Revista Gandirea 1926

CAM) I RE A

ANUL VI
No. 3

BCU Cluj

ADOLESCENTA

PROECflE SUBIECTIVA

DE

VASILE bAnCILA

... r"ROB?lBIL ca „instincfcul metapzic" la nici o varsta nu e mai puternic decat in
adolescen|a. Superioritatea maturitapi, din accst punct de vedere, e ca arc o mai puter-
nica inteligenfa metapzica — caci e $tiut ca nevoia metafizica §i inteligenfa metafizica nu
sunt proportionate, de$i pana la un punct e o relate directa intre ele — , Jnsa tr&rea
perspectivelor §i intrebarilor rnetapzice, voluptatea infinitului, religiozitatea inaintea fap-
tului existenfei, surprinderea de a exista, ct)inul de a se lamuri, dilatarea funcpei logice,
recepponarea entuziasta $i muta a simfoniei cosmice, cu un cuvant epopeea metafizica,
nici cand nu sunt mai simpte §i intrezarite in perspective vizionare ca acum, de§i stu-
dierea lor va veni abia mai tarziu, in cea mai mare parte lucrand pe materialul trait
in faza aceasta a viepi. E o intrebare daca mai poate infelege metapzic cirieva, care in
tinerete nu a avut intuifii de acest fel. E o intrebare daca in maturitate, cand intelegem
o realitate metapzica, nu facem, in cea mai mare parte, decat sa ne amintim §i sa
exploatam o stare supeteasca din tinerefe. Fara aceste amintiri metafizice ale adoles-
cenjei, piozopa, pe care am mai putea-o face, ar fi foarte saraca. Nici o varsta nu e
mai putin metapzica decat maturitatea. In privin|a aceasta, cljiar $i batranefea o intrece.
Iar copilaria ii e mult superioara. §i adolescenja e apogeul. Desigur, o continuitate de
exercipu poate permanentiza preocuparea metafizica $i in maturitate, putand sa o trans-
forme cbiar in ceva morbid. Tot a$a, pe de alta parta, batranefea, in cazuri prea
comune, devine, cu toata perspectiva morpi, de un mecanism quasianimalic marginit la
o biologie strict domestica. flici observam, in treacat, ca nu e adevarata aprmapa unor
ganditori c3 funcpa metapzica nu exists in copilarie. Din contra* ea exista §i iricS

97

BCU Cluj

colorata, accentuatS dc procesele de formare a unor anume concepte generate comune,
cari dau de multe ori viziunii despre lume a copilului, o forma ce-1 umple de nedumerire,
neputandu-§i explica realitatea, lumea, pe care, in sens scljopenl^auerian, acum tncearca
sa §i-o „reprezinte a , adica sa o creeze. Creiarea Iumii, a „fenomenului% sa nu pe oare
insopta de o culoare metapzica? Daca n'ar fi decat, pe de o parte, propriile amintiri
din copilarie, cl}inurile de atunci, iar, pe de alta, constatarea intrebarilor, pe cari copiii
le pun oamenilor mari (de$i §tim ca in aceste intrebari intra o mare parte de element
pur mecanic ori pur logic sau cbiar biologic: t>abitudine); §i ar fi deajuns ca sa rSs-
pundem aprmativ. E pe urma cazul lui Tolstoi (care, de$i era extraordinar, insa nu putea
p extraordinar decat cu funcpile pe cari le are copilaria, era un copil extraordinar, dar
era inca copil), ce poveste§te in amintirile lui impresii din copilarie, cari adeveresc
existenta prismei metapzice la copil. Dar aceasta funcpe metapzica revine in adolescenja
cu o intensitate afectiva $i o largime de orizont necunoscute altei vSrste. Intruc&t ne
prive?te, ne aducem §i acum aminte de varsta aceasta $i de starile supete§ti ale colegilor
de atunci, cari, transpgurafi, nu~§i mai puteau refine emopa interns. Ksemenea pguri de
tineri colorap metapzic nu am mai vSzut dupa aceea la o varsta mai inaintata, de§i se
facea metapzica pe toate cararile.

Dar poate ca tending metapzica nu-i decat una din formele nevoii de a cunoa§te,
care se manifesta ingeresc $i puternic in adolescents, in cazul cand instrucpa didactic^
nu a uzat fortele supete§ti. Rdolescentul sufera ca nu-§i poate limpezi unele probleme
generate §1 atunci cand aceasta i se da, mai ales de catre un om, in care are incredere,
ce luminfi subita ii apare pe fata $i cum prive^le cu o recunostinja ce uita complect de
sine, uneori aproape cu misticism! $i ce u?or e sa ca^tigi increderea tinerilor numai
prin faptul ca-i ajup sa inteleaga, ca le dai lumini, din cari simp cum create pinfa lor!
Hceasta nevoie de cunoa§tere e ?i in copilarie, unita $i atunci, dar mai slab, cu tending
metapzica, vadind poate un fel de relape necesara intre aceste doua fapte, atunci cand
nevoia de cunoa^tere e puternica $i desinteresata. Dar e o deosebire: nevoia de cu-
noa$tere a copilului se pierde in cljestiuni mai mult de amanunt a$a ca sa satisfaca o
cauzalitate oarecum mescljina, neavand largimea §i rezonanja tinerepi. Dealtfel, nevoia
de a cunoa§te la copil dispare dela o vreme sau scade foarte mult, impreuna cu instinctul
metapzic, pentru a nu aparea decat in adolescenfa. In cl)ip obicinuit, numai in douS faze
ale viepi invafa omul absolut dezinteresat: in prima copilarie $i in adolescents.

Hceasta nevoie de a cunoa$te e unita, in adolescents, cu alte doua caracteristice.
Hcum apare propriu zis acea facultate prindara a omului, care se ctjeama rapunea.
Insu$ Rousseau, a?a de pornit pe raponalismul pedagogic, recunoa^te ca in acest timp
educatorul poate sa faca apel la funcpa raponala a copilului. ftcum apare oarecare
putere de a vedea critic, de a face generalizari si de a le trai spiritul, apare cl}iar ima-
ginapa logica, adica forfa de sinteza, de creiape logica, de epica raponala. Iar cealaltS
caracteristica, indeosebi puternica, mergand uneori pana la tiranie in aceasta vrSstS §i
pind gustata aproape senzual ca o voluptate tare atunci cand e posedata, este nevoia
de unitate in injelesul eel mai larg, mergand cljiar pana la a cere sa se cuprinda intreaga
lume de aparipi reale $i posibile in perspectiva unei singure fa§ii generoase de semni-
pcape. Reel ideal enciclopedic, care are ceva din savoarea pgurii lui Faust sau a cartu-
rarilor, a „doctorilor" din Evul Mediu §i care c^inuie ca o obsesie vaga, dar organica,
aproape pe orice adolescent de elita, nu e atat reflexul unei vanitap naive, cat expresia
unui elan logic dezinteresat, in care e insa§ viziunea ca lumea e una, oricSt ar imparp-o
^tiinteile §i programele analitice, §i care da pitoresc, maqic, specipc, cl)in §i farmec acestei
nobile varste. Nevoia de unitate e determinate in parte, desigur, de insa$ necesitatea
cunoa$terii, care, cand e profunda, implica uaipcarea tuturor modurilor realitapi, lasand
la o parte faptul ca §i cea mai simpia propozipe e tot un proces de unipcare. Iar in
adolescenta am vazut ce puternica e nevoia de a cunoa^te. Insa ceeace produce nevoia
de unitate in aceasta vrasta e mai ales altceva: e posedarea intreaga, nealterata $i
generoasa, a vibrapei vietii, a adancimii §i universalitapi acesteia, a viabiluluu pe care
tanarul §i-l simte primavaratic in adancu-i %\ care anima toate, facand legatura intre
toate, in care el simte ca se confunda toate facandu-se una... Pentru cine are puternica
intuipa viepi, pentru cine o traie$te, realitatea e instinctiv una. Cljiar $i pluralismul lui
James e ceva mai mult intelectual, artificial, ca sa serveasca unor preocupari utilitariste,

■ 98

BGU Cluj

sub care rfizbate !ns3 tot intuipa instinctiva a unitapi vietii* profunda nevoie de logic!
§i viziunea viepi au facut, cu vremea, sfi se nasca in om aproape un instinct al monis-
mului— E ceeace caracterizeaza mai ales adolescenja, pindca la ea acest sentiment al
unitapi in stil mare i§i traie§te prima zi, inainte de a se blaza in ingratitudinile unei
experience intelectuale mai indelungata.

Dar adolescenja e, pe de alta parte, marea sarbatoare a ecloziunii eului social in
infelesul eel mai dilatat al acestui termen. Nu ca acest eu nu ar exista §i mai inainte,
caci se in?eala observatorii, cari, marginip de circumscrierile omnimensurii experimen-
tal §i lipsip de fecundarea, pe care o da generozitatea liberei viziuni, fixeaza aparitia
acestui eu la 12 —13 ani. Nu exists faza a viepi, in care omul sa nu pe social- Dar
exista o evolupe a eului social, care se poate studia, ?i in acest sens ganditorii de mai
sus au dreptate. §i pentru acela care ar cauta sa stabileascS macar o rudimentara dia-
grams a acestei evolupi, adolescenfa ar aparea din capul locului ca focarul principal.
Trei insu?iri fac eminenfa adolescenjei din punctul de vedere al eului social. — E, in
primul rand, un simt arzand de pudoare sociala, de o intensitate inepuizabilS §i de o
acuitate rafinata. Hceasta nu e de mirare, caci pudoarea sociala e singurul simf, care
rapneaza §i pinfele omene§ti cele mai primitive. E adevarat, aceasta pudoare o au §i
copiii. Un copii, incepand cl)iar de la capva ani, injelege argumentul ca nu poate sa
iasS daca nu are tjaina frumoasa $i, in majoritatea cazurilor, se lasa sfi-1 pici cu luma-
narea, decat sa mearga printre oameni cu o imbracaminte, pe care el o simte degra-
datoare. Insa pudoarea sociala a adolescenfei e infinit mai larga $i mai interioara,
vibreaza mai ales pentru obiecte pur spirituale, in primul rand morale, ?i are o trezie
§i o finete, la cari nu se ridica alta vrasta. Caci adolescenta nu cunoa§te marginirea de
viepiitoare domneasca a omului matur, puterea calculului, indiferenja sceptica, man-
gaierea numai cu un absolut, pe care i 1-ar da o pinfa apropiata (sope sau prieten),
ori cinismul individualist al celui care a experimentat prea mult. — R doua insu§ire e
sentimentul de soiidaritate, pe care copilaria aproape ca nu-1 are, iar maturitatea il are
mai mult intelectualizat ori platonic, compromis cum e de interference cu interese bio-
logice. Pentru un educator, care a lucrat cu clase de copii §i cu clase de adolescent,
aceste constatari sunt evidente. Intr'o clasa de copii pop guverna asociindu-p unul sau
mai mulp dintre d, cari sunt oricand gata sa se ofere. Copilul e solidar cu profesorul
§i pentru acesta i§i tradeaza mai intotdeauna clasa. E o glorie pentru el sa aiba prilejul
de a p „monitor", cand i§i §i face datoria cu un zel tiranic. Copiii se parasc unii pe
alpi fara nici o jena §i, ceeace e mai interesant, nici nu sunt macar o clipa blamap
de colegii lor. Cu totul altfel e la o clasa de elevi mari. flcolo educatorul se simte
izolat, trebue sa lupte cu clasa intreaga subcon§tient organizato, nu cu pecare in parte
§i fara nici un stat major. Daca ar pastra acelea§i metode, ar compromite educapa.
Educatorul, care' nu e in stare sa observe zambetul vag de desconsiderare, aproape de
dispret, §i ljotararea muta de a rezista colectiv, ce apare pe fa|a elevilor mari, cand
se intampla o confuzie de metode disciplinare, §i care nu §tie sa Ie evite, nu are ce
cauta intr'o astfel de clasa. Dealtfel, asemenea intervertiri se intampla: unii, cari nu-§i
pot scljimba mentalitatea de educatori de copii, cand sunt intr'o clasa mare, alpi,
care-§i pastreaza mentalitatea academica §i liberala ctyar §i in clase de copii. — Iar a
treia insu§ire e poate cea mai interesanta dintre toate: pe deoparte, sentimentul de
soiidaritate $i logica de generalizare sintetica ce apar acum, pe de alta, misticismul,
care e intotdeauna un factor de unificare metapzica §i pe care aceasta vrista il poseda
cu deosebire, dau adolescentei posibilitatea acelui ungljiu de in|;elegere, care e dintre
cele mai rare dintre toate formele de intelegere, cand e in adevar autentica §i nu unila-
terala, exterioara ori simplu erudita, anume intelegerea sociologica. Hdolescenta e mi-
nunat construita §i ca generozitate afectiva $i ca libertate de logics ce nu a avut inca
vremea sa pe petripcata in anume timpuri de funcpuni teljnice, pentru a avea, desigur
nu infelegerea propriu zis §tiinppca, dar in orice caz intuipa bruta §i directa a unitapi
realitaplor colective, intr'un a§a grad de posedare imediata §i convinsa a acestei unitap,
cum nu o mai are dupa aceea nici sociologul de cariera, care-§i stabile§te formulele
lui in buna parte sprijinit pe ce a simpt in adolescenfa, cand nimic nu i se parea mai
adevarat, mai consistent, mai absolul §i mai sanct decat comunitatea, al carei puis il
sim|ea direct in el §i in care simtea ca se pierde ca o reaUtate cu totul subordonata

m

BCU Cluj

E aid cam acela§ raport ca intre trairea intuitiva §i vaga, dar adanca $i efectiva, a
realitapi metafizice In adolescenta §i studierea $tiinppca a ei de mai tarziu, pentru ca,
in fond, intre injelegerea metapzica $i cca sociologies c mai mult decat o simpla
apnitate.

Unii cugetatori de pana acum s'au f^cut vinovap de trei negapi fata de copil sau,
in oricc caz, nu §i-au dat seama de valoarea afirmativelor respective. Intaiu, au negat
functia metapzica in copilarie; al doilea, dupa cum am vazut, au negat eul social; si,
in sfar§it, au negat existenja funcpei morale in copilarie, cum o face de exemplu Kirk-
patrik, care-§i incfypuie copilul ca pe o pinja botarat egoista pan£ la o varsta de 12 — 13
ani, ceeace dealtfel in mediul anglo-saxon, unde egoismul activ, daca nu e criminal, se
bucura de o buna reputape, uneori cl)iar morala, se poate admite fara sa revolte pe
nimeni. Faptul ca eul moral ar aparea la o vrasta a§a de inaintata nu inseamna, de-
sigur, ca moralul in sine nu e innascut, caci se poate ca ceva sa se manifeste tarziu
§i totu$ sa fie aprioric existenfei viepl Dar, oricum, parerea de mai sus e falsa. Cele
trei negapi menponate sunt un mic monument sugestiv ca sa arate ce pu^in se poate
infelege sufletul copilului de catre oameni, cari au uitat prea mult copilul ce a fost in
ei, §i cu ni$te metode, cari, daca azi i§i permit sa-1 puna in ecuapi ?i reprezentari
geometrice, n'ar p fost niciodatS in stare sa-1 descopere. Gopilul e metapzic, e social
$i, in sfar§it, e moral, fire§te in sensul ca are aceste funcpi ?i anwne in forme sped-
fice lui, dar le are. Ceeace a produs §i aici in?elarea, e faptul ca adolescenta se aprma
aproape brusc §i puternic cu un eu moral a$a de larg, incat pare ca nu a fost de loc
inainte. ftcesta e inca o excelenta a varstei, de care ne ocupam $i merita, la randu-i,
sa pe bine reliefata in campul atenpei. In raport cu copilul, moralitatea adolescentului
se deosebe§te in urmatoarele privinte : intaiu. logica adolescentului e mai pufin subiec-
tiv&, de$i in liniile generate e romantica. $i e u§or de banuit ce irnportanfa are un in-
telect obiectiv pentru valoripcarea impulsului moral.

Logica copilului, inc!)izandu-l aproape hermetic in el, il face sa nu observe prilejul
de a fi moral, de§i nu inseamna ca nu poate fi moral in fond. Dar aceste prilejuri de
declan§are a fortei morale sunt mult mai fin §i mai frecvent sesizate de logica adoles-
centului. Rl doilea, adolescentul e mai rational decat copilul. Rational nu-i desigur tot
una cu logic, adica nu i tot una de a avea o puternidi rapune teoretica, de§i implica
aceasta, ci este in primul rand funcpa sinteticS in stare sa adune elementele risipite ?i
uneori discordante ale caracterului intr'o unitate am zice spapala, de unde rezulta unitatea
in timp. Raponal nu e numai logic, uneori e contra logicei $i aproape intotdeauna im-
plica §i un fond afectiv. Dar aici deosebirea intre adolescenta §i copilarie e mare. Hdo-
lescenta incepe sa-$i afirme, pe deoparte, facultatea rapunii teoretice, pe de alta, lucru
§i mai important, incepe sa aiba acel sentiment al rafionalului, a§a de insemnat pentru
a face organizarea caracterului primitiv. Iar acest sentiment al raponalului are grija sS
a$eze elementele morale, in cazul cand existau de mai inainte, intr'un plan al geografiei
suflete§ti, care sa le dea o funcpe pragmatica mai continua §i mai elegants. HI treilea,
dilatarea impulsului moral inipal %\ condui'ta morala la adolescent incep sa fie puternic
stimulate de forfe suflete^i adiacente cum ar fi grija de considerapa societ^pi \&?§h
abstracte, ori autocontemplarea romantica.

In legatura cu problems moralit^tii de adolescenta, e idealismul acesteia In adevar
psiljicul omenesc e ca un piano cu note armonioase §i cu multe note stridente. Dar un
pianist de geniu ar putea executa pe un astfel de piano, in care pupne note ar fi fru-
moase, §tiind sa se fereasca cu abilitate sa nu atinga cumva cat de u§or nici una din
mulpmea notelor stridente, un cantec divin. Sunt c^iar unii oameni cu reala intelegere
filozofica ?i delicatefe oarecum suferinda t cari, traind printre oameni, cauia sa nu le atinga
niciodata coardele negative, a§a de numeroase, pentru a nu avea prea des spectacolul
realitapi omului. Pentru aceste suflete viata e ca un joe printre cupte taioase. Dar viata,
in general* nu face deioc acest calcul. Ea nu e ca pianistul de mai sus, ce cauta sa
puna in vibrape numai notele frumoase, cari, tocmai de aceea, in trivialitatea polifonica
ce rezulta. apar doar, foarte rar, ca ni§te accente discrete, melancolice §i ideale, pe un
fond de adversitap conpacte* Ramane insa meritul adolescentei de a descl)ide excitapilor
viepl continuand metafora, un piano acordat cat mai ideal, cu notele stridente repnute
mai in adanc, cu cele ideale expuse mai la periferie, gata sa-?i intoneze imnul la cea

100

BCU Cluj

mai mica solicitudine exterioara. Omul, desigur, ramane §i atunci, in general, acela$
animal. Dar eel pu|in se face acum o scljimbare de pozipune In elementele lui suflete$ti.—
Ceeace intensified idealismul, in timpul adolescentci, e pe de o parte, faptul ca interesele
propriu zis biologice nu se pun deocamdata a$a ca sa stanjeneasca eflorescenja celor-
lalte; pe de alta mediul de excitatii idealiste in care il create, fie §i artificial, fals, $coala,
dar pe care adolescenta izbute§te de multe ori sa-1 considere de buna credinfa — iar la
aceste cauze se poate adaoga, ca o simpla probabilitate, ca, asemanator acelor paseri,
care la o anume vrasta capata culori mai stralucitoare, se poate ca in adolescenta sa
fie cl)iar o cre§tere reala, interioara a elementelor idealiste, ca una din notele predeter-
minate, specifice pitorescului dinamic al vrastelor. Nu este exclus ca, in caleidoscopul
evolufiei individuate a ornului, printr'o logica naturala de predestinare a succesiunii in-
stincielor, culoarea morala sa se intensifice mai ales in aceasta vrasta. — $i cl)iar daca
acesfc idealism dispare mai tarziu, adica a§a cum se lntampla aproape intotdeauna, nu
e in zadar ca omul a simpt odata cljemarea lui. Ramane amlntirea, ramane puterea
sugestiei retrospective, care da cugetului omului mai multa mandrie interioara, oricat ar
fi de decazut, §i in orice caz ii scijimba viziunea despre lurae- In mijlocul ocupapilor
celor mai plate, mai mecanice §i marginite, cari distrug rezonanja §i umilesc fiinfa, omul
eel mai redus la factorul comun, dar care a vibrat odata, are o tresarire, dcaltfel pur
platonica, dar care il face mai infelegator, mai trist, mai plin de discrete §i toleranfa,
cu respect §i uneori cu timiditate, fa|a de ceeace trece dincolo de interesele lui Inguste,
cari . totu§ il robesc in practica. Un fel de vaga ierart)ie metafizica a valorilor se face
§i in mintea lui devenit a§a de neputincios, i se infiripeaza idea, pe care abia $i-o
poate talmaci, ca mai e §i alta lume decat cea a instinctelor §i logicei practice §i, in orice
caz, daca credinfa cljiar fara fapte face mult pentru aprecierea pur morala, acesta e un
om eel pu|in in parte ca§tigat pentru o alta sfera de posibilitap, pe cari azi unii le
viseaza §i pupni le traiesc, dar pe cari idealul le postuleaza pentru un viitor in sine.
Rdolescenfa e varsta cea mai pitoreasca, mai complicate §i, intr'un fel, cl)iar cea
mai nqua? a vietii, iar, cand o supui analizei, e aproape inepuizabila. lata de pilda, ele-
mente noui, inca §i mai specipce acestei faze a viepi, unul dintre ele distingand-o cljiar
absolut de toate celelalte. In adolescent apar trei fenomene: pubertatea, un salt de
cre§tere pzica, ce uneori merge panaa compromite organismul, §i, in sfar$it, o intensipcare
a vointei. Hci nu se intereseaza decat ultimul fenomen. Ctjiar daca aceste fenomene ar
implica o scadere relativa a forfei intelectuale, ceeace inca nu e de dovedit, esenpalul
este ca ne aflam intr'o epoca a viepi cand voinja i?i traie^te cea mai aleasa suveranitate
§i $i poate supune organismulpzic, mergand uneori pana la tiranizarea lui, fara sa simta
proportional durerea efortului. §i sa se notezeca condipile objective ?! educapa critica a
vointei pot fi mult mai favorabile mai tarziu, totu§i omul i$i aducecu melancolie aminte
de varsta cand putea voi a$a de superb, eroic, fara sa-§i p dat macarseama de puterea
lui de voinfa. E cert ca aceasta epoca e o revolupe in organism, care-i desfunda §i
otele^te energia adunata in timpul incuibarii infantile — caci jocurile nu consuma orga-
nismul — dandu-i un dublu imperialism, trupesc §i supetesc, adica ii create voinfa. E un
prisos perbinte §i confunz de energie, care cauta sa se canalizeze, sa-§i g^seasca idealul-
stare valoroasa ^i in acela^ timp primejdioasa, pentruca acest prisos e gata sa-§i in-
su^easca aproape orice ideal, care i se prezinta intamplator ori cu anume scopuri. Ca
eroii erotici, cari, cand au ajuns la varsta respectiva, i?i dau drumul pasiunii fara sa
selectioneze prea mult, adolescenpi se descljid, fara o critica supcenta, inpuentelor din
afara, cari la un moment pun un obiect de atracpe in calea necesitapi lor surde de ma-
nifestare- Iar daca aceasta inpuenja nu exista de nici un fel, primejdia ramane c^ci sau
cauta ei un scop §i-l gascsc adesea nepotrivit ori deadreptul vat^mator, sau raman cu
suferinfa dea nu putea face nimic, iar, mai tarziu, cu amtntirea unui pustiu didactic, a-
colo unde ar p putut sa pe un manund)iu de incordari, a caror amintire sa le creasca
bucuria de a p. Hceasta cre§tere a energiei, a voinfei, rabufne^te in ct)ipurile cek mai
ciudate, daca nu e educata, ori se incljide intunecat introbatranefe timpuric, care pune
stapanire pe supet abia ie§it din copilarie, §i a§a rezulta sau acele tipuri de adolescenp
ctiinuip, imbolnavip de un ideal nepotrivit, sau tipurile de copii batrancio^i, neeste-
tici, aproape greu de suportat, cari tree prin viata fara sa p §tiut nici ei, nici altii,
energia pe care o ascund. Ca o ilustrarea celor de mai sus e deajuns sase aminteasca

101

ECU Cluj

adevSrata revolupe, pe care o produce aparipa unui profesor mai rasSrit, §i cu atSt mai
mult unul exceptional, printre elevii de aceasta varsta, mult timp lasap pana atunci in
pSrSsire. Pentru cine n'are o asemenea amintire, intaritoare dar mai ales semnipcativa,
in experienta lui de§coIar, ii poate servi— de?inu eacela§ lucru ca viata tr&itS — exemplul
aparipei lui Bouteiller in liceul de la Nancy? de care e vorba in „Les Deracinees", ro-
manul lui Barres. O generate poate rSm&ne toata viata cu sugestiile primite in adoles-
cents de la un asifel de profesor, fata de care priza university asupra sufletelor e
foarte slabs. E de neinc^ipuit ce u?or se poaie ca§tiga, pentru cine dispune de mijloace
cat de putin deosebite, o massa de adolescent E deajuns pentru a inspira sugestii grave
responsabilitSplor respective.

In sffir?it, la toate acestea note trebuie sa se adaoge, fara sa mai insistam, pe deo-
parte amorul propriu, care aproape cS nu exists in copilarie, fund in general inlocuit cu
vanitatea inocentS, cSci amorul propriu implica oarecare rapnare sufleteasca, dar care
apare foarte puternic §i larg in adolescents, neavand acel caracter mescljin §i ingust de
mai mai tarziu, ci unul oarecum impersonal, mesianic §i unit cu subiectivism plo-
zopc— pe de alta parte vocafia personals care acum se ive§te, confuzS §i persistentS ca
insa§i viafa §i care abia acum se poate cunoa§te cu siguranfa.

Intre toate aceste note — instinctul metafizic, nevoia de a cunoa§te, aprmarea ra-
tiunii, nevoia de unitate, aprmarea eului social, aprmarea funcpei morale, idealismul,
intensipcarea vointei in raport cu criza de cre§tere $i pubertatea, amorul propriu, vocatia
personals— enumerate mai sus intr'o simplS succesiune de pitoresc, fara gSnd de dia-
lectics, sunt uneori legSturi necesare, alte ori legaturi posibile, iar in celelalte cazuri
nici o legatura. i\?a, e legatura necesarS intre instinctul metafizic §i nevoia de a cu-
noa$te, intre funcpemorala §i eul social, e numai o legatura posibila intre amor propriu
?i vointa, nu e nici o legatura intre amor propriu §i ratiune, ori intre voinJS §i instinct
metapzic— de§i, cand ai cauta cu tot dinadinsul, se poate gasi o relape vaga §i indi-
recta intre oricari din elementele de mai sus. Dar aceste raporturi reciproce §i cautarea
firului, care face unitatea totala, ar pune insS?i problema dipcila a caracterului, pe care
nu o putem introduce aici in scena.

Hcestea ni se par cS sunt principalele forte superioare, ce se precizeazS in adoles-
cents. DacS prietenia, de exernplu, care e in adevSr unul din marile daruri ale adoles-
centei, ori iubirea erotica, ce e dealtfel mai putin caracteristicS, decat se crede, acestei
vraste, apar sub un aspect a§a de bogat §i sublimat, e pindcS sunt fecundate de mediul
interior al acestor forte, ca niciodata in viata. Fiecare din aceste forte se infapseazS cu
alt timbru, dupa indivizi, iar toate la un loc alcatuiesc tonalitatea specifics a pecSrui a-
dolescent in parte. Top arborii inalja ramuri spre cerul infinit ca tot atatea tentacule
ce sorb in rugSciune lumina, dar pecare coroanS i§i §opte?te in surdina muzica ei nos-
talgicS proprie. Deasemenea, fortele in cl?estiune nu apar exact la aceea§ vrastS crono-
logica, ci au oarecare joe liber de aparipe in tot intervalii'l adolescentei. La exemplarele
menite sa pe personalitSp complecte §i generoase, aceste forte apar toate, ca o inporire
integrals: la altele, unele did aceste insu^iri potlipsi, ceeace dealtfel nu le impiedicS sa
se realizeze cu talent in sensul fortelor, pe cari le au. La adolescenpi de elitS, aceste
forte sunt viguroase, proclamand cu elan o formS virtuala in ceeace prive?te atitudinea
fata de viata, la adolescenpi normali ele sunt mai scazute, in unele rare cazuri ctyar
oarecum indjircite, trec^nd repedela maturitate. Caci in general se poate judeca dotarea ,
naturals a unui om dupS adolescenta pe care a avut-o. In sfar§it trebue sS adSogSm ca
pe lSngS forte luminoase ale adolescentei, trebuie sS se noteze anume elemente mai mult
sau mai putin negative, cSci umbrele §i penumbrele insotesc intotdeauna fenomenele de
luminS. Dar aceste nu constituie intaiaoriginalitate a adolescentei, caci defectele sunt iniot-
deauna, mai pupn originale decat calitaple

Iar toate aceste forte la un loc, absolut complecte sau nu, cu timbru individual
specific, cu nivelul variat, dupa pecare caz, cu unele umbre cari le intaresc expresia de
lumina, plutesc in cadrulpsit)ic general al adolescentei. Pentru intelegerea acestei varste,
ele sunt tot atatea pre ale Hriadnei. CSci adolescenta rSmane inainte de toate, ca aspect
de ansamblu, o vra&tS puidS, vagS, complexS§i greu de prins in formule, constituind un
cadru nobil, colorat §i transpgurat de izari de tot felul, cu marginile neprecise de seamS,
pe care se proecteazS aceste forte mai mult sau mai pupn sigure, dar cari sunt tot

102

BCU Cluj

afStea raze generdase $i patetice de bnentare, intr'6 vrasta fn general dezorientatii §i
descentratS de contradic^i organice. Vrasta de nedumeriri insurmontabile $i intelegeri
cari forjeaza puterea dc intelegere; de timidita|;i paralizante §i porniri mesianice; de ela-
nuri ce-§i cauta scopul $i de autosugestionari cosmice; de djemari din alta lume,* ca
vocea inrudita a unei fiinfe pe care n'ai vazut-o niciodaia, $i de supravejuiri puerile;
de obscurita^i ametitoare §i derevelari metaforice; d*> roire confuzaa energiei ?i perplexi-
tati suparatoare; de presimjiri, porniri, av^nturi surde, confuzii §i lumini. VrSsta. in
care se atinge lumea mitica §i impersonala a copilariei cu lumea critica §i personala a
maturitatii- Vrasta, cand tipul sufleiesc depnit al copilariei se dizolva pentru ca misterul
creapunii sS apara iar, de data aceasta sub ocljil no^tri. Vrasta necomplecta, autonomS
$i depnitiva a copilariei. Punct aproape inform, dar fecund, din care va rezulta ceeace
vor ingadui imprejurarile generale ale viepi, dar ?i ceeace va p avut grija educatorul.
$i, in orice caz, moment unic in viafa. cand se desgtyoaca cele mai alese virtualitap
inmagazinate in plasma aceasta a omului...

BCU Cluj

PARADIS IN DESTRAMARE

DE

LUCIAN BLAGA

r ORCflROL inaripat mai fine intins
un cotor de spada fara de flacari;
nu se lupta cu nimeni
dar se simte Invins.

Pretutindeni pe paji§ti §i pe ogor
serafimi cu parul nins
Inseteaza dupa adevar,
dar apele din fantani
refuza gSlefile lor.

Arand fara indemn
cu pluguri de lemn
arljangbeli se plang
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfantului dul),
cu pliscul
stinge cele din urma lumini.

Noaptea ingerii goi

sgribulind se culca in fan :

vai mie ? vai fie,

painjeni mulfi au umplut apa vie,

odata vor putrezi §i ingerii subt glie,

farana va seca pove^tile

din trupul trist.

BCU Cluj

RITM IMANENT

DE

VLADIMIR STREINU

INeGRE $i avantate 'nspre mine,
Sbor peste nelini?ti ridica
Lin desfacute sprancenile-fi line,
Hripi prelunge de randunica.

DacS'n launtru-mi ca'n ape m'afund,
Printre corali de-aprinsa a$teptare,
Oct>ii tai mari mi-se descbid In afund,
Scoici cu Instelate margaritare.

Gandului meu scbimnicia sa-i reazimi
Calda din simfuri faptura ta 'mi create
Astfel cum soarele verii In azimi
Rumen din spice se relntrege^te.

Totu$i noi, suflete, pasari cere§ti,
Nu ne-am Intampinat niciodata;
Sufletu-mi prin mangaere te cata
Semen gljicit pe subt scoarfe trupe^ti.

Orice alintare pe trup se abate,
Rostu-i rSmane pe suflet — departe;
Ducem, alaturafi, Inspre moarte
Singuri singuratafi ferecate.

Strigatul tSu vine, corn din desi^uri,
Ve§nic necunoscufi, ve§nic aproape:
Maluri ale aceleea^i ape
Cursa peste lactee prundi?uri.

BCU Cluj

CRAII DE CURTEA-VECHE

DE

MATEIU ION CARAGIALE

CELE TREI HAGIALACURI

C'est une belle chose, mon ami, que
les voyages . . .

Diderot

u,

'N prieten de cand lumea, a$a Imi paruse, de§i inainte dc anul acela - 1910 —
nici nu ii banuisem m&car fiinfa pe lume. Se ivise In Bucure§ti cam odatg cu intaile
frunze. De atunci II intalnisem mereu §i pretutindeni.

Dela inceput Imi facuse placere sa II vad, cu timpul cautasem cljiar prilejul. Sunt
fiinfe cari prin cate ceva, uneori fara a §ti ce anume, de§teapta in noi o vie curiozitate,
afatandu-nc incl)ipuirea sa f&ureasca asupra-le mici romane. Ma am mustrat pentru sla-
biciunea ce am avut de asemenea fiin$e; nu destul de scump era sa platesc in pafania
cu sir Aubrey de Vere? De data asta, peste curiositate se altola covar$itor un simti-
mant nou : o apropiere sufleteasca mergand pana la induio§are.

S3 ft fost pentru ca omul era a$a fermecator de trist? — Cu putintS, la dansul nu-
mai ocl)ii spunand atatea. Cam afundafi sub bolta sprancenelor §i de un albastru rar,
privirea lor pierduta, nespus de dulce, parca a urm8ri, inzabranita de nostalgic amin-
tirea unui vis.

Ei intinereau straniu aceasta faptura ce, nici alfmintreli, nu i§i trada varsta, Iumi-
nau fruntea senina, desavar§eau infati?area nobila ce ii intiparea mata paloare a fefei
smede §i trase, prelungita de o facalie moale ca matasea porumbului, a c^rei coloare o
avea cljiar. Cam aceea^i era §i coloarea imbracamintei ce purta deobicei, moale dea-
$i§deri, la dansul moi, molatece, mladioase fiind toate : §i port, §i mi§cari, ?i grai. Era
un obosit, un sfios sau un mare mandru. Totdeauna singur, el se strecura in viafa aproape
furi§andu-se, cSutand a se pierde in gloata; era ins& intre aceasta $i dansul a$a nepo-
trivire cS simplicitatea sa dinafara, vadit voita, pentru a trece neb^gat in seamS, atingea
tocmai scopul dimpotriva, ajungea sa fie bat&toare la ocl)i §i ii da un aer §i mai strain.

Strain totu§i nu era. R roman nu semana iara§i: prea vorbea frumos romane§te, la
fel ca fran{uze$te, poate ceva mai cu greutate. Fusesem adesea vecini de masa, azi la
unul din birturile de frunte, maine pe prispa vreunei carciumi. Mul{umire sunbeam de
cate ori !1 aveam aproape, locul insa unde tristejea lui afla in mine un rasunet atat de
adanc in cat il facea s3 imi para un alt eu-insumi era Ci§megiul, Ci?megiul de atunci
singuratec ?i 12sat in salbaticie.

Sub inalfii copaci, in amnrg, necunoscutul i§i plimba melancolia. El p2§ea grav,
sprijinindu-se In b$\\x\ sau de cire§, strSbatea Incet aleele, fumand, oprindu-se uneori
dus pe gSnduri. Dar cari puteau ft eie ca, nSpadindu-1, sa il mi§te p§na la lacrami?

106

BCU Cluj

Se instelase de mult cand, fSra graba, visatorul se indura insfar§it sa piece. Mergea
sa cineze. Spre miezul noptii se infiinfa iar la vr-eun loc de bautura, unde sta cat mai
tarziu, pana la inctydere. Mai zabovea apoi pe ulifi intru a$teptarea zorilor.

Hm spus ca il intalneam peste tot Intr'atat ma deprlnsesem cu el do zi de se
intampla sa nu il vad 5 ii sim|eam lipsa. Zarindu-1 odata la gara, luand Rradul, m'a cu-
prins o parere de rau copilareasca la gandul ca ar fi plecat pentru totdeauna prieienul
necunoscut, omul care privea cu oclji duio§i cerul, copacii, florile, copiii....

L'a§i p uitat anevoie, amintirea pindu-i strans legaia de Ci§megiu, caruia ii rama-
sesem credincios dt)iar in timpul marilor ploi ce au cazut inainte de ivirea cometei din
acea vara. In apriga inviorare a verdepi bete de umezeala §i pustie cu desavar§ire, gra-
dina desvelea spre seara, cand se insenina vremelnic, frumusep nebanuite. $i in cea
mai minunata dintre seri, avui, pe podul eel mare al lacului, placuta surprindere de a
imi regasi amicul.

Rezemat de §ubredul parmalac, el i?i apntea privirea asupra albei scanteieri a lu-
ceafarului r&sarind. Vazandu-ma cu o pgara aprinsa, veni sa imi ceara foe? §i focul
acesta fu de ajuns ca sa topeasca dintre noi orice gljiafa. Rflai ca la randul meu, nici
eu nu eram pentru dansul un strain: ne intalneam atat de des. H§teptase numai prilejul
sa imi poata face cuno§tinta §i era recunoscator imprejurarilor ca il dase tocmai in acea
seara.

— «In fata Frumosului», lamuri el, «singuratatea devine apasatoare §i e o seara
prea frumoasa, Domnule, o seara de basm §i de vis Asemenea seri se intorc, zice-se,
de demult, in taina lor le placea me§terilor cei vectji sa intrucljipeze unele legende sacre,
rareori insa penelul celor mai iscusip cljiar, a isbutit sa le redea umbra limpede in toata
albastra-i slravezime. E seara isgonirei Rgarei, seara fugii in Egipt. Pare ca fascinafa,
vremea insa§i i§i contene^te mersul. $i in vSzdutml fluid nici o adiere, in frunzi?uri nici
un murmur? pe luciul apei nici un por»...

Astazi, dupa noua ani, imi pare ca il mai aud, Vorbea masurat §i rar, imprumutand
spuselor cat de neinsemnate farmecul glasului sau grav §i cald, pe care ?tia sa il mla<-
dieze §i sa il invaluie, sa il urce sau sa il coboare cu o fericita maestrie. L'am insopt
ascultandu-1 cu o placere crescanda, in umbra acelei seri aproape mistice, careia el ii
rasfrangea in ocl)i, albastrul adanc §i in intreaga faptura sa lini§tea nesfar§ita, nu ma
am saturat sa il ascult toata noaptea. Dar, pentru cate avea de povestit, o singura noapte
nu era de ajuns a§a ca, desparpndu~ne, spre dimineafa, am luat intalnire pentru seara
urmatoare, cand s'a petrecut la fel, §i apoi iara§i §i iar, fara intrerupere, in §ir, aproape
trei lunU.

....din rarele plScute ale viepi mele. Cu cat scadea ziua, ne intalneam mai devreme,
ne desparfeam mai tarziu. Sa nu mai p fost zi deloc ca s& p ramas mereu impreuna,
rau nu mi-ar p parut; cu dansul nu mi s'ar fi urat o vecinicie. Nimic mai monoton to-
tu?i ca felul de a ne petrece timpul. Masa o prelungeam pana spre miezul noppi, la
vorba, pe care o urmam la aer liber, cutreerand, calmi peripateticieni, uli|e pustii, prin
mal^alale necunoscute, unde ne rataceam adesea, uitam ca ne aflam in Bucure§ti. Uneori,
la loc descljis, omul se oprea ca sa priveasca indelung cerul, din ce in ce mai frumos
catre toamnS ?i caruia ii cuno§tea toate stelele. Cand era vreme rea> mergeam la el acasa,

Locuia pe lini§tita strada a Modei, la catul al doilea al unei cladiri ce aparpnea
raposatului rege, la o franpizoaica batrana care ii indjiriase doua incaperi, bogat mo-
bilate in gustul greoi de acum patruzeci de ani, un salon in fa{a §i o odaie de dormit
in fund, desparpte printr f un geamlac inalt. La bel?ugul de abanos §i de matjon, de ma-
tasarii, de catifele §i de oglinzi — acestea de toata frumusefea, fara ramS ?i cat peretele
— iubirea de pori a ct)iria§ului, impinsa la patima, adaoga o nebuneasca risipa de tran-
dapri §i de tiparoase ce, impreuna cu lumanarile, pe cari le gaseam aprinse, in cele
doua candelabre de argint cu cate cinci ramuri, oricand ne-am p intors, puneau lo-
cuintei pecetea unui lux ales, alcatuind oaspelui meu un cadru in a§a armonie cu pinfa
sa c3, in amintirea mea, dintr'insul nu il pot desprinde.

Dar incantarea incepuse: omul vorbea

107

BCUCluj

Povestirea unduia agale, Jmpletind, in bogata-i gt)irlanda, nobile Pori culese din
literatura tuturor popoarelor. Stapan pe me$te$ugul de a zugravi cu vorba, el gasea cu
u§urinta mijlocul dc a Insemna, $i inca intr'un grai a carui deprindere o pierduse, pana
la cele mai alunecoase §i mai neljotarate infap^ari ale prii, ale vremii, ale departarii,
a$a ca amagirea era in totdeauna deplina. Ca in puterea unei vraji, cu dansul am facut, in
incbipuire, lungi calatorii, calatorii cum nu imi fusese dat nici sa visez... omul vorbea.
Inaintea ocljilor mei, aevea, se desfa^ura fermecatoare tramba de vedenii

Strajuiau pe inatpmi ruine semefe in falduri de edera, zaceau cotropite de veninoasa
verdeafa surpaturi de cetafi. Palate parasite appeau in paragina gradinilor unde zeitap
de piatr&, in ve§mant de mu?ct)iu, privesc zambind cum vantul toamnei spulbera troiene
ruginii de frunze, gradinile cu fantani unde apele nu mai joaca. Beteala lunii pline se
revarsa peste vecbi ora^ele adormite; palpaiau pe mla^tini vapai sglobii. Puljoiul de
lumini poleia noroiul metropolelor uria^e aprinzand deasupra-le ceaja ca un pojar. De
funinginea §i de mucegaiul lor fugeam insa repede: la zare neaua piscurilor sangera
in amurg. $i plecam sa cunoa^tem amejeala aprigS a culmilor, lasam in urma noastra
injlorite poiene, urcam prin bradet, adulmecap de §oapta paraielor rasprate sub ferigi,
urcam, bep de aerul tare, mai sus, tot mai sus. La picioarele noastre, intre costive ple-
§uve §i damburi incomate de codri stufo§i, vaile se a§terneau dealungul albiei $erpuite a
raurilor ce se pierdeau departe, in aburul campiilor grase- Un lung freamat se inSIfa
ca o rugaciune. In pacea singuratapi nemarginite, priveam in slava rotirea vulturilor
deasupra negrelor prapastii, iar noaptea ne simteam mai aproape de stele. Curand insa
incepea sa viscoleasca §i sa gerue ?i coboram catre miaza-zi, in pnuturiie cu dulci nume,
unde toamna lanceze^te pana in primavara, unde totul, suferinja, moartea cbiar, inve§-
manta cljipul voluptapi. Mireasma porilor de oleandru se a$ternea amara deasupra lacu-
rilor triste ce oglinda albe turle intre funebri rf)iparo§i. Peregrini cucernici mergeam sa
ne incbinam Frumosului in cetaple lini^tii $i ale uitarii, le cu'reeram ulifele in clina $i
piefele ierboase, veneram in ved)i palate §i biserici capo-d'opere auguste, ne patrundearn
de suPul Trecutului, contemplandu-i vestigiile sublime. Corabia aluneca incet intre t^rmu-
rile laudate ale marilor elene 51 latine; stalpii capi§tii in ruina rasarea din crangul de
dapni. O grecoaica ne zambea dintr'un pridvor perdeluit de iasomie, ne tocm^am cu
negutatori armeni §i jidovi prin bazare, beam cu marinarii vin dulce in tractire afumate
unde jucau femei din buric Ne ametea forfoteala pestripi din scbelele scaldate in soare
cu leg&narea molcoma a catartelor, ne fermeca Una tacere din cimitirele turce^ti, albul
rasfat al ora?elor rasaritene tolanite ca ni^te cadane la umbra cedrilor trufa^i, lasam sa
ne fure vraja aibastra a Msditeranii pana cand cople§ip de toropeala cerului sau de
smalt $i innabu?iti de vantul Libiei, ie§eam la ocean. Spre miaza-noapte, din jocurile
umezelii cu lumina, se isca pentru vazul uimit nesfar§ita -desfatare. Razele piezi^e
daureau viu burt)aiul ? destramau tortul brumelor in toate fetele curcubeului §i erau, la
fel niciodata, irnpurpur&ri grele in aspnfit, apoase stravezimi viorii ?i sure in serile lungi
de vara feerica stralucire a zorilor boreale deasupra namefirilor de g^etari. Ne inturnam
apoi spre tropice, traiam cu saditorii visul gale? al Floridei §i al ostroavelor Hntile,
patrundearn, pe urma B vanatorilor" de orc^idee, in verdea intunecime a selbelor flma-
zonului scaparand de sboruri de papagali. Nimic nu scapa cerceiarii noastre lacome,
descopeream guri de rai pierdute pe intinsul Oceanul pacinic unde, sub constelajii noua,
incruci^am indelung, ne indrumam spre tarile mirodeniilor, spre leaganele civilizatiilor
stravec^i, sarbatoaream ivirea primaverii la Ise, ne pierdeam in taina noptilor cl)ineze?ti
?i indiene, ne inpora aromeala serilor pe apa la Bangkok. Vantul ferbinte alinta lin
clopoteii argiritii ai pagodelor, inclina foile late de plibani. Uitam de Europa, din ea tot
ce admirasem ne parea acum atat de pipernicit ?i de §ters. $i purcedeam mereu, in
cautare de zari mai adanci, de paduri mai batrane, de gradini mai inporite, de ruine mai
marefe, multumire nu mai apam decat atunci cand frumusetea sau ciudatenia fScea sa
ne credem pe t^ramul visului, oricare ar p fost insa minunatia datorita jucariei prei sau
trudei omene§ti, mult nu ne repnea §i porneam iara^i, strabateam sumbre meleaguri $i
rapoase singuratap, ocoleam jalea pustietaplor sterpe, groaza smarcurilor fetide ca sa ne
ifltoarcem cat mai repede la mare.

Marea...

108

BCU Cluj

Lucie ca o balta, oglindind, la ad^postul toartelor coasted pirozeaua tariei §i marga-
ritarul norilor, florie ca o paji^te sau scanteiand ca o mi^una de licurici, searbada §i
dotnoala sau vie, verde $i vajrrica, avantandu-se spumegand spre cerul caruia Ii e pica,
de ea vorbea cu paganeasca evlavie, pomenindu-i doar numele, glasul ii se pogora
tremur£tor ca §i cum ar p marturisit o taina sau inganat o ruga. Pentru slavirea ei,
uria$a putere in mi§care a rotundului, raatca a tot ce viaza, ndncatu§ata §i nepriljanita,
}i se parea ca graiul omenesc nu e in deajuns vrednic §i ca in$i§i poe^ii cei mai cu
renume incumetandu-se a o canta palisera. La dansa ii era gandul, ca intr'o scoicg, ea
rasuna in inima Iui fara sfar?it, intr'insa, care fusese^patima intregii 1'ui viep, dorea sa
i§i afle §i mormantul.

Povestitorul tacea acum cu privirea pierduta in gol. Dela un ceas, simjeam cum
ceva greu ma apzisa pe piept, imi strangea tamplele. Omul acesta deprins cu vantul
iute dela larg, cu mirosul salubru de vase marin, avea groaza de ferestrele descljise $i
traia intr'un aer incbegat, impaclit de fum, zaljarisit de miresme grele. Tarziu, flacarile
lumanarilor incremeneau t G P cn ^ §i> din cand in cand, se auzea scuturandu-se cu un
fo§net inabu^it cate un trandapr.

Nu era singura lui ciudafenie. Imi aducea uneori aminte de acel tanar englez, a
carui trista istorie am scris-o. flvea acela^i fel neprejuit de a tivi povestirile de calatorii
cu amanunte istorice rare; §i el pnuse sa intrebe pecare colt de taram sau de apa la
ce fusese in trecut martor, imbinand pretutindeni priveii^tea de azi cu vedenia de odini-
oara. Ici fu rapusa frumoasa Ines, colo muri inct)is regele nebun. Dar pe cand vastele
peisagii ce sir ftubrey zugravea dintr'un cuvant erau pustii de supare omenessca ca
dupa un potop, in ale noului prieten se imbulzea, in pitore$ti ve§minte, o lume intreaga:
$eici §i pa$ale, emiri §i ljani, rajalji §i mandarini, preop §i calugari de toate legile §i
tagmele, zodia^i, pustnici, vrajitori, vraci, capetenii de seminpi salbatice c^rora le fusese
oaspe sau tovara§ de petrecere §i vanatoare §i trebue sa le p intrat in voie §i sa le p
fost pe plac la fel ca numero^ilor sai prieteni din Europa, a$a cum §tia sa se arate,
linistit, blajin, ingaduitor, fara fudulie $i prejudecap de rand, de o curtenie binevoitoare
nesilita, ce traia in el un boer mare< in infelesul inalt al cuvantului, unul din pastratorii
cei din urmS a ceeace „ved)iul regim" avea mai simpatic §i mai ademeniton §i nu ma
intrebam atat cine era acel domn Pantazi — a$a parea ca il cljema — omul patima§ dupa
Frumos §i adapat la isvorul tuturor cunostinjelor, care citea in original pe Cervantes §i
pe Camoens $i vorbea cu cer^etorii tigane§ie, cavalerul Sfantului George al Rusiei, cat
ma ciuda pricina tristepi acelui rasfafat al soartei, taina acelei line melancolii ce ii
adumbrea a§a romantic pinfa ?i se oglindea nesfar^ita in priveli^tea atator ceruri, atator
mari ^i litnane. Cu incetul, la evocarea lor, se de?teptase in mine un supet nou, un
supet de nomad cu nostalgii sfasietoare, ma incindea dorul de duca, ma infrigura ispita
plecarilor spre necunoscut, fermecul indepartatelor pribegiri 5i la gandul ca a?i ramane
pana la capatai robul unui petec de pamant, osandit a m£ framanta 51 istovi farS mul-
tumire intr'un ocol restrans, sufeream cumplit, m^ simfeam abatut pana la desnadejde.
Ksemenea acelei sulip maiestre, ce singura avea darul sa tamaduiascg ranile ce f^cuse,
numai povestirile ciudatului prieten imi mai puteau alina r^iul tnultumita lor ma cufundam
in lumea visarilor ca intr'o bepe, bepe de felul celor de mac sau de canepa, atafand
incljipuirea deopotriva ?i urmate de treziri nu mai pupn amare.

Legasem dar iara§i priete§ug cu un necunoseut, priete§ug la toarta, eram toata vre-
mea impreuna, casa lui imi era descl)isa la orice ora, ajunsesem sa stau mai mult la el
decat la mine. Dela venirea toamneiie$ea ( mai rar, era tarefriguros, daca era urat afara
nu desf£cea perdele ziua intreaga si sta cu luminile aprinse. Vorbea cu dor atunci de
villa ce, undeva sub un cer cald, il a^tepta la marginea marii, intr'un noian deverdeafa
?i de pori. Florile, cat le iubea! La dansul se scuturasera cei din urma trandafiri de
Bucure§ti §i pentru ca tufanicele ce le luasera locul nu miros, manuncl)iuri de ciubuce
de vanilie i§i avantau aroma in largi cupe. Te imbiau, de pe masute, zal^aricale, poame.
b^uturi dulci. Omul traia intr'o nep^sare fara farmurire, nu se sincl)isea de nimeni §i de
nitnic; afundat in perne, fuma §i povestea numai, iar povestirile-i noua totdeauna, erau

109

BCU Cluj

urinate de acele lungi cSdcri pe ganduri cand fi lacrSmau odjil §h afarS de mine, nu
ii cuno§team alt oaspe.

Or, cam o luna inainte de seara dcla care purcede istoria de fata, la birtul fran-
tuzesc, unde domnului Pantazi ii se pastra cu sfintenie masa, in colpal ecl niai adapostit
era la ceasul cinei zarva mare. Ce anume prilejise, in strSmta incapere, gaiagioasa adu-
nare a tot ce Bucure^tii avea mai motat, nu tin minte, $tiu numai ca, repede satul de a
privi aceasta lume anosta ?i de§arta, ma botarasem tocmai sa imi aplec nasul in taler,
cand avu loc o intrare ce merita intr'adevar sa nu pe trecuta cu vederea. O clipa mi
se nazari ca, folosindu-se de invalma^eala unci cirezi tampe de malaci, se strecurasera
intr'un fare doua pare ijamesite.

Era una din acelea imperectjeri stranse, datorite deobiceiu vipului, a§a stranse ca
dela un timp nu se mai pot incijipui singuri cei ce le alcatuieso De buna seama tot
vipul trebuia sa o p innadit $i pe aceasta, caci altceva ce ar p putut apropia macar doi
dameni atat de deosebip ? Unul in varsta, canit $i fercljezuit la desnadejde, purta pe
un trup infepenit dar svelt inca, un cap cum veacul nostru nu i§i mai da casna sa
plasmuiasca $i parea cljiar intors din vremuri de altadata acel d)ip aprig ale carui tra-
suri sememe purtau pecetea rasvratirii §i a urii. Celalalt, mai tanar mult, coclit insa §i
butjav, care legana pe ni§te picioare sub^iri arcuite in afara o burtica ascupta, oglindea
pe faja-i ranjitoare $i botoasa josnicia cea mai murdara. Cel dintai, foarte rece, i§i rotise
incet privirea posomorata pedeasupra capetelor, celui de al doilea iijucau fara astampar
ocl)i?orii vioi §i refecap sclipind de vicleana rautate. In tot, impresia ce o da acesta din
urma era numai in paguba lui, iar alaturarea de domnul eel trufa? facea sa ii reiasa $i
mai respingatoare mutra obrasnica de martafoi.

— „Dumneata nici apa la garla nu gase^ti", bomboni el a$a ca sa il auzim noi,
„tot eu, tot Pirgu sireacul!" Stranse familiar mana lui Pantazi §i ocrotitor pe a mea §i
se a§czS la masa noastra fara a mai cere voie. Insoptorul sau nu lua insa loc decat
poftit §i dupa infap?arile de rigoare pe cari le facui cu atat mai mare placere cu cat
demult doream o apropiere intre aceste doua pinje, Pa^adia §i Pantazi, a?a menite sa
se inteleagfl $i sa se prejuiasca.

Jinuram desci)is localul pana la ziua, Pirgu pleca ?i se intoarse de mai multe ori,
din ce in ce mai beat. Ca sa iidovedeasca lui Pantazi, pe care din „nene" nu il scotea
cat il iubea, il tot saruta mereu — „Nu ma mai lasap sa il pup, fraplor," ne ruga el,
„ca-l trimit la Govora" ! — w Bufon abject", il mustra Pa$adia, „vezi sa nu te trimitem
noi la Marcufa" !

Cand stau uneori sa ma gandesc la cele ce urmara, mi se pare ca buni de balamuc
am fost noi ceilalp trei §i nici de cum Pirgu. Se adeveri odata mai mult ca alaturand
rSul de bine, molipsire nu poate avea loc decat din partea raului. Ticaloasa pre ome-
measca ! Ca sa pm impreuna, Pantazi $i cu mine urmaram, fara codire, in viafa lui de
noapte, pe Pa^adia care, la randul sau, se lasa calauzit orbc§te de Pirgu. Mi se des-
vaiui astfel o lume nebanuita, cu blestemapi la cari de nu a§i p fost in pin^ martor ?i
le a§i auzi de la altcineva, le a§i crede ca pn de taramul nascocirii. Bucure§tii ramasese
credincios vectjei sale datini de stricaciune ; la pece pas ne aminteam ca ne apam la
porple Rasaritului- §i totu§i, desfraul ma uimi mai pupn decat descreerarea ce domnea
in toate randurile; marturisesc ca nu ma a§teptam sa vad dospind pcneli atat de nu-
meroase $i de felurite, sa intalnesc atata primejdioasa nebunime sloboda. Cum nu imi fu
dat sa gasesc mai pe nimeni la care, mai curand sau mai tarziu, sa nu se dea pe fata
vre-o metealjna, pe care, pe nea^teptate, sa nu il aud aiurand, la sfar$it, pierdui nadej-
dea sa cunosc, in carne $i oase, faptura omeneasca pe deplin teafara la minte. NumSrul
cazurilor interesante ramaneainsa restrans§i, printre ele, vrednic de cercetare intradevar
nu il socotii decat pe al lui Pa^adia.

Rm pomenit de felul cum marele meu prieten pusese cu vre-o cincisprezece ani
inainte capat lungii lupte in valma§agul careia il aruncase mot)orata lui zodie §i cum se
ingropase de viu. De atunci tot ce facea era a$a nesabuit ?i fara de noima, ca nu se
putea sa nu dai dreptate ob§te§tii pareri care il decretase nebun. Omul acesta care, in
ura bolnava ce nutrea impotriva tarii romane§ti, jurase ca se va instraina pentru tot-
deauna indata ce mijloace cat de slabe ii vor ingadui-o, cand se inavupse, ?i a§a cum

110

BCU Cluj

poate nici nu trSsese nSdejde, nu nuraai cS nu ii mai trecuse Ijotarele, dar se statorni-
cise tocmai in Bucure§ti, in ora§uI blestemat, plin de atatea amintiri amare. Din ba-
tranele case ale Zincai Mamonoaia, cumparate la mezat, el i§i facuse, meremetisindu-le
deantregul §i ingramadind fnauntru tot felul de scumpatafi rare, o somptuasa sitjastrie,
unde traia pe picior mare, boere§te. Cum traia insa era o l)alima: ca la el la nimeni.'
El, care de cincisprezece ani |inea bucatar §i sofragiu, nu lua masa decat seara §i a-
tunci la birt §i, tot de atata vreme, nu se culcase acasa, in pat, niciodata. Slugile sale
ce, la dorinta, se iveau §i piereau, ca ni$te stafii, mute, el nu le suferea sa stea cu
dansul sub acela$ aceperi?; ele ljuzureau intr'o locuin|& deosebita, unde puiser& §i i$i
pripa§isera neamuri sau cuno?tin{e, de cari stapanul l)abar nu avea §i a ramas de po-
min& cum acesta vazand intr'o zi, pe geam, ca dela el din curte, se scoate un cosciug,
nu a \inixi sa §tie nici cine fusese mortul. Sa stau sa ii in?ir toate ciudSfeniile de soiul
acesta, ar p sa nu mai ispravesc; ma voi margini dar sa ma acat numai de cea mai
uimitoare : Pa§adia traia cu sctymbul doua vie|i.

De diminea^a pana seara, el nu se mi§ca de acasa, nu se ridica dela masa de lucru
dintre carfi ?i ?i Ijartii, citea, scria fara ragaz* In timpul acesta nici nu fuma, sorbea
cate pu|in numai dintr'o cea§ca de cafea fara zaljar §i tare. Mergeam din cand in cand
sa il vad ?i era, de atatea ori, pentru mine, o sSrbatoare* Ce pin|a aleasa, cata deose-
bire intre dansul §i ceilalfi, ce prapastie! De vulgaritatea conspnfita de obiceiul pa-
mantului, nici umbra la el, nici urma — nimic balcanic, nimic figanesc, pa?indu-i pragul
treceai granita, dadeai de civilizajie. ftcolo era sala§ul desf&tarilor grave ale duljului.
Cum era atunci cu putinfa ca omul de carte §i de Curte, care ar p facut podoaba zi-
lelor dela Weimar sa se fi invoit a imparta§i, de seara pana dimineata, desniafarea
unui Pirgu, ca apuseanul subfire in gusturi §i lingav sa guste pastrama §i tulburelul,
sdjembeaua §i pra?tina, ca vedjiul vienez pierdut in vraja visului mozartian sa asculte
ciamparalele §i bidineaua? Ii afipea estimp oare vointa, era cumva victimaj; fara ras-
pundere a vre unei sminteli stranii? Eu unul am crezut ca da §i ma indoesc ca o alt&
talmacire sa p parut mai fireasca oricui ar fi §tiut ce ingrozitoare [iclironomie impovara
in privin^a aceasta pe Pa§adia.

Se implinise cam un veac de cand eel dintai cu acest nume, la care se adaogase
porecla de Magureanu dupa o mo?ioara de danie domneasca, fugind de undeva, de prin
parole turce^ti ca sa scape de ispa^irea unui indoit omor, se aciuase in Valaljia §i ajun-
sese arma§-mare. O tristS faima supraviefuise omului patat de sange ce nu fusese vezut
razand niciodata. La veneticul acesta necunoscut, despre care se svonise ca nu iji des-
tainuia obar§ia pentru ca ar fi fost prea joasa, se invederau tocmai dimpotrivS, trupe?te
?i supete§te, semnele unei inalte stirpe in cadere: portul seme^ §i inf6ti§area nobila,
trupa, cerbicia §i cruzimea, lenea, sila de viaja, setea de razbunare §i puterea de ura,
semne ce trecu urma?ilor sai, cari daca nu s'ar p prigonit intre dan§H, dezbinafi toata
vremea, ar p putut inca dura o casa puternica §i vestita. Credinta ca fara romaneascS
le-a fost neprielnica nu era lipsita de temei, cu toate c& §i suceala prii lor pathname §i
indarStnice. bantuita de invrajbire, nu numai vitregia irnprejurarilor ii a impiedicat sa
ajunga la treapta pentru care ii rneneau prepoasele daruri ale minfii. Ei se araiasera
lacotni de invafatura, placuti la vorba ?i me^teri in condei, istefi ?i destoinici, dar fara
§ir in ce faceau, cu trasneli tofi §i cu toane, purtand fiecare in sine plodul propriei sale
pierderi §i pieiri '§!, stand cineva sa cugete la soarta Pa§ade§tilor-Magureni, ar zice c3
asupra neamului lor apasa o neagra afurisenie care il mana fara induplecare spre stin-
gere, supunandu-1 mai inainte la incercarile ecle mai grele ale restri$tei. Desradacinata
?i rasadita in pamant strain, b^trana tulpina, batuta de vijelie, i?i scuturase jalnic cele
din urma frunze. Hrma?ul sc^ingiuitor §i uciga? se prapadise de timpuriu, otravit, zice-se
ctjiar de ai sai, al doilea, serdarul, vanator posac, i?i petrecuse mai toata viafa in Vlasia,
Si invinuit de talbarie la drumul mare $i de batere de bani calpi, pierise pentru totdeauna
fara a i se mai auzi de nume, iar pul sau, parintele prietenulm meu, parinte nevrednic
?i du$man, cartofor, crai §i befiv, macinase mai multe randuri de mo§teniri §i murise
in furiile nebuniei. La fel sfar^ise, tanar, §i varul sau, poetul, iar dintre fete, singura
care avusese parte de cununii i§i aprinsese dela lumanare parul in noaptea nun|ii §i
arsese de vie. Femeile ce slujisera de matca — greaca ursuza §i sanctjie clocindu-§i cu

111

BCUCluj

gura incle§tata lunga dambla intre hjardaele de neramzi §i de gazii, sarba baina $i darja
care, pe patul morjii, scuipase grijania fa barba popii §i i$i dase sufletul blestemandu-$i
copiii? bra§oveanca zaca§a $i fafarnica rossa de sc^iros §i de pisma — Inveninasera mai
mult acel sange bolnav, ii sporisera funesta zestre de racile §i de bete§uguri, dar ascu-
tisera totdeodata $i desteptaciunea celor zamislip dintr'insul, acea stearpa desteptficiune,
nesanatoasa §i ea poale. care atinsese o a$a inalta stepena de agerime la vlastarul eel
din urma. In acesta, sitfletele celor dinainie ai sat cuibau neimpacate, licflrind In sum-
bra-i privire, ranjind in zambetu-i sinistru, ele ii stanjenisera inaifaiea, il impiedecasera
sa apuna cu fala, zaticnindu-i minunata cumoanire a insu$irilor si> numai el §tie de cate
ori fusese nevoit sa i$i incordeze iaiootriva-le toata sfapartirea-de-sine, intr'o lupta mai
istovitoare decat aceea cu vrajma$ii dinafara $i din care nu ie$ise biruitor deopotrivS
pana la sfar?it. Intr'o zi, ziua botararit celei man, le lasase sa i§i reia din drepturi o
parte, ridicase singur zagazul si se pravalise in desfrau adanc, pana la fund, dan $i ma
simt dator sa o spun iara?i, degradarea nu il inperase o singura clipa, caci, daca seara,
patriciul cobora in Suburra, el nu i$i scbimba portul, nici nu i$i lepada insemnele, rama-
nand tot a$a de mare| in vijiu ca $i in virtute. Se petrecea insa atunci intr'insul ceva
nepresc: treptat pinfa lui cadea Intro amorfeala a$a stranie, c& acela pe care Pirgu il
tara, fara impotrivire, dupa dansul, nu arata a p Pa$adia el insu$i, ci numai trupul sau, in
care singura privirea urma sa traiasca, din ce in ce mai posomorata §i mai tulbure, destai-
nuind parca o suferinja launtrica sfa^ietoare. Rr p stat astfel, fuoiand ttgara dupa |igara,
sorbind pabar dupa pabar. fara a rosti un cuvant, noaptea intreaga. Cunoa^tem mijlocul
de a il recbema la viafa. Deodata, ca prin farmer, omul se inviora, ocbii ii se inseninau,
un trist suras ii lumina rece fa{;a stinsa. Hdusesem vorba de ceva din vremuri de odi-
nioara. de demult. $tiam ca vedenia Trecutului, in care se cufunda cu patima, era sin-
gurul lucru in stare sa il mi$te, de Trecut vorbea cu o reculegere mistica; eresul ca
sufletul sau umbros $i vecbiu ar mai p avut candva $i alte intrupari pind singura ama-
gire ce i?i ingaduia, singura induio^are si singura mangaere. $i a?a de puternica era la
dansul acea vedenie ca pe data ne-o imparta§ea ^i noua — lui Pantazi §i mte. Incepea
atunci, nu mai putin fermecatoare, o noua c^latorie; calatoria in veacurile apuse. Ne
regaseam de obiceiu in acela, scump nouS ?i nostalgic intre toate, care fu al opt-
sprezecelea.

Eram trei odrasle de dina$ti, cu nume slavite, tustrei cavaleri-caiugSri din tagma
Sfantului loan dela Ierusalim, zi^i de Malta, purtand cu fala pe pieot crucea de smalt
alb $i incununatul trofeu spanzurate de panglica de canSvat nearu. Rasariseiii in amurgul
Craiului-Soare, parintii iesuiti ne crescusera §i ne inarmase Villena. Tineri de tot, intr'o
caravana, scufundasem pe furtuna, ni§te tartane barbare§ti; mai tarziu vitejiseram pe
uscat pentru isbanda porilor de-crin: fusesem la Kebl'cu Berwick §i cu Coigng la Guas-
talla, dupa cari ispravi luaseram ramas bun dela viafa osta§easca ?i- dornici de a vedea
si de a cunoa^te, plecasem, treime nedespartita, in necontenit colind, pe urmele lui
Peterborough. Curteni de vp, dela un capat al Europei la altul, nu fu Curte sa ramaie
de not necercetata, tocurile noastre rosii sunara pe scarile tutulora, oglinzile pecSreiane
rSsfransera cbtourile intepate §i zambetele nepatrunse; dearandul cutreerarSm Curte dupa
Curte; bine primiti ?i bine priviti pretutindeni eram oasoetii Mariilor, Spintiilor $i Lumi-
natiilor toate, ai Domnitorilor mari, de mijloc §i maruntl ai Prlnteselor-stari^e, ai Prin-
t'lor-equmeni si ai Printilor-episcopi; la Belpm si la Granja, la Favorita si la Caserta, la
Versailles, la Cbantelouo $i la Sceaux, la Windsor, la flmalienborg, la Nqmpbenburq 51
la Herrenbausen^ la Scbonbrunn $i la Sans-souci, la Haga-pe-Maelar, la Ermitage §i la
Peterbof cunoscuram „dulceata traiului". In sarbStoare neintreruptS de zi §1 noapte, am
petrecut cum nu se mai petrecuse §i nu se va mai petrece, ne-am infruptatcu nesat din
toate desfat£rile simfurflor $i ale^mintii cacl de§i lipsit de m^re^ie, fu veacul binecu-
vantat, veacul eel din urma al bunului plac si al bunului gust, pe scurt veacul francez
si mai presus de orice'veacul voluptapi, cand pana $i in biserici bcruvimilor le luaserS
locul Cupidonii, cand, lancezind de dor, inimile fura aduse prinos toate zeului legat la
ocbi ?i noi, care am vazut pe Mult-Iubitul tarandu-se la picioarele marcbizei, pe plo-
soful dela Potsdam scancind dupa Kagserlinck §i pe Semiramida moscovita smulgandu-§i
parul la moartea lui Lanskoi, noi insine nu scaparam dulcei molimi — era „atat de frumos

112

BCU Cluj

seara sub castanii inalp" — privind insS in femee ?i un mijloc nu numai un |el, cum ne
ispitisc politica, adesea facuram din alcovuri punte §i pentru ca totul sa ne isbuteasca,
viepiiram in Jnsotirca Celor Hle§i ?i slujiram pe Carmuitori. Hmestecap din umbra in toate
urzelile $i uneltirile, fara noi nu se fereca nici desfereca nimic; prin lingu§iri §i daruri
cumparam pitoarele rege^ti ?i ibovnicii imparate$ti, dregatorilor le cram sfetnici $i ca-
lauze, lucram duoa imprejurari la Tnaljarea sau la rasturnarea lor, indeplineam insarcinari
de tot soiul: intovara§am pe Belle-Ile la Frankfurt pentru aleqerea Imparatului, plecam
cu Ricbelieu in pept la Dresda, tocmeam la Paris panze de Watteau pentru marele Fre-
deric, duceam dlamanticalele Elisavetei Petrovna sa le §lefuiasca la Amsterdam, porun-
ceam la Malines tyorbote pentru Briibl $i acestea toate nu pentru vanarea de avupe sau
de mariri, ci numai din nevoia de a fi pururi in neastampar; in mispare. Hoinari nepo-
caip, vecinic pe drumuri, p&tima$i de cunositate $i din ce in ce mai abtiap dupa placed,
ne-am raspandit cu frenesie sufletele in depanarea celei mai inflorite vremi -din cate se
cunoscuse, ne-am imparta^it din toate l)arurile ci ^i din toate ratacirile. $i noi am fost
nebuni dupa muzica, ne-ans rasboit pentru Rameau $i pentru Glikk. ?i asemenea celor
trei Crai ne-am tncbinat copilului care avea sa pe Mozart; §i noi am avut slabiciune
de aventurieri: Neul?of< Bonneval, Cantacuzen, Tarakbanova, ducesa de Kingston, cava-
lerul d'Eon, Zanovici, Trenck s'au bucurat in ascuns sau pe fa|a de sprijinul nostru, pe
Casanova batran ?i matofit il am aciolat pe langa Waldsfein la Dux; $i pe noi ne-a
atras ce parea suprapresc: oglinda lui Saint-Germain, carsfa lui Cagliostro, l)§rdaul lui
Messmer, bazaconiile lui Swedenborg ?i ale lui Scljrepfner aflau la noi, cari nu mai
credeam in nimic, crezare. §i to* cu luare-aminte urmaream lucrarile lui Scbeele §i ale
lui Lavoisier. Cu incetul legasem prietenie cu mai top aceia al caror nume istoria nu se
poate scuti sa 11 Insemneze, ne trimeteam ravage, ne abateam totdeauna din cale ca sa
dam, cate o. raita pe la Montt}bard sau pe la Ferney, prelungeam incantatoare popasuri
la Hoditz,. in Arcadia lui silesiana dela Rosswalde, spoream alaiullmparatesei in Taurida,
ne cufundam in nebunia carnavalului la Venecia §i, tot intre ma$ti, in ce&lalta Venepe
dela miaza-noapte, in brafele noastre cadea Regele impu§cat de Rnkarsiroem. Era scris
ca eel mai frurnos dintre veacuri sa aspnteasca in sange $i cand, dupa cateva luni,
vedeam trecand in par, intre fulgerari de cu§tne frigiene, capul Doamnei de Lamballe,
infelegand ca timpul nostru trecuse $i ca, in curand, avea s& starveasca §i sa cada
pr&da nimicirii tot ce ne fusese pe lume drag, ne acopeream fefele §i pieream pentru
totdeauna.

— „Ia mai lasap, nene, ciubucele astea", neintrerupea satisitPirgu, 3J sa mai vorbim
§i de muieri".

$tiam atunci ca nici galceava nu era departe. Pa^adia ii tagaduia lui Pirgu in ce
prive^te sexul ginga§ orice fel de pricepere. Nu cu mai pufina tarie ? Pirgu suspnea, la
randul sau, ca in materie de dame Pa§adia era nul. Sa fi judecat dupa femeile pe cari
Pirgu ii le aducea lui Pa§adia, oricine ar fi fost de parerea acestuia din urma: numai
otravuri, rable de pripas, trezitura §i rasuflatura— o adevarata jale. Dar pentruce atunci
Pa§adia care, cu banii ce il tineau, ar fi putut sa i?i plSteasca tot ce era mai trufanda
pe piata, se mulfumea cu ele, lasand sa i§i bata a$a neomenos joe de dansul Pirgu,
caruia numai gustul nu ii lipsea. Vecl)iu copoi, Gorica dibnia, pe la mabala, fete vred-
nice sa slujeascade isvod de frumusete, le momea cu vedenia unei viep u?oare $i bogate,
le sprijinea intaii pasi pe poteca vipului, cu parinteasca grija §i, ca un adevarat pgrinte,
nici nu se atingea de ele. Cu totul altceva ii placea lui. ^im|urile sale, ce aratau res-
pingere tocmai de ce era venust $i pur, nu se mai de?teptau decat la bepe §i atunci fi
trebuiau femei §cl}iloade, §tirbe, coco?ate sau borfoase §i mai ales peste masura de grase
?i de trupe^e, ljuidume %\ namile rupand cantarul la Sfantul-Georgbe, geamale, baldare,
balcaze. Iar de gre|o$eniile la cari se deda cu ele, vorbea atat de zdrenfaros incat ar
fi facut sa se ru§ineze, daca il ar fi inteles, porcii cbiar ^i maimutele.

— „Nu scuipap" f ranjea el, »ca-i piere gustul. Ce vrep daca am boala, dambla? a .
Hbia se potoleau lucrurile ca, din cbiar senin, isbucnea al doilea rand de cearta.

Pentru nimic, Pa^adia nu ar fi scapat prilejul de a ponegri ce era romanesc, Pantazi ii
lua in totdeauna parte, dar fara pornire; la unul era itiver$unarea impotriva unei fiinte
iubitecareif tradasa, la calalalt numai despre^ul fapi de o ruia saraca. In scl>imb Pirgu ajun-

113

BCU Cluj

gea sa se mire cl singur cat era de patriot §i nu pot sa uit cum, mergand odata sa II iau
dela o adunare de cioclovine imbracate toate in port national, dar fara a vorbi una
boaba romane^te, m£ am crucit §i eu, ca de alta aia, cand l'am vazut, dulce pastora§
al Carpajilor, cu cavalul !n brau, invartind o batuta zuralie cu teosoafa Papura Jilava.
Decat sa i$i audi terfelita biata |;ari§oara, mai bine se lipsea de toate, se scula §i ne
pariisea, pentru scurta vreme insa, de oarece se intorcea in totdeauna §i niciodata singur.
Insotitorii §i ii dejuga, fara sa mai ceara incuviinfare, deadreptul la masa noastra, la
care, in clpipul acesta, in mai pufin de o luna, am vazut perindandu-se tot ce Bucure$tii
avea mai nabadaios* mai zanatic, mai te§menit $i defaimat — jegul, lepra §i tranjii
societatii. Pierdut, ca de obicei, in aburoasa-i visare, Pantazi nici nu ii bsga in seama,
era de mirare numai cum Pa$adia, omul atat de Jafnos, nu ii respingea, ba dimpotriva :
ii cinstea, le intindea ci^iar mana $i dupa oarecari intrebari ce le punea unora cu me§-
te$ug, trada a nu fi fost tocmai a§a strain de ce se petrecea pe lume cum i$i da aerul.
Se facea foe Insa de cate ori, cantand : ,.7\1), dupa militari, infanteri^ti, tunari"..,, Pirgu
ne aducea de subtioara pe Poponel.

Se facuse cunoscut sub aceasta porecla unul din edecurile ministeriului trebilor din
afara, baiat de mare viitor, aratand ca mulfi al|ii din breasla lui, o apiecare deosebita
pentru anumite metode dosnice ale unei $coale foarte discutate. Lamsdorf, Eulenburg,
Mestsctyersky ii erau parinfi suflete§ti $i de asemenea na$ii, Poponel se dovedise vrednio
Cum, pe vremea aceea, orasul nu era inca napadit de nurnero^i icioglani de meserie,
imbraca^i scurt $i strimt, sulimeni|i §i cu ungtuile smaltuite, Poponel trecea drept ceva
rar In faptura sa, care dealtmintreli, in ce prlve§te dragaia§ia, nu lasa decat de dorit,
saia$luia, mistuit de toate flacarile Sodomei, un sufiet de femee, sufletul uneia din acele
slujnici impufite ce dau tarcoale seara cazarmilor. Mai mult nu voi starui asupra-i ; ca
sa il descriu ar trebui sa imi inting pana in puroi $i in mocirla $i, la aceasta indelet-
nicire, nu imi a$i pangari numai pana, dar a§i spurca mocirla cbiar $i puroiul. 5* totu§i,
nu a lui era vina: a§a era dela Dumnezeu. La apropierea diplomatului, Pa$adia recadea
in sumbra-i toropeala $i il a§tepta sa piece ca sa ii faca lui Pirgu imputari amare.

— „Pana cand", ii raspundea acesta, cu asemenea prejudecati trezite, pana cand?
Dece atata prigoana? Nu cumva ai pofti sa ifi faca dumitale curte? Nu? — atunci ce ai
cu e! ? Dumneata nu \\i muscal cu luna ? lasa-1 §i pe el sa i$i ia turc cu luna* Dumitale
iti cere cineva socoteaia ca umbli dupa marcoave, dupa $tcoa)fe?— el dece sa nu umble
dupa juni, dupa crai? — „Bine", staruia Pa^adia, ,.dar pentru ce le face a§a pe dadaca?—
Pai altfel", lamurea Pirgu, „nu fac nici ei pe doica".

Era dat in Pa^te, dat dracului. R! sa fi voit el, cu darul de a zefkmisi grosolan
§i eftin, cu lipsa lui de carte $i de ideal inalt §i cu amanuntita lui cunoa§tere a lumii
de mardeia?i, de codo^i §i de §mecl)eri, de teleleici, de tarfe §i de tate, a naravurilor
$i a felului lor de a vorbi, fara multa bataie de cap, Pirgu ar fi ajuns s3 fie numarat
printre scriitorii de frunte ai neamului, ii s'ar |i zis .mctstrul"^ i§i ar fi arvunit statui
§i funeralii nationale. Ce mai „scl?ite" i ar fi tras, maica ta Doamne! dela el sa fi auzit
dandanale de ma^ala $i de alegeri! Mai cumin:e poate, dansul se multumea a le pune
la cale, a trage sforile $i in aceasta ramanea neintrecut. fl§a cum sucea el treburile,
cum le invartea, cum ii prostea §i ii zapscea dela mic la mare, scofandu-se pe el basma
curata, era o minune: un targ intreg il juca giurgiuna §i noi inline nu am facut tustrei
oare parte din Vicleimul, ale carui papu§i le arunca una intr'alta, le smucea, le surcl}idea
fara sa se sincbiseasca daca ii se intampla sa le ciobeasca sau sa le sfarame? Mai
primejdioasa javra §i mai murdara nu se putea gasi, dar nici mai buna calauza pentru
calatoria a treia, ce faceam aproape in fiecare seara, calatorie in viafa care se viefue^te
nu in aceea care se viseaza, De cate ori totu^i nu ma am crezut in plin vis!

Hbia se ispravea masa, ca lui Pirgu ii se §i facea de duca. Ii era omului sele. Se
gaseau pe atunci, slava Domnului, §i nu scumpe, vinuri de Bordeaux $i de Bourgogne
sa fi facut cinste unui ospaf regesc Lui Gorica nu ii erau insa pe plac, el vrea un vin
mai u$or, vin indigen, viu de gradina, descoperea el cale unul grozav §i ne cara, prin
cine §tie ce fund de mal)ala, sa ne catraneasca cu vre-o po$irca muccgaita §i tulbure.
Hdevarat lup de mare, Pantazi bea ce ii da de gura, mai lesne ct)iar decat Pa^adia care
nu bautura cauta, ci larma ? lumina, lume. De acolo plecam sa incercSm alt vinat; i?i

H4

BCU Cluj

aducea el'atninte de ni§te ravac nebun la prispa-inalta sau dc ni§te sange-de-iepure,
sa dai cu caciula in caini. Intre doua carciumi, Iuam o cafea la ProfSpeasca seu la Pepi
^marot $i raai stam de vorba cu fetele la un patjar, cat rostuia Pirgu pentru Pa^adia
sau altcineva, vre-o intalnire pe a doua zi. Ne suiam uneori nitel la club, unde Pa?adia
tinea cateva lovituri, la drum-de-fier, din picioare, la iujeala; accasta insa rar, femeilor
$i carfilor fiindu-le l)arazile ceasurilor dinaintea cinei. La popasul al treilea incepea
cbeful cu temei, pe rapunere. In jurul nostru foiau $i forfoteau sinistre jivinele streji-
nopti ale ora§ului. Cu ele Gorica se sim$ea la largul sau, i$i da drumul. Ca argintul-viu,
el aluneca dela masa la masa, starnea bobote de ras< mutyumita lui djiolbanul prindea
cbeag $i se infierbanta; el spunea ISutarilor ce s8 cante, le da de baut, se pupa cu ei
in gura, apoi ii lua la injuraturi §i la palme. De altfel, cam de obicei, spre dimineata
se lasa cu bataie. Straini de tambalaul care se umfla salbatic, Pantazi §i Pa§adia i$i
urmau in tacere visarea ca §i cum se ar fi aflat la mii de po§te departe, ceeace parea
ca le-o tulbura era tocmai lini$tea. $i, ceva ciudat iara$i, cand se intSmpla sa nu vie
Pirgu — avea de mo§it vre-o polifa cu maimufa, sau se incurca la dardar cu Met)tupciu —
atunci, ctyar daca mergeam pe unde fusesem cu dansul, motaiam cu patjarele dinainte,
tot ce vedeam ramanea $ters $i f£ra viafa, acelei lumi de noapte insuflefitor fiindu-i
numai el, el, intruparea vie a insu$i sufletului spurcat §i scarnav al Bucure§tilor. De
aceea il urmam fani vorba; cu d&nsul am tarbacit, pe lapovija $i pe sloata, clisa uli-
felor fara caldaram §i fara nume de pe la margini, prin funduri de maidane pline de
gunoaie $i de mortaciuni, am intrat, pe brand aproape, in zapu$eala ctytimiilor scunde,
cu pamant pe jos §i spoite tot a§a de proaspat ca figancile ce, in flendcrite ro$ii sau
galbene §i desculje, legate numai cu o vipu$ca de carpa sub genunclji, se dadeau acolo
parlagiilor §i mafarilor pe bancuja, o cinzeaca de trascau sau un pac de matjorca. $i
cu toate ca nu mergeam in familii — Pa§adia Jiind impotriva — am isbutit s& coboram
$i mai jos... Hdastam apoi in piafa, la ciorba, de burta, pana in revSrsatul zorilor.
Zorile...

La cuvantul acesta, Pa§adia se oferea, se scutura ca dupa un vis urat. Ma feream
sa ma uit atunci la cbipul sau incle§tat, sa ii intalnesc privirea tulbure a carei groazS
nimic nu ar putea-o spune. Tot astfel, cu inima stransa, trebuise sa se fi intors, in
graba, de teama de a nu fi prins de lumina zilei pe drum, strabunul uciga?. Ne des-
parteam insfar$it, ducandu-ne fiecare le§urile: Pa§adia ?i Pantazi deadreptul acasa, unul
la lucru, celalalt la odiljnS, eu la baia de aburi, Pirgu la moa§a sa il traga cu o|et de
trandafiri $i cu opodeldoc. De§ucl)ieturile lui, oricare ar fi fost, ajunsesera sa para la
dansul a§a de fire§ti ca in Jarcaleti, unde sta cu paring, pe mabalagii vecina^i nu ii
mai cuprindeau mirarea c§nd il vedeau intorcandu-se dimineata cu douS fla^nete cantand
fiecare altceva, cu ursul, cu calu^arii sau cu paparudele, pe saca T pe targa, sau cu
dricul.

Dar tristul nostru bagialar avu eel pufin o urmare fericita. In scurt timp, o nobila
amicifie lega pe Pantazi de Pa^adia. Suflete§te, cred ca mai vartos decat cuno?tin|ele §i
^i curtenia ii apropiase tristetea, de?i a unuia era albastra §i Una ca acele seri ce se
intorc, zice-se, de demuli iar a celuilalt o neagra $i netarmurita Gl^eenS. $i aceasta *
leg^tura aduse in viafa lui Pa^adia o scl)imbare nea$teptata. Cum Pantazi lua de obicei
pe seama lui cljeltuiala de noapte §i intr'aija fel ca nu incapea din partea lui Pa§adia
impotrivire, acesta se l}otari sa il ospateze, la randul sau, dar nu la birt, ci la el acasa,
la pranz. Se scoasera pentru intaia oara din dulapuri §i lazi panzeturile de masa de
Olanda, farfuriile $i cle^tarurile de Boemia, argintaria suflata cu aur. Sofrageria fu bogat
inflorita cu trandafiri galbeni, ce capatau str^vezimi de ceara in galena lumina cb»l?libane
a acelei dulcegi zile de foamna, cea din urm&frumoasa a anului. Ma simteam a§a departe
de Bucure^ti ?i mi se pSrea ca acel pranz insemna sSrbatorirea reintoarcerii lui Pa$adia
dintfo lunga pribegie, a lepadarii lui de ratacire §i de Pirgu.

Intr T adevar t de§i poftit, Gore nu venise- Dupa masa, trecuseratn intr o incapere de
eel mai prefios rococo vienez, imbracatS toata, pere|i §i mobile in m^tase §ofranie cu
poleeli de argint intrucbipand flori de nufar, salonul lui Kaunitz, cum il numeam, de
oarece era impodobit de un fastuos portret al cancelarului-principe in manta Lanei de
aur ?i ticluit intocmai dupa una din odaile de primire ale vecl^iului sau Gartenpalast

115

BCU Cluj

din Mariabilf- Pa?adia era menit sa traiasca in acel decor aristocratic atat de potrivit
cu fiinta §i cu sufletul sau, la dansul carturarul ?l cugetatorul fiind altoiti pe un ciocoi
borat, caruia cand ii se intampla sa se afle ca atunci cu vre-unul din semenii lui, in
masura sa il priceapa, i$i da pe fa{a toata raia. Mut de uimire, Pantazi nu se mai satura
sa ii admire nobila demmtate a Jinutei, severa stapanire asupra mi^carilor $i vorbirei,
amSraciunea acelui viu sarcasm ce geruia sclipitor, mai rece* decat omatul, mai taios
decat ojelul, mai inveninat ca omagul $i inca nu ma domiresc cum $i le putuse fnsu$i,
c3ci daca adevarat e ca, trebuindu-i veacuri ca sa se plamadeasca, datina ramSne qpa-
nagiul exclusiv al sangelui, de unde acel strop albastru foarte pur care, respingand
prtyana, corcelilor, inflorea in fiinta lui pe nea?teptate atat de semef ; ce tainica fnrudire
ii lega de acei slaviji dregatori mari din trecut, de cl)ipurile carora ii placea sa se in-
conjoare si de ale cSror indaratnicii, apucaturi §i gusturi era a$a de imbacsit c&, f£ra
iridoiala, ei insi$i de ar fi fost recljemati la viafa, s'ar fi recunoscut mai degraba in-
tr'insul decat in proprii lor urma§i? fltunci am injeles insa pentru ce fi se strigase:
„raca u , mi-am dat seama cat de monstruos trebuise sa fi parut $i de strain desrobiplor
§i feciorilor de Iele ce se napustisera toji asupra-i ca sa il sfa§ie §i sa il nimiceasca.

$i, in vreme ce seara pogora, iar convorbirea lancezise, fara voie imi trecea prin
minte tot ce auzisem despre Pa§adia. Pe socoteala lui se trancSnise atata! Brusca lui
trecerea dela saracia lucie la avupe irifierbanta inca, dupa ataxia ani incl^ipuirile : ba ca
e in slujba unei Puteri strajne, ba ca pentru a nu da in vileag lucruri de mare gravitate
ii se platea scump tacerea — de altfel, in afarS de acele case, in cari bagase la bani
cu nemiluitar nu ii se cuno$tea nici un soi de avere sub soare, nici isvor de ca$tig $i
doar capetenie de talbari sau calpuzan nu era ca bunicu-sau, ori de, mai §tii minune.
Se spunea iara$i ca tocmai dela serdar ii se tragea procopseala. Hjuns in adanci b£~
tranefe, mult bogat $i singur, acesta, simpnd ca ii se apropie sfar?itul, i$i cljemase
nepotul la dansul, in tara indepartata unde traia cu nume scl)imbat §i il Iasase mo§tenitor.
E drept ca din incalcita cronica a vie|ii pfietenului meu Hpseau file, fusesera ani intregi
cand se dase afund, nu il mai zarise nimeni, il crezuse lumea mort. Misterul in care ii
placuse in totdeauna sa se invaluie, facuse sa iasa un alt rand de svonuri; bunioara se
scornise ca in zavorata sa locuinfa, fmpresurata de gradini, el tinea ascunsa, ori inctjisS,
o femee, o femee nu in toate mingle; uneori, noaptea, se auzeau venind din partea
locului fipete. Un fapt-divers — sinuciderea in imprejurariciudate a unui cunoscut per-
sonagiu bucure$tean, a carui sotie intrejinea, se zice, legaturi vinovate cu Pa$adia— dase
barfelii inver$unate prilej sa i§i atinga culmea; se murmurase ca, prins asupra faptului
§i incoltit, acesta nu se codise sa adaoge la lan^ul de nelegiuiri al neamului s5u o in-
sangerata veriga. Ksemehea istorii cljiar de ar fi fost tesute in gl)ergl)ef de adev^r, nu
ma ar p interesat prea mult; mie ce imi sgandarea curiositatea era altceva, tocmai ceea
ce scSpase tutulor celorlalti din vedere. Destul de des» Pa^adia spunea ca pleacS pentru
cate-va zile la muntc, dar care era acel tainic Horeb, de unde se intorcea cu puteri
proaspete, nu §tia, nici nu se intreba nimeni. Hr p fost firesc s§ presupun ca f^ptura
otelita care saptamani intregi din douazeci $i patru de ceasuri dormea eel mult catedoua,
^i nici acelea in pat, mergea sa caute in aerul balsamic al inaltimilor §i in singurgtatea
lor adanca pacea §i odil)na ^i mi-a?i fi marginit presupunerea la atat, daca demult, fiind
copil, nu a§i fi auzit la matu$a mea, dela o cocoana batrana, cam rubedenie cu Pa^adia,
c3 acesta avea, in rastimpuri, furii,' „pandalii" groasnice, dar ca, simfindu-le cand ii vin,
se incl}idea el singur inainte $i sta ascuns p^na ii treceau. Intre aceste lucruri se facuse
in capul meu o legatura la care nu ma puteam gandi fara sa nu ma cutremur.

Ie?ind de acolo cu Pantazi, gasii pentru intaia oara ciudat cS despre acestalalt,
oniul care imi paruse un prieten decat lumea §i uneori cbiar un alt eu-insumi, nu $tiam
inca nici cumilcl)ema adevarat: in Jifrul incununat ce se vedea pe unele din lucrurile
sale, lipsea tocmai slovai incepatoare a numelui sub care era cunoscut. Nemulfumit eram
insa deparie de a fi; la placerea de a ma bucura de prietenia a doua fiin|e atat de
unice fiecare, se adaoga aceea, pentru mine nepre|uita, de a ma afla intre doua taine
ce puse, ca doua oglinzi, f a|a in fa|a, se adanceau fara sfar$it. Ma intrebam numai
daca din ele avea sa mi desvaluie vreodata ceva? ( y a urma)

BCU Cluj

cAntecul drumetului

DE
N. I. HERESCU

DRUM lung e, drume|G, la deal §i la vale...
Popas fa o clipa din cale.
Cra§marulbatran, pe la el cand mai treci,
Rur va scoate din neguri de bed.

Drumejule stai, sunt caile lungi,
Trude?ti catre zare $i'n zare n'ajungi.
Dramefule stai... 01)e... Evolje...
E soarele'n beciuri cand sus nu mai e.

Drumeje, tot drumul de ieri e ?i azi...
Ridica pal)aru'n lumina ce ploua pe brazi,
$i |intue clipe fugare in cue de soare,
Jintue clipele vie^ii 'n palmare.

Ridica-1 In soare... Olje!. . Evolje!...
Vezi clipa de-acuma in sticla lui e.
Dar tu Indar&tnic gole$te paljarul:
Mai are alt aur In pivnnji, cra?marul.

Hei, drumul, drumeje, e lung... Evolje...

117

BCU Cluj

CRA$MA DIN RASCRUCE

— JVlOHRft cu scocuri de drumuri la drum —
Cra$m3 batrana, spre tine ma 'ndrum.
Rlba tu stai neclintit la rSscruce:
Drumul sose$te, drumul se duce.

Hripi de gand bat In mine duium...
Cra^ma batrana din cruce de drum,
DSrue-mi soare topit, in palmare,
Pune^mi in ocl)i joe viu de isvoare.

Cra?ma batrana — moara la drum —
Maine eu nu voi mai fi eel de-acum:
Tu rSmai pufuri pe-acela? §es
Rite amurguri cand Ijaina i§i fes.

Cra§m& batrana, da-mi vinul luminii,
Da-mi sa-mi dospeasca plamada tinii;
Cepul rote$te-l Incetinel,
Roi de albine sa sboare din eh..

Cantec din pieptu-mi sa sboare cu el.

BCU Cluj

OMUL CARE 5I-A GAS1T UMBRA

DE

CEZAR PETRESCU

JLdOMINILE bulevardului i§i dadeau sufletul, aspxiate in ceafa densa, acajata in
Ijaine, §uroind In zidurile imbibate, palrunzand ud pana in maduva osului.

Ora§ul se topea fantomatic Cladirile fara contur pluteau ca fregatele-naluci in
brumele nordului. Trecatorii aratau chipuri nel)otarate §i gelatinoase, asemeni spectrelor
fotografiatc in §edinfele spiritisle. Pe urma nu mai trecu nici unul.

$i total fu deodata gol, posomorat§i plictisitor, ca §i cum pana la capatul lumei
soarele fusese pentru totdeauna stins §i n'aveau sa mai straluce nici odata pe-un ccr
adanc, eternele stele S'ar p spus ca planeta s'a ratacit intr'un Jinut interzis al spapilor
cu vasduljul inveninat, de unde pana maini nu va scapa nimeni cu rasuflare vie. Poate
pamantenii se §i zavorisera in camari cu ferestrele vatuite, imbulzip in pivniji, prote-
gui{;i cu aparate de scafandri, nadajduind o salvare miraculoasa. Un bee clipi §i muri.
Pentru cine mai suna oare alarma, un semnal de vardist?

De nicairi nu mai traia sa raspunda nimeni.

Numai din capatul bulevardului, se materialize din tenebre, clatinandu-se, un bepv-
Mergea in svacnituri oblice, amarat foarte, bombanind catre un tovara§ imaginar, pier-
dut cine $tie unde, pe drum, in ceafa:

— N'are decat!.. Nici nu-mi pasa. Ip spun pe onoarea mea: nici nu-mi pasa!..
Eu sant stapan....

Interlocutorul invisibiJ se arata desigur neincrezator, caci bepvul se propti in stal-
pul unui bee, i$i privi cu luare aminte picioarele ra§cl)irate ; ?i icnind,reteza noapteamu-
ceda cu mana, mustrand scepticismul tovara§ului absent:

— Imi pare rau. Pe onoarea mea!.. Eu sant stapan... Daca-i place. Daca nu, adio
§i n'am cuvinte, puicaL. Este? De bunaseama ca este!

Bepvul l}of}oti ragu?it dar triumfator, sguduindu-se din cre§tet pana in talpi, ceia
ce-i primejdui ec^ilibrul $i-i dadu de lucru pana sa-1 regaseasca. Cand fu din nou
aproximativ fixat pe scoarja planetei, intreba inca odata agresiv:

— Este?

Tot el raspunse imediat, imblanzit pentru tovara^ul invisibil, redus la tacere :

— Pai vezi bine ca este ! R§a te vreau, puiule !..

T§i §terse cu podul palmei mustaple pleostite de vin §i de ceaja. Scoase pgare
din buzunarul vestei, cu un gest larg ?i patetic, cum §i-ar p smuls inima din piept s'o
of ere martir, calailor. Incercafara succes s'o inpgain nas, in guler,intre sprincene, pana

119

BCUCluj

nlmeri gura. Pg urma incepu sa cautc cutia dc cl)ibrituri explored toatc buzunarilc, pe rand: la
baina,la vesta* lapantaloni. l^idadu palaria peceefa,pe ocl^i, privi bulevardu]fuliginos,in
sus, in jos, spcrand un drunnef cu foe Nimic Jigarea frrbalsta eg frsnse de la carton.
O arunca jie asfaltul vascos §i o strivi cu talpa. lntr'o inspirape subita, descoperi vino-
vatul acestor vrajma§e Jntamplari §i sugtiifa cu cnergie:

— Jos guvernul!

Strigatul din rarunriji il smulse dG langa stalpul electric, sg clatina, descrise o scmi-
circonferinta $i reveni la loc, ostcnit de aceste aventuroase peripepi, rotind oct)ii pro-
vocator, sa descopere in noapte o impotrivire de undeva. Dar nu Gra nimGni sa ia
apararea guvernului. Ceia ce-1 intanita sa repete cu indoita energie:

— Jos guvernul! R$a sant eu.... Daca 1g place... Daca nu, adio §i n'ara cuvinte.
Pg onoarca mea. Jjjosss guvcrnul !

In imprejurarile acestea, aparu coborand din celalalt capat al bulevardului Ion
Burdea-Nicule$ti. Pa§ea repede, clastic, descljeiat la pardesiu, lasand sa sg vada reverul
dc matase al bainei negrG $i piep^ii dG zapada ai cama$ii, cu pgarea dG foi in colful
gurei, cu palaria de castor fin imperceptibil inalfata pc fruntc; in mers cu infap^arca
sigura §i biruitoarc pe care i-o cunoa?tG dintotdcauna, toata lumGa. In dupa amiaza
accia rostisc in Camera o fulminanta cuvantarc care seurtase zilele guvernului, prietenii
politici in unanima pornire dG entuziasm §i respect ii oferisera o masa dG sarbatorirc;
de§i era deopotriva de indiferent la §ampaniG, toasturi §i u§oarc succgsg, primisG, pindca
§lia ca o ascmenca manifestapG dcmoraliza mai dcsavar§it adversarul. Din piafa Tca-
truiui, trimlsese ma$ina acasfc, iar g1 strabatea acum drumul pe jos sa respire §i sa se
desmorfeasca, implinindu-§i numarul dG pa§i prescript dc tygicna zilnica. Pg dansul nu-1
indispunca nici ceafa bolnava, nici pustiul Jugubru al bulevardului, dupa cum nu-1 exal-
tase nici frenezia aplauzelor de dupa amiaza $i nici entuziasmul incljinarilor de adinGori;
tot cg intarnpina In viafa era numai prilej de egala sa isfacpe dG a trai pentru a birui.
Mai cu seama acum, cand nu mai exista nici o indoiala ca g1 va fi eternal sa alcatu-
iasca guvcrnul viitor, pGste cateva saptam&ii, peste cateva zile, poate- Nesiguranfa era
inlaturata. El nu avea alt vra§ma§ decat nesiguranfa. Jam era §i dG astadata dG partGa
lui. Cum drcpt spunea Gdifia spGCiala a gazctGlor dG seara, cu fotografia pe doua
coloane §i cu numele lui, scris cu litere de-o $cl}ioapa.

Din ceafa scamoasa, glasul poporului sugl)ifa conprmarea acestui apropiat desno-
dam^nt:

— Jos guvernul!

Ion Burdea-Nicule$ti ridica sprincenele sa masoarc cu toleranta curiositate cet3-
feanul rczemat de stalpul de scfyja, prin care graia con^tiinfa anonima a farii. Befivul
f^cu un scmn mistcrios cu mana:

— Psst! Pardon....

Sg deslipi imprudent dc stalp. Lipsit dc rcazamul moral, dGscrise o scmicirconfc-
rinfa in direcfie invcrsa decat cea de adineori, se propti ?i rcveni rico?and la loc, l)ip-
notizat de varful tigarii aprinse, catre care intindea mana cleioasa.

— Psst ! Pardon...

Scotoci in buzunarul vestei alia figare; botita, betcaga ?i deslipita, cadavrul mutilat
al unci fostG figari. Fara sa sg descurajeze de infati^area^i infirma, o netezi sa-i aduca
forma dintai ^i largind compasul picioarelor sa-?i men^ina ecl)ilibrul instabil, fuguia buzele
dup.a foe Ion Burdea-Nicule$ti, primi in plin obraz rasuflarea dospita de vin a popo-
rului suveran care cere scljimbarea domnilor- Stramba din nas, pindca poporul suveran
consuma vin eftin §i prost Dar intinsG rcsemtiat, cu varful degGtelor inmanu^atG focul,
padca inaintea unci figari care se cere aprinsa, top fumatorii sant prin consimpmantul
mutual, egali. Bepvul sorbi primul fum insetat, cu ocbii incbi?i- La al doilea, ii des-
cl)ise, pe urma ii casca largi cu teribila surprindere, recunoscand in domnul cu pieptul
cama^ii alb §i obrszul proaspat barbierit, personagiul sar^batorit de edipa speciala a
gazetelor. Se trase indarat, arcuind palaria cu o superb^ eleganfa de mu$cl)etar:

~ Cucoane Ionel!.. Rvem onoarea... Pardon. Omul dumneavoastra Cucoane Ionel...

Iar in ch)ip de concluzie, repeta sentinfa sumara:

— Jos guvernul!

120

BCU Cluj

Ion Burdea-Nicule$ti il privi cu desgust. B^tivul nu paru ca ia searra la semnip-
cafia acestei priviri. Se apropie cu gura umcda sa-1 sarute.

— Da- mi voie sa te pup, cucoane Ionel... Tot ai no^lrii sireacii! Omul dumnea-
voastra, cucoane Ionel... Ordin, $i ma supun!...

Uitatura aspra a lui Ion Burdea-Nicule§ti ii paraliza elanul. Distanfa intre el, vier-
mele, ?i omul zilei se restabili. Suspina pocait §i amar :

— Pardon! Dacfc va supara, maretrag!..

Vorbind, scapa figarea din mana. Plecandu-se s'o ridice, o calca. Inaintea acestui
dezastru sc opri constcrnat. Cuprins de mila $i dispref* Ion Burdea-Nicule§ti rasturna
in pumn ^igarilc de foi din tocul de piele §i i le intinse pe toate... Befivul le primi, cum-
plit de umilit in con^tiinfa propriei sale decaderi.

— Sunt un pacatos, cucoane Ionel!... Numai dumneata ai s3 ma faci om...
Pe urma, complice, facand cu ocljiul:

— Jos guvernul i... Traiasca cuconu Ionel al nostru! Traiasca Romania Mare!
Ion Burdea-Nicule$ti, dadu sa piece.

Befivul i§i aminti:

— Psst! Pardon.

Cu mana facu semnul unui ct)ibrit aprins de cutie. N'avea ce face cu figarile daca
nu-i dadea §i cljibrituri*

Ion Burdea-Nicule$ti ii intinse §i cutia de cl)ibrituri. Sdrobit de aceasta ultima mari-
nimie, befivul lacrima, scotandu-$i profund palaria:

— Cucoane Ionel... nu merit. Sunt un rau, cucoane Ionel... Vai de capul meu... Eu
sunt un copil orfan, cucoane Ionel.

Clatinandu-se, sari deodata in laturi, intr'o nea^teptata inspirafie destramata din
aburii vinului:

— Nu merit sa va calc pe umbra, cucoane Ionel...

Intr'adevar, befivul se finea acum departe de umbra desfa§urata pe asfaltul umed,
pa?ind in jurul ei in varful picioareior, ca pe langa cea mai fragila nestemata din lume.
Cum se clatina, fara centru de gravitate, parea un saibatec din finuturi Ijiperboreene
dansand un joe magic in jurul unui altar cu o icoana tabu*

Dar Ion Burdea-Nicule?ti ridica gulerul pardesiului ?i-i intoarse spatele, scarbit
cu desavar$ire.

Celalalt sugljifa din urma, gesticuland in pacla:

— Jos guvernul!

Jmbecii befiv... Ce brute! Ce brute!" gandilon Burdea-Nicule§ti, reluandu-§i mersul
sigur §i biruitor din totdeauna, cu palaria de castor impinsa pu^in pe ceafa §i observand
ca el i§i calca pe umbra. Pe umbra care se lungea cand lasa un felinar la spate, pe
urma se topea in ceafa, aparea din nou finandu-i tovara$ie pe-un zid, ii ramanea in
urma, se dubla, erau trei, revenea iara^i, incl)egandu-se din ceafa in forme fantastice,
intotdeauna alta §i totu§t aceia$i. »Imbecil befivL. De unde i-o mai p dat in cap idiofia
aceasta?... Nu merit sa va calc pe umbra- 1 ... Cuvinte de befiv!" Se intoarse sa-1 vada,
unde a ramas, iar umbra se intoarse $i a^tepta §i ea.

Befivul se balansa in fafa unei vitrine verzui luminata, straniu, ca un innecat in
fundul oceanului, printre filamente de alge, inaintea unui transatlantic scufundat, prins
in razele unui projector Cu mana dreapta facea un gest energic de retezare. Se infelegea
ca repeta ?i acolo, clatinat in fundul irespirabil al apelor translucide, dorinfa nestramutata :

— Jos guvernul !

„Ce bruta! Ce brute!" iufi pa^ii Ion Burdea-Nicule§ti, bomband pieptul $i liberandu-§i
fruntea sa se racoreasca in umezeala nopfii. Umbra i§i dadu §i dansa palaria mai pe
ceafa, il ocoli In jurul unui bee sa-i iasa inainte, se de§ira pe un zid peste masura, se
topi in negura, §i tot din negura se incl)ega, alatunindu-i-se discret, la slalpul electric
urmator. »Ce idiofie!" cauta Ion Burdea-Nicule§ti sa-§i stramute gandul in alta parte,
dela aceasta tovara?a din totdeauna, la care acum lua aminte intaia data- Ceafa deveni
mai opaca, bulevardul mai de§ert. Tacufi pa§eau alaturi, in solitudinea nopfii, numai
omul ^i umbra lui.

Cand traversa, un automobil cu farurile laptoase, trecu vertiginos peste pieptul
umbrei, incat se trase cu un pas indarat, cu senzafia fizica absurda ca intr'adevar rofile

121

BCU Cluj

au calcat ceva dureros din el. Dar dupa ce marina fu ingt>i^ita de pacla, umbra se inSlfa
pc zid intacta $i sprintena, pa?ind credincios alaturi de dansul. „Imbecil bepv!" Kcum
ii paru ca inadins grabe§te sa scape de tovara§ia umbrei; incetini, incetini $i umbra,
wldiotii!" Deprins sa-§i p^ndeasca §i sa-$i infranga singur toate slabiciunile, Ion Burdea-
Nicule§ti i$i aduna gandurile la grijile lui apropiate: lista noului cabinet, campania elec-
torala, declarable de a douazi... Uita existenfa umbrei, dar umbra nu-1 parasi, tarandu-se
in noroaie, destramandu-se in intuneric, lungindu-se pe perefi, alergandu-i inainte, oco-
lindu-1, urmandu-i pa$ii, neobosita, pdel& §i muta.

Acasa, cand.tranti u?a grea de stejar o incljise afara, dar abia urea prima treapta
de marmora §i umbra se prelinse pe sub picioare, luandu-i inainte §i a$teptand in capul
scarilor, ca cineva de mult deprins sa a§tepte. ,>Idiotii, curate idiotii!" i§i repeta Ion
,Burdea-Nicule?ti, cu un inceput de enervare. Incaperile erau mari, reci $i de§erte: Ion
Burdea-Nicule§ti traia de multa vreme singur, ca un adevarat om tare. Slugile pa§eau
pe covoare in varful degetelor, perefii purtau cadre sobre, oglinzile rasfrangeau in apele
ing^efate figura stapanului intotdeauna calma, sigura §i nebrazdata de varsta: totul era
aci ordonat §i sever.

Ca intotdeauna, dupa ce-?i imbraca pijamaua de matase de CI)ina, inainte de culcare,
Ion Burdea*Nicule§ti trecu in biroul cu biblioteca masiva $i neagra, cu carple injjirate
dupa cristalul dulapurilor in legaturile de piele neagra cu aurul literilor stins, cu bustul
lui de bronz, sustinut pe piedestal negru, provizoriu fragment inanimat al monumentului
de viitoare imortalizare. Pe masa uria§a, secretarul oranduise in dosare cartonate ljartiile
pentru a doua zi. Ca intotdeauna, nu le atinse. Hprinse o singura lampa, mica §i joasa,
din vecl}iu obiceiu de lucru al studentului nevoia§ care a fost odata: puse trei foi albe
inainte ?i desdjizand ultimul volum de matematica ermetiea, incepu sa a§tearna cu
creionul ascutit subjire, cifrele complicate, tipuri de funcjiuni pentru kitegrarea func-
fiunilor din mecanica aplicata la teoria elasticitatii materiei. Era un jdc al inteligenjei,
ascu|it §i lucid, fara nici un folos imediat, pindca de multa vreme inginerul Ion Burdea-
Nicule$ti nu maiinsemna decatconducStorul temutal unui puternic partid politic, dar era
un exercitiu fara de care nu-§i incljeia niciodata ziua. Din lumea abstracts a cifrelor i§i
intrepnea mintea agera §i calma pentru realitaple concrete pe care avea misiunea sa le
soluponeze. Qn ceas, nimic nu exista pentru el, decat cifrele marunte din tomurile lui
(tleierstrass §i Poincare, pe cele trei foi albe. Varful creionului fa§aia abia auzit pe
bartie, cand se tocea alegea altul dinainte ascufit fin de secretar — de afara, prin cele
douS randuri de geamuri cu perdelele compacte nu strabatea nici un vuiet, in incaperile
spapoase nu trosnea nici o mobile, nu scarpiia nici un pas, nu adia nici o rasuflare;
in tacerea adanca numai omul singur $i tare, eliberat de lestul viepi vegetative, strabatea
spapile stravezii, reci ?i eterne ale inteligenfei pure, dincolo de toata zadarnica vermuiala
omeneasca. Ora§ul era dincolo. fllpi i§i ruinau trupul in spasmuri de vipu sau animalic,
dormeau cu pumnii stran$I; el intr'o dilatare a fiintei, absent dela tot ce e vremelnic ^i
bad, cuno^tea numai pentru dansul ascensiunea descatu$ata de radacinile pamantene.
Aceasta punea nemasurata distanfa intre el §i ceilalfi semeni. Ii compatimea. Ii dispretuia.
Pentru pecare noapte avea cunoscut numai de el singur, taramulde evadare intaritoare,
unde uita rasuflarea amestecata cu duljoare de vin prost a vulgului, tocmelile netreb-
nice, abdicarile cotidianului; de acolo se intorcea intotdeauna purificat §i reconfortat.
Ora^ul imbibat de ceata, posomorat ?i trivial, nu mai avea flin^a aevea. Ion Burdea-
Nicule§ti era tare, §i se §tia tare, fiindca era infrico^ator de singur. Dar peste umarul
lui, incovoiata din plafon, plecata atent, umbra imobila ii veg0ea ca intotdeauna de
nopfi §i nopti, migala cifrelor. Nu o observa nici acum, ca ?i altadata. Insa prezenfa
neinsuflefita, rabdatoare $i muta, avea in vastitatea biroului negru, ceva misterios, neli-
ni^titor ?i irevocabil.

$i mai nelini?titor era omul nu o presimtea inca plecata peste el, a^teptand.

Cand cele trei foi fura complect acoperite cu scrisul marunt, Ion Burdea-Nicule§ti
i$i indrepta mijlocul, f reca degetele osoase cu multumirea lucruluiispravit, oranduicrdoa-
nele in cupa de cristal, incl)ise t)artiile in sertarul unde z^ceau alte teancuri. Se ridica
alaturi de umbra care se pregatea sa-1 insojeasca. Crecu indormitor, nu citi $i nuqandi
nimic care sa»i turbure cugetul limpezit $i desprins de la nimicniciile terestre. Stinse
lumina, §i ca intotdeauna inainte de a p trecut cinci minute, adormi.

122

BCU Cluj

Umbra absorbitfi dc intuneric emigra in lumea unde se retrag umbrele isgonite.

Dar dc astadaia, In somn reveni.

fllta-

Salbaticita ?i du§mana. Impinsa dc o putere rea, serva resemnata aparu cu pa§i
neauziji sa-$i sugrume stapanul...

Fu in intuneric o lupta sv^cnita ?i inegala. Lupta de panica, fara nadejde, cu un
duty infrico?at dc care nu §tii sa te apcri pindca nu seamana cu nimic. In a$ternutul
moale, in care intotdeauna Ion Burdea-Nicule$ti se de§tepta pc aceea$i parte cum sc
culcase, d)iar prin somn oranduit §i stapan,pernele sc mototolira, dantclele olandei fur&
sfa^iate, plapoma luneca... Cu genuncl)ii fara oasc impletiji pe picptul lui, cu degetele
adercnte de gum£ lipite in gat, umbra strangea incet §i metodic cartilagiile care tros-
ncau cu rece §i umeda incle§tare de $arpe.

Pe urrna vrajma§ul fara nume §i fara forma il incinse de jur imprejur strivind coas-
tele sub care se sbatea desnadajduit inima... Omul i§i incorda mu§cl)ii sa rupa stran-
soarea vascoasa. Strangea dinfii sS nu scoata un geamat, orgolios, cl}iar atunci,sa nu-§i
dovedeasca o infrangere, Dar o §oapta cunoscutS §i buna, din alta lume revenita, cerea
pentru dansul indurare. Zadarnica. Fiara aderanta — umbra? moartea?— strangea, strangea,
strangea.. *

Ion Burdea-Nicule^ti se de^tepta intr'un disperat spasm, inabu?it in noaptea opaca.
Pipai butonul de porfelan §i facu sa explodezelumina. Privi inca ncdesmeticit rava§ea!a
patului... I$i apasa inima svacnind*dureros in gratiile pieptului... Hbsurd vis, stupid vis.
Gandise o clipa sa sune, dar I§i retrase "indata mana. Spaimaabia risipita, facea localtci
teame. I§i imagina cl)emarea stridenta §i metalica in casa goala, servitorul aparand
somnoros §i speriat Ce are sa-i spuna? Cum sa se arate inainte-i infrico^at ca uncopil
care a visat urat?

Marele om i§i §terse tamplele umede. Recules privi obiectele familiare din inca-
perca unde dormea singur de zece ani. Surase, caci toate ii dadeau siguranja, il intorceau
la realitatea certa care n'avea nimic deaface cu vedeniile incont)erente ale unui visct)i-
nuit El §tia un leac la indemana: cinci minute sub ploaia rece a du§ului destind nervii
$i ordoneaza ritmul sangelui in artere. TotuI e sa ?tii a domina animalul, sa-1 constrangi
sclav rafiunea, sa-1 Jii din scurt cand §ovaie.

Cobora din pat, pipaind cu piciorul pantofii moi.

ilmbra cobora §i ea. Sc lungi pana in tavan. Ion Burdea-Niculesti, cu toata con-
strangerea rafiunei nu se putu impiedica sa n-o vada-Era acolo, gata§i ea, a§teptandu-l
sa vada cc face «Idio|:ii ! >:> vorbi tare. «Hfurisit befiv.»- Cuvintele sunara bizar in dor-
mitorul dreptungljiular, de unde pentru desavar^ita izolare, fusese ailungata cl)iar ba-
taia monotona a pendulului. 11 fu ru§ine de.el — a inceput acum sa vorbeasca singur!

Hotarat aceasta nu mai poate dura a?a! Semefandu-^i pieptul se apropie de perete
sa-o cerceteze atent, cu batjocura §i provocare in privire. Umbra cobora din tavan, dc-
veni egala§i mai conturata, exact de inal{imea lui, suportand neclintita examenul. Hvea
parca §i dansa in statura, o provocare batjocoritoare, cu pieptul diform latit. Se con-
fruntara amandoi. J; Idio|ii! Incepc sa ma enervcze serios afacerea aceasta!" constata nu
mai §tia a catca oara Ion Burdea-Nicule§ti, intorcandu-i spatele. Patrunse in camera de
baie, rasuci rubinetele de nickel, cand dadu drumul snopului dc apa rece, pc peretele
de porjelan umbra nascoci gesturi grotc§ti parodiind mi^carile marelui om, gol. Dar Ion
Burdca-Nicule§ti era de astadata decis sa o ignoreze. Infa§urandu-?i trupul ud in cear-
§aful spongios, simti cu satisfactic o odiljnS in nervi.

In pat descljise o carte, potrivind lampa pe masu^a de noapte la distanfa calculata
care sa-i oboseasca ocljii exact cat estc nevoic ca sa-i cljerac somnul. Totul era in
viafa lui calculat, ca o ma?ina prccisa, ce la anumita mi§care face sa joacc ingenios,
anumitc, intotdeauna acclea?i resorturi.

Totu?i... Totu?i cand intoarse foaia se surprinse ca nV refmut nimic din sensul li-
terilor; o lua deacapul, strabatu pagina, din nounu o intoarse, gandul sc risipca confuz.
Ceva staruia dincolo de gand $i dincolo de voinja.

Cc glas cunoscut!... Rhl I§i lamurea bine acum cc glas cunoscut fusese acel de
adineori, din somn, cand cerea pentru el indurare.

123

BCU Cluj

Ion Burdea-Nicule§ti i§i aminti astfel, dupa atapaani, ceia ce t^ofarasc sa nu-^i mai
aminteasca niciodatS §i intradevar nu-§i mai smintise.

Cartea luneca. O lasa jos. Glasul acela ! Dc cat de departe, glasul aceia...

li suna ca intaia oara. lar dm uitarea cea marc totul recapaia viaja. Tirista viata.

Un §uvoiu rece intre lespezi, brazi intunecap, miros aspru dc n5§ina, o fluturare
alba de e^arfa, o copila In straveziu vestmant feciorelnic, intoarsa cu spatele... $i glasul
acela demand pe cineva, pe urma isbucnind in l)ol}ot ; ras in care veselia nu isbutea
s& acopere spaima de o clipa. De pe coltul standi unpicior lunecase in apa. Ce spaima
§i ce raset! Rcum sarea din lespede in lespede sa-§i pescuiasca pantof ul furatde torent.
Corabioara alba salta pe undele fugace, parea ca a ancorat intr'un golf de o palmS
adanc, cand se pleca sa o prinda, se rasucea viclean, sageata pe galgaiala apei cine
§tie unde... El s'a repezit in cale, a capturat pantoful...

L'a adus trofeu, ud §i minuscul, copilei necunoscute cu mana la pieptul mic, svac-
nind de raset §i de spaima. L'a privit in oclji, cu obrajii invapaiap — pe sub pielit^
se vedea fluxul s&ngelui cum se raspra ca un trandapr magic care se involta — pe urma
ocljii au coborit in pamant

Ocljii Alarei.

Incep toate basmele altfel ?

Rn a?teptat pe marginea §uvoiuIui pana s'a uscat olanda pantofului §i pana ce au
invajat sa se cunoasca.

Hscundea piciorul gol, numai in ciorap, pudic, acoperindul cu marginea roctjiei.
Oct)ii Marei nu s'au mai ridicat decat pe f uri$, cand credea ca el prive§te in alta parte ;
ocl)i in care lucea fara astampar un tremur de inceput de ras. Cum n'o vazuse inc&?
Cum n'o $tiuse?..

Cand sau intors taceau.

Pareau ca au ispiravit de spus tot; intamplari de la f acul^aple lor deosebite, ganduri
despre acelea?i conferinje ascultate, banalitap, piese de teatru> carp §i tot ce putea p de
un interes pentru viata lor studenteasca; asistasera la acelea§i cursuri pe vremuri ce-
lebre, parodiasera acelea$i ticuri ale dascalilor batrani, semiraser& ca nus'au vazut; nu-$i
spusesera, dar gandeau amandoi ca numai pindca nu se cunoscusera pana atunci, ceva
in tinerefea lor le lipsise inca. Taceau alaturi. El smulgand varful crengutelor de brad,
care se frang fragede, ca mici cruciulite vegetale §i lasa in dinp un gust metalic

Tacea, dar glasul ei ii canta melodic In ureclji. Glasul de adineori, din somn r cerand
indurare pentru el- Ca §i cum el a fi fost deprins sa ceara indurarea cuiva !

Da, vecl?e poveste $i trista povestei.

Incepuse atat de senin ?i sfar§ise atat de crunt... Dar sfar§ise oare toate basmele
altfel?

Un ras, obrazul invapaiat, o pirueta puturandfustele, alts galgaire sonorSde boljot,
privirea strecurata cu nevinovata §iretenie pe sub gene, inaintea unei intrebari in coltul
gurei tremurand zambetul gata sa se destinda, via^a aceia tanara, plina de neastampar,
insetata de toate nimicurile din care se intre^es miracolele lumei, faptura nebunaticS pe
care nimic nu parea ca are s'o osteneasca §i s ? o intunece candva; toate curmate deo-
data de ireparabilul care strive§te ca o talpa, sbaterea fragila de aripi a celei mai ino-
cente gaze. Dupa scurta vreme, in alt capat de tara, departe de topi ocljii, tineretea
aceia, $i vioiciunea, §i rasetul care pareau ca nu vor conteni niciodat&, au fost inecate
intr'o crancena ispa^ire: o biata vietate cu obrajii subp, cu ocl^ii sticlo§i, ocolita, isgo-
nita- „Ma vad aci, ^i ma intreb daca tot eu am fost aceia... Undeva, atat de departe de
tine, abia reala, sint aratatea a celei ce-am fost Mai bine ca nu ma vezi. Ji-ar p mila
de mine, $i nu mi-ar placea mila ta..." — scrisese atunci, iar el arsese scrisoare repede
I§i arsese degetele §i calcase scrumul, apasat, sa §tearga orice urma, orice.

Cand prietenul eel mai bun din aceste timpuri, Ktanasie, venise de acolo cu §tiri
il a§teptase in gara, cu iniftia stransa, nu de cele ce se intamplau, ci gl)emuit in el $i
mizer, de cele ce puteau sa urmeze pentru dansul. Era doar toata cariera lui in joe,
viitorul, toate proectele indrasnete care se surpau, anii grei inca de studiu, saracia care
nu mat putea p impovarata de alta saracie, ?i stupid, de un copil. !^i acum ii strecoara
in oase un por amintirea acelui ceas pe peronul cutreerat de vantul gl?etos.

/ 124

BCU Cluj

H§teptarea ii a^ase bolnav incbipuirea; prevedea scene mai absurde una ca alta...
Trenul oprindu-se, el deodata pomeniMdu-se cu un copil in brafe, pasageriiintorcandcapul,
gbiontitidu-se, ljoljotind de acest jurie care voia sa cucereasca lumea §i pana una alta,
sfar?ea pe un peron de gara, cu un prune in plapoma ro§ie la piept, ca inmelodramele
proaste... Se gandise sa fuga. Nici acum nu-§i lamure?te ce 1-a finut..

Dar n'avea de ce fugi.

Toate fusesera incljipuiri. Viata e mai simpla-Htanasie i*a raspuns la intrebarea la-
com2, abia coborat de pe dreptele vagonului, cu strangere de umeri: «Fii fara grije,
Ioane... Nu vei avea nici o neplacere. Nu pindca a§p convins'o eu; ci pindca a$a vrea
dansa- $tiiprea bine ca acelea? legi facpietrele sa se cufunde §i pasarele sa se inalfe».

Ktariasie raspundea intotdeauna obscur $i cu o intenfie de dispret batjocoritor in
tot ce rostea. Nu l'a intrebat mai mult §i nici el nu i-a spus mai mult I s'a parut ca
il prive$te cu o bucurie rea cand 1-a vazut respirand u§urai I-a fost ru§ine de aceasta
senzajie de eliberare pe care nu §i-a putut-o stapafli. R ocolit atunci §i mai tarziu vre-o
explicate.

Rtanasie era singurul om a carui privire nu o putuse infrunta $i de al carui ras
de capra, in varful buzelor, inecat, sacadat, se temea. Hel)e-l}ei)e! Da, ras de capra!
Nesuferit, rautacios §i demonic. Descoperea toate slabiciunile, le cauta cu o rabdare de
maniac colcctfonar, le scormonea, le ajafa savant, i§i radea de ele ; incl)eia o zi fericita
numai cand gasea cuiva, pana atunci invulnerabil, o spartura in armura, o fapta rea
ascunsa, o gre$eala, o umilinta dureroasa, ranile acelea trisfe care despgureaza ?i mis-
stuie tainuit He^e^el^e ! I$i incovoia spinarea coco?ata, plecandu-se de§irat sa-i rada
in ureclje: Helje-bebe! Ce mescl)ina $i mizerabila devenea deodata toata viafa $i oa-
menii ce biete fanto§e, cand bebaia rasul acela: l)ebe-l)el)e!

Un singur martor existase la acest dintai $i singur episod imprudent al viepi lui,
dar ce martor!

Cum se simfia impupnat §i nedrebnic §i §ovaelnic sub oct)ii lui, cand ii intalnea
privindul neclintit! Ocl)i de capra, gSIbui $i bulbucap.

Cateodata, pe nea^teptate, rostea o constata/e enigmatica, in care-i parea ca strabate
o aluzie :

„Imi vine sa cred Ioane, ca pentru a face ceva intr'adevar bun 51 trainic in via^a,
trebue sa incepi prin a sacripca pe cineva. Cum cei ved)i luau umbra trecatorului cu
trestia za zideasca in piatra. Numai atunci cladirea dureaza... Helje-l)el)e! rt

Ocljii de capra ii cautau atunci ocljii cu o inveselire plina de curiositate sa-1 des-
copere ro§ind; il siudiau ca pe-un soarece pus sub globul aparatului aspirant, de facut
vidul unde animalul rSmane in neclintire de panica, in aerul rarepat. Hebe-ljel)e!

Tarziu, tot Atanasie i-a spus, a$a, ca din intamplare, in plina bucurie a celui din-
tai l?otarator succes, c^ poate sa-51 vada copilul daca dore^te, aci la bunicii Marei,
care 1-au tnpat cand Mara n'a mai fost. R spus^i la privit rasucindu-^i barbrfa ro§cata
cu rasul acela beljait ?i insuportabil, cand a vazut cu bucurie ca tace $1 ocole§te octjii
in alta parte. Indata a parut ca uitase ce-a vorbit. Dar in ocl)ii galbui dura bucuria
launtrica, §i buzele subtiri descopereau din|;ii uraft in r§sul necontenit de capra.

Pe urma altadata, dupa un an, 1-a dus pe tiesimtite, ca intr J o cursa, in focul unei
discupi* intr'o strada laturalnica, aci f aproape de bulevard, Ta oprit in fata unei case de
pensionari, cu vitraj cu olendri §i cu stramta gradina de-o palma,— tupilat adapost de
oameni nevoia§i... Un copil in $or$ albastru se juca in curte cu pisica cenu^ie, o ba-
trana intr'un scaun de paiu impletea cu ocbelarii ridica^i pe frunte Copilul s'a oprit
din joaca sa-1 priveasca; l'a privit §i batrana. Din rasul mut al lui Rtanasie a in|eles
cine sunt

R in|eles ?i-a fugit Htanasie Ta ajuns din urma cu pa$ii lui ra^cbirati, nu i-a rostit
nimic, continua doar cu cea mai nevinovata insistenfa discutia lor incepuia .. Dar ocljii
il scormoneau ^i nu mai contenea rasul acela de capra: fyetyel bel)e!...

R revenit de cateva ori, pe ascuns, singur. Era in anul cand se insura. Trecea ca
din intamplare, privea printre zabrelele verzi: coprlul se apa acolo, batrana in acela§
scaun: a doua oarS se adaogase un batran numai in vesta, plivind un strat cu mixandre,
acela? pisic cenu§iu... Copilul lui !... Pe urma a venit iarna. Gradina fu goala, ferestrele
cu douS randuri de geamurl, nu mai putea §ti ce fac cei dinlauntru. N'a mai trecut S ? a

. 125

BCU Cliij

insurat R lipsit din fara un an. R uitat. Cecil nu-i aducea numai averea cu toata sigu-
ranta zilei de maine, dar ?i alte griji noui, Jndatoriri politice, pentru misiunea inalta la
care il pregatea batranul Clejanu, parintele Ceciliei §i din veclji timpuri, sfetnicul eel mai
ascultat al tronului.

La Fiorenta, l~a gasit telegrama de la Htanssie: „Fii pc pace Ku dus eri $i co-
pilul la cimitir. Multume^te providenjei sale Hngbina. Hi dreptate. Omul singur e tare.
Fclicitari !" Parca i-a auzit rasul de capra: l)ei)e ! t)el)e! pangarind aerul sonor al
Floren^ei, acolo, pe terasa otclului Carlton, de unde se vedeau colinele unduind
sub cerul siniliu. Cecil 1'a intrebat distrata, ce veste ii aducea depe^ea din fara.
R ingaimat ceva la intamplare mototolind l)artia $i aruncand-o peste marginea ba-
lustrades De altfel nici n'avea nevoie sa se prefaca, sa-i minta. Intre el $i Cecil, n'a
existat niciodata decat cea mai desavar$ita indiferenja. Ea §i plecase ocl)ii fara sa a$-
tepte raspunsul, continuand sa citeasca, infa$urandu-§i §alul subfire in jurul pieptului.
fl?aa cunoscut o fntotdeauna, friguroasa, nepasatoare la tot ce nu era curent de aer sau
primejdia unei raceli. Dar el nu ?i-a pututstapani obucurie. In sfar^it nu-1 mai ameninta
nlmic: fcavar§ise o prostietinereasca, putea sa-i primejduiasca viafa, a scapat, orice urma
era $tearsa... §i s'a trezit fluerand o vesela melodie la moda, obsesie de la orchestra de
seara a restaurantului-

C&nd a trecut dupa mulfi ant, din nou pe strada laturalnica, in locul casei nu se
aflau decat daramaturi. Exista $i acum. Locul a fost supus alinierii. Se va descl)ide o
piata Pana atunci au crescut otetari prafuifi, a ramas un prun cu crengile torturate,
caramizi ro$ii §i moloz, se adun caini raio$i, s'au inalfat movilede gunoaie. Hel)e-l)el)e!

Cum i-ar auzi rasul de capra al lui Rtanasie!

Dar nici Htanasie nu mai exista, ori daca este, e undeva o larva omeneasca, stri-
vita, confundata cu celelalte. Ranjind deslabiciunile altora n'a luat aminte la acea a lui,
care-i pregatea prabusirea... R fost o cadere nea§teptata cum nu se pomenise de mult.

In dimineata cand a venit cu oct)ii nedormitl fara rasul de capra, $ters definitiv
de pe buzele vinete, sa-i spuna ca peste doua ceasuri trebue sa se infa^i^eze judeca-
torului de instruc^e, a simfit §i el o satisfacfie rautacioasa. Va sa zica aceasta era,
Atanasie, de al carui ras se temea, a dirui privire, singura dintre toate, n'o putuse
infrunta? Insfar?it il putea scormoni ?i el in oclji: tjelje-ljebe! flceasta era tot ? fl§a de
repede se sfar$ia cariera de aspru jude al tutulor?

Hebe-betje! Celalalt i-a citit in ocl)i condamnarea.

R infeles... R plecat privirea §i a e$it ^ovaind.

1-a parut rau dupa doua clipe. R alergat dupa dansul sa 1 cl^eme. R luat telefonul...
Prea tarziu.

Atanasie de acolo a scapat; dar nuom ci fostom. Nimeni nu i-a mai auzit numele.
Inca unul §ters. S'a topit in marele anonimat. E undeva, vr'un slujba§ alcoolic, cu odroaie
de copii, facand h>azuri acre pe socoteala ^efilor de birou, la carciuma aperitivelor.
Poale mai rau- Poate va fi murit de mult, declasat, in vr'un spital, ingropat de vre'o co-
munitate. Het)e-bel}e! Viafa nu e de fel o gluma u$oara cand nu e?ti lucid la fiecare
pas, cand o lecfie na-fi folose§te odata pentru totdeauna- Lui i-a folosit. Ona— destul !
De atunci nici o slabiciune: in fiecare seara trei file de calcule, cea mai buna terapie
pentru animalul omenesc, ratiunea pusa in dreptul ei, luciditate, rabdare, perspective
alta decat cea marginita, dobitoceasca a vulgului.

Dar glasul acela? De unde-a tresarit in mijlocul noptii^ intr'un vis absurd, cau-
tandu-1 din lumea de unde nu mai este intoarcere? $i umbra? Vis idiot!. Propria ta
umbra sa te sugrume prin somn!.. Rr rade sa afle tot ora?ul T intreaga |ara.

Ion Burdea-Nicule?ti f ridicandu-se sa-?i indrepte pernele ferbin|i, observa umbra
pregatindu-$i §i dansa culcu§ul, in lumea ei de doua dimensiuni. Se opri. Se opri $i
umbra. Cand se intinse, umbra se furi§a sub a^ternut dar nu sub a^ternulul ei care
disparu de pe zid, ci langa el, aderenta... In ultimul timp s'a surmenat fara cru^are. Va
pune ordine. De maine cl)iar....

Stinse lampa : Fiindca voi cu toata voinfa sa adoarma, $i pindca voin|a il mai as-
culta inca, adormi.

Dar a doua zi nu puse ordine. R doua zi, avea lucruri mai grave de inde-

126

BCU Cluj

plinit. Int&i expozeul de la Club. Pe urma reporterul cbemat pentru interview. Pe
urma consfatuirea cu $epi organizapilor convocap telegrapc din provincie- Secre-
tarul nu dovedi luand note, clasand ^artiile, pregatind datele precise, fara de care Ion
Burdea-Nicule§ti nu rostea nici o declarape $i nu lua nici o ljotarare. Realitatea era
prinsa in logica lui ca intr'un cle§te in care trebuia sa cedeze, cum cedau prea curand,
top adversarii-

Pentru aceasta severa metoda §i pentru dispreful fara crutare de slabiciunile ome-
ne$ti, secretarul i$i facuse de la inceput, din patron, un idol. Era tanar, sfar$ise studii
stralucite, socotea un noroc fara serman ca~$i putea face ucenicia langa asemenea om
pe care nu-1 naste o fara de doua ori intro jumatate de veac, avusese §i el o iubire
copilareasca, o fetifa saracS ro§ind sub privirea lui, apasandu-§i svacnirile inimei in
bluza subpre cand se pleca sa-§i apropie buzele de gene — se lepadase de tot, se me-
canizase, se aoropia cu pecare luna decursa, mai desavar§it de idealul supraomului
care era Ion Burdea-Nicule$ti.

Corect, dupa ce sfar$i de clasat p?ele, le orandui in gtjiosdanul de piele. Ion Burdea-
Nicule^ti nu era nevoit sa-1 intrebe daca a uitat ceva; invafase sa nu uite nimic. ftlaturi,
in automobil cu geanta pe . genuncl?i> pastrand distanfa respectuoasa intre el §i patron,
fura cu coada od)iului gestul cu care Ion Burdea-Nicule§ti descoperea parul carunt,
raspunzand la saluturi, cum i$i inct)eia §i descljeia manu§ile, cum privea cu capul putin
dat tndarat, forfota norodului de pe ulip, spintecata de strigatul agresiv al goarnei.
$i ciudat, intre amandoi oamenii ace$tia $ase ceasuri pe zi alaturi, nu existase nicio-
data alt sclnmb.de cuvinte, decat al indatoririlor stricte penfru care Ion Burdea-Nicu-
le$ti i$i angajase un secretar. Nu-1 intrebase niciodata despre studii, despre planurile
lui de viafa, despre greutaple familiei lui nevoia§e. Vorbele sunau intotdeauna acelea$i,
sect, egate : „Fa aceasta.. imi trebue aceasta... raspunde aceasta". Iar secretarul il ad-
mira mai nemarginit pentru indiferenfa cu care il confundase cu obiectele neinsuflepte.
N'ar fi indraznit niciodata sa bata la u$a biroului cu cinci minute mai devreme, n T a
intarziat niciodata, nu §i a ingaduit sa intrebe ceva, sa-$i incalzeasca glasul vreodata,
sa ceara un sfat ori sa roage pentru un ajutor. Respirand aceia$i atmosfera se uscase
$i incepuse sa se simta tare, fiindca ?i el se petripca.

Cu trei luni. inainte, tatSl secretarului, funcponar obscur de gara, fusese mutat
printr'un capriciu ori o eroare, intr'o statie marginasa a pirii. Se ruina astfel brusc §i
injust o intreaga qospodarie, copii erau rupp de la $colL tarau cu tribul lor calic o
femee de mulp ani bolnava, ar p fost destul sa ceara un singur cuvant de la Ion
Burdea-Niculesti pentru ca mutarea sa pe revocata. Dar sa ceara aceasta, i s'ar fi parut
secretarului nu o indrasneala ori o necuviinfa, ci abdicarea de la ceiace invatase mai
adanc despre intelepciunea viepi de la patron: nimeni sa nu a§tepte nimic de la niment.
^i oameni §i-au carat gospodaria lor ticaloasa la marginea botarului cu resemnarea
saracilor care se supun fara cartire destinului. Hcum cl)iar, secrefarul avea in buzunar
o scrisoare de la batrana bolnava, — f?i socotea zilele numarate, il cinema cat mai nein-
tarztat. Nu apucase sa ispraveasca de citit randurile tremurate, o primise cu cateva
minute inainte de ceasul cand trebuia sa se infap?eze patronului, o mototolise $i a^tepta
pana dupa amiaza t mai tarziu, ragaz sa continuie cand va p liber. I^i spunea ca batrana
fi cere un lucru cu neputinpt Cum s'ar gandi oare sa-1 lase pe Ion Burdea-Nicule$ti,
ct)iar numai trei zfle, singur, in preziua luptei de rasturnare a guvernului, fara geanta,
dosarele §i notele lui? I$i imagineaza privirea rece, surasul de mirare, de mila §i de
dispret cu care ar ridica ocbii sa-1 masoare la cele dintai cuvinte... Secretarul cerceta
oe furi^, sa citeasca pe obrazul patronului aceasta mustrare, mila §i acest dispref. Dar
Ion Burdea-Nicu!e$ti\ cu mana in manu§a cenu^ie rezemata de u$a automobilului, i§i
orivea umbra fugind pe asfalt paralel cu goana ma$tnei, sdrobindu-se sub rop> man-
jindu-se sub pa^ii trecatorilor, isbindu-se cu capul de stalpi, frangandu-se in ziduri §i
reaparand intacta §i vertiginoasa, cand rople scapau la drumul liber.

fltunci Ion Burdea-Nicule^ti i§i scutura fruntea, intors la realitate:

— Preqate$ti situapa jndefelor...
Secretarul se inclina.

— ...^i textul mopunei batut la ma?ina, pentru ziare...
Secretarul se inclina.

127

BCU Cluj

— Dejunul fl iai cu mine, am sa'p dictez...
Secretarul se inclina.

fl$a dar abia diseara va putea sfar$i scrisoarca cu litere painjenite, de la bStrana
care il cbema acasa.

La Club, intrarea lui Ion Burdea-Nicule$ti fu primitS cu tacerea respectuoasa ce
stingea brusc, intotdeauna, rumoarea incaperilor. §eful stranse mainile, pc altele abia le
atinse, pc altele se facu a nu le zari-In aceasta savanta dozare a atenpei peniru proprii
sai partizani se afla o ierart)ie fara gres— -acum se citea §i o indicate. In cinci minute
se $tiu cine vor p viitorii mini$tri §i cine $i-au luat nadejdea... Cand Ion Burdea-Nicu-
le?ti incepu sa rosteasca expozeul, nu mai scarfai nici o gt)iata, nu se mai descljise nici
o u$a. Cuvintele cadeau subliniate de aplauze, dar aplauze masurate, atat cat era ne-
voie pentru a dovedi consimpmantul unanimu pindc# era prestabilit ca §efului nu-i plac
manifestarile sgomotoase §i labarfate. Frazele sunau egale, putin disprejuitoare ca $i
orivirea care se plimba dela unul la altul, caci Ion Burdea-Nicule$ti $tia cat pretuie§te
pecare din capetele lungite sa-1 asculte, §tia ca pentru cei mai mulp programul, anga-
jamentele, manifestele catre fara §i mopunile, insemnau numai fafarnice formalitap fara
imoortant^. Realitatea singura pentru tofi era: vin ori nu vin la putere? §i cand? Iar
atunci ce folos va trage pentru el, fiecare?

De aceia Ion Burdea-Nicule§ti 11 dispretuia partizanii lacomi $i cinici, dar fi com-
patimea pe cei naivi. Caci mai multa nevoie avea de lacomia $i cinismul celor mulp,
decat de naivitatea celor pupni $i dinainte sacripcap.

— «Doresc, domnilor.. .»

Ion Burdea-Nicuiesti facu o pauza. Surprinse pe perete umbra mainei parodiindu-i
gestul. Retrase m£ma §i umbra cazu- Cap-va intoarsera ocl)ii sa descopere ce-a vazut
$eful pe zidul qol. Ion Burdea-Niculesti simp broboane de sudoare pe frunte. Umbra
de pe perete 191 s'erse fruntea cu o umbra de batistS. Tacerea dura.

— «Doresc domnilor.. .» T$i drese glasu! biruindu-se.

Restul expozeului il rosti repede, cu varfu! degetelor sprijinit pe masa, preocupat,
stapanindu-se sa nu fnalte mana, finand sub degete, umbra degetelor.

— Imi pare cam obosit §eful. Nu e in forma, spuse cu oarecare satisfacpe un ex-
ministeriabil mustacios.

$eful trecu incl)eindu-si §i descl)eindu-$i nervos nasturii manu$ei. Ceva nou, neobi-
cinuit, straniu, i se intampla; un nimic- un fleac, o umbra, propria lui umbra ii zadara
calmul pan3 atunci nesdruncinat inca de nimeni. Mergand, umbra se facuse gbem la
picioare. Se sili sa n 7 o priveasca. Dar la intrebari r^spunse cu gandul in alta parte §i
mersul avea ceva nepresc, intrerupt, ocolind $i cercand sa puna prin surprindere picio-
rul pe pieptul umbrei. sa o captureze sub talpa.

La Club, partizanii rama$i sa discute in urma. vazura in aceasta nervositate a $e-
fului semn ca situapa nu e atat de Hmpede cum se grabisera sa socoteasca. Ion
Burdea-Niculesti sfia desigur ceva. Se ivisera complicafii. Complicapi grave, daca §i omul
eel mai imperturbabil i$i oierdea rabdarea.

Seara, informatie de ziar !ua nota cu ingrijorare de aceste simptome la buletinul
politic. Guvernul de bunaseama ?si pastra undeva rezerva care sai prelungeasca ago-
nia. Dar nota incbeia optimistv amintind tarii ca Ion Burdea-Nicule?ti a stiut in cariera-i
politica sa infranqa conspiratii mai tenebroase. -

Cand citf randurile subliniate de secretar cu creion ro?u, Ion Burdea-Nicule§ti su-
rase intai cu mila, pe urma simti intrandu-i in oase teroare necunoscuta. flsa dar o
neinsemnata sovaiala o oboseala a nervilor, o singura scl)imbare in felul lui presc de
a p. o obsesie rizibila §i absurd^, erau destul sa clatine ceiace durase temeinic in doua-
zeci de ani. Se rasuct pe scaun sa-$i priveasca ostil umbra. Umbra se rasuci ?i ea —
dar ea calma. Dear p un om 1-ar strivi. De ar p o dipcultate ar infrange-o. E insaima-
teriala $i eniqmaticS, il a$teapta, a^teapta...

Ksteapta ce?...

Horinse toate lummile — era in sofragarie — utibra se ascunse sub picioarele lui,
sub scaun. Imoinse farfuria. maricarea i se oprea in gat. Servitoarea intrand se uita cu
mirare la stapanul posomorat inaintea felului neatins, la toate becurile luminate. Nu se

128

BCU Cluj

iritampla aceasta decat cand erau invitati. Dar nu Indrazni sa intrebe. Nimeni nu in-
draznea sa intrebe ceva In casa accia solemna, intotdeauna tacuta §i severa.

Ion Burdea-Nicule§ti arunca ?ervetul. Merse urmat de umbra lui prin toate inca-
pcrile pana la birou, trasc sertarul §i cu cele trei foi albe de f)artie inainte, i§i porunci
sa uite. $i uita. Cat a$ternu' cifrele subtiri, din nou nimic nu mai exista decat tacerea
imobila §i gaadul lucid, evadat din carcera carnii. Creionul ronjaia marunt, ferestrele
cu drapcrii compacte nu iSsau sa strabata sbaterea vana a ora$ului, omul fu din nou
singur §i tare. Dar cand se opri, aproape de sfar$it, sa ridicc octjii obosiji §i sa~§i dcs-
tinda umerii, surprinse intaia data dupa douazeci dc ani, umbra plecata peste el, !n ta-
van, spionandu-1 atenta, rabdatoare $i a^teptand. R$teptand ce?.,.

Fu o sensajie iece, de spaima, cum descoperi nea?teptat ca afara, din intuneric,
te prive§te de cine §tie cand cu nasul turtit de geam $i cu ocljii Ijolbaji, un nebun sea-
pat. Nu §tii ce a§teapta, ce va face peste o clipa, de unde va incepe ■: numai ranje§te
$i a§teapta.

n Stupid" ! — tranti cu pumnul in tabfia biroului de jucara creioanele ascutite pn in
cupa de cristal. Umbra batu aerul cu un pumn gigant ca un ciocan §i statu, fiindc&
$i Ion Burdea Nicule^ti statu. Deacum injelegea ca toata odiljna e pierduta, daca umbra
a intrat §i aci sa-1 prigoneasca. Facu gi)2tn Ijartiilc? Ie aruncS in co§ul impletit, i§i
apasa ocljii. Cacerea il nelini§tL II impresura du§mana. Intaia oara se cutremura cat e
de singur In raceala de cavou a camerilor vaste. §i intaia oara nu se mai simfi tare
fiindca era singur. Clmbra cu fa|a acoperita de palme il a§tepta plecata. O simfea dea-
supra. „N'am sa scap de ea deacum. nici in cosciug — gandi — au s'o incl)ida cu mine".

(Sf£r§itul in num&rul viitor).

BCU Clui

C R O NICI

IDEI, OAMENI & FAPTE

COMORI ARDELENE PIERDUTE

R

lARNICUL profesor de istoria artelor dela
Cluj, d. C. Petrami a publicat de curand o carte
din multe puncte de vedere foarte utila: „Reven-
dicarile artistice ale Transilvaniei". In calitatea
sa de neintrecut cunoscator al comorilor de arta.
ardelene, asupra carora a scris mai multe me-
ritoase lucrari (dintre cari asteptam cu nerab-
dare aceea nespus de interesanta asupra biserice-
lor de lemn) tanarul profesor a adunat aproape
tot materialul ce se poate pune in situajia de
azi la dispozifia celor chemafi sa. se intereseze
mai de aproape de soarta nenumaratelor opere
de arta ale Ardealului instrainate in cursul vea-
curilor din bunavoin|a imparateasca dela Vie-
na sau rapite noua de lacomia craiasca dela Bu-
dapesta. $tim ca autorul volumului a fost prin
cuno^tintele cu cari era inarmat, principaiul de-
legat in comisia ce a tratat la Budapesta in ve-
derea redobandirei obiectelor de muzeu ale Tran-
silvaniei depozitate in capitala Ungariei in
cursul razboiului; §i daca aceste comori au in-
trat in 1922 din nou in fara — meritul e in ran-
dul intaiu al d-lui Petranu, a carui pricepere
n'a putut fi in§elata de nici una din incercarile
$irete din disperare ale Ungurilor de a-si refine
comori cari subt nici un titlu na le apartineau.
Cu aducerea acasa a comorilor, ce-au sufferit e-
xodul din pricina razboiului, (ilustr aliunde
carjii ne ingaduie sa ghicim valoarea lor) capi-
tolul „revendicarilor" noastre artistice nu e insa
incheiat. E inca foarte lung pomelnicul acelor
opere instrainate asupra carora am avea drep-
turi intemeiate pe paragrafi foarte precis^ ai
tratatelor de pace. Capitolul intaiu al carjii
d-lui Petranu da in cateva pagini de-o impre-
sionanta preciziune cronologicasi statistica, lun-
ga epopee a dureroasei fnstrainari §i pacatoa-
sei distrugeri a obiectelor de arta ale Transilva-
niei. Ardealul a fost in adevar o tar a de jaf : au-
rul sau s'a scurs in chip de pulbere sau potcpa-
ve masive, §i ceeace e mai trist pentru iubitorii

nostri de arta — mai ales in chip de minimi' al-
catuite de mani inspirate, spre toate j&rile din
jur §i mai cu seama spre apusul stapanitorilor
habsburgi; in toate timpurile aurul Ardealului
s'a scurs la alfii si „valvele bailor" din munfii
apuseni n'au fost destul de tari sa ni-1 pazeasca.
In paginile reci §i obiective ale d-lui Petranu
auzi printre randuri rasunand pe drumuri de
hofeasca poveste carele fantastice ale lui Cas-
taldo incarcate cu toate comorile Ardealului.
"Unde e tezaurul lui Zapolya? Unde sunt boga-
tiile lui Frater Martinuzius? lmparafii mi pri-
rneau delegafi ardeleni de cat ca aducatori de
cupe de aur lucrate de me§teri unici dela Flus-
senberch (Cluj) sau Sibiu. Iosif al II-lea ,,lumina-
tul" §i secatura airtiartistica a poruncit sa se to-
peasca frumusetile cle metal nobil ale biserici-
lor §i manastirilor.

A§a am ajuns la situafia'de azi. „Muzeele uiv
gare si austriace conjin mai multe obiecte de
arta din Transilvania decat muzeele din Transit
vania. Arta Transilvaniei se poate mai bine stu-
dia azi. in Ungaria decat in muzecle ardelene".
Prof. Petranu face o serie de judicioose propu-
neri §i da o lista a obiectelor artistice pe cnri
le-am mai putea cere dela vecini pe temeiul tra-
tatelor de pace existente. (Sarguinta cu care a a-
dunat d. Petranu datele e in adevar vrednica de
aclmirat). D-sa staruie indeosebi asupra redoban-
direi prin comisia de reparation! din Paris a co-
Jecjiei Zpolyi din Oradea-Mare (cu vre-o 2000 o-
biccte foarte prefioase pentru noi) $i apoi asu-
pra restituirei colecjiilor ce le-au luat trupelc de
ocupafie sarbe§ti in 1919 din Muzeul bana^ean
din Timisoara.

Cartea d-lui Petranu poate sa aduca incalcu-
labile servicii muzeelor noastre, dar total ovaina,
fireste, de felul cum alfii vor infelege sa-i urine-
ze sfaturile §i sa-i utilizeze datele.

L bl.

mo

BCU Cluj

PROBLEMELE SCHI MB ULUI LITERAR

OE punea acum catva timp de catre Valery
Larbaud doua probleme spre rezolvare. Era vor-
ba sa se stie cum, in mod util, se poate face pro-
paganda literaturii franceze fn fari contigue sau
indepartate — sLapoi, in cate idiome un scrii-
tor poate creia. In aceasta a doua problema
Larbaud aducea o indrasneata afirmajie. Scrii- ■
torul dupa el, chiar posedand doua langaje per-
fect, va fi silit prin nevoia de-a creia o opera
de arta, sa opteze pentru unul din ele. Aici, unul
din idiome va avea rolul organului sacrificat, in
viata corporala, prin incetarea fnncfiei. El ne~
mai corespunzand unui scop amimit trebue sau
sS. se reducS, sail sa dispara. Desigur, memoria
va tine incontinuu in cutele ei depozitul langa-
jului sacrificat — si glota sau coardele vocale
vor fi gata oricand sa modeleze stocul parasit
al consoanelor si vocalelor. Dar ele nu vor mai
servi decat unei restranse intrebuinfari: o con-
versafie, o corespondenfa particulara, sau un
stndiu informativ liter ar.

Dimpotriva, idiomul pentru care scriitorul va
fi optat, va capata amoloare, caci el va cauta
sa-i perceapa toate subtilitafile, va cauta sa-1
aprofundeze, §i-l va infrumuseta chiar, in nevoia
ouerii. Pentru Larbaud, scriitor francez — cunos-
cator pro fund al spaniolei si englezei — aceasta
afirmatie prinde proportii inalterabile de lege.
Exnerienta proprie i-a demonstrat ca posibili-
tafile de creafie ii vor fi paralizate in cele doua
langaje mai sns enumarate, ele servindu-i doar
pentru cronicele literare in revistele de dincolo
de Pirinei, sau de peste Canal. In sprijinnl afir-
matiei. in afara de experientaproprie, mai aduce
cazul lui Jean Moreas — chiar el parintele „lan-
srajului optat" — poetul care nu a imbogafit ca
Papadiamandopulos, cu nici o cantilena poezia
greaca.

La alte exemple nu recurge. Dar daca ar uza
de ele, desigur ar avea in spriiinul sau cazul lui
Stuart Merrill, poetul celor „Quatre Saisons", de
origina americana. sau chiar pe Charles Adol-
phe Cantacuzine (antologia poefilor francezi i-a
refinut numele) care nu a dat nimic literaturii
noastre. Tot astfel Ioseph Conrad nu a dat Po~
Ioniei hicio contribute.

Greuta^ile intampinate de Oscar Wilde cu Sa-
lomeia ar fi deasemeni o proba "elocventa. An-
dre Gide ne-a vorbit cu cata truda textul fran-
cez al dramei a putut fi facut accesibil publicu-
lui. A trebuit munca a cafiva corectorL pe langa
talentul printului paradoxei. Deci problema s'ar
putea generaliza. Dar arguments credem, se pot
srasi de unii si protivnice, §i chiar in cazul lui
Toseph Conrad. Curand dupa moartea acestuia.
Pierre Mille spunea ca daca ar fi vrut Conrad
ar fi scris tot atat de frumos si in franfuze^te.
Dovada insa nu se mai putea face, iar din fap-
tul ca Ioseph Conrad revedea traducerea france-
za a romanelor lui inainte de-a fi data tiparului,
nu se putea scoate o indiscutabila afirmatie.
Insa mai edificator este cazul lui Rainer Maria
Rilke cu multiple posibilita|i de creafie. A pu-
blicat cu aceias profunzime de cugetare si lim-
pezime de stil, in ruseste, in germana\ iar acum
recent poeziile franceze din „la Nouvelle Revue
Francaise".
. Recentul Panait Istrati a vrut sa invedereze la

noi aceasta dubla fa^eta a crea^iei. Dela „Oncle
Anghel" a trecut plapand la „Trecut §i Viitor".

D. Ibraileanu explica aceasta plapanzime prin
saracia limbei noastre literare. Larbaud ar gasi
insa in ea o ilustrare a teoriei lui ca, prin op-
tarea la literatura franceza, atrofierea vacbula-
rului parasit se poate, mai curand sau mai tar-
ziu, produce. Noi ii vom aduaga §i exemplul
domni§oarei Alice Orient, care dupa succesul
poetic in lumea franceza, nu a mai dat nimic
literaturii romane care o cunoscuse sub numele
ei, Alice Calugaru, Saracia de langaj, nu poate
fi indestul de puternic argument, fie judecand
exemplul acestei Alice Calugaru, care a manuit
atat de frumos versul romanesc; fie servindu-ne
de exemplul lui Stuart Merrill (aproprierile sunt
incidentale intre aceste nume §i fara nici o in-
tentie). care, de§i avea la . indemana limba lui
materna in care Walt Whitmann pusese bazele
unei noui poetice, nu a mai putut sa se ser-
veasca de ea. Bogajia sau saracia limbagiului nu
ar fi preponderenta. Mai repede, judecand exem-
plul rar al lui Maria Rilke, inclinam sa admitem
fenomenul literar, ca in orice ramura, §i din e-
xemplele sprijinitoare afirmatiei lui Larbaud, o
lege cu toate excep£iile pe cari, inerent, legea le
comporta.

A doua problema, o utila propaganda literara,
confine in ea un nou nucleu de discu|ii. Daca
pentru infuzarea unei literaturi mari intr'o li-
teratura mica normele de procedare sunt cam a-
celea§i, pentru valorizarea unei literaturi mici,
intr'o literatura mare, liniile conducatoare sunt
mai pu|in clar schi|ate. Prezentarea literaturii
franceze, dupa Valery Larbaud — nu va fi util
facuta decat atunci cand se va tine seama ca e-
xista in ^arile mici mai multe categorii de lec-
tori. Una care nu a mai pa§it dincolo de clasicis-
mul francez: o alta categorie care mai trae§te
sub romantism — §i o alta care, in trecere prin
Paris, tarita de valul snobismului, nu cunoa^te
decat pe Cocteau, Giraudoux, sau Delteil, fara
sa fi auzit vreodata de Racine, Pascal sau Hugo,
sau de mul|i contimporani ai lor, mai pufin fe-
ricitL finand seama de acest fapt, raspandirea
literaturii franceze prin cronici de revista, nu
mat este arida, §i are darul sa imbra^eze deo-
data mai multe ciirente literare. Nota^i ca ace-
la§ lucru se poate spune despre literatura germa-
na, sau despre acea engleza. Tor fi oricand cate-
gorii de cititori cari au ramas la Shakespeare,
fara sa fi auzit si de bietul Ben Jonson, al^ii
cari au pasiunea lui Georges Moore, fara sa stie
de Joyce §i a§a mai departe.

Pentru o literatura mica, necunoscuta, proble-
ma schimbului literar va fi dificila. §i va fi cu
atat mai dificila cu cat multe literaturi mici au
fost impanzite in curentele mari occidentale,
facand mai din fiecare generatie literara un pe-
dantiv al unui mare curent extern. Yom fi mai
repede inj;ele§i 5 notand aici discutiunea ivita a-
supra lui Italo Svevo — acest scriitor Italian des-
coperit de curand de Benjamin Cremieux. Ar
cesta §i Yalery Larbaud vad in Svevo un artist pu-
ternic, un adevarat „Proust Italian". Toata psi-
hologia prustiana, toata minujiozitatea dise-
carii, pana §i fraza incarcata ca un arbore in
parg, sunt in romanele lui Svevo, Cercurile ita-

131

BCU Cluj

lime refuza a-1 considcra insa ca pc tin mare
scriitor, considernndii-1 ca pe o simp la pastisa
din Proust, deci prea puj;m important in aportul
lui, unde originalitatea este absent a.

Ramane de vazut cum vor judeca cititorii
francezi aceasta opera. Nu ar fi exclus ca ea sa
j'ie reeditarea cazului lui Gomez dela Scrna,
care in primal sau. roman J a Veuve blanche et
noire" surprinsese printr'o originalitate puterni-
ca, originalitate din pacate, mai tarziu mai pu-
fin mascata si tradand, astfel origina-i. Azi, cer-
curile literare franceze nu se sfiesc, in frunte cu
^Europe" sa vada in el un „ Jules Ren aid ceva
mai gazetaresc" — si deci mai pujin important
fiind un reflex de literatura franceza, Atuuci,
ce poate interesa piaja franceza?

Exemplul literaturii rusesti sta in pieioare
inca. Ea aducca contribufiuni la cunoasterea su-
fletiilui slav si a mediului in care el evolua. Pic-
tura de caractere si obiceiuri, culori de peisagii,
si mai ales dezarmonii sufletesti, corespundeau
dorinjei de cunoastere a unei generajii de fran-
cezi prea pujin dispusa a se deplasa dincolo de
hotare. (Romanul exotic nu a corespuns aceleias
dorinfe de cunoastere fara deplasari, si sforfari?
O geografie mai pujin arida, un conflict care se
uaste, evoluiaza si moare pe margini de raurr
necunpscute, sau nisipuri. arzatoare), Romanul
rus era si ansamblul de mai sus si particulari-
tate sufleteasca, si avand aceasta particularitate,
Gide fi recunoaste meritul de-a salaslui in lite"

ratura europeana. Dar pusa problema pe aceasta
taxa, ea nu trebue sa degenercze. Fara sa citez
a nine, susceptibilitajile fiind totdeauna specif i- .
eul scriitor ilor nostri, este sigur ca ope rile celor
in regimen ta^i la diverse mari carente franceze,
nu mai pot avea decat un simplu interes de isto-
i'ie literara franceza. Aceste opere trad-use in
Fran (a vor servi istoriografului francez sa stabi-
leasca influenza diverselor eu rente literare ale.
Eianjei in literatura unui popor mic. Raman
deci operile specifice. Dar daca „Isvor, le pays
des sanies" al principesei Bibescu a atras admi-
rajia lui Francois Aiauriac (el jnsus oarecum
s|>ecific in literatura franceza) si a lui B. Cre-
mieux care vedea in aceasta carte: „pictura a-
celui suflet romanese, si toate obiceiurilc lui", a-
ceasta nu inseamna ea fnsirarea tuturor obiceiu-
rilor de sarbatori §i redarea „cimiliturilov*\ sau
descrierea Teleajenului, vor fi suficiente pentru
a ne valorifica. Excnrsiimile grupurilor straine
ar fi deajuns. Dar eeiace lor le va fi ascuns, va
ramane sarcina de eapetcnie a scriitorului: pro-
blernele sufletesti cu toate particularitafile pe
cari asezarea geografica, hereditatea, medial i
le poate imprima. In aceasta privinja o simpla
nuvcla din viaja unui provincial poate impre-
siona mai mult decat zece romane — o nuvela
m care sufletul eu toate tribula(iile ; lui specifi-
ee, poate pretinde six fie o partieica- din sufletul
universal,

TUDOR §QIMA&U

LITERATURA MAGHIARA DIN ROMANIA

r IECARE cititor de gazete poate urmari de

catava vreme tot ce faptuesc pe taramul politic
minoritatile din fara. Avem in presa capitalci o
suficienta informatie despre eeiace pun la cale
diferijii oaineni politici; despre sforile ce le tra-
gem recinroc, romani, unguri, sa.si, etc. despre
pactizarile la cate s'au invoit pana acum partidul
minoritar cutare cu partidul romanese cutare si
despre sacrificiile ce costa, ca si, inerent, despre
tragerile pe sfoara ce-au fost. Informajia eul-
turala lipseste. Nici nu putem aduce pentru a-
ceasta o vina soeciala gazetelor bucurestcne,
cand din eoloanele lor Jipseste atat de simj;it in-
formajia cea xnai vaf?a despre miscarile cultu-
rale insasi ale romanilor din provincie. Miscarea
culturala minoritara esle cunoscnta chiar roma-
uului cititor de ziare minoritare nuniai sub as-
pect id sumar al reportericeseului. Legatura ee
exista intre romanul din provinciile alipite si in-
tre anumite surse de eultura minoritara s'a des-
faeut brusc odata cu unirea si an s'a mai putui
reface. N'avem de ce eauta un pacat in aceasta.
Indreptarea tuturor privirilor spre Bueuresti,
spre cartea romaneasca, nu s'a pntut face fara
o hotarita daanare a culturilor straine ee le ro-
bisera pana atunci. Dar, decurgand din aceasta.
constatam ea ne gasim foarte straini de ceea.ee
intreprind in eultura minoritarii. Ziarul minori-
tar, prin lipsa oricarei prose romanesti in partea
locului, este inca o Tectum cotidiana a provin-
cialului roman domic de-a cunoa§te ce se intam-
pla in Jmediata sa apropicre. Astfel cititorul ro-
man, desi poate nu stie. sau nu-1 prea interesea-
za ce lucruri noua s'au mai impus in numele

culturii romanesti, stie eel mai mic amanunt asa '
zis cultural de pe scenele operetelor minoritare;-
se pasioneaza eventual de anchete si reportagii
literare, dar nu poate apreeia ansamblul cultu-
ral minoritar ce se petrece 'n jur de sine. Lega-
tura cu caitea si revista serioasa lipseste., Iaras,
nu vom face din aceasta o acuza£ie. Fiindca,
insa, s'a pus in zilele din urma, destul de serios,
serioasa chestiune a unei colaborari intre scrii-
torii minoritari si intre cei romani, gandim ca o
apropiere ca aceasta implica cunoasterea mai .
impunatoare^i bogata in informatie,. a celor care
ne iutind mana.

Este la CIuj o revista trimestriala serioasa,
irnnunatoare si bogata n informatie, care ne *n-
fajiseaza in fiecare numar progrcsul literar aL
minoritatii unguresti din Romanja. „Erdelyi
! rodalmi Szemle" (Curierul literar ardelean),
publiea in fiecare numar o bibliografie foarte ■
interesanta, care poate s'atraga si pe omul poli-
tic, daca s'ar gasi intre noi nuinai de-aceia pe care
progrcsul literaturii maghiare din Romania nu-i
intereseaza decat statistic si comparativ. Ultima
bibliografie a d-lur dr. Ludovic Gyorgy este o re-
eapitulare pe intaii cinci aui dela . unire. Este^
adica un ansambiu, care 'n preajma apropierii
de care vorbisem, ce-o pregatesc in Ardeal doua,
Socictafi maghiare de scriitori, ne prin de foarte v
bine. Reproducem deci:

. In anii 1919 — 1924, au aparut 124 volume de
versuri ale poe|ilor unguri din Ardeal ; 44
piese de teatru; 184 proza literara, in total 352;
volume literare, ceeace face un procent de 33 din ;
totalul de 1066 volume aparnte in acest timp.

132

BCUCluj

$'au publicat: 196 volume de stiinja specialisia
si de popularizare (19% din totalul tiparit urilor) ;
244 carji de scoala (22% din totalul tiparituri-
lpr); 70 volume literatura biserieeasca (7%);

39 volume juridice (4%); 74 literatura periodi-
ca; 91 diverse. Progresiunea pc ani este, buna-
oara la volumele de poezii: 4 in 1919; 10 in 1920;
11 in 1921; 22 in 1922; 30 in 1923; 42 in 1924;
iar la proza literara: 5, 26, 19, 29, 24, 65 si 16.

Statistica aceasta devine cu adevarat intere-
santa numai dupa ce vom sti, ca in }inutul de
peste munji, alipit la Romania, s'au tiparit in
1913 d. e., in total 77 de volume, in vreme ce
producfia din 1924 a fost de 292 volume. Vom
revcni de altfel asupra acestei deosebiri in con-
sider aliunde ce le vom face max jos dupa . re-
vista „Szazadnuk" dela Budapesta, care tratea-
za 'n numarul din 1 Februarie crt. tot dcspre a-
ceasta chestiune a literaturii unguresti del a noi.

Spre a cunoaste si mai temeinie ceeace trebue
stiut, mai ales de dragul comparand despre li-
teratura aceasta, iata si alte amanunte dintre
cele ce ni le furnizeaza revista elujana:

Dintre cele 1066 car|i unguresti tiparite in
Romania in intervalul do timp de care-am
vorbit, o zecime, adica 122 volume, sunt tradu-
ced; restul de 944 sunt originale si sunt numai
ale scriitorilor din Romania. Dintre traduceri
jumatate sunt literatura, iar restul .$tiin{a po-
pularizata, literatura bisericcasca si stiinfa ja-
ridica.

Printre cele 1066 volume, bibliograful a in-
giobat si cele 21 volume tiparite de scriitorii
unguri din Ardeal in. Ungaria si la Berlin.

In tram intr'o repartee interesanta : procen-
tui pe prase al produselor tiparului, tipografiile
si librariile pe orase, pe natjonalitaji, si pro-
portia lor fa|a de populatie. Aflam astfel ca s'au
tiparit 491 volume la Cluj, 106 la Oradea-Mare,
61 la Brasov, 56 la.Avad, 50 la Timisoara, 43 .la
r l argu- Mures, 28 la Satu-Mare, 27 la Odorhci, 25
la Diciosanmartin si 21 la Chezdi Osorhei. Res-
tul de 135, (13 la suta din totalul tiparjturilor)
provine din localitaji care a pro ape n'au stiut
mai 'nainte ce este industria tiparului; localita^i
ca Orsova, Salonta, Petrosani, Fagaras, Turda,
si, ca sa avem o ideie deplina, Stana din judejul
Cluj. Repartitia ^sarcinei ce li-a impus-o ungu-
rilor scliimbarea de regim, s'a facut prin urma-
re pe toate loealitatile cu. o cat de mica impor-
tan(a din Ardeal, - atunci cand sub rcgimul ma-
ghiar nici orase de seama nu figurau in biblio-
grafia maghiara decat cu calendars

Kste insa plina de in vat repartitia ce unneaza:
Tinutul de peste munti are 238 tipografii, din-
tre care 147 ungure§ti, 66 romanesti, 25 nem-
festi. Datele aces tea se mai cuvin intregite cu a-
manuntul, ca 72 la suta din aceste carji maghiare
s'au tiparit in tipografii unguresti, 15 la suta
in tipografii romanesti, ,3 la suta in tipografii
germane,- si lata ca putem face o comparable in-
tre ceeace a fost in acesti ani tiparitura roma-
neasca in Ardeal, si intre, tipariturile maghiare.
D. dr.,;Ludovic Gyorgi vorbeste si despre propor-
fia fata de populate, cornparativ pe nationa-
litafi. Din acest bilan|, o comparatie cu tipari-
turile noastre. din Ardeal ar fi ceeace o el em en -
t ara jen a ; n e op re ste . s'o n umi m .

I-adevarat, firesfe, ca 'n stabilirea comparatiei
acesteia vom avea cle facut o constatare funda-
mental^, avantul de-acum al literaturii. ungu-

resti, cornparativ cu ce era sub stapanlrea ttri-
gureasea, se datoreste unci desccntralizari impn-
se si de granila ce s'a intercalat intre Ardeal si
Budapesta si de oprelistea ce s'a decretal de au-
(orita|ile noastre pentru aproape ioatc tiparitu-
rile din Ilngaria de dupa razJ)oiu. In revista bu-
dapestaiui „Szazadnuk", jiumarnl c.itat, se atri-
huie insa aceasta eflorescenfu si unui factor
care la noi nu prea obinuieste sa se puna 'n
slujba literaturii: este presa, care din lipsita
total de-o importanta ne-locala in timp ill ungu-
riior, a deyenit dintr'odata, datorita preocnpaj:iii-
nilor politice generalizate, un factor care a pu-
tut prinde radacini si-a putut influenta indeo-
sebi mivela si foiletonul Aflandu-sc La scoala
gazetariei budap^tene, care cultiva foiletonul
intr'o asemenea masura incat a impiedicat multa
vreme literatura romanului, ziarele de-aici an in-
ceput sa publice sistematic literatura de-aceasta,
daud i nib old scriitorilor si impiedicand serios a-
])arijja romanului. Nici revistele, nici cartea,
nici teatrul, coustata revista de care vorbisem,
ifau influentat astfel literatura, ca ziarele cu
foiletonul lor. Fie an an trezit arnbifiile scriito-
rilor, ele le-au facut cu putinfa valorificarea ce-
lor ce scriaa si tot ele i-au silit sa scrie pe scurt.

Dupa ce tercnul a fost pregatit astfel, intr'un
interval nebanuit de scurt, nu numai aparijiei
ialentelor unguresti ardelene ci si descentraliza-
rii celei ma ; , largi, pana 'n localitati ca acele a-
ratate *n bibliografia d-lui dr. Gyorgi, a fost
usor sa se constitue „Breasla Literara*' dela Cluj
si alte asemenea asocia|ii, ca sa editeze si litera-
tura mai putin favorizata de ziare si de editurile
ce lucrau in detaliu, sa apara deciromanul. Pre-
cum insa obiectiv observa „Szazadunk**, litera-
tura maghiara din Ardeal este literatura de de-
taliu. Romancieri se citeaza numai patru, dintre
cei care rezista unei aprecieri mai severe iar dra-
maturgii sunt de-o anvergura potrivita incepu-
tolui, caci trebuie rejinut, ca drama maghiara
ardeleanti este un produs de dupa unirea cu Ro-
mania.

Directivele acestei literaturi §i caracteristi-
cile ei? Ramanand tot la crjtica revistei buda-
jiestane, pe care o vom complecta-o 'n viitor cu
api-ecierile noastre, constatam ia linii generale:
Poezia lirica a ungurilor din Ardeal n'a fost
uicicand mai excentrica, lucru pe care Buda-
pesta este bucuroasa sa-1 atribuie printre rancluri
vigilenjei cenzurii romanesti; in aceasta imitate
de exprimare se constata insa de pe acum dife-
ren|e de stil dintre cele mai marl, insa toate iii
formatie §i. fara mult ardelenesc, in orice caz cu
prea putin fa(a de ardelenescul din proza, pe
<*are alatui'i de subiect il ami)lilica deosebiri de
limba si de temperament local. Proza obi\snuiesJ:c
sa se refugieze la subiecte istorice, lirica la o
nota de durere fara o deosebita impetuozitate.
Insa, lucru pe care revista din capitala ma-
ghiara s'a si grabit sa-1 constate: unii proza-
tori se coboara in vremea din urma cu curaj si
in mediul contimporan, descriind mentaiitatea
ungureasca din Ardealul de sub romani si chiar
atingandu-se de administratie §i de alte lucruri
pana acum delicate.

La Budapesta inceputu] acesta a surprins ma-
gulitor, Dar impresia ce-o lasa arci, uiide e fee-
tele literaturii acesteia sunt mai naturale in
orice imprejurare, nu poate sa fie nici decat a
unei igrijorari. Ar fi sa cerem acestei literaturi

133

BCU Cluj

atat de viguros incepute, sa se fi nascut moarta,
lipsindu-i necesara inspirafie din contempora-
neitatea locala. Dimpotriva, rasfrangerea aceasta
a mediului romanesc stapan ,in gandirea scrii-
torului ungur dela noi, va fi un experiment ce
nu poate fi decat interesant, fire§te poate si util.
Caci, iata, tocmai cand Budapesta face consta-
tarea la care ne-am oprit, doua societal de scrii-
tori, cea dela Cluj si cea dela Arad, i§i propun

in mod declarat sa inceapa apropierea de ro-
mani prin literatura, prin traduceri. §tim ca
acest spirit este o garanjie. De altfel daca in-
cheiem constatandu-i aparijia, nam facut de-
cat sa aratam si ultimul stadiu al literaturii un-
guresti dela noi, care nu putea lipsi din aceasta
trecere in revista.

i. t. o.

INTRE GIOVANNI PAPINI SI ROMAIN ROLLAND

Ai

IPROPIEREA acestor doua nume poate sur-
prinde. Spiritul omului insa, doritor de regasire
si generalizare calauzitoare, sparge eochilia nea-
gra a cuvantului tiparit §i se desfata descoperind
nuanfele jucau§e ale gandului-§arpe.

Sant autori care iji devin prieteni pentru tot-
deauna, tovara§i eterni, dupa expresia minunata
a lui Merejkowsky. Sant iarasi carfi singulare
in opera unor creatori, care numai ele te ispi-
tesc, si implanta in cenusiul cotidian jaloane
dupa care incerci carari spre luminisuri.

O carte a lui Papini — o carte a lui Romain
Rolland! Doua lumi deosebite, doua tempera-
mente opuse — doua tending parca ale epocii
noastre, totu§i. Sfasierea launtrjca deoparte — ■
linistea in cealalta.

Furtuna dionisiaca a complexita|ii moderne,
intr'una — calmul zambitor apolinic de care in-
seteaza aceias. complexitate moderna, in a doua,
— cum ar spune Nietzsche, ca cercetator al tra-
gediei antice.

Intr'adevar, in anul in care chjnuitul Giovanni
Papini dadea la lumina acea carte de rascolire
si purificare care este Un TJomo finito, Romain
Rolland isi incheia „prevestirea pentru cititori"
dm fruntea paginilor care aveau sa alcatuiasca
figura senina §i fermecatoare, a lui Colas Breug-
non.

Aceste doua opere se rotunjesc ca doua sim-
boluri vorbitoare!

Satul de sbucium, de teoretizare si de goana
dupa formule care sa incorseteze viafa mai mult
sau mai pu}in multumitor, dar foarte adesea o-
sificant — sufletul unei intregi epoci pare ca se
inabusea. §i atunci o pornire nebuna in a se
scutura de tot scrumul sufocant, il Impinse vi-
jelios sa se spovedeasca, sa se purifice cu Un
om sfirsit

Cu o violenfa aspra, Papini „scuipa" intreg
raul. Curba torturanta a unei sensibilita^i repre-
zentative avu rezonante. Cine din vrcmea noas-
tra nu s'a regasit cat de cat in Un Uomo finito?

Autorul nu face altceva decat sa-si poves-
teasca via|a — simplu, fara literatura §i necrufa-
tor. Povesteste nu ca sa amuze nici ca sa-si pe-
treaca timpul cat mai placut posibil, ca un Co-
las Breugnon al lui Rolland. Giovanni Papini
are prea mult venin in inima, filtrat din el
insu§i si dela semeni pentruca sa-si mai per-
mits sa rada. El vrea mai intai sa se cureje spo-
vedindu-se, sa-?i >svarle toata scarba — cum sin-
gur spune — care ii ineaca gatul. Nimic ascuns,
nimic traudafirizat, nimic in a atinge senzitiv
glanda lacrimala a lectorului, — ci o sete barba-
ra in a taia adanc in sine insusi, in a desgoli
darz adevarul nud.

„Eu n'am avut copilarie..." Astfel i§i incepe
tnarturisirea. §i din ran du rile care urmeaza i-
mediat, se imprastie ucigS-toare o mireazma a-
ducatoare de triste^i pe cat de neintelese, pe atat
de adanci.

Giovanni Papini — ca atatia dintre noi — prea
a nazuit mult, prea a crezut profund In el, prea
a conceput abstract de superior o anume enti-
tate, prea a voit cu orice prej: sa cucereasca ab-
solutul! O ambi^ie uriasa il impinge napraznic
la o atitudine cu totul aparte: isi inabu§e spon-
taneitatea, isi ucide pornirea de a trai plat §i
agreabil deci, ca ceilal|i, §i isi canalizeaza toa-
ta energia intr'o directie. Bibliotecile vaste il in-
ghit. Tomuri imbacsite, pagini si conceptii in-
calcite il apleaca mult, peste randuri. Obrajii
palesc; ochii prind ceturi. Dar zidurile de volume
cresc parca tot mai uriase. §i iara?i incordari
chinuitoare^ nopfi pierdute, zile intregi in um-
bra si intre peretii captusiti de infolii §i iratate.

Apoi la fiecare pas mizeria si mai ales dezi-
luzia.

De abia creat, idolul era prabusit cu furie.
Altul ii lua locul ca sa se intample la fel. §i anii
treceau, §i floarea tineretii se scutura.

Schela atator teorii nu putea fi ridicata o-
data pentru totdeauna lasand constructia desa-
varsita sa cante luminos. Atunci izbucneste iu-
re§ul, revolta care mocneau comprimate. §i alte
rascruciuri, alte sfasieri.

§i povestirea curge nemiloasa, izgonind cu
honote sinistre sau cu plcsnete violente de bici —
compromisul, mediocritatea, imbecilitatea §i sen-
timentalitatea siropoasa!

Din toata aceasta curba a mini suflet torturat
de propria-i tenziune §i lume interna — scalpe-
lul cu care Papini avea sa tae purifjcand, tre-
buia sa iese dureros de fin ^i ascu tit. De aid
cruzimea, placerea draceasca intensa cu care ra-
cae in gunoiul propriilor lui greseli §i vicii §i in
acela al nerusinarii umane, punand sub ochii
tuturor treanja unei vieji funest de pretentioasa,
dar mai ales cenusie §i foarte adesea desgusta-
toare.

Psihologiceste §i istoriceste, Un Uomo finito
ne aparfine integral — a§a cum Werther sau
Octav reprezinta o precisa porcine de timp.

Prin aceia§ desnadejde cu care s'a cautat, a
nazuit, a suferit si s'a impra§tiat in inMptuiri
marunte, comparativ cu supraomenescul visat,
urland de furie si inabusindu-si efuziunile li-
rice tocmai dintr'un bel§ug de sensibilitate, si
mai ales prin iuresul cu care se inalja trufa§a,
gata de lupta ca §i eel care ne spune in ultimele
pagini ale Omului sfargit ca nu se da invins ne-
vrand sa se treaca peste el oricum — o parte im-

13%

BCU Cluj

punatoare a sufletului european de astazi se re-
g&se§te hotarit in paginile acestei car \i — far a.
nici o solufie!

Pe de alta parte, luptatorul, ideologul Romain
Rolland rupe catu§a atator constrangeri simtind
iiiiperios nevoia „neinfranata de veselie galica
§i libera, pana la lipsa de respect..." Si proaspat,
cald §i sfatos, se darue din tot sufletul in Colas
Breugnon! , t

Astfel tending de divina evadare in oaza o-
dihnitoare a viejii pentru viafa«a§a cnm este ea:
simpla §i spontana, dura §i duioasa, necalculata,
realS., mizera §i totusi dulce — izbucne§te scu-
turandu-se de zorzoanele atator formulari §i in-
iurand strasnic ca sa-si verse toata otrava in Un
llomo finiio — sj rade nebaneste cu hohote pli-
ne §i sanatoase in Colas Breugnon.

Plutea in atmosfera hii 1914 fiorul prabusmi
tragice a unei intregi lumi, cu convenience, me-
canicizari §i mmciuni atrofiante. Sugestiv §i
prevestitor, in 1914 sant plasmuifi si Un Uomo
finiio §i Colas Breugnon,

Cataclismul a venit iremediabil. A urmat, ce
a urmat. Prapastie intre doua lumi, §i doua men-
talitaji.

Um Uomo finiio aducea viforul, revolta, foa-
mea de purificare, Colas Breugnon perspectiva
unei atitudini de impacare, de a lua viafa a§a
cum este ea, de a trai din ea si pentru ea, ro-
bust §i totu§i cu fragezime.

„Nu indraznesc sa cred — spune Rolland —
ea tovarasm lui Colas Breugnon al meu va

face sa petreaca pe cititori ca §i pe alitor. Ii rog,
eel pu^in sa priveasca aceasta carte a§a cum
este, sincera, razatoare, fara nazuinfa^ de a
schimba lumea sau de a o talmaci, fara poli-
tica, fara metafizica, o carte „adevarat fran^u-
zeasca ' (profund omencasca, adaogam noi) care
rade de via^a pentruca o gase§te buna, §i pentru^
ca se simte sanatoasa. Intr'un cuvant: prieteni,
primiii~o cu bucurie..."

§i astfel blestemaiui de flecar, Colas Breug-
non prinde sa povesteasca. Alaturi cu ulcica de
vin, verva spumoasa, spiritul scanteietor, anec-
dota sireata §i imbibata de in|elesuri — curg
nestavilite §i clare, impaienjenindu-te intr un val
de caldura ce te face sa imbratisezi natura, via-
£a §i omul — cu dragoste si candoare.

Se imprastie atata frajinatate §i duiosie din
paginile acestei carfi cu intamplari din veacul
fericit al evului mediu francez — ca nu §tii de
ce te covarseste impresia ca savoarea ei cadrea-
za perfect numai intr o livada ninsa de flori (ca
acelea ale lui Ionel Teodoreanu) sau intr'o
noapte de iarna grea §i fiuitoare, cand langa va-
tra imbujorata chemi prieteniile- rare §i paharul
de vin curat §i veciii.

Da, o carte fara politica, fara metafizica, fara
nazuinta de a schimba lumea! ^

...Astazi cand glacialitatea singurata$ii moder-
ne — . atat de ascu|it prinsa de Paul Yalery —
ne gonefte pe to^i dupa focurile prieteniei sufle-
testi.

T. PAUNESCU-ULMU

PARADOXE SI BANALITAf I DESPRE IUBIRE

A

DEYARUL de-o zi e de cele mai multe ori
adevarul din totdeauna. Fiecare epoca isjL imagi-
neaza ca a inventat chipuri noui de a sim^i si de
a gandi; dar origin alit at ea e numai formala, de-
desubt sta substan^a eterna din care plamadit la
fel a fost contemporanul lui Tutenkamon ca§i
contemporanul aparatului radiofonic. Fluxul §i
lefluxul modelor e in§elaciune aparenta: dovada
vitalitataa §i actualitatea cugetarilor despre via-
tS. semnate fie ele de Marc Aureliu, de Cham-
tort, Rivarol ori de ultimul moralist contempo-
ran. G carte de maxime; nimic mai vechiu §i
totu§i nimic nu imbatrane§te mai pu|in! Des-
chidem una noua; ne vorbe§te despre iubire §i e
scrisa de Etienne Rey, poate cu o peni|;a prea
aspra. Pentru moment, se pare ca sentimentul e
exilat din via|a contemporana; a facut loc pTa-
cerii §i cinismului, Dar pasiunile violente §i cri-
zele de idealism^ de cate ori nu s'au nascut oare
din sa|ietatea placerilor §i din cinismul cugeta-
rii? Maine ne vom intoarce la paharul limpede
de apa, brumat si reconfortant, ca a douazi,
dupa o noapte de orgie, cand te de§tep|i cu gura
amara §1 maduva ciolanelor flescaita.

Adevaruri de o zi sau adevaruri seculare, ma-
ximele lui Etienne Rey au eel pufin acuitatea u-
nor observatii, verificate, vai! de experien|a tu-
turor veacurilor.

Spicuim cateva:

lubirea este dorinja sensuala de necunoscut.

Aproape toate femeile pe care le iubim, fin lo-
cul alteia.

Pentru cele mai multe f emei, a iubi un barbat
inseamna a insela altul.

Cum ai iubi femeia aceasta, daca ar fi a al-
tuia, in loc de a ta!

Un om indragostit are intotdeuana infafisare
prostita. O femee indragostita, niciodata.

Inimile complicate sant aproape intotdeauna
la§e.

lubirea coboara sufletele mari §i inalfa pe
cele mici..

Ucizi adesea femeia pe care o iubesti. Numai,
fiindca e§ti timid, n'o ucizi decat in gand.

Anumite femei se trudesc atata sa nu te inco-
rnodeze in viafa, incat sfar§esc prin a £i-o aca-
para cu totul.

Minciuna e pentru femee forma cea mai acce-
sibila, cea mai imediata, a inteligentei.

Nu exista decat un mijloc sigur de a parasi o
femee — sa te faci parasit de dansa.

La douazeci de ani disprefue§ti aman|ii care
au treizeci; la treizeci de ani declari batrani pe
cei care au patruzeci; la cincizeci de ani te crezi
inca tanar.

Indeobste femeile care fac mai multe mofturi
inainte de a intra in pat, sant ^i acele care faG
naai multe pana sa-1 paraseasca.

Anumite femei iubesc precum cainii cand se
arunca in apa; stropesc totul in jurul lor.

Egoi^tii sant cei care intalnesc mai multe de-
yotamente.

Gelozia e amoral propriu al carnel

Nu exista adulter isbutit fara simpatia so|u-
lui pentru amant.

Ploaia este funesta aman|ilor §i soarele sofilor.

In iubire, ca in arta, delicatefa este virtutea
celor slabi.

135

BCU Cluj

Mul$i oameni sant mai mi§cati de plansul u-
nei necunoscute decat de eel al iubitei.

Fericirea nu e un eveniment, e o aptitudine.

Ceeace erji mai pulin unei femei pe careaipa-
rasit-o, esao regase§ti mai frumoasa.

Opt zile de calatorie cu o femee pe care o iu-
bes/ti, ce incantare! Trei saptamani, ce catas-
-trofal

O iubire mare face sa nasca alteie in jural
ei: ca soarele are sateli^i.

A face sa sufere o femee e an alt mod de a o
posed a.

Pudoarea e chestie de lumina.

Te impiedici sa fii fericit voind sa te aperi de
nefericire.

Mila in iubire, e f acuta din dispref mai mult
decat din bunatate.

Sfar§e$ti prin a gasi mai multa monotonie in
nestatornicie decat in fidelitata

Barbatul cunoaste rusinea de a iubi. Femeia
nu cunoaste decat aceia dea nu fi iubita.

Vanitatea intarzie pe drumul parasit de iubi-
re: nu-ji place sa fii inlocuit prea repede.

Nestatornicii isi imagineaza ca e destul sa
schimbi femeia pentru, a gasi ceva nou. Ce serait
trop beau!

Nici o femee, oricat de modesta ar fi, nu con-
simte sa samene altor femei.

Ironia nu este ades decat pudoarea tandrejei.

Daca mai exista fecioare, e fiindca trebue ori
ce femee sa debuteze de acolo.

O femee indragostita e o sclava carc-§i lasa
lanfurile purtate de stapan.

Sant oameni care iubesc prin contagiune,

Cand o femeie e obligata sa marturiseasca o
gresala, se crede imediat o victima.

Barbatul e adesea satul de iubire. Femeia nu-
mai de amant.

O fiinfa pe care o iubesti e o fiinja care
poate sa te faca sa snferi mai mult decat altele.

Exista oameni atat de vanitosi Incat sant in in-

timitatea lor mandri de cei care-i inconioreaza.

Te crezi intotcleauna inai tanar decat oamenii
de varsta ta.

Un sot inselat n'are nevoie sa se razbune pe
femee, are grija amantu] de. aeeasta,

Simji, in anumite zile, o imensa, o misterioa-
sa dorinju. de fericire, care se sfar§e§te §i uneori
chiar se satis face, intr'o mica juisare mizerabila
§i ridicola.

Adeseori iubirea pentru o femee este facuta
din toate iubirile pe care le-au av-ut al^ii pentru
dansa.

Femeile intind brajele catre iubire si le inchid
de gatul amantului.

Nu ni se intampla nimic fericit decat in pa-
guba altuia.

In iubire barbatul schimba, dar femeia cir-
cuit.

Ar trebui intotdeauna sa adormi in acela§ mo-
ment: caci eel care veghiaza il judeca pe cela-
Iali

Ceiace femeia teme mai mult din partea bar-
batului, e tacerea lui; ceiace teme mai mult
barbatul din partea femeii, e vorba ei.

Pe masura ce femeile infeleg mai pujin, se
cred mai neinjelese.

Cand o femee plange, nu se §tie nici odata
daca aeeasta ii face bine ori rau.

In iubire, femeia are un orizont mai marginit
decat barbatul. Dar il ample mai bine.

In iubire esti intotdeauna mai fericit de ceiace
ignori decat de ceiace stii.

Amanfii te fac sa gandesti la cei doi soldaji i-
namici care se fineau reciproc de guler §i se cre-
deau fiecare prizonierul celuilalt.

Dar nu mai continuam. Am furniza paradoxe
pentru toate epistolele amoroase ale acestui se-
son, cu flori de liliac §i cu suspine in tremolo pe
sub ferestre.

c. p.

PE MARGINEA ROMANELOR LUI PROUST

A CUM ca^iva ani, cand Marcel Proust era inca
in via£a daca cineva ar fi laudat excesiv opera-
\ia chinuitoare de a diseca un fir de par in patru
'sau in opt — depinde de virtuosul care se apli-
ca — maestrul si-ar fi stapanit rasul ca apoi sa-1
plaseze pe ingeniosul operator intr'un colt din
galeria genialilor sai imbecili. §i daca un altul
ar fi protestat, Proust cu aceia§i dezinvoltura nu
s'ar fi sfiit sa-i dea virtuosului un tovaras. pen-
tru a cugeta impreuna la iscusita-i si laborioasa
divizibilitate capilara.

Astazi, dupa moartea scriitorului cei condam-
naji se razbuna furibund. Proust este admirat
tocmai pentru ca in arta a reu§it sa transpuna
obsesia celor doi eroi ai scalpelului. Aduce in
plus o viziune ascu^ita si un talent de a nu pre-
ciza niciodata ce vrea.

Un melc care pe langa exasperanta incetinea-
la nativa este §i beteag; considerandu-§i defec-
tul drept farmec irezistibil se complace in a
face pe sugubajul. Nefiind de loc grabit se o-
pre$te la toate carciumile, face cu ochiul la tot
ce-i planta femeiasca iar cand i se intoarce spa-
tele isi a§eaza cu morga monoclul §i con via s ca

a inain tat prea mult o ia de unde a plecat. Im-
presia aeeasta ^i-o face opera lui Proust.

Spectatorii platind, manajerul si-a umplut cir-
cul cu tot soiul de jivinii omenesti; ignoran^ii
isi dau rendez-vous cu vanitatea sau cu pisalogii.
Pedera§tii fac concurenja lupanarelor iar bur-
ghezul i§i trambiteazti zgomotos genialitatea. O-
data prezenta|:i, manajerul incepe descripjia.
Nu-i lasa sa ac^ioneze de frica sa nu se uzeze;
mai trebue sa-i vada si altii.

Notaj;ia este scrupulos de precisa; introspec^iu-
nea capata caracter de auto-maltratare. Starile
sufletesti sunt disecate pana la pulverizare —
Proust lucreaza cu tenacitatea §i con^tiinciozita-
tea omului de §tiinfa. O fi existand pentru ro-
mantici lumea exterioara, natura, dar nu e mai
pu^in adevarat ca §i natura interioara, sufleteas-
ca, conteaza. §i claca exista trebue sa-i luminam
existen|:a pana in cutele cele mai ascunse.

Nu se petrece nimic in exterior fara ca sufle-
tnl sa nu fie revolu^ionat in lumea ideilor, sen-
timentelor §i voli^iunilor sale. De aci imensa dis-
proporjie intre cauza si efect. Pentru aeeasta nu-i
ajung frazele, complectate cu nesfarsite paran-

136

BCU Cluj

teze. Proust serie pagini intregi si la nevoe chiar
$i volume. Este icoana fidela a salonnlui parizian
in care a trait candva si pe care Pa descris pu-
nand voluptate in vederea insignifiantulaL Este
salonuPfn care discutia despre forma sau eulda-
rea - rochiilor ii canta bla.2atu.h1i si celui imbatat
cu plictis simfonia picaturci de ploae care se
scurge in ritm de tanguire de pe strasma.

Acjiunea propriu zisa nu exista tlupa cum mi
gasesti ■ — ■ de cele mat multe ori — un fir con-
ductor. Gradate nici macar in intense. Scara
de valori nu se afla in opera proustiana, total,
se petrece pe acelas plan, eroii temandu-se
de inaltimi ca fiind amefitoare iar eroinele ga-
sind ca aceasta preocupare trebue lasata pe sea-
ma barba|ilor. Iara?i, tie mai multe ori Proust se
abjine de a-si eoorclona gandurile §i observajiile:
nita un persona] despre care uicepuse sa ros-
teasca un discurs ce promitea a fi elocvent, pen-
tru a se ocupa de modal cum funcjioneaza me-
moria in cutare imprejiirare, sarin d apot zapla-
zul in descripfia minufioasa a palariei unui cer-
setor ce canta convins dintr*un clanaret. ■ Ama-
nuntul il obsedeaza, 1\ ferorizeaza chiar, in cat nu
putem sa-i contestant -.suprema dexteritate a di-
socierei. Se Jine scai de amtinunt pe care vrea
sa-1 vada aci verde, aci ro§u, iar in altii parte
ro.su §i negru §i albastru daca se poate.

Ai spune o arta lipsita de orizont. O cusca
stramta in care eititornl legat de maini si de pi-
cioare jipa dupa aer si libertate. Maestrul nu esto
un spirit creator, desfasurarea „ae;j:iunei" sale
este statica nu dinamica. Arta lui e vaduvita de
acel suflu dramatic care fnlantue aten£ia, dand
contur si adancime operei. Nu ne mira aceasta
regtetabila lipsa. Proust a trait mult timp in-
curs in casa, foarte des era bolnav. Numai cate
odata seara deschidea nsa ca sa nu se sufoce.

Daca nu era arhitect, daca-i lipsea darul de a
evoca ansamblul, avea Proust o conceptie sau o
filozofie? Avea pe cea a protrozoarelor si a mo-
lustelor care reacjioneaza prin simple reflexe.
Personagiile descrise de el sunt stapanite de un
sensualism lacom, oglindirea structure! lor anor-
male '— cu radacini adanci in incon§tient.

Sensualismul este in luerarile lui Proust singu-
ru I factor dinarnic. A fost influenjaf intr'o marq
masum de Schopenhauer care vede in instinctul
genezic preocuparile de perpetuare a spefei, con-
ceptie impnimutata dela Cham fort. Proust are
grija sa ne-o serveasca cu ceva sos ,»freudiap"
rau^ind sa fie mistic acolo unde vrea sa aduea
precizie.

Nevoind sa-sl aeriseasca opera, se reran scaza
liberand-o de ordinele severe ale unei morale
prea doctrinare." Individul se coloreaza prin amo-
ralitate. E deprimant poatc pentru unii ca~ti plac
efebii cu naivitafi si frematari de imaculata fe-
cioara, dar an trecut timpurile cand Heraclit re-
comanda ca Homer sa fie go nit din scoli cu pal-
me. Homer comisese neiertata crima de a scri o
opera morala!

Ni se indica acnm opera lui Proust ca una ce
ascunde elementele viitoarei dramaturgiL Inge-
niozitatca omeneasca este infinita. Ramane sa se
dovedeasca reprezentarea pe scena a celor initia^i
in tainele Semilunei...

Totu^i gasim observa^ii geniale tocmai a-
supra Jiuli^ilor sai irnbecili geniali ,*,Sodo-
me et Comorrhe" cat §i M A l'ombre des jeunes
filles en fleurs" §i in deosebi „La prisonniere"
stau raarturie. Arta lui desumanizata ni-1 ca§tiga
prin paginile in care glorifica dragostea eterata,
impregnata de parfumul melancoliei §i a unei ra-
finate triste|i. Filozofia molu§tei dispare, instinc-
tul genezic i§i comprima izbucnirile — uneori
dupa ce a ajuns la saturatie. Este amorul, apetit
al simf urilor care se purifica spiritualizandu-se.
Patrnndem cu panzele intinse in poezie. El §i Ea
las lopetile in voia valurilov, luna dispare de pe
cer„ universul nu mai exista §i Platon le da bine-
cuvantarea. Putini sunt cei a caror imaginatie sa
fi explorat cu mai multa aviditate misterul vir-
ginitajii.

Arta bizar de contradictorie; capricioasa pana
la desanjare; Sa fie oare origin alitatea unui om
cu ereditatea incarcata sau reflexul sbuciumului
ctern ai sufletului omenesc?

a NESTOR

CRONICA LITERARA

T1CU ARCHIP .' Colecrionarul de pietre pretioase (Bucuresti, Tipografia
„Lupta"), AL. MATEEVICi: Poezii, publicate cu o prefata de P. V.
Hanef (Ed. Casei §coalelor) ; HEINE IN UTERATURA RO!V?ANEASCA.

IN fenomen caracteristjc al literaturii noa-
stre mai noui este contribu|ia pe care o aduc fe-
meile. Imprejurarea i§i are desigur explicatia
sa. Intr'o literatura afectata in chip prerionde-
rant de nota lirica, asa cum este a noastra, era
firesc ca sensibilitatea feminina sa-si afle ca-
drul exercitiului sau particular. Numele feme-
nine au inceput asa dar sa abunde in literatura,
dar nu pentru a marca vreo inijiativa noua si
indraznea|a, ci pentru a perpetua impresia de
monotonie care se leaga de cuno§tin|a acelor
mici incercari literare, versuri sau schite nuye-
listice, sarace ca concep^iune, vagi ca sensibili-
tate si care continua sa blocheze paginele unpra

dintre revistele noastre. Se poate spune ca in
mi^carea noastra liter ara, femeile reprezinta mai
de graba factorul de iner^ie, accla care prelun-
ge§te in ni^te timpuri care ccr o alta estetica,
vechile deprinderi ale unei productiuni comode.
O excep^ie dela aceasta regula mi se pare caa
facut d-na H. Papadat-Bengescu, care in mate-
ria liricei femenine a introdus procedeele unei
observajiuni incisive §i la care calitatea fondu-
lui se uneste cu o mai sustinuta voinja de reali-
zare. '

Exemplul d-nei H. Papadat-Bengescu n'a pu-
tut sa nu influen|eze si pe tinerele noastre scrii-
toare. El 1-a influenzal desigur pe d-ra Ticu Ar-

137

BCU Cluj

chip, autoarea volumului Colecfionarul de pietre
prefioase, dar cu niste rezultate pe care nu le
putem socoti multumitoare. Evident este la d-ra
Ticu Archip preocuparea de a intrece motivele
§i mijloacele obicinuitei productiuni feminine.
Tema lirica inerustata cu detalii realiste, dove-
deste tending autoarei de a-si promova litera-
tura la rangul unor realizari mai indrasnefe, de-
gajate de cunoscuta timiditate si lancezeala a
trecutului. Ce pacat deci ca mijloacele scriitoa-
rei au ramas inferioare btinei sale infelegeri a
problemei momentului.

D-ra Ticu Archip scrie rau. Limba sa e intr'a-
tat de nefireasca in cat uneori pare o stangace
traducere. Caci desigur ca niincni nu intreaba
intrand intr'o camera:

— Ce scop se urmareste in camera asta?

O femee de servient intrebata de rostul sau
intr'o gospodarie, nu va raspunde niciodata:

— Eu sunt cam la bucatarie,

Nimeni nu va observa, in timpul unci calatorii
cu caru^a:

— Hodorogeste trasura asta si naude ca alt-
fel nu-i tare nici de ureche (sic) nici de cap.

§i desigur ca numai cineva la care viziunea nu
reu§este niciodata sa se lumineze, va incerca i-
magini atat de inexpresive, precum;

...pleoapele de jos se sfransesera ca doua mid
fusuri

sau

...albastrul musamalizai al marii
pentru a nu mai vorbi de galimatiasuri ca:

...un dreptunghiu luminos se arata departe, in
fafa lor, iar in cuprinsul lui, sihieta intunecata
a Colecfionarului de pietre prefioase nar fi pu~
tut lamuri, daca Maestrul priuia negurile sau in-
torcea spatele celor doua fete ce pornira spre lu-
mina ca niste oameni de rand multumifi sa mai
amine ^Mantuirea"..,
sau de speculafii filosofice decalitatea acestora:

Dealtfel toaie principiile pe cart se cladesc edi-
ficiile stiinfelor pozitive, nu sunt altceva decat
mistere invesimantate in vorbe.

Culegem exemplele noastre din prima bucata
a volumului — §i ne oprim aici. Alte exemple
ar fi nefolositoare. Dar cine scrie astfel dovede§-
te ca inchipuirea sa nu lumineaza niciodata mai
inflacarat, ca niciodata nu se ridica peste vagal
expresiei celei mai plictisitoare. Caracteristic
este mai departe faptul ca saracia viziunei cau-
ta totdeauna sa. se salveze, combinand vre-o a-
legorie mai mult sau mai putin filosofica si
morala. Este ceeace se intampla" §1 cu obscurul
simbol al colecfionarului de pietre prefioase.

WULEGEREA postuma a poeziilor lui Ale-
xandra Mateevici este un interesant document
pentru cunoasterea curentelor \de sensibilitate
care traiau in sufletul unui intelectual basara-
bean, incepand de pe la 1907 si pana in anii
razboiului, pe care poetul 1-a facut ca preot mi-
litar in randurile frontului nostru. Ca tanar elev
al Seminarului superior din Chisinau, Mateevici
se impartasea desigur din publica|iile liter are pe
care cafiva fervenfi reuseau sa le adnca de peste
Prut. Aceste publicajii reprezentau mai ales spi-
ritul cercurilor literare dela „Semaiiatorul" si
„Viafa Romaneasca" §i primele poezii ale lui
Mateevici cad in sfera poeziei nalionale a tim-

pului, cu o deplasare a accentului catre tenia re-
voltei sociale, dupa cum cerea cealalt& influenta
determinants, lumea ideilor desbatute in mijlp-
cul tinerennteligente studioase, dela scolile su-
perioare ale Rusiei. In curand insa inspirafia
poetului pare ca ia o alta cale. Poposeste catva
timp printre teme idilice, pentru a se indrepta
apoi catre ceeace trebuia sa ramana motivul
preponderant al producfiunei sale: poezia reli-
gioasa. In lirica noastra religioasa, contribu{ia
lui Mateevici este aceea a unui preot. Nu intal-
nira la el nici acel diletantism al credintei, care
apare si ia forma' dupa modele literare ale e-
j)ocei, nici sunetul tragic §i revelator care vi-
breaza in inima neofitilor. Credinta lui Matee-
vici este calma ca unui practicant, adancita pe
latura morala ca la un predicator. Cuvio§ia se
aneste cu problematica omului atins de specta-
colul suferinfii §i al pacatului §i aceasta imbi-
nare mi se pare ca se intalneste, pe intinse dis-
tance de via^a romaneasca, cu uu complex de ten-
din|e caracteristic unui alt preot scriitor, parin-
tele I. Agarbiceanu. Ajuns in vremea razboiului,
Mateevici nu smulge din lira sa sunete eroice.
Felul mai grav §i mai interior al intelectualilor
basarabeni, interesul lor constant pentru pro-
blema sociala, aduc pe buzele lui Mateevici im-
preca^ia:

Sa stifi: de nu vefi ridica

Din sanul vostru un Proroc —

In voi viafa va seca...

(Basarabenilor)

Printre ultimile poezii ale volumului, este una
care se intituleaza La Noul-Neamf, povestirea
unei zile traite la frumoasa manastire de pe ma-
lul Nistrului. Poezia a ramas fragmentara §i
nu prezinta frumuseti plastice deosebite, dar este
in ea ceva din ritmul linistit §i din senina bea-
titudine a- unui om mai vechiu. Acest om sta la
temelia tuturor aspectelor poetului §i el este a-
cela care se men£ine inca in periferica provin-
cie romaneasca a Basarabiei, pe care un destin
istoric cunoscut a izolat-o de curentele publice
ale tarei, tocmai in vremea cand aceasta din
urma se moderniza. Se poate spune ca Basarabia
este vechia Moldova staruind in prezent Trecu-
tul si oamenii lui traesc astfel sub ochii no§tri;
si aceasta este imprejurarea care acorda^ un
mare interes studiului scriitorilor basarabeni.

Mateevici s'a facut cunoscut mai intaiu prin
poema „Limba noastra", compozitie festiva, fa-
cuta anume pentru deschiderea cursurilor de
invafatori, la Chi§inau in 1 Iunie 1917. Dar lirica
lui Mateevici este mai vasta si prin mai multe
aspecte ale ei interesanta. Este meritul d-lui P.
V. Hanes, cercetator devotat al literaturii ba-
sarabene, de a fi adunat opera raspandita prin
atatea reviste si mare parte inca in manuscript
si de a ne-o fi prezentat intr'o ingrijita editie.

Ur

' N filolog cernautean, d. N. Tcaciuc, publica
o scurta cercetare asupra lui Heinrich Heine In
literatura romana (Heinrich Heine in der ruma-
nischen Liter atur, Cernauti 1926). Publicafia co-
incide cu aniversarea celor 70 de ani cafi s'au
scurs dela moartea poetului si vine cateva luni
dupa ce s'au implinit 50 de ani dela nasterea lui

138

BCU Cluj

St. O. Iosif, principalul sau traducator in roma-
neste.

Lucrarea d-lui N. Tcaciuc debuteaza cu o pri-
vire generala asupra influentelor germane in li-
teratura romana, continua cu urmarirea traduce-
rilor din Heine si termina cu cateva considerajii
asupra influenjelor speciale pe care autorul
„Carfei Cantecelor" le-a exercitat asupra liricei
noastre. Ultima parte este cea mai sumar tra-
tata, desi ea ni se pare cea mai esen|iala. Au-
torii cari par a fi stat in sfera mrauririlor hei-
niene nu mi se par suficient prinsi in caracteris-
tica lor particulara, uneori lipseste chiar impre-
sia personala care este inlocuita cu un citat
dintr'un critic sau istoric literar. Influen-fele
sunt apoi mai mult afirmate, decat probate. In-
tr*un cuvant aceasta ultima parte ar trebui com-

plectata. Cercetarea, condusa cu mai multa sta-
ruinta, s'ar gasi poate in fa$a fenomenului ca-
racteristic ca in lirica noastra din jurul anului
1900 in mare masura la poetii ,,Samanatorului'\
„lied"-ul a fost o speta poetica preferata si in
aceasta particularitate s'ar gasi poate urma u-
nei alte influence a lui Heine, desigur mai greu
de precizat, dar demna de a refine aten^ia si de
a fi urmarita.

Lucrarea d-lui N. Tcaciuc trebue prefuita ca
o contribute intr'un domeniu care a atras prea
pujini cercetatori pana acum, acela al influen^e-
lor germane in cultura romana moderna, tema
capitala pe care scoala noastra germanistica ar
trebui sa se decida cle a o lua in considerate.

TUDOR VIANU

CRONICA PLASTICA

EXPOZIJIA HENRI H. CATARGI

r^ENTRU cercetatorul expozitiilor bucures-
tene cele trei sali din cladirea Ateneului in care
domnul Henri H. Catargi si-a insirat lucrarile
realizate in anii din urma, au insemnat un loc
de odihna si de binefacatoare liniste, un adapost
izolat de galagie si plin de claritate sufleteasca;
odihna neobisnuita, liniste rara, claritate rara.

Au trecut trei ani de cand domnul Catargi a
expus pentru intaia oara la Maison d'Art. Erau
pe atunci lucrari pornite cu un foarte tineresc a-
vant, aquarele tipice pentru un colorist nepasa-
tor, nuduri luminate parca din launtru cu be-
curi electrice de 100 lumanari, pufin primitivism
si volum detasat in planuri. Dar aceste planuri
erau prea pujin statornice, raslefe si uneori chiar
duse de ten din tele unui dinamism con f us. Se
puteau totusi distinge foarte multe calita^i isvorite
dintr'un puternic temperament caruia ii lipsea
numai organizarea fireasca si independent!.

Pictura domnului Catargi e astazi numai si
numai organizare dusa uneori chiar pana la un
extrem covarsitor, e liniste si generozitate foar-
te latina in substanja ei. Artistul s'a gasit stand
alaturi de umbra marelui Nicolas Poussin, care
a fost de sigur, pictorul eel mai francez din caji
au trait vreodata. O liniste hotaritoare predomi-
na in lucrarile lui Poussin, sfortarile col|uroa-
se raman vesnic indepartate, iar in „peisagiile e-
roice * infajisarea omului intregeste nespus de
echilibrat chipul de o atat de supla organizare a
naturii. §tim totusi asttizi ca peisagiile lui Pous-
sin n'au avut nevoe sa fie compuse, stim ca su-
dul Franfei are atatea privelisti cu mult mai
realizate decat decorurile lui Bocklin sau seaca
pictura murala a lui Maurice Denis.

§i domnul Catargi a lucrat in aceste regiuni
ale Franjei in care lumina nu sfarama mai nici-
odata infafisarea materiei, ci, dimpotriva, o in-
cheaga facemd din verdeafa puternic si deslusit
luminata si din cerul adanc si acoperit dela un
capat la celalalt de un albastru aproape vanai
Sunt regiunile preferate de Cezanne, Derain,
Friesz si acum in urma de Segonzac Culoarea
aproape uniforma a cerurilor desprinde uneori

chiar un sentiment de raceala, ceeace ne arata
inca odata cat de preten^ioasa e pictura aceasta
linistita si cata sensibilitate de amanunt cere
pentru a ajunge la realizare. Domnul Catargi a
reusit totusi in nebanuit de multe bucaj:i, pro-
punandu-si sa lase calea coloristului si sa urme-
ze aceea a picturii de valori, dand cea mai mare
importanja impartirii volumului in planuri si
scaden^arii planurilor in spa|iu. Aceasta impar-
}ire a volumului in planuri sintetice ce rotunjesc
materia ca si desvoltarea planurilor in adanci-
me il apropie din nou de intenjiile lui Poussin,
iar intr'unele peisagii am regasit pana si masura
atat de chibzuita a omului din „peisagiile eroice".
Astfel peisagiul ideal primeste un injeles si mai
definit. Figura cat de mica a omului ramane
centrul spiritual al tabloului; totul traeste parca
in functhme de omenesc.

Fapta culorii in aceste tablouri e diametral o-
pusa aceleea a picturii impresioniste. Valorile
hotaresc. Umbrele din coroanele copacilor a-
dancesc, rotunjesc planurile sintetizate in sensul
picturii clasiee. Massele sunt cat se poate de
compacte, se impun prin firea lor mai mult inca
decat prin aspect., Iar alegerea si cresterea spa-
|iala a planurilor determinante tind intotdeau-
na la o armonizare statica ce ne aduce uneori
chiar aminte de poemele lungi ale lui Paul Vale-
ry, scrise in tinere^e. E aceeasi cristalizare si ge-
nerozitate latina, sunt aceleasi planuri cu sub-
straturi ideale ce se imbina intr'un centru ome-
nesc. O sensibilitate neobicinuita si usor condu-
sa de intenjii face ca aceste peisagii sa fie in a-
celas timp ideal si realitate" singuratica si seni-
na, in care pana si culorile de pamant se intrec
in luciuri stravezii; fara a pierde din soliditate.

Astfel expozi^ia domnului Catargi ar fi putut
sa aiba chiar o men ire educativa. Pictura artis-
tului si-a cucerit insa un loc aparte in evolujia
artelor plastice romanesti, ajungand la un sens
si o infajisai*e nespus de binefacatoare intre ata-
tea alte ten din te turburi s ce le 'ntalnim la fie-
care pas.

139

BCU Cluj

CONTRASTS SI IMPOTRIVIRI

O

grupare care clela razboi incoace, nu mai
merits sa fie cunoscuta §i care se nume§te pe ne-
drept si p>ar 9 ca dintr'un pretext paradox „T inert-
mea Artistica" §i-a sarbatorit tristul jubileu a 25
de ani de via|a §i agonie nesfarsita printr'un
banchet. S'a baut snmpanie $i s'au pronunfat
cuvinte promijatoare, umflate sau goale §i dulci
ca operile yenerabilului presedinte Kimon Loghi,
care, asijderea unui bioclu, se plimba prin eta-
larea funebra -§i romantica a multelor jertfe. In-
telegerea cea mai ascujita pentru con£[mitul a~
cestei expozitii a avut-o de sigur, tipografnl pla-
cardelor dela u§a de intrare care a inramat tex~
tul cu un pervaz negru de doliu, ce ne-a amintit
indata judecata din urma. Yai, moartea, siujita
cu obisnuita-i pricepere de maestrul Kimon, do-
inina intr'adevar in aceste sali, iar alaturi de
nihilism, de idolatrizarea nimicului ni se arata
vesnica batranefe fara tinerete, vesjricul meste-
sug degenerat si decazut fara arta. Ici si colo o
licarire sau o lumina. Dar massa covarstioare le
intuneca §i pe acestea; minunatele lucrari ale
mesterului Petrascu (cuvantul „macstru \ e mai
preten|ios si de aceea j1 atribuim numai subli-
mului Kimon) au fost par'ca sugrumate'de fan-
tana arteziana de flori uleioase din aceea§i sala,
iar desenurile doamnei Cecilia Cufescu-S 'torch,
mai fricos ehibzulte si mai pu|in suverane s'au,
infundat in vulgaritatea insirata pe pere^ii din-
prejur. O asemenea expozitie merita orice clefai-
mare si calificativele cele mai drastice. „Frumo-
sul" a devenit aici o minciuna eftina, iar „reali-
tatea" duhul ordinar al uleiului. Concep^ia des-
* pre lume a maestrului Kimon a fost gcneralizata
intr'un mod ce nu poate fi intrecut. O singura
lipsa s'a resim|it. Maestrul Artur Yerona nu s'a
mai desfatat in splendoarea uleiurilor sale, care
ar fi contribuit neaparat §i mai mult' la nota si-
nistra a intregii expozitii. Yai, am devenit mai
saraci in impresii puternice!

Bar sa ne reintoarcem in sfarsit la yiafa si la
tinereje, s'o pornim spre contrastul celalalt, cir-
cumscris de expozifia doamnei Milifa Petrascu
§i a domnului Marcel Iancu. Parerea noastra cles-
pre manifestable artei celei mai extremiste dela
noi am exprimat-o deslusit in anul trecut cu oca-
zia expozitiei intern afionale a revistei „Contim-
p or anul", aratand atitudinea noastra potrivnica
acelei miscari de abstractizare §i muzicalizare
generala, intrezarind si aci o tending de relati-
vizare a timpului nostru, indepartat de atat de
necesare precizari cristalizate. Expozi^ia din a-
nul acesta e insa intr'adevar, cu mult mai deslu-
sita, mai pufin impovarata de hau decat cele din
trecut. Iar ca expozanti au ramas tocmai aceia
care vor rezista fata de filtrul timpului.

Nu am avut inca ocaziunea sa ne oprim la le-
gaturile launtrice existente intre arta traca, arta
straveche si arta populara a tarii noastre si cx-
presia sobra a lucrarilor sculptorului Brancu.fi.
Unde pot fi recunoscute aci elementele foarte
romanesti in substanfa lor, elementele autolitone?
((Cuvantul „autohton" il scrim cu multa sfiala).
Doamna Milita Petrascu e o eleva credincioasa
a domnului Brancusi si realizeaza o arta foarte
apropiata de aceea a d-sale. Fiind vorba de o ar-

tista atat de sincera §L de expresiva in "concepe-
rea spajfiului plastic, fireste, nu ne gandim la
o eftina inraurire, ci, mai repedc, la legaturi la-
untrice, care au creat in opere plastice un ritm
analog ce ne aduce aminte de arta traca, desco-
perita in Transilvania, ca si de stilizarile artei
noastre populare, care, in fond, nu mai sunt sti-
lizari ]>rodate pe teme date sau preconcepute, ci
creajiuni noui. Yazand stilizarea aspra si severa
a „Damei de glunda" cu toate sintetizarile ei li-
neare ne aducem indata aminte de micii idoli
desgropaji priu Transilvania in 'timpul campa-
niei arlieologice din anul trecut. Lucrarile doam-
nei Petrascu, ca si acesti idoli, nil sunt obisnuite
stilizari ce simplified volumul plastic, ci cxemple
organice pentru felul cum s'ar putea crea o spe-
cie noua de „pe§te", fireasca in toata faptura ei,
sau o „ganganie' s inrudita cu furnica. Un simta-
raant deosebit de rar pentru felul materialului
intrebuin^at ca si un me§tesug nespus de con-
stiincios in ce priveste diferenparea sau §lefui-
rea suprafefelor plastice fac de abia ca arta a-
ceasta sa ajunga la o desavar^ire a expresiei. E-
xactitatca matematica in ce. priveste. asezarea.
fiecarui plan face posibila constatarea . elemen-
telor de o puritate atat de plastica cum n'am
t .mai intalnlt-o in artele noastre. Fara acest precis
meste^ug artistic, lucrarile doamnei Milija Pe-
trascu ar pierde ritmul infafi§arii lor, partea cea
mai prejioasa a stilului, ce se complace intr'o in-
dividualizare atat de stinghera, intr'o incapa-
tanare unica in valoarea ei de funcfiune crea-
toare.

Deacum inainte va fi vorba §i cle o sculp tura
cu un caracter curat romanesc crescuta neaos
din arta noastra populara. Opera Iui Brancusi
si a doamnei Milifa Peira$cu Inseamna i\u nu-
mai un inceput, dar §i intaiele culmi (Yom mai
reveni cu alta ocaziune asupra acestci teme),

Alaturi de sculpturile rotunjite §i atat de rit-
mic imparfite §i increstate ale doamnei Milifa
Petrascu, am gasit pictura abstracta, vitraliile §i
caricaturile domnului Marcel Iancu, lucrari ce
denota o statornica preocupare in sensul abstra-
tizarii, cliiar daca am recunoscut pe alocuri a-
pucaturi destul de expresioniste. Culoarea e as-
tazi mai pujin lirica si cu mult mai sobra ca in
trecut, mai statica §i imbinata in ritmuri mai
puternice, mai aspre. Expresia e mai limpede de-
finita, chiar daca contururi oarecum naturaliste
sfarama uneori intregul psihic al compozitiilor,
chiar daca culorile foarte riscate ale vitraliilor
introduc note confuze. Intenjiile domnului Mar-
cel Iancu par a fi mai aproape de tint a lor. Ca-
ricaturile expuse, jesute din liniute foarte capri-
cioase sau dintr'o plasa de fire ce ne aduce de
departe aminte de Paul Klee, sunt, de sigur, cele
mai bune din cate sau facut, dupa plecarea Iui
Tser din acest domeniu ,in tara noastra. Chiar
daca ne-am gandi numai ]a aceasta ramura a
artei domnului Marcel Iancu, pe care artistul
insusi o priveste cu un suras §i convins ca pen-
ti'u dansul nu inseamna decat o indeletnicire ce
ar vrea sa fie pe placul maltimii, Tarn numara
printre artistii . no^tri foarte talentati.

OSCAR WALTER CISEK

BCU Cluj

C R O N I C A F I L O Z O F I C A

INTUITU DINAMICA

D

'AC A ne apropiem de d. Lucian Blaga cu
ochiul. nepartinitor al injelegerii il vedem prin-
tre cole cateva rndividualitaf i proeminente ale
culturii noastre actuale, oferindu-se felurit $i fe-
cund. La inceputul realizarilor sale lirice, cu o
nestapanita bu curie, trece cu un pas de joe prin
fafa minunilor vesnie proaspete ale ci'eajiunii.
Cere apoi, cu in'tensitaji verbale, pentru sufletul
lu-i destins, un'trup : — munjjlor, marilor. Mai
tarziu, 'plin de«o metafizica tristete, se apleaca
peste marginile eului, ca sa absoarba din fund
sensnl coiicentrat si mat al lucnirilor. Iar in
drama, innainte de-a infajisa conflicte de suflet
cu resorturi ascunse, aduce pe scandurile scenei
— incercand sa dea contur nnei idei indrasnefe— -
lupta legendarului profet al Tracilor cu propriul
sau simbol divin-izat.

Dar — arta singUra, nu-1 multumeste. Tanarul
aces t a far a de preget e dint re cei pufini. El vrea
sa fie, in acelas timp, un interpret teoretic al fap-
telor. De aceea, il vom intalni §i in finuturile-—
atat de neproductive la noi — ale cugetarii filo-
zofice, straduindu-se sa-§i inchege un sistem des-
pre lume. Consecinja: In ,,Cultura §i Cunostiin-
ja" e dornic sa surorinda variatiile funcfionale
ale ideilor, in mersul istoric al gandirii. In „Filo-
zofia Stilului", dupa ce clefineste starea estetica"
in'tr'un sens foarte aoropiat de eel deslusit. de
Lange, cauta sa stabileasca argumentat, ca stilul
unei epoce este o forma culturala pornind din-
tr'un „nisus formativus" al spiritului §i nicide-
cum un fapt specific artistic.

In cuprinsul unei lucrari filozofice mai recen-
te — „Fenomenul Originar" — pe care o publi-
ca in colectia ..Cartea Yremii", d. Lucian Blaga
se face apologistul metodei aplicate de Goethe
in studiile sale morfologice: o metoda, prin care,
cu o sensibilitate plastica vie se cauta in trece-
rea precipitata a faptelor viefii un fenqmen ori-
ginar. . adica „o vedenie de natura intuitiva* si.
avand in structura ei „tendin|a de-a se manife-
(a in. polaritati".

Plecand dela cercetarea teoriilor goetheene, de
explicare a variatiilor culorilor, formarii oraniu-
bii si variatiilor form ale ale. plantelor, d. Lucian
Blaga urmareste evolufia metodei: la romantici,
unde e comnromisa prin ennstrnctia fortata de
analogii si de antiteze: la Schelling, unde ia un
caracter mistic: la Strindberg, unde se modifica
prin cautarea cauzalitafii analogice; la Nietz-
sche, ganditornl viguros §i mitic; la Weininger,
in caracterizarea tipurilor de sex; la Langbehn,
rare o. aplica in teoria poooarelor: la Chamber-
lain, care o intrehuinfeaza in teoria rasselor: la
Spengler, care o revalorifica in teoria culturilor;
si. la Keyserling. empateticul.

In fafa afirmafiilor pe cari autorul le sustine,
fie spus in paranteza. intr'un stil bogat si exersat,
nu lipsit pe aloeuri ohiar de T>atos — ceobservafii
critice se pot aduce, in interesul obiectiv al rea-
lizarii, ce intregiri, §i ce respingeri?

O prima obiecfie ce s'ar putea face lucrarli ar

fi aeeasta:,pentruce a plecat d. Lucian Blaga, in
stud in 1 fen omen ului originar, dela Goethe? In-
cercari asqmanatoare nu se gasesc la ganditori
anterior! autorului „Teoriei Culorilor"? §i, a fost
aplicata metoda pentru f ixarea fenomenului origi-
nar~~cu excepfia unui singur adaus scandinav — ■
dear in cadrele culturii germane? Tabloul de tnru-
tliri pe care d. Lucian Blaga il alatura lucrarii a'ra-
tii legitimat, inca alte incercari premergatoare, ce
seoboara pana la Plato. Dar, neindoios, aceasta
obicctie nu ar avea decat o foarte redusa insem-
natate. Caci s'ar putca raspunde prea bine ca,
plecand dela Goethe, autorul a cautat numai a-
ceste varia^ii cari pleaca, specificandu-se, dela
Goethe — si numai in cadrele unei culturi pre-
ferate.

O alta observajie, aceasta ceva mai temeinica,
insa intr*o. stransa legatura cu prima, s'ar ama-
nun|i astfel; An fost, cu adevarat, cei noua gan-
ditori pe cari ii urmare§te curiozitatea d-lui Lu-
cian Blaga cautatori de fenomene originare?
Sunt motive, pentru o inclinare spre: nu. Pentru
Langbehn si mai ales pentru Keyserling, insu§ au-
torul face rezerve. Caci, de buna seama, autorul
nu intentiona sa infafi^ezc \\n studiu al intuijiei
in genere, ci un studiu al fenomenului originar
a§a cum a fost, dela inceput, determinat: ca un
produs viu al refinerii de asemanari, de cele mai
multe ori cu un caracter de polaritate.

In acest sens, daca Langbehn §i Keyserling nu
corespund decat partial scopului se mai pot indi-
ca alfii, cari ii corespund in intregime. Amintesc
aci, in primul rand, pe Simmel — a§i spune pe
mult in^eleptul Simmel. Nimic mai potrivit, in-
tr'adevar, pentru constituirea teoriei fenomenu-
lui. originar decat metafizica lui Simmel. In cen-
tral preocuparilor sale despre viata, doctrinarul
relativismului filosofic stabileste, de fapt, un fe-
nomen originar. $i nu-i deloc de mirare, daca ti-
nem in seama cat de mare interes a purtat el
lui Goethe.

Pentru Simmel, faptul prin excelenfa real este
relafia complexa, proteica. dintre un obieci cu-
nostibil numai prin modelarea lui in tiparul ca-
tegoriilor subiective — §i un subiect, care, la
randu-i, se clcsvolta sub actinnea conjinuturilor
obiective.

Forma, in domeniul infelegerii este ordinea,
insa o ordine plastica, modificabila, plina de
viafa; iar cunoa§terea omeneasca se formeaza
printr'o continua mi^care intre un apriori §i un
dat empiric, care, se transforma. mutual.

Yiafa apare astfel. ca un neincetat echilibru
dinamic intre doi poli contrarii: al purei subiec-
tivitati si-al purei obiectivitafi; ca un neincetat
schimb activ de influenfe (Wechselwirkung) . in-
tre formele subiective a caror calitate psiholo-
gica variaza dupa confinuturile cari le compun—
si aceste continnturi, ce afecteaza caracterele cele
mai opuse, dupa categnria uncle intra. (Einlei-
tung in die Moralwissenschaft).

Cele spuse pana aci sunt referitoare mai mult
la ceeace am numi economia lucrarii. Problema

141

BCU Cluj

dominanta sta insa altundeva; in discujia ce
cauta sa deslusiasca natura insas, si valoarea de
cunoastere a fenomenului originar.

Sa lamurim, asa dar: ce particxilaritate de cu-
noastere aplica spiritul in constituirea acestui
„fenomen"? O intuitfc pura, o prindere directa a
lui, in liniile-i individuale?

Nu o putem accepta. Nu putem considera feno-
menul originar ca pe un produs „strict intuitiv"
(p. 53, 28). De oarece, din felul cum este organi-
zat, prin refinerea asemanarilor unor grupe de
aparifii, deci printr'un proces de sinteza, feno-
menul originar este, fara indoiala o abstracjie.
„Originea Tragediei" serveste si va mai servi
poate, inca multa vreme, in aceasta privin^a,
drept documentu] eel mai de pref.

Toata dificultatea ramane insa in a lamuri,
pentruce aceasta abstractie se pastreaza vie, mo-
bila. Caci, de netagaduit, fenomenul originar se
deosebeste limpede de alte abstracfii — si esen-
tial de cele matematice, de pilda, de ceeace repre-
zinta abstrac|ia pe care o numim „loc geome-
tric".

Doua raspunsuri am pntea schifa aci: Daca
ne-ar preocupa numai natura obiectelor date am
spune ca fenomenul originar este o abstracfie
vie, pentruca e constituita din mobilul organic,
ealitativ, si in consecinfa, similar a abstractiei a-
fective. Ceeace n'ar fi fals; ceeace ar fi ins& ne-
intregit.

De aceea, ni se pare mai aproape de adevar eel
de-al doilea raspuns — fiind mai larg; in cadrele
lui, natura plastica a fenomenului originar nu
vine numai din natura obiectului insusi ci §i
din modul cum e traita aceasta abstractie. Intr'a-
devar, fenomenul originar ni se desluseste, la in-

vestigate, ca o idee proiectata pe un plan de in-
tuifie; mai corect spus, ca o idee ramasa intfun
plan de intuifie. Acesta e motivul datorit ca-
ruia Goethe ii zice fenomen, adica aparijie ae-
vea — nu esen|a. Din presupunerea existenfei lui
reale, din inchipuirea lui trainda se accentuia-
za calitatea lui plastica.

Nu-i vorba deci de-o intuitie dinamica, ci de-o
abstractie vie; de un rezultat intelectual obfinut
din privirea vie^ii, si ramas printre cele viejui-
toare.

Intrucat priveste superioritatea de cunoastere
a metodei, nu ne putem hotari afirmativ. OferS
ea, fara de echivoc, inexplicabilul, permanentul?
Este ea mai sigura decat toate celelalte procedee,
cari incearca sa retina esentele din variatii? Mai
de graba, dimpotriva — in ipoteza ca finem in
seama greutatea pe care o intampina ideea, de-a
se naste din complexurile de element e vii, de-a
ramanea insuflefita, de-a nu rataci in fantezie.

Daca a§a stau lucrurile — adica, daca fenome-
nul originar nu-i un produs strict intuitiv, §i de-o
speciala valoare gnoseologica fafa de abstracjiile
similare, o apologie a intuitiei nu este, consec-
vent, indrepta^ita. $i cu atat mai mult nu este
indreptajita consecinfa: o metafizica antilogica,
antireflexiva.

Neaparat, si noi, si impreuna cu noi to\i aceia
cari stiu sa vaza specificul vietii, nu putem a-
proba artificializarea ei, pulverizarea ei in cu-
tiufe de farmacie. Constatam insa, cu toata im-
par|:ialitatea, ca teoria fenomenului originar nu
micsoreaza cu nimic rolul de cunoastere al Inte-
lectului; ci fi recunoaste insemnatatea, implicit
~ STELIAN MATEESCU

DIRAMA SI TEATRUL

TINEREf E FARA BATRANETE..., poveste in 10 tablouri
de Ion Pillat §i Adrian Maniu

.UELA Filimon ,spre Ispirescu, - perechea de
poefi noua noufa, a dramei cand , pitoregti cand
incarcata de bogajii lirice, due trena unei doam-
ne mari, care trece rar si f automatic prin teatru:
poeziei.

O samanfa doar au imprumutat dela culegato-
rul de basme, si au sadit o gradina... „Tinerej;e
fara batranefe... depaseste cu mult feeria cu care
eram obicinuiti caci poefii Pillat si Maniu s'au
cinstit cinstind-o cu desfasurarea fanteziei lor.
Prima calitate care impresioneaza este fara mo-
tive, in personagii, in lunecarea acestor persona-
gii cari se frang la nesfarsit ca un ecou plastic
in apele oglinzilor. Alaturi de incbegarea piesei,
fara indoiala, inchegare plapanda, poleita de vis
§i infiorata de viafa, astepta tiparul in care sa se
astearna, rece si aspru ca un sicriu. Era vehi-
culul cu care piesa avea sa treaca scena; poetii
1-an ignorat insa, ferindu-se de o durere. Gici
oricat de diafan ar fi visul el are imperceptibile
nervuri dureroase cand il tai pentru a-1 face sa
intre intr'o forma. §i poetilor le-a placut sa-I
pastreze intreg pana la zimfii lui inconsistenfi,

translucizi si instabili ca o carne de medusa...
Dar visul a fost pedepsit!

Dintrun lian, real ca fiecare clip& mediocra
a viefii noastre, porni poetul spre o himerS de
timp; vecinicia. E o evadare. Zidurile se soarg
si visul se infiripa si poposeste in rosturi felu-
rite, Doua fiinte se |in pe cararea aceasta, mul-
tiplicate §i rupte din prima lor existenta reala,
din ban: hangiul si slujitoarea lui. Calugar ver-
de, Cosas, Niciodata, Cititor de Stele: fata Citi-
torului, Sfanta Yineri Intotdeauna, perechea a-
ceasta se coloreaza, se schimba, reu§este, pretu-
tindeni purtata de fantazia poetului, pretutin-
deni de balanta, pretutindeni DA, pretutindeni
NU, alb, negru, bine, rau, viafa, moarte.

§i visul se intinde pana la nefiresti intinderi,
himera consuma viata eroului fara sa-i dea feri-
cirea. Un crin enorm din tara nefiintei e stalpul
de hotar de subt care poetul i§i doreste intorsul
spre lumea celor trei di,mensiuni din care a
pornit. §i reintoarcerea e nebunie §i in cele din
urma, moarte.

Ceeace e impresionant, repet, in aceasta piesS

142

BCU Cluj

este desfa^urarea cle fantazie, care claca nu rau-
seste sa se lege intr'un tot logic si propor|ionat,
asa cum cere intelegerea grabita a spectatorului
deschide totus perspective in impreunarea caro-
ra tree mult lumi avand fiecare existenta bine
conturata. Totul se leaga foarte cu greu pentru
o drama. Luminari parfiale ar fi slujit mult; nu
este un spectacol inteligibil pentru marele pu-
blic, dar e o desfatare pentru un cutreerator al
visului.

Ceeace trebuie subliniat ca o mare indrasnea-
la si un gest poate rodnic pentru timpurile dra-
mei ce vor veni, este incercarea f Scuta pentru a
doua oara la noi — Saptamana luminata a. lui
Sauleseu a isbutit-o dela inceput — de a mari
campul dramei, de a-i adaoga coarde din ce in
ce mai subjiri la lira, de a infrafi evenimentul
cu gandul.

Criticul, singurul personagiu real care intova-
r&seste calatoria aceasta ireala da pamant po-
vestirei. Daca ar fi fost croit, proectat, pe un alt
plan poate si rolul sau si intreaga piesa capata
alta infelegere. I s'a pastrat insa acestui perso-
nagiu de piesa cu totul noua o via^a veche. Rai~
sonneur in gustul veacului trecut in alambica-
rea aceasta de romantism modern, care e „Tine~

re\e fara atranete"? Dar era o cale sigura de
darimare a intregului edifieiu fantastic! §i to-
tusi principiul existentei sale in piesa da tot far-
mecul, si totus criticul e raisonueur!

Dela reintoarcerea poetului in via^a totul re-
intra in real. Locurile se depolenizeaza, oamenii
dispar : hangiul si slu jitoarea. Nu mai ramane
decat o usoara trivializare adusa si acum ca in-
totdeauna de actualitate. Nota aceasta face sa
infloreasca, prin ultimele tablouri, o flora pe
cat de prefioasa pe atat de aleasa: Immorul. At-
mosfera se schimba cu totul, Pillat si Maniu des-
valuind aci o noua calitate, care pune aproape
o noua piesa langa cea dintai.

Dealungul acestor zece ochiuri fermecate, dra-
matismul e aruncat static si impresionant. El
confirma autenticitatea inspirafjei — lmce pana
la sfarsit. Dramatismul unitar, gradat, construit
care face insa drama, lipseste; de aci neisbanda.

Montarea d-lui Soare se alipeste cu aceias fan-
tazie de text Urme gotice se reeunose pe ici pe
colea. Camara cititorului de stele reaminteste
un Faust vechiu din Sturm und Drang, poate
chiar si un decor potrivit pentru Urfaust-ul lui
Goethe.

ION MARIN SADOVEANU

CRONICA M A RU NT A

o

editura bleaga este^ fara indoiala, Cartea
Romaneasca! Avand un vast aparat administra-
tiv care ii imprastie marfa in cele mai obscure
unghiuri ale farii, in spate cu o puternica fi-
nah^a de o anurae nuanta care ii aduce de lucru
din belsug §i ii desface chiar produsele ingenios,
Cartea Romaneasca inghite grave venituri, nein-
telegand sa aduca eel mai minuscul aport cul-
turii noastre superioare.

Intr'adevar, Cartea Romaneasca tipareste car-
tulii de popularizare folositoare cativa clasici
sau 1 din mortii nostri mai noi, si multi dintre a-
cestia intr'o stare deplorabila. Vezi editia de
acum doi ani a poeziilor lui Cosbuc care a re-
voltat pe buna dreptate, pe d. G. Bogdan-Duica
intr'un articol din Ramuri Drum Drept in care
a numit editia de mai sus imbecila — si acum
mai in urma volumul de poezii al lui D. Anghel,
intocmit de un bacan si irifafisat in haina tipa-
rului, de un vertitabil barbier de mahala ordi-
nara. In afara deci de aceste mici servicii, fa-
cute si aceasta cum vazuram ca sant f acute —
editura Cartea Romaneasca din 1920 pana in
prezent, nu stie decat sa-si bata ioc in mod or-
dinar de miscarea noastra literaka si stiin^ifica,
in inaltul infeles al cuvantului. Fiindca o editu-
ra puternica nu are numai rolul de a populari-
za si retipari autori vechi, intr'o haina de un
inestetic iipator — ci pentru prestigiul de care
se bucura si pe care il utilizeaza negustoreste,
are imperioasa datorie sa promoveze literatura,
viata intelectuala contemporana, in ce are ea
mai proaspat, mai distins, mai creator.

Cultura unui popor nu se poate imbogati si
mai ales adanci — fara participarea aceasta din
plin, la elaborarile de o greutate si fine^e care
singure marcheaza un pas pozitiv inainte.

Cartea Romaneasca in^elege acest fapt, edi-

tand, pe d-nii M. Sadoveanu si L. Rebreanu. §i
cum. Intro tehnica nula! §i astfel trecem la a-
ceasta parte prof und vulnerabila a acestei edi-
turi.

Cu o litem aproape intotdeauna veche, fara
gust oranduita, cu o hartie poroasa de bacanie,
cu o legatura trandava care la o rasfoire i|i a-
runca foile in fa|;a, cu ace si clei care permit
numai bine sfasierea cotorului si aruncarea
cartii la lada cu gunoi, cu pete uleioase pe pa-
gini — aceasta podoaba in* care ochiul trebue sa
se odihneasca, mana sa mangaie oarecum mate-
rial gandul si cantecul uman — cartea, — a a-
juns sub angelica administrate a Carfii Roma-
nesti, o nlatitudine.

Lnaii„Venea o moara pe Siret" de pilda, care
intr'un an a adus sume fericite tipografiei — ■ si
veji infelege cum conducatorii editoriali s'au res-
pectat prea mult, ca la a Il-a edifie a aceleia§
carti, sa se depaseasca in ale esteticei.

$i astfel gustul publicului nostru e cultivat si
subtiai astfel opinia noastra intelectuala e ali-
mentata darnic §i rodnic cu autori celebri care
sant d~nii: Vasile Popp, Vasile Militaru, Yictor
Eftimiu — iar literatura noua e oromovata
excelent prin puerilitatea crasa a Luciferului, fe-
ricitului intru ferici^i, poietul Blidariu (!?!)

Dar despre editura care tipareste cum tipa-
reste, care publica autorii nostri clasici cum va-
zuram ca i -a publicat, care cade in epilepsie in
fata d-lui Blidariu si refuza proza lui Gib. L
Mihaescu, — vom reveni amanuntit, cu date si
precizari abundente care vor pune in lumina
cruda si raporturile pe care aceasta editura in-
telege sa le intretina cu scriitorii. $i vom vorbi
si de premiile pe care le decerne de felul cum
incurajeaza miscarea noastra stiintifica si filo-
zofica prin publicarea operelor complete ale lui

143

BCUCluj

Conta intr'o tehnica repingatoare — §i la nevoo
yom intra in amanunte interesante, relativ la
concnrsurile anuale. Un singur cuvant insa pana
atunci; cultura romana e cotropita de vain I su-
rogatelor — din multe puncte de vedere. Sa nu
se mire nimeni deci cand glasuri se vor ridica
raspicate. In eomitetxil de lectura al editurii
Cartea Romaneasca sant si I. AL Bratescu-Voi-
ne§ti §i Ion Pillat. Socotim ca vor medita asnpra
eelor de sus atent §i in eel mai rau caz, respec-
tandu-se, isi vor da dimisia din acel comitet la
timp. T. Paunescu-Ulmu.

Di

*IN Craiova ne vine o noua publicajie pe-
riodica: Favonius, Revista pentru studiul lit era-
turilor clasice, in desuoltarea lor si in leguturu
cu liter atuxile moderne. Grupul de tineri scrii-
tori ?i umani§ti care s'au adunat in jural ei,
sunt - hotariti sa inlature praful de pe vechile
texte ale -clasicismului greco-latin, sa le consi-
dere cu, ochiiil prietenos al unui amator actual,
fara sa piarda totu§i din vedere temelia de'se-
rioasa preparafie filologica si arheologica. Cu
tineresc avant, revista purcede la realizarea a-
cestui program inca dela primul sail numar. A-
vem astfel alaturi de reu§itele traduceri din Ho-
rafiu ?i ' Marjial, iscalite respectiv.de d-nii JNL 1.
Herescu §i Valentin ' Georgescu, o seama de re-
cenzii si. bogate spicuiri din arhivele specialita-
fii. Studii mai cuprinzatoare snnt intr'acestea de
a^teptat dela inifiatorii publicajiei craiovene.
Desbaterea despre limbile clasice in inva£amant,
aceea despre neo-clasicismul in literatura, fac
parte dintre problemele menite sa atraga niste
spirite animate de indoita pasiune a prezentului
§i a antichitafii.

JrLRHIVA pentru stiinfa si reforms sociala,
de sub conducerea d-lui Profesor D. Gusti, este
o intreprindere unica in publicistica noastra, At
parut pufin timp dupa terminarea razbonilui, so-

licitat de nevoile sociale ale momentului, organ ul
Institutului social roman continua sa reprezinte
in confuzia tendinjelor actuale, in atmosfera
supraincarcata a luptelor politice, punctul de ve-
dere al examenului §tiinj;ific. Cercetatori apar^i-
nand gruparilor politice cele mai deosebite s'au
intalnit, in cei §ease ani de cand Arhiva apare,
adeseori in cuprinsul aceluias sumar si aceasta
imprejurare, imposibil de rcalizat aiurea, n'a
putut sa nu lucreze in unele con§tiin$e ca sug~
gestie de spiritualizare a viefii noastre publice.
Intelectualii au adeseori prilejul sa constate mica
parte de influenza efectiva pe care militantii po-
liticei le-o rezerva. Problema parea ca prezinta
ceva insolubil in sine. Predispozifia reflexiva nu
poate valor if ica multe mijloace pentru neutrali-
zarea coinbinafiilor de oportunitate electorala.
Trebuia creat deci un centra de emulate §i pres-
tigiu §i care sa se insereze tocmai la punctul de
atingere al teoriei cu practica sociala. Arhiva
vrea sa raspunda tocmai acestei nevoi; ea este
replica pe care spiritul de cercetare o da mili-
tantismului.

Ultimul numar aduce o colaborare variata §i
un bogat material de recenzii, iscalite de cola-
boratorii obicinuifi ai revistei.

Doctrina §i personalitatea inzestrata cu atri-
butele eroismului civic, amintind pe unul din e-
roii lui Ibsen, a Pre§edintelui Masaryk, sunt ca-
racterfzate de d. Prof. D. Gusti. D. Prof. N.
Iorga publica confer in {a |muia la comitetul
francez pentru Societatea Natiunilor, despre ori-
gina §i starea actuala a nationalit^tilor in Ro-
mania, D. C. Garoflid vorbe§te despre rolul so-
cial al propriety tii mijlocii, d, M. Manoilescu
despre criteriile sociale in finan^ele publice, iar
d. G. Mladenatz despre problemele mi§carii coo-
perative mondiale. Studiile distribuite la Arhiva
Documentary Arhiva Legislative §i Miscarea
Ideilor, iscalite de d-nii V. Stoica, S. §erbescu,
Dr. Horia Slobozianu, AL Procopovici, E. Man-
dicevschi §i L. Radaceanu, ataca ^i ele numeroa-
se chestiuni de drept pubic, asistenja sociala, re-
forma §colara, unificare legislative istoria capi-
talismului in Romania §i intregesc laolalta un
interesant conspect al problemelor momentului.

BCU Cluj

I

&IBATQ

Chiabuml s&tulm

&JLNDIXIU

IMC

BCU Cluj

a\ m fomrzA

.J^liJt m iM"

vAmmEA

BCU Cluj

BHVBMI

S8HHhb&^^

0. NAN

„Piimu! Rjintt*

hANMRtiA

BCU Cluj

a HAJS

qAndirea

BCU Cluj

$T. BUMITHBSCU

„FeU din fam QlttiluT

OANiUHEA

BCU Cluj

$T. DUMITRE3CU

Ardetesntf

GlNDtREA

BCU Cluj

ft N. TONITZA

,F&t& Armeamdul*

QlNDlBEA

BCU Cluj

GANMRRA

BCU Cluj

CEZHR

PETRES

c a

OMUL

D I N

VI s

NUVELE

PretuI

E D I T a
40 Lei

R fl R R M a R I

CRAIOVA

l a

C I R N BLR

D A RI A

DRAMA

G

R

EDITORH HBDERLULQI

R flparut fl flparut

TQDOR VlflNQ

FRAGMENTE MODERNE

EDITURR CULTORH NRTIONRL-A

Lei 80

LUCIHN BLflGfl

FETELE UNUI VEAC

ESSEURI

BIBLIOTECH SEMAnATORUL

ARAD

R flparut

R flparut

TQDOR VIHNU

DUALISMUL ARTEI

Lei 60

G H. D. M a G U R

LABOREMUS

SCRISORI CATRE INVATATORI

EDITURH FUNDflJIEI CULTURHLE „PRINCIPELE CAROL"

PRETUL 20 LEI

C A R TEA V R EM//

COLECTIE ENCICLOPEDICA

INGRIJ ITA DE NICHIFOR CRAINIC

1. EMANOIL BUCU1A

2. CHARLES MAUHRAS

3. ION PILLAT

4. LUC1AN BLAG A

5. H. IBSEN

6. WHAI D. RALEA

7. LUC/AN BLAGA

AU APARUT:

legAtura ro$ib

rtuvele.
VIITORUL INTELIGENJII

in rom. cu o introducers de T. Vianu*
SATUL MEU, VERSURI

cu graouri in lemn de Teodorescu-

Sion.

FENOMENUL ORIGINAR

studii filosofice.
PEER GYNT

trad, in versuri de Adrian Maniu.
1NTR0DUCERE IN SOCIOLOGIE.
FAPTA

foe dramatic.

EDITURfl FUNDflJIEI CULTURHLE PRINCIPELE CAROL

BCU Cluj

EB G ANDIRE A £H£

REDACTORI: CEZRR PETRESCO §1 NICHIFOR CRAINIC
APARE ODHTA PE LUNA

REDRCJIA: PALHTUL SINDICATULUI ZIHRI$TILOR
STR. CflNTflCQZINO No. 2, BOCURE^TI

PENTRG RECENZII $1 ANUNfAREA APARIJIEI, CASELE DE ED1TURA $1 DOMNII AUTORI SUNT

RQGHTI ^ TRIMIiE CATE UN EXEMPLAR. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE SE ARD.

CARfiLE ?I MANUSCRISELE RUGAM SA FIE ADRESATE REVISTEI

STRflDfl C A N T A C U Z I N O No. 2. — B U G U R E ? T I

llltl II M I i f iMM I II 1 1 1 Lti M lUIIMI II t Utll 1 1 M :ii 1 1 1 IM li U 3 1 i JH 1 1 1 1 1 IM 1 JIIIIIIIIM I JIIIIIIIIIIJ Jl ttl 1 1 1 lllllilll I llllll 1 1 1 J llllllll 1 1 IIIKIIIIIIilllMIM lllllll I llllltl II. r If IIIIIIIIIKIIII

flPRILIE 1926

CQPRINSQL:

ADOLESCENf A de Vasile Bancila 97 PE MARGINEA ROMANELOR LUI
PARADIS IN DESTRAMARE de PROQST de C.Nestor .... 136

mri'XaNWj de Vladimir' * } CRONLCfl LITERHRA

Streinu . 105 Ticu Arhip; COLECTIONARQL DE

CRAII DE CQRIEA^VECHE II dc T?JETEEPREJlORSE;Al.Matee-

Mateiu Ion Caragiale . . . .16 vici^POEZUi HEINE. IN LII.E-

CANFECUL DRUMEfGLUl de N. RATURA ROMAnA dc Tudor

L Herescu 117 Vianu • 137

CRA$MA DIN RASCROCE dc N CRONICH PLHSTICA

/. Herescu llo

OMUL CARE :>I-AGASIT UMBRA EXPOZITIA HENRI CATARGI,

dc Cezar Petrescu 1.9 CONTRASTE $1 IMPO IRIV1RI

IDEI, OflMENI & FHPTE ^ Oscar Walter Lisek 139

COMORI ARDELENE PIERDQTE CRONICfl FILOZOFICA

n^i™c / 1ru I M D ,i^ ; r ' ^ ™™W DlNAMlCA '&' Steltel

PROBLEMELE SCHIMBULQ1 Lt- Mateescu 141

TERAR de Tudor §oimaru . . 131
LIJERAIURA MAGHIARA DIN DRAMA $t TEHTRUL

ROMANIA de /. L o. ... 132 TINERE j E FRRR bATRANEJE
INTRE GIOVANNI PAP.NI SI RO- poveste in 10 tablouri dc Ion

MAIN ROLLAND de T. Paunes- P m at §i Adrian Maniu...de Ion

cu Ulmu. 134 Marin Sadoveanu 142

PARADOXE SI BANALI A JI DES-

PRE IUBIRB de c. p. . . . . .135 CRONICH MRRUNTH . .143

I-LQSTRftT-n

COPERTA : de $irato*

SOPLIMENTf Reproduced din Expozi|ia celor patru : §irato, Tonitza,
Han si St. Dumitresciu

DESENE IN INTERIOR; de Demian. *

miiHHHiimi m m luumiininii niniinmi ininiiiiiiiinn iHiMiiiiiiMMiiiiiiiiiiiiiininiMiiiiiniiiiiNiiiniiiiiiiiiii iniiinnnininmiiiiiMii

ABONAMENTE: 1 AN, 390 LEI; 6 ' LUNI, 150 LEI. PENTRU INSrirUJIUNI ?I AUTORITATI,
503 LEI ANUAL. IN STRAlKATA IE : 500 LEI ANUAL. — INSERJII §1 RECLAME SE FAC
LA ADMINISTRATE REVISTEI $1 LA TOATE AGENJULE DE PUBLICITATE

ADMINISTRATIS: PALATUL SINDICATULUI ZIARI$TILOR
STR. CANTACUZINO No. 2, BUCURE$TI

E? G ANDIRE A IS£

© BCU Cluj