produce
mistical accent cu care tormina poema pe care
o publica „Ostland":

[hid in der Insehi Hut dan Meer sich bettet
Schlaft ein, auf Lidern die erbluhien Sierne.
In Traurn ein Engelschtvarm die Zeit verkeiiet.
Und roindei Briickert nach erWster Feme,

Oeupnnd prin multe uteri te un loc in iioua li-
teratura germana, sustinand lit literatura noastra
de idei un rol pe care stim cat de mult cetitorii
il prefuesc, d. (). W. Cisek este si un muncit or
sincer $\ activ pe taramul relatiilor culturale ro-
mauo-germaJie: caracteristica problema a Roma-
niei intregite. Prietenii 1 nostra este redactorul a-
celei unice publicatii ,.Kulturnachrichien aus Uu-
manieu" ,editata de Euadatia culturalu „Princi-
pele Carol", care a dus in toate {a rile de expresie
germana icoana putin cunoseuta, uneori fals in-
teleasa, adesea si cu rea-voinfa def'avorabil pre-
zentata, a jarii noastre. Actiunea sa a fost insa
mai in tinsa. Durului poetic a I d-lui Cisek ii
clatorim admirabile traduceri din I,. Biaga, Ma-
niu, Crainie, Minulescu, Bacovia. Arghezi, D. Bo-
tez, etc., raspandite prin multe periodice ale Ger-
man iei si Europei centrale. Un voluni de tradu-
ceri din prozatorii nustri asteapta sa fie publicat
de „Casa §coalelor" si sunt de asteptat nnele lu-
eruri bnue, dorite de tofi cati asteapta o ioiala
colaborare intelectuala, dela raspandirea acestel
car^i printre germanii din Ardeal si Banat. Caci
pe cata vrejne sunt inca destui aceia cari tlfrb li-
ra mai de graha st impiedica procesele de reel-

94

BCU Cluj

proca r&sfrang&e a- sufletelor, iat& in d. 0. W.
Cisek un harnic, onest si inspirat pionier al co
laborarii intelectuale de care se simte nevoie.
Moclestiei prietenului nostril H cerem numai
scuze de a fi amintit actiunea sa in chiar pagi-
nele revistei eareia n achice o denotata si pre-
fioasa contribute.

DlE NEUE RUNDSCHAU (Eebruar) publica
un rcmarcahil studiu usuora lui Miguel de i r na-
muno datorit lui Ernst Robert Curtius, criticul
ce si-a facut faima descoperind mctodic Germani-
lor literatura si cugetarea popoarelor neolatine.
Unamuno, pe care Curtius il uumeste ExcUaior
llispaniae, apartine generatiei dela 1898 ce apa-
rea, dupa dezastrul milltar din Cuba, cu misiu-
nea de „regeneradores" ai patriei decazute. Cen-
tral preocuparilor lui e dela tnceput: care va fi
dcstinul Spaniei? Care va fi leacul decaden^ei ?
Cartea lui de esseuri „En torno al Casticismo"
(„Esenta Spaniei*') cauta solatia. „Casticismo"
are infelesul puritatii de rasa ridicata la valoare
de traditie y spirituala. Eseirfa tradijiei spaniole o
tntrupeaza sufletul Castiliei. Ce atitudine trebuc
sa ia o najiune moderna fata de tradijia ei? Sa-i
clarifice caracteristicele pentru a face din ele in-
dica^ii pentru viitor. Unamuno e impotriva 'tra-
ditionalistilor cari predica intoarcerea "spre tre-
cutul moft, dar e pentru „eterna tradijie V „Ade-
varata traditie este o energie spirituala ce se rea-
lizeaza altfel in fiecare epoca istorica^ depasmd
pe fiecare din intruparile ei temporale". Traditia
e supratemporala, deci etern omeneasca. Fund
pur spaniol, „casticismo" e pur omenesc si indi-
ca Spaniei calea valorilor universale. Europeni-
/area Spaniei inseamna pentru Unamuno impu-
nerea valorilor spaniole print re valorile europeiie,

Europa se poate rezuma in dona nopuni:, „stiin-
ta si viafa", materialismul epicurean. Unamuno ,
ti opune quijotismul si eternismul, — idealismul
si credinfa in nemurirea personaiitatii. El e pro-
fetul „Domnului nostru Don Quijote" eroul care
mi mai are sensul de umor pe care i-1 dase Ce-
rvantes, ci un sens tragic. Luptele lui Don Qui-
jote sant hipte pentru a cuceri nemurirea. In c-
xegeza lui Unamuno, fiecare scena din Cervantes
e interpretata evangelic, iar Don Qui jote jnfa-
tisat ca un mantuiior. Mantuitor din robia rna-
terialismului european. Unamuno voieste o crnci-
ada noua pentru eliberarea mormantului erovlui
de sub puterea rafiunii material iste si peniin a
face din el izvorul nebuniei uredintei mantirtoa-
re. Interpretarea aceasta e fires/te arbitral a si; a
face din marele roman al lui Cervantes Biblla
Spaniei, — e o gresala, zice Curtius.

Principala lui opera filosofica e cartea des-
pre „Sensul ■ tragic al vietii". Pentru Unamuno,
viata si rafiune sunt antinomii. Tot ce e vital
e antirational, tot ,ce e rational antivital. Aceas-
ta antinomic formeaza baza sensului tragic al
vietji. E un pragmantism care isi pierde sensul
optimist^ american si devine tragism. Ceeace in-
tereseaza nu sant ideile, ci oamenii in carne si
oase. Nu umanismul abstract, ci bominismul
concret si individual. Cel mai adanc impuls al
omului e sa-§i pastreze fiinfa proprie ^i so eter-
nizeze: suum esse conseroare. Cel mai adanc- dor
al lui e foamea de nemurire, de cqntinuare per-
«onala, vie, a sufletului. -„Noi i>ersonalizam totul

ca sS ne mAntuim din neant fi singurul mister
adevarat este acela al suferintei. Esenta religiosi-
tatii lui Unamuno e dorul de nemurire si daca
aceasta vesnica nevoie a sufletului capata o noua
si puternica expresie in epoca noastra subjugata
„temporalismului", — aceasta o datoram lui, zice
Ernst Robert Curtius.

Intr'un alt paragraf al studiului pe care tl re-
zumam, se subliniaza excentricitatite si toanelc
marelui scriitor ' care e un individualist patirna^
si original. Mai presus de orice, meritul acestui
neostenit „cxcitator" este acela de a fi sco* din
apatie, din „abulie*' spiritul patriei lui. Unamuno
traieste azi in exil. E soarta poe$lor latini:, Ovi-
diu, Dante, Victor Hugo. Dar acest exil a actu-
alizat opera originamlui scriitor, a M europeni-
zat-o". In Cermania e pe cale sa fie tradus inte-
gral.

ARISTOCRAT I A vieneza, catastrofal zdrunci-
nata de razboiu, ne ofera de catiya ani un fr-umos
spectacol ideologic: doi tineri nobili din randu-
rile ei si-au transformat saloanele In temple ca
sa predice doua credinte socotite necesare vre-
mii noastre. D. Richard Coudeimove-Kalergi
predica Paneuropa politico: d. Karl Anton Ro-
han predica inf rati rea culturaia a europenilor.
Amandoi ' scriitori, amandoi propagandisti. O dis-
tinctie e totusi necesara: Coudenhove-lvalergL e
mai mult un ganditor viziouar si un stilist diiia-
mic si fierbinte care descinde din fraza scurta §i
mladioasa ca otelul a lui Nietzsche: Rohan e mai
mult un organizator cu simt realist conturat
precis de scepticism. Amandoi Insa an constiin|a
sangelui lor albastru si aceasta le ambitioneaza
energiile.

Con den hove si-a creat un nucleu cu nuniele
carjii ce l-a facut celebru si al revistei prin care
isi amplifica doctrina: „Paneuropa M . Rohan, emu-
lat, a intemeiat „Kulturbund" („asociatie pentru
cooperatia culturaia**) si o admirabila revista a-
decventa scopului: ^Europaische Revue* 4 . In No-
embrie trecut, „Kulturbund**-ul si-a tinut la Mi-
lan Intaiul congres international' de cooperate
intelectuala. Miscarea se lamureste tot mai mult
in caracterul ei aristocratic. Aristocratie de bla-
zon, aristocratie de talent §i de inteligen^a. E un
roi al „elitelor** ce vrea sa se desemneze pe ori-
zontul invtilmasit al vremii. Karl Anton Rohan
simte astfel nevoia sa-si diferentieze actiunea cul-
turaia de actiunea paneuropenista a lui Couden-
hove-Kalergi.

Numarul din Februar al lui „Europaisclie Re-
vue* alunga echivocul ce plutea pana acurn asu-
pra celor doua acfiuni cu seopuri si metode fe-
lurite.

, : Kulturbund"~u] e o organiza^ie cu totul nepo-
liticii, Paneuropa o miscare pur politica. Chiar
daca membrii tuturor grupelor Kulturbund-ului
ar fi pentru Paneuropa, ei n'ar putea sa exprime
aceasta parere inlauntrul Kulturbund-ului fiind-
ca Kuturbund-ul, ca organizatic, nu poate avea
nicio parere politica. Ei se bazeaza pe contribn-
fie organizatoric — practica, Paneuropa peo con-
fesiune'*. Kulturbund-ul vrea, prin lucrare in
inic, constienta si calauzita intr'un anumit sens,
sa dea prilej oamenilor din elita spirituala sade-
vina eirropeni; Paneuropa vrea sa aducS massele
la programul ei politic**. Deci: o tui^careintelec-

95

BCU Cluj

tuala de elite §i o miscare politico, de masse. Mai
departe: Kulturbund-ul admite orice parere poli-
tick fiindcS, politiceste, organizafia aceasta e in-
diferenta; Paneuropa infati§eaza o singura cre-
dinta politica pe care o predica impotriva ce-
lorlalte. Programul ei de viitor exclude Anglia
si Rusia din confederal ce va sa fie a Statelor
europene. Kulturbund-ul voe§te relafii si cu An-
gia §i cu Rusia.

Rohan face apoi o critica de metoda si de scop
misc&rii paneuropene. Gandirea s'a ocupat in
mai multe randuri de doctrina d-lui Coudenhove-
Kalergi. Iar in numarulnostru precedent, d. Em.
Bucu^a i-a contrapus o serie de obiecjiuni dintre
cele mai intemeiate. Paneuropa e o utopie si lo-
gica vizionara pe care se razima construcfia ei
aeriana nu resista catapulturilor criticei. Ea poa-
te fi insa aceptata cu simpatie ca o splendida i-
magine anticipate a unei solutii politice pe care
vitoare primejdii externe vor trebui s'o impuna*
batranului nostru continent.

In ce prive§te organizajia practica a Prinfului
Rohan, ea poate fi o buna anexa a Institutului
international de cooperate intelectuala ce s*a
deschis in toamna la Paris sub auspiciile Socie-
tal Natiunilor. Ceeace a adus positiv pana a-
cum miscarea Kulturbund-ului sant cele ii nu-
mere lunare ale lui „Europaische Revue", o pu-
blicafie intr'adevar de elita cu colaboratori din
toate farile (§i din Romania). O revista la fel nu
exista azi in Europa prin aerul inalt §i atenfia
nobila pe care o da culturii §i celui mai modest
popor, cum §i marilor probleme de interes gene-
ral european. „Europaische Revue** e intr'adevar
un for al elitelor spirituals n. c.

iVI ETAMORFOZELE tiparului ne-au jucat
nu numai odata farse urate. Sant de altfel in
tradijia tiparului romanesc, unde Clemenceau
devine d. Clemenceanu; rafional nafional; stig-
mat stimat, si unde calamburul involuntar al
culegatorului si neglijenta corectorului intrece
ades ca haz si invenfie, nevoiasul mestesug aj
calamburgistului profesionisi Dar ce pajim dupa
nedumerirea lectorului, cu indignarea autorului,
numai redactorii acestei reyiste o §tiu. Cuprinsi
de remuscari, in somnul agitat de toate torturile
infernului, vedem din fumul de safran si smoala
aparand fatala fantoma poietului mipingand
inainte muza amputata: Ce mi-ati facut din ea
nevrednicilor?

Marturisim ca atunci tragem plapoma peste
cap, §i prin somn, dorim sincer sa nu nemaitre-
zim, ca sa infruntam mania autorului in carne
§i oase. Asa am invafat ce inseamna o con^tin-
■fa incarcata, iar dupa zece confruntari cu auto-
rii masacrati de tipar in propria noastra casa,
a da ochi cu eel mai feroce creditor ni se pare
astazi o jucarie puerila.

Noroc ca prietenul Lucian Blaga, e departe,
tocmai la Lugoj; pana vom da ochii vom fi o-
teliti.

Din cele doua poezii tiparite in numarul t re-
cut, n*a scapat una intacta.
In Pasarea sfanta, in loc de:
,„Fosfor cojit de pe vechi oseminte
tip pare lumina din ochii tai verzi" a aparut:
„Fosfor cojit de pe vechi oseminte
pe care lumina din ochii tax verzi".

§i punct. Intr'adevar indestul ca sa deschidem
orice epistola" cu pecetea postei dela Lugos, cu
teroare.

§i In a doua, in loc de:

,,La radacina brazilor

cu ritual de vechi si cufundate pesteri

Ciobanul pune pamant

peste mieii ucisi de puterile codrului"

a aparut:

„peste micii ucigi de puterile codrului".

Masacrul mieilor!

Rectificand, cerem iertare cititorului, cerem
iertare autorului, punem cenu^a pe cre§tet po-
caiti. Dar cum sa juram ca nu vom recivida? Au
santem noi stapani peste tainele viitorului?

/\GONIE, in sens grec, adica lupta este pen-
tru filosoful spaniol Miguel de Unamuno, esenta
cre§tinismului. „Ceeace i|i voi infaji§a aci, ceti-
torule — scrie Unamuno — este agonia mea,
lupta mea cre§tina, agonia crestinismului in
mine, moartea si invierea sa in fiecare clipa a
vie^ii mele intimc**. Caracterul de problema pe
care experienja religioasa o ia in sufletul omu-
lui modern, devine astfel obiectul unor desvol-
tSri scrise cu mare elan, cu tragism. De f apt,
cartea despre care vorbim este mai mult echivo-
ca. Problematica intima a misticului modern se
conexeaza la Unamuno cu suferinfa civica a exi-
latului, cu sentimentul crizei teribile prin care
trece cultura europeanS §i totul <^e _ intrege§te in-
tr*o atmosfera de amurg cosmic, Goierdam-
merung,..

Foarte suggestiv sensibilizeaza Unamuno sfa-
sierea interioara a crestinului modern, folosind
ceeace Vechiul Testament, in cartea Regilor la
cap. I, poyeste^te despre Abisag, sunamita care
ramase fecioara, adusa sa incalzeasca batranefele
regelui David. „Textul biblic nu ne-o spune, dar
David muri desigur in brafele sunamitei Abisag,
ultima sa sojie. care ii in^lzea agonia cu saru-
turi si imbrajisari: poate ca ea ii legana ultimul
somn cu un matern cantec de leagan. Caci Abi-
sag, fecioara pe care David nu o cunoscu — dupa
cum ea nu-1 cunoscu pe David decat cu dorinfa
— Abisag fu cea din urma mama a marelui
rege,.. Solomon (care ii urma pe tron) fu regele
infelepciunei, — $i al luxuriei, — regele politicei^
regele civilizafiei. Nimicnu se mai §tiu insa de
sarmana Abisag, sunamita, care lancezea dedra-
goste pentru marele sau mort, sotul virginitatn
sale, plangandu-1 cu lacrime de foe si dorind
sa-1 invie. In acest timp Solomon domnea 91 !n
trefinca un harem. Nu vedefi alegoria? David a
fost pentru crestini unul din simbolurile, una din
nrofignratiunile Dumnezeului-Om, a lui Cristos.
Sufletul indragostit cauta sa-1 incalzeasca in a-
ponfa sa. in agonia batranetii, cu saruturile si
strangerile unei iubiri inflacarate. §i cum ea
nu-§i poate cunoaste iubitul §i cum, ceeace este
inca mai grozav, iubitul n'o pate cunoa§te, ea se
de^nadajdue?te iubind**.

^ Toate acestea le scrie Miguel de Unamuno in
V Agonie du Chrisiianisme. la Paris, „in acest
Paris, imbibat de istorie, de vieafa sociala §i ci-
vila si unde este cu neputintS a te refugia intr'un
oarecare colt anterior istoriei si care prin urmare
i-ar putea supravietui".

96

BCU Cluj

BUNESCU

Poilnt

BCU Cluj

IWNESCU

Pvdret

UAXMREA

BCU Cluj

ntWESCu

Coribii fa SvtlH*

Husmcu

fyrnttttit Rfytiiaiifor

gAndirka

BCU ClUj

BVNE8VU

OAtfhtRILA

Pztehil d€ justiti?

BCU Cluj

i&il

Bumsca

Scara Uatrului

G Ay DIRK A

BCU Cluj

I

HANS Em$ ■

Sat d4 muftd'

Snm^t

GAtfDIREA

BCU Cluj

LOCIHN B L ft G ft

DARIA

DRAMA

EDITURR HRDERLULUI

LUC1

[ ft N B L ft G ft

F E T E LE

U N U I

ESSEURI

V E A C

BIBLIOIECH SEMflNATORaL

ARAD

C E Z O

PETRES

c a 1

O M U L

D I N

VIS

NUVELE

E D I T U

Rfl R A M a

R I

Pretul

40 Lei

CRAIOVA

G H. D. m a g a R

LABOREMUS

SCRIbORI CATRE INVATATORl

EDITURfl FUNDHTIEI CULTURftLE .PRINCIPELE CAROL"

PRETUL 20 LEI

C A R T E A V R E M I I

COLECf/E ENCICLOPEDICA

INGRIJITA DE NfCHfFGR CRAINIC

1. EMANOIL BUCUIA

2. CHARLES MAURRAS
& ION PILLAT

4. LUCXAN BLAG A

5. H. IBSEN

6. U1HAI D. RALEA

7. LUCIAN BLAQA

AU APARUT;

LEGATURA R0$IB
nuvele.

VIITORUL INTELIGEN1II

in rom. cu o introdueere de T. Vianu.
SATUL MEU, VERSURI

cu graouri in lemn de Teodorescw

Sion.

FENOMENUL ORIGINAR

studii filosofice.
PEER GYNT

trad, in versuri de Adrian Mania.
INTRODUCERE IN S0CI0L0GIE.

FAPTA

foe dramatic.

EDITURfl FQNDH7IEI CULTURRLE PRINCIPELE CAROL

BCU Cluj

ItB g andire a bb

REDRCTORI: CEZRR PETRESCQ ?I NICHIFOR CRKINIC
HPHRE ODHTA PE LUNA

REDACJIA: PftLHTUL SINDICATQLUI ZIftRI?TILOR:
STR. CHNTHCQZINO No. 2, BOCURE?TI

PENTRQ RECENZn $1 ANUNTAREA APARIJIEl, CASELE DE ED1TURA $1 DOMNII AUTORI SUNT

RQGflTI A TRIMITE CATE UN EXEMPLAR. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE SE ARD.

CARJILE §1 MHNUSCRISELE RUGAM SA FIE ADRESATE REVISTEI

STRflDfl CflNTflCUZINO No: 2. - BUCUREJTI

iiiitiiimiiiiiiMiiriiiiiiiMHiiniinriiiniiiMiiiiiiiiiiiniMriiM itininmiinfin nnnrr iriiiinittiiiniiinnriiiiiiiiii > nimniirini in itu

MflRTIE 1926

c a PR I N S Q-L:

ETHOS de AL Busuioceanu ... 49 CRONICH LITERHRA

CEI DOI ORBI p. de T. Arghezi . 54 Ion vinea . DESCANTECUL SI

CRAII DELA CQRTEA VECHE de FLORi DE LAMPA; A. (otrus:

Mateiu Caragiale 55 ROBIA LOR ; L. Blaga: FEJELE

PRIMAVARA (poezie) de Zaharia 55™ E mc '£**%**?* ? T avelescu: QT

Stancu 63 EP1GRAME de Tudor Vianu . . 83 .

CHELTUELI DE INCROPACiUNE CRONICH RELIGIOHSA

innVwwSwR'iM Invrm /« ASQPRA UNIRII BISERICILOR de
IOAM SE SFA?IE IN PQSTia (p.. Vasile BMncM% _ 85

ae Lucian Blaga 03

SOMN poezie de Lucian Blaga . 69 CRONICH PLHSTICA

SF. FRANCISC ?I ARTA VREMII EXP02ITHLE HANS EDER $1 MA-

SALE de Alexandru Marcu . . 70 RKIS BQNESCQ de Oscar Walter

Cisek .88

IDEI, OHMENI & FHPTE DRRmR TERTRUL

PRIETENII DICJIONARtlLUI de PIRANDELLO: «HENRIC AL IV»

Emanoil Bucufa 75 *$ASE PERSONAGI1 IN CAUrA-

REVISTELE ITALIENE ?I TRADI- REA QNQI AUTOR* de Ion Ma-

JIONALlSMUL de AL Marcu . 78 rin Sadoveanu 90

O CARTE PENTRU DASCALII DE rpnMirn pytppm*

JARA de /. D. ........ 79 CRONICH EXTERNA

MEDALIOANEARTISTXE;MARI- CRIZA SOCIETATH NAyKINILOR

OARA VENTURA de Ion Dragu 80 de Eugen Titeanu 91

REVISTELE de Cezar Petrescu . . 81 CRONICH MHRUNTH 92

ILUSTRHTH
COPERTA : de Marius Bunescu.

SUPLIMENT : Reproduced de Marius Bunescu §i Hans Eder t
DESENE IN INTERIOR; de Demian.

iiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiminmiiiiimniniimiiiiiiimiinnniiin iiiiaiiiiiiiiiniiiiiinHMiiiM?iiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiniiiMiiinMi:;iii iiMiiiiiiniinniiiiniim>

ABONAMENTE: 1 AN, 300 LEI; 6 LUNI, 150 LEI. PENTRU INSTITUJIUNI §1 AUTORITAlV-
SOD LEI ANUAL. IN STRAlNATAlE; 500 LEI ANUAL. - INSERJII §1 RECLAME SE FAC
LA ADMINISTRATE REVISTEI $1 LA TOATE AGENJULE DE PUBLICITATE

ADMINISTRATIS: PHLHTUL SINDICHTULUI ZIHRI?TILORt
STR. CRNTHCUZINO No. 2, BUCURE$TI

PLHRtlL f^* A \T T\ I I? F A PLKR" L

lei 25.- VJ> X^m 1 H M^ M m\> J-J Xm> LEI 25. —

BCU Cluj