Revista Gandirea 1926

CANDIREA

ANUL VI
No. 4-5

BCU Cluj

CAM) I RE A

HI

SUFLETUL MI STIC

DE

C. RADULESCU MOTRU

Mi

LISTIC insemneaza, dupa etimologia cuvantului, luat din lirnba greaca, ascuns,
nepStruns. Un suflet mistic ar p a$a dar, un suflet ascuns §i nepatruns.

ftcest inteles a fost multa vreme indreptajit prin natura aparenta a manifestarilor
unor anumite suflete; manifested care contraziceau pe acelea a sufletelor oamenilor
civilizati. Sufletele care I§i gaseau satisfacerea cerintelor religioase in provocarea starilor
de extaz, sau in indeplinirea unor rituri neinjelese, apareau fara indoiala inteligenfelor
avide de claritate, cum erau acelea ale grecilor veclji, ca suflete ascunse ?i nepatrunse.
Tot a§a au aparut $i primilor misionari europeni veniji in contact cu salbaticii, sufletele
acestora, care i?i explicau faptele naturii ca efectele puterii spiritelor; care inlocuia
naturalul cu extraordinarul, daca nu cljiar cu visele. ftsemenea suflete trebuiau sa aiba
in ele ceva ascuns $i nepatruns. $i la aceste doua categorii de suflete, filozofii au adaogat
apoi, in decursul vremei, multe altele, tot a$a de nepotrivite, in manifestarile lor, cu
ordinea presupusa logica $i rafionala a sufletelor normale. flstfel denumirea de mistic
a ajuns sa insemneze cu vremea nerationalul §i nelogicul in manifestarile suflete^ti.

Hcest inteles nu mai concorda astazi cu cuno^tintele omului civilizat. Pentru cer-
cetatorul, specialist in psiljologia comparata sau sociologie, misticul este departe de a
mai fi nerationalul §i nelogicul de altadata; el este, din potriva, o aratare fireascS a
sufletului omenesc, pus in anumite conditii de desvoltare: este primitivul, cu perso-
nalitate amorfa din cauza eului abia ridicat dasupra reacpor emotive ale corpului; este
sufletul, in structura caruia sa poate citi, ca intr'o carte descl)isa, urmele trecerii de la
instinct la inteligenja- Misticul, pentru cercetatorul de §tiinf3 de astazi, apare cl)iar mai

145

BCU Clu|

ciar, de cat este el poate in realitate. fie adeea, cand se vorbe§te de el, nu sfrica 6
deosebita prudenja in afirmari, cl)iar cand afirmarile sunt sprijinite pe cele mai repu-
tatc autoritaji. a )

Trasatura, care izbe§te, din primal moment, in infafi§area misticului, este vagul
botarnicirei suflete:?tL Sufletul misticului are tendin|a de a fuziona cu intreaga natura.
Eul lui sa revarsa sub diferite raporturi de posesiune. Con§tiinfa lui este plinS de al
meu, inainte de ce eul sa se fixeze lamurit. Din aceasta cauza, preferinfa pentru starile
de extaz, in care personalitatea dispare in nemarginitul divin. Din aceia§i cauza : greu-
tatea pentru mistic, de a-§i explica prin logica unei cauzalitaji naturale experienfa din
jurul sau; amesfcecul continuu dintre vis §i realitate. Sufletul misticului nearticulat pe un
eu constant, sa indoaie §i se Iipe§tc ca o iedera pe fie ce impresie externa. El s£ im-
paca cu polimorfismul personalitafei din scenele de vis. Este sup'us celor mai absurde
suggestii. Este pasiv, §i in acela? timp indaratnic.

Kceasta neijotarnicire sufleteasca este datorita naturii emotive a eului. Misticul este
foarte consecvent cu sine insa§i; insa pentru a-i infelege consecvenfa, trebue sa-i
cunoa§tcm logica. Logica sa este logica emojionala. Structura acestei logici este deose-
bitS de cea rationale? pe care o avem noi. Pentru mistic, imaginile obiectelor externe
sunt nelimpezite de starile subiective ale sufietului. Perspectiva externa obiectiva §i
perspectiva interna subiecliva, in loc sa constitue doua planuri deosebite ca la noi?
stau pe acela§ plan, a§a ca lucrurile cuprinse in fie care dintre ele formeaza laolalta
blocuri colective de o natura cum nu ne o putem imagina noi. Misticul vede, din aceastS
cauza, o inriurire, acolo unde noi vedem numai o coincident ; §i tot din aceia§i cauza
el are fata de realitate o alta atitudine practica de cum avem noi. Caci realitatea nu se
oglinde$te de sine in ori §i ce con§tiinta omeneasca, fie omul la ori §i ce grad de des-
voltare ajuns; ci realitatea sa desvaluie pe masura ce con§tiinta omeneasca, sS desvolta
§i pune in exercitiu functiunile intelectuale. Misticul este un emotiv, ca logician, §i ca
om practic El crede, ca faptele naturei sa pot determina prin puterea dorintelor. Mi-
nunea este pentru el in ordinea fireasca a lucrurilor- Prorocirea de asemenea. §i ca o
consecinta a acestora: posibilitatea de a sctymba mersul lucrurilor prin rugaciune.

Omul mistic are un suflet fericit Contra lipsurilor $i durerilor de tot felul, el are
in sufletul sau un balsam vindecator: are emotia euforica a eului primitiv. Hceasta
emotie, observata in toate timpurile, a facut admiratia poetilor $i filozofilor. In timpul
din urma ea a intrat §i in domeniul cercetarilor metodice a omului de §tiinta. Natura
emotiva a eului mistic nu o putem, bineinteles, studia din documentele istorice care ne
au ramas de la omul primitiv. Hceste documente au perdut nuanfele expresive ale con-
$tiinfei individuate. O putem insa studia la salbaticii de astazi, cari reproduc in unele
privinte pe primitivii de odinioara. Greutatea este insa de a alege in vi?a|a salbaticilor
de astazi momentele de analogie cu acelea a primitivilor. Caci evident, salbaticul, nu
este omul primitiv nedesvoltat, sau de la inceputul desvoltarii omene§ti, ci este omul
ramas ncdesvoltat, din imprejurari speciale clirnaterice, biologice, sau sociale. Salbaticul
poate fi §i un produs tardiv al degenere§tentii. In orifice caz, substituirea lui in locul
primitivului nu este numai de cat indrcptafita. Hceasta substitute poate fi permisa in
mod partial, §i anume in studiul manifestarilor, in care surprindem o identitate de ati-
tudine sufleteasca intre salbatic §i primitiv. Pentru ca aceasta identitate sa se produca
trebue insa sa avem §i o repetare de conditii identice in vieata lor. O asemenea repe-
tare, cand $i unde o putem gasi? Este meritul profesorului Raoul Hllier, de la Univer-
sitatea din Paris, daca omul de §tiinta poate raspunde astazi, in mod mai multumitor
ca altadata, la aceasta intrebare. R. flllier a cercetat, pe baza multiplelor rapoarte
trimise de misionari cre^tini din tarile salbaticilor, momentele de conversiune ale acestora.
Hci a gasit el o identitate de atitudine intre salbatic §i primitiv. Salbaticul de astazi,.

1 » Primul pas in randul acestor autoritaji 11 are L. Levy-Brttbl cu scrierile : Les /auctions men-
tales dans les societe's primitives, Paris, Hlcan, prima edijie 1910; la Mentality primitive, Paris, HIcan,
prima edifie, 1922. Ideile lui Levy-Brurjl sunt rezumate de C\). Blondel, in mod exact, in bro§ura: La
mentality primitive, Paris, Stock, 1^26. Documentare pre^ioasa dS apoi : Raoul Hllier, la psychologie de
la conversion, chez les pleuples non-civilis€s, Paris, Pagot, 1925. In 1. germana : Richard Ttjurnwald,
Psijchologie des primiiiven Menschen, in vol I din Kafka 1 s Handbuch der vergleichende Psychologie,
Mundjen Reinbardt, 1922. ' *

m

BCU Cluj

trece la <?onversiune, dupa ce §i-a format un eu nou; uri eii, care vine dupa o crlza
similara, eu aceea prin care a trecut §i primitivul la formarea primului sau eu; un eu,
cu acelea§i caractere emotive, ca §i acela a primitivului. lata, dupa dansul, descrierea
mai pe larg a acestor fenomene de atitudine sufleteasca *). Era de mult cunoscuta misio-
narilor cre§tini criza emojionala a salbaticiior fnainte de conversiune. In timpul predi-
cilor, adeseori ace?tia cad in convulsiuni isterice; i§i bat corpul; se agita, isbucnesc in
plSnsete; exprima prin gesturi inco^erente frica de pacat $i dorinfa de a se mantui.
Misionarii, de mai nainte, credeau ca aceste acte externe ale emofii constituesc esen-
fialul conversiunei. Ei luau expresivitatea emotii drept criteriu al sinceritatii, §i consecvent
nu credeau in conversiunea salbaticului, de cat dupa ce acesta se producea in public
prin o proba stalucita de agitate nervoasa. Lucruriie, cum au fost dovedite, in urma slau
cu totul altfel. Spasmul emotiv este un fenomen care sa produce u$or Ja salbatic, din
momentul ce acesta este sdruncinat din deprinderile sale obi$nuite. Piansul, geme-
tele, agitata, convulsiunile, etc. sunt un derivativ al instabilitatii suflete§ti, o stare
de transifie, §i nu un simptom de convertire sincera. Salbaticul, smuls din vecfciul
sau tipar sufletesc, inainte de a primi un nou indreptar, sa sbate sub influenta
celor mai mici suggestii. Este destul ca predicatorul misionar sa ridice tonul, sa-$i
tremure vocea, sau sa-$i ?tearga o lacrima, pentru ca salbaticul sa cada in spasm.
Emotivitatea lui este gata; nu a$teapta de cat o scanteia pentru a face explosie.
Dar cand, conversiunea se produce spasmul nervos inceteaza. Conversiunea vine
dupa ce se na§te un eu nou in sufletul salbaticulului. Acest eu, nou nascut, este
insotit de pace §i fericire. Rapoartele misionarilor sunt, in aceasta privinfa, la fel. „In
luna Mai trecut, istorise§te misionarul Paul Berttyoud 2 ), con§tinfa lui Charlie Bayene a
inceput sa vorbeasca... Era trist, fiindca sa simfea un om de nimic Plangea. Sufletul
ii tremura sub pacate. Intr'o Mercure seara, cand toata lumea era culcata, $i el de
asemenea, «Sfantul Spirit)) sa pogori asupra lui. Atunci el sa ridica in sus $i incepu cu
voce tare sa-§i spovedeasca pacatele. Femeia sa, sperista de aceasta scena nea§teptata,
aprinsa lumanarea. El insa ii zise: «Fii lini$tita, sunt scapat. Sa ne a$ezam in genunc^i))..^
Hpoi sa ridica. Pacea ii cuprinsese sufletul; acum sa §tia liber))... Din un alt raport:
„La servicul de Duminica — Moljlaba i§i spovedi pacatele §i declara ca va parasi
viaja pacatoasa de pana atunci. Din acest moment, bucuria tua, in inima sa, locul durerii.
S3 sim^ea liber §i fericit. Prietenul sau Magon-ouene, care sa tortura de mai bine de o
saptamana, i§i gasi $i el lini$tea, cu o zi mai tarziu"... Feriomenul acesta sa repeta la
toate rassele, adaoga Raoul flllier. Peste tot, dupa agitata produsa de frica pacatelor,
vine lini§tea fericita. Rcest sentiment de fericire, continua R. flllier, sa explica prin
coordonarea fenomenelor suflete§ti. Cand tendinfe noi cuprind sufletul salbaticului, aceste
tendinte nu sunt din primul moment percepute de con§tiinta; ele sunt percepute numai
dupa ce au turburat sistematizarea vector deprlnderi. $i atunci, de odata cu turburarea,
vine sentimental durerei, inso|it de agitable pe care salbaticul nu le poate domina. Tur-
burarea nu dispare, de cat dupa victoria noilor tendinte. Rcestea impingand inapoi pe
cele vect)i pun stapanire pe con^tiinta. Disparitia turburarii este prin eainsa§i cauza unei
simtiri piacute. Hci este ceva mai mult de cat faptul negativ al incetarii unei emotii
nepiacute: este faptul foarte pozitiv al euforii generale, care inso|e§te totdeauna o coor-
dinatie noua sufleteasca. Lini?tea interioara este, nu numai sfar^itul unei neplaceri sau
dureri, ci este o simtire foarte precisa de buna stare. In fond, cu toate ca aceasta sim-
tire nu se poate analiza complect, ea este totu$i, in mod sigur, ie§ita dintr'o realitate
profunda §i noua, care s'a format in suflet. Hceasta sim|ire de buna stare, sfar§e§te
prin a ne lamuri R. HUier, se aseamana intru totul cu bucuria care insofe^te elanul
instinctiv al vietii, impulsiunile expansive, pe care le aduce dupa sine, uneori varsta
tinerefei cu energiile ei spontane, alte ori revenirea la sanatate, dupa o epoca de com-
primare sufleteasca. Hr zice cineva, ca incetarea anarl)iei interioare, provocand o unifi-
care brusca a energiilor profunde, indoie$te aceste energii, §i creaza in suflet o stare
care aminte^te avantul tineretii ?i optimismul convalescent 3 ).

R. Hllier margine§te conclusiile cercetarilor sale numai la eul eel nou, care sa for-

1) Raoul Hllier, La psychohgie de la conversion, Paris. Payot, 1925, pag; 494 ?i urm.

2) Rcprodus in R. Hlli'er, Ibidem, pag. 540, ; ;

3) R. Hilicr, ibidem, pag. 541-544.

147

BCU Cluj

meaza in sufletul s&lbaticului ca§tigat conversiunei. Acelea§i conclusii pot p insa IntinSe
la toate cazurile similare din viaja omeneasca, Omul tr£e§te intr'o continua sfor^are.
Ve$nic cl trebuc s3 preintimpine, prin propriile sale anticipa^i, neprevazutul inprejura-
rilor. flceea ce numim eul nu cstc decat simfirea con$tienta a acestor anticipafii.
Eul omenesc este ie§it din anticiparea biruinfei asupra vrajma§ii mediului. Inainte de a
avea biruinfa,* omul arc atitudinea biruinfei. $i culoarea subiectiva a acestei afitudini
cstc eul, motiv mistic

Hceea cc sc petrecein cazurile de conversiune cstc numai reinsprospStarea faptului
originar, care s'a pctrccut ia prima formapea cului omenesc. Ori dc cate ori, vnijma$ia
imprejurfirilor produce o stare de depresiune, similars cu mizcria in care s'a gasit omul
la treccrea sa dc la instinct spre inteligenpi se produce totdealatea ori, dinpreuna cu
formapa unui cu nou, ?i simprea euforica a cre^terii de putcrc. Omul estc un animal,
fara o putere deosebitS in corpul sau, dar cu posibilitatca sa-§i dea iluziunca puterei.
SSlbaticul inaintc de conversiune, tremura dc groaza pacatelor; dupa convcrsiunc cstc
lini$tit, fiindca sa simte tare. Deasemeni posedapi, — accia cari crcd ca sunt stapanip
de demoni, sau spirite relc, — sunt intr'o continua agitape. plang, sa sbat, $i sS lupta
cu du$manii imaginari; dupa ce sunt descantap, sau deslegap prin exorcism, i§i reca-
pata lini§tea dc oameni normali. In privinta IransformSrii care sa petrcce in suflctcle a*
cestor po$edap, avem documentc numeroase din timpurile cele mai vcct}i. Posedapi au
atras atenpa oameniior din toate epocile. Minunea transformarii lor a fost, pana scum
de curand, $i intr'un colt al Jarii Romane§ti, o cl}cstie de mare actualitale Intr'adevsr
accca ce se cunoa§te sub nuniele de Jnocbenlizmui" din Basarabia, esle numai o practica
de exorcism. „Inocl)entizmul u se discuta §i astazi, ca o mi§care religioas& de mare im-
portanpi 1 ). In realitate cl nu are cu reiigia de cat raporturi externe §i de intamplare.

Parirttele Inoctyentie avea darul de ascoate pe draci din trupurile oameniior. Dracii
erau faurip de imaginatia aprinsa a celor cari ascultau predicile lui Inoctjenpe, caci a-
ceasta pare sa p avut un talent remarcabil de a infrico$a pe credinciosi cu amenintarea
ca lumea se va prSpSdi in curand (data fixata de Inocl^entie a 51 fost depa$ita cu zece
anl!) din cauza mulptnei pacatelor. Cei slabi de inger se lasau tarap de frica, $i cadeau
In spasme nervoase 2 ). Ktunci aparca in sufletele lor dracul, sau ,.dut)ul necurat",
pe care il alunga in sfar$it Inocljentie. flceia cari erau exorcisap de „dut)ul necurat",
creat de propria lor imaginape, se remtorceau ferici^i acasa ?i povesteau consatenilcr
minunile intamplatc Pe urmelc lor, alfi slabi de inger porneau spre Inoct)cntie. Hdese
ori reveneau cu ei §i accia cari mai fusesera. K§a canumarul posedaplor cre§tea, 51 cu
el $i numarul fericiplor care aveau sa aducamuljumiri lui Inocljentie. La ancbetele oran-
duite in scopul de a se afla adevarul asupra Inoctjentismului, exorcismul era trecut cu
vederea- Dc aceea adevarul n'a fost gasit. Conducatorii and)ete!or rataciau in jurul
„misticismului inoctjentist" fara sa-1 §tic lega de origina lui. Ei il atribuiau, cand mi-
zerii materiale a adeptilon cand puterii miraculoasc a lui InocI)entie. Dc fapt el era
supravefuirea vect}iului misticism din sufletul primitivului. Inoljcentie cladea pe baza
vrajii eului primitiv omenesc, iar nu pe invajatura lui Christ.

HceastS vraja vedem dar in ce consista, §i la ce scop raspunde. Eul primitiv
estc balsamul iscodit de vieafa pentru a vindeca ranile primite dc om in mersul
sau ^ovfielnic dc la instinct spre inteligent^. El are natura emotional^ gata-sa se re-
verse §i sfi se sprijine pe orifice pSrgt)ie oferita; este mistic §i fericit. Ca atare il gSsim
§i astazi ori decate ori ne este dat s^-I descoperim sub straturile a§ezate peste dansul
de evolutia personalitafii omene^ti. Un proverb, popular zice: sgandariti omul $i gasifi
sub cl bestia. Proverbul aprma prea mult; inorice caz el este indreptapt numai pentru
irnprejun3ri cu totul excepponale. Un proverb care sa se potriveasca la mai toate im»

1) Nicolac Popovscty, Mi§carea de la Balta, sau Inochentizmul in Basarabia, Chi§inau 1926 Pag.
217 si urm*

2) flceasta stare dc nervozitate era inlesnita ^i prin mizeria materials in care ajungeau acei ce
ascultau predicile Sub amenintaiea ca lumea arc s^ se pnlp&deasca, adep^ii lui Inocbentie 151 vindeau
pSmSnturile ^i gospod^riile, reducandu-se de buna* voie intr'o stare de primitivism Sar&citi astfel la
trup, ?i suflet, sute §i mii de sateni din Basarabia erau vSzu^i pribegind pe la man&stiriie unde se
apa Jnoci)entie cdlug'Sr. La manastirea Balta (din Basarabia) cu deosebire, operapunile miraculoase a
acestui »mic pfirinte,U, cum ii se zicea, au r^mas de pomina panS astfizl (R se vedea : N. Popovsd)i,
Miscarea de ia Baiia f sau inochentizmul in Basarabia. Chi§inku, 1925).

148

BCU Cluj

prejurarile, ar fi insa aceasta: Sgandarip persoana culta $i gasip sub ea totdeauna pe
misticul primitiv ; pe omul mulpimit de sine, $i Increzut. Sub straturile culturii sta opti-
mismul robust al primitivului. Omul debuteaza in viaja lui intelectuaia ca animal ce
§tie s£ rada. Rade, fiindcS se crede superior. Rade pindca prive^te din perspectiva bi-
ruitorului. R&sul isbucne^te in mod natural din constitutia eului primitiv. El este gestul
exterior al acestuia. Plansul il gasim §i la animale, rasul numai la om.' C8ci in ras este
implicate distanja sufleteascaintre eel ce rade §i obiectulce este de ras, Jntre invingStor
§i invins, §i aceasta distanfa n'o poate da omului de cat eul. Cu eul primitiv apare §i
rasul. Plansul il avea omul, inainte de a $ti rade.

Cu eul primitiv apar $i inceputurile tecljnice de munca. Omul este un animal in-
dustrial §i capabil de civilizape, pindca este un animal anticipator $i consent de inal-
pmea sa sufleteasca. Dar eul primitiv mistic nu este prin firea sa un organizator. El
desianpie poslbilitaple din care mai tarziu are sa se alcatuiasca civilizapa omeneasdi,
fara s& dudi prea departe aceasta civilizape. Personalitatea omeneasca, ce cristalizeaza
in jurul sau, este a§a de fragila, ca nu se poate suspne de cat prin rutina unei tradifii
sociale. Misticul, s'ar putea zice, este u§or la zburat, dar tocmai de aceea nu poate
suporta greutap pe umerii sai. Disciplina ii repugnfc, ii place capriciul §i extraordinarul.
Este vijelios, dar nu energic; expansiv, dar nucu idei largi. Personalitatea sa are ceva
din natura fantomelor din vis: are suprafafa vie, dar n'are volum. In mijlocul civilizafiei
de astazi el este un anachronism. Cu un suflet mistic este data increderea in sine? o
incredere insa oarba, condusa la noroc, nu calculate $i prevaz&toare. Astazi, pe incre-
derea condusa la noroc, nu se poate cladi ceva durabil. flpoi, cu un suflet mistic, este
data §i fericirea sufleteasca, adeseori ctyarvoluptatea beatitudinei ; dar la ce folos, cand
aceasta fericire nu se poate obpne, de cat prin despuierea personalitapi de dispozitiile ei
cele mai fecunde ! Fericitin izoiare §i contemplate este un ideal prea pupn ademenitor
pentru omenirea de astazi. Hyantajele misticului sunt a$a dar simple aberapuni in or-
ganizapa societapi civilizate.

§i cu toate acestea, de cate ori aceste avantagii sunt dorite! Optimismul eului pri-
mitiv, care sa gase$te la origina personalitatii este o reminiscent cu care omul de astazi
sa intalne$te cu placere ori de cate ori sa prezinta ocazia. $i ocazia aceasta se prezinta,
din nenorocire, foarte adeseori. Cand straturile, suprapuse de evolupa personalitapi peste
eul primitiv, apasS prea greu asupra civilizatului, acesta este prea mutyumit sa $i rega- .
seasca fericirea primitiva de mistic, Htunci se recurge la anesteziarea straturilor supra-
puse, in care sta acumulata con§tiin|a constringerilor morale $i intelectuale. Obositul,
descurajatul de viaja, degeneratul... recurg la narcotice pentru a se scutura de sub jugul
civilizatiei. Prin acool, tutun, opiu, morpna, \)a$i§, $i alte multe toxice, se obtine anes-
teziarea undelor de con^tiinfa acumulate in cursul civilizapi pentru ca sa apara iara$i
descoperit fondul eului primitiv, un fond ve§nic optimist. Atunci, sub influenza narcoti-
celor, lumea pare mai buna, munca mai u$oara. Obositul, descurajatul §i degeneratul i$i
regasesc atitudinea mistica de eroi Nimic nu-i mai inspaimanta, nimic nu le mai pare
cu neputinta. Planurile lor se fSuresc ca visele, ca visele uria§e §i indrasnete. Atitudinea
eroica pne insa, cat \'\ne influenfa narcoticului. flceasta o $tiu ei prea bine din expe-
rienpa. Cu toate acestea: eel ce bea va mai bea... Ori*cat i-ar invafa experienfa, ei n'au
pe lume o consolape mai la indemana. De aceea cu progresele civilizatii create $i a-
buzul de narcotice. ?i va create inspaimantator de mult daca civiiizapa nu va gasi, in
rostul organizarii sale proprii, mijlocul de a face pe toji oameni destul de tari, ca sa
suporte povara constrangerilor pe care le impun morala §i rapunca.

^i mai sunt $i alte ocazii, in care omul cult de astazi regSse§te cu placere fondul
sSu mistic primitiv. Nu numai obositul $i descurajatul dar $i prea sanatosul 51 prea cura-
jiosul sunt pandip de vagul mistic. Excesul de sanatate §i de curaj due pe om pe pra-
gul misticismului, intocmai ca §i excesul de oboseala ^i de descurajare. Tanarul plin de
viata, indragostit de armonia naturei; barbatul generos, dotat cu cele mai frumoase
virtup sociale; savantul, ajuns pe culmea cunostinjelor omene?ti; reformatorii, plini de
bune intenpi in conducerea popoarelor, top acedia, de§i sanato§i §i curagio^i, iau adese
ori atitudine mistica, nu pindca simt ca povara civilizapa din jurul lor, ci pindca
vor sa creeze ei noua civilizape: Ei sunt primitivii unei omeniri, care va sa vina de
acum inainte Misticismul lor semnaleaza criza unui exces dc via^S, unui exces d?

BCU Cluj

curaj. Prin momente de misticism pot sa treaca, in sfar§it, nu numai oamenii, luafi In
mod individual, dar §i popoarele. Toate epocile, in care s'au petrecut profundc trans-
formed sociale au fost caracterizate prin mi§cari de misticism. Rusia trece astazi prin
misticism.

Sufletul mistic arc, prin urmare, o structura care §i-a dovedit soliditatea. Structura
lui cste cca mai ved)e din cate s'au cristalizat dc eul omenesc §i in acela? timp estc
cstc aceea la care sa recurge in totdeauna, In momentele mari de criza. Sufletul mistic
este un adapost §i in acela§ timp un generator. Un adapost pentru cei slabi; un gene-
rator pentru cei prea plini de viaja. El este ca atmosfera umeda §i calda a epocei tro-
picale, preistorice, in care au crescut vegetatiile luxuriante, din a caror straturi carbo-
nifere ne mai incalzim §i astazi.

In rezumat, caracterele sale esentiale decurg din natura emotiva a eului In jurul
caruia el cristalizeaza. Hre tendinta sa se reverse asupra naturii intregi, fn personipcari
de un gigantism copilaros §i vag. Este optimist. Clade$te pe noroc Mentalitatea, care
11 conduce, are la baza intuitu scljinteietoare, dar fara organizare logica. Misticul vede
in lume nu aceea ce este, ci aceea ce el ar dori sa fie. De aceea, in jurul lui totul este
minune, sau simbol de H-Tot Puternicie. Sufletul mistic este nascut din atitudinea an-
ticipate a biruinjei. In el, omul §i-a serbat la origina biruinja asupra instinctului, §i de
atunci el a ramas ca o armStura miraculoasa pentru vremuri de restri^te $i pentru vre-
murile de incordare. El este primitiv, §i totu§i este pargljia viitorului. El este eternul
primitiv in progresul omenesc

Dupa aceste consideratii sa explica ujjor pentru ce misticismul, de§i este o forma
primitive de vieafa sufleteasca, joaca totu§i un mare rol de actualitate in cultura ome-
neasca. Printre oameni, misticii sunt inca in mare numSr. Sufletul mistic sa regase§te in
religie, In arta, in politica, in plozope, pana ?i In §tiinfa pura a timpului nostru. Nu este
o continuitate mai bine dovedita in istoria culturei omene$ti, ca aceea a manifestafiilor
misticismului. Ceva mai mult: aceste manifestapi in loc sa scada, sau s6 se margineasca
la domeniul culturei c2§tigat lor din trecut, dimpotrivS sa inmultesc §i cuceresc domenii
noi. Hrta, politica $i plozopa cuprind in secolul nostru mai mult misticism de cum cu-
prindeau fn secolul al 19-lea, §i in secolul al 18-lea. In religie cljiar, unde misticismul
a fost totdeauna la locul lui, astazi este mai mult misticism decat in secolul trecut, §i
cu mai mult decat in secolul al 18-lea. Hcest din urma secol a fost numit secolul luminei,
din cauza tending pe care plozopi lui o aveau de a explica religia prin rapune; s'ar
putea da oare o asemenea denumire secolului nostru? De sigur, nu. flstSzi, incercarile
rationaliste din secolul al 18-lea apar ca simple copilarii. In secolul nostru, acela al
20-lea, nu numai ca rapunei nu-i mai este permis sa faca incursiune in domeniul reli-
giunei, dar este mai indata permis religiei sS fac3 incursiune in domeniul rapunei. In
politica apoi ?i mai rau. De unde misticismul inainte vreme, era o ratacire pe care n'o
intalneam decat la indivizi izolap, astazi el este intrat in obiceiuri, ?i a reu§it sfi pe
tiparul sufletesc al unor anumite clase sociale, daca nu cl)iar popoare. S3 face, astazi,
politica misticS pentru a mulfumi massele poporului, intocmai cum sS facea, in timpurile
primitive ale cre$tinismului, profepi apocaliptice pentru a multumi pe pustnicii a§cetici.
Lumea de astazi a intronat misticismul la o cinste".pe care acesta aproape ca nu Ta
avut vreodata mai inainte.

Din ce provine acest succes al misticismului? Din inmulprea supetelor mistice? Nu.
Supete mistice sunt $i astazi multe, ca inainte; dar nu mai multe, ca inainte. Numfirul
misticilor este probabil scazut, caci in aceea ce prive§te izvorul sufletesc, din care sa
alimenteaza misticismul, condipile sunt din ce in ce mai nefavorabile. SS nasc, este
drept, mulp cu supete de mistici; se reintoarna mulp, din oboseala §i descurajare, la
supetul mistic ; abereazS inoi multe energii supete§ti, de cauza plusului lor de vieapi,
spre misticism; graviteaza inca mult omenirea spre ipertropa eului primitiv mistic: toate
acestea sunt lucruri necontestate pentru timpul nostru, ca $i pentru trecut. Ele nu ne
explica insa succesul misticismului. Hcest succes trebue sS vinS din alta cauzS. Daca
nu din cre§terea izvorului supetesc, el trebue sa vina din teljnica proprie a culturei
noastre. In teljnica proprie a culturei noastre trebue sa stea posibilitatea unei cre§teri a
misticismului, fara ca totu§i supetele mistice sa se inmulfeasca... §a nw avem ogre
inaintea noastra o forma de comercializare a misticismului?

ISO

BCU Cluj

Credem ca da! Comercializarea sta in prea culturei noastre moderne. flstazi, pecare
om produce, nu pentru a-jji satisface trebuinjele sale proprii, sau trebuinfele familii sale,
ci pentru a vinde §i din prepd vanzarii sa~?i cumpere cele de trebuinta. Misticismul sa
cere, §i ca atare el a ajuns o marfa, care sa produce In mod tebnic industrial, atat de
catre aceia cari au, cat §i de catre aceia cari n'au o pre mistica. „Sa lucreaza in misti-
cism", cum sa lucreaza: in icoane biserice§ti, in panzarie, in blanarie, sau in orice
ramura de cornerf. flvem teologi, arti$ti, plozop, politiciani cari lucreaza pentru mistici,
pira ca ei insS§i sa aiba ceva din sufletul mistic. Sa produc opere de religie, de aria,
de plozope, de politica, cu tendinje mistice, nu pindca a?a cere sufletul celor cari produc,
ci pindca a§a cere comertul timpului. Misticismul este astazi rentabil §i de aceea marfa
lui inunda toate piefele moderne.

In „ marfa mistica" a timpului nostru distingem doua parti. O parte de conpnut,
adica de fond mistic; §i o parte de forma, adica de te^nica mistica. Cea de a doua
parte, aceea de teljnica, este, negre§it, cu mult cea mai interesanta. Fondul mistic este
invariabil aceia? pentru toate titnpurile. Este vedjiul fond pe care il gasim §i la primitiv.
Tebnica insa variaza dela secol la secol ; §i variaza prin inventarea de noi §i ingenioase
combinapi. In tet)nica sta originalitatea producatorului. Motivele de fond sa rezum$ la
cele enumerate mai sus. Nu este nevoie sa revenim asupra lor. Combinapile de tetjnica
nu se pot enumera. Ele sunt nesfar§ite. Timpul, locul, rasa §i geniul omului, toate con-
tribuiesc sa le diversipce. lata, bunaoara, cate-va cazuri dintre cele mai tipice- Este in
prea misticului sa creada, ca pe un trup urit, batran, bolnavicios §i plin de rele sa poate
ridica un suflet frumos, tanar §i bun, care sa caute spre ceruri impreunarea cu Dumne-
zeirea. flceasta credinta rSsare in sufletul misticului pretutindeni. Dar, sub cate forme
felurite este ea imbracata de catre profetii religio§i, de catre arti§tii §i de catre plozopi
care lucreaza in misticism. In arta mai ales, ce mica valoare are fondul mistic, pe langa
forma, care este datorita invenpi artistului? Donatello sculpteaza pe sfSnta Magdalena
in forma unei femei batrine $i urlte, cu un trup bidos, pStimit §i murdar, pe care 11
acopera §uvite de par lung fSra nici o grape; dar, din uritul trup, doi ocl)i frumo$i,
plini de bun&tate, impra^tie in jurul lor un sentiment de beatitudine, care te inalta. Este
o opera de arta mistica. femeie batrina ?i urita sculpteaza §i Huguste Rodin, in batrina
Heaulmtere. Trupul bidos al batranei Heaulmiere poarta ?i el doi od)i> insa doi ocbi
tri§ti cari adancesc §i mai mult oroarea trupului. Vizitatorii cari tree pe langa aceasta
statuie au un sentiment de groaza> Auguste Rodin ne da o opera de arta realists. In ce
sta valoarea misticismului din opera lui Donatello? In sentimental pe care il treze§te ea
in sufletul spectatorului ? De sigur ca nu. ftcest sentiment existase inainte de opera
artistului, §i va exista in veci cat timp va p un suflet mistic. Valoarea misticismului din
opera lui Donatello stain tebnica, prin care s'a redat sentimentul mistic. Contrastul
intre ocbi ?i restul trupului; atitudinile de mi§care legate de privirea ocljilor, de o parte,
§i de mizeria trupului, de alta parte; combinapa culorilor §i a formelor; acel ce ascuns
pe care il numim maiestria artistului, acestea n au fost inainte de opera lui Donatello,
$i acestea dau operei valoare. Un artist nou il va intrece pe Donatello, nu prin gasirea
unui sentiment mai mistic, ci prin gasirea unor mijloace mai ingenioase pentru exprimarea
aceluia? vecbiu sentiment mistic Hit caz. Este in prea misticului sa creada, ca realitatea
lucrurilor externe depinde de sufletul omenesc „Daca voi ap avea credinta, cat un bob
de mu§tar, ap zice muntelui sa se mi$ce ?i el s'ar mi$ca!" Prin cuvintele acestea Man-
tuitorul exprima credinta sub o forma simbolica. Tot sub o forma simbolica aceia$i
credinfa o gasim exprimata $i in religia budbista. Filozopi, cu tendinfe mistice, o exprima
prin argumentapi logice. La unii realitatea lucrurilor se pune in dependents de suflet
prin mijlocirea ideilor, ideilor eterne, §i totu$i create de suflet; la alpi- prin mijlocirea
intuipi, la alpi prin vointa. Tebnica de argumentare a pecaruia este diferita, $i tocmai
in aceasta diferenta de tetjnica sta valoarea sistemului plozope pentru misticism. In
sfar^it, un alt caz ni-1 prezinta misticismul in politica. Optimismul misticului este far3
margini. Hcest optimism sa traduce, in domeniul politicei, sau prin o credinta oarba in
puterea providenfei divine, sau prin o credinta oarba in revolupe. Misticul este, dupa
secol, bigot sau revoluponar; realist niciodata. Istoria lumii se aranjaza, dupa el, ca un
basm. Orice r3u social, ori §i ce nedreptate, ori §i ce saracie... are un sfar$it; prin
revolutie tpate, Jn imaginap^ Jul, m ^p §e transforme in bine. #ce?a ce ?e petr?c? ? ?H

BCU Cluj

ordinc $i cu rapune, istorice^te, nu poate sa iese dupa pofta inimei. Sctymbarea brusca,
extraordinarul din basm, minunea: iata singurele isvoare de fericire. Misticul este astfel
pregatit sa pe eel mai credincios consumator al literaturii revolutionary Dar aceasta
literatura revoluponara, gazetareasca in primul rind, sub cate forme nu se poate ea da
de catre acela care va lucra pentru mistic! Este revoluponar, atat acela care este infajisat
in fruntea poporului pe baricade, punand foe vect)ilor alcatuiri sociale, cat $i pustnicul,
care sa lapada de obiceiurile Iumei, pentru a-§i petrece vieafa singur, fata in fata cu
Dumnezeu. flmandoi, In fundul supetului lor, au aceia§i grandomanie, acela§ optimism
mistic: credinta ca prin atitudinea lor, ei vor putea sfi sctjimbe lumea! Grandomania
atavica de biruitor, incoltita in sufletul primului om ie§it din animalitate, ii taraste pe
amandoi. flpoi sub ce varietate de forme poate fi motivata revolutia teoretice§te I Revo-
lutia se justipca la unul, prin legile biologice ale naturii: „ pentru ca puiul de pasSre sa
iese la vieaja, trebuie, mai intai, coaja oului sparta" ; la altul prin evolupa struciurii
economice; la altul, prin cerintele idealului; etc. la top> prin o dialectica subtila §i
originate. Ce este de valoare in gesturile §i teoriile acestor autori, cari au de
scop sa vandS misticului marfa ceruta de sufletul sau? Optimismul din credinta; sau
forma pe care o imbraca gesturile §i argumentatiile? Desigur, numai acestea din
urma. Optimismul este acela§: tot atat de orb in opera lor, ca $i la primitivul mistic.
Noua §i interesanta este insa imbracamintea sub care ei fac sa apara acest optimism.
Prin urmare, marea cinste, ce se face misticismului astazi, nu este datorita unei
rena$teri a misticismului in sufletul omenirei, ci este datorita comercializarii. flstazi
nu sunt mai multi mistici, dar sunt mai mulp profesioni$ti in teologie, in arta, in plozope,

in politica, cunoscatori de
aceece ce cere supetul mis-
ticului, $i cari, vazand ren-
tabilitatea marpi mistice,
produc in aceasta speciali-
tate. Maine, aceia^i profe-
sioni$ti vor produce in alta
specialitate* Deocamdata in-
sa este mult de lucru in spe-
cialitatea misticismului. Su-
petul primitiv este foarte
raspandit! Cateva secole,
inaintea noastrS, el sa eclip-
sase din cauza conditiilor de
desvoltare a culturei ome-
ne$ti, neprielnice lui; acea-
sta cultura inabu$ia inainte

vreme aspirate populare,
dreptul la viafa a celor de
jos. flstazi aceste conditii
s'au scbimbat. Cultura po-
poarelor moderne, inloc de
a inabu§i. cauta dinpotriva
sa puna in lumina pana ?i
cele mai ascunse cute ale
supetului celor de jos. Din
aceasta cauza, misticismul
este rasfajat astazi, $i va p
fnca multa vreme riisfatat.
Poporul de jos i$i cere reli-
gia, arta, plozopa §i politica
potrivite supetului lyi. Pe
acestea nule poate da decat
misticismul, deocamdata.

BCU Cluj

: B I B L I. G A .

DE

LUC1AN BLAGA

AmIHZA g drcapta. Puterea lini?tei

sg rotunje^te albastra.
Sboruri sprc ccruri cresc.
Glasuri sg irosesc, pin^e se oprcsc.
Vifelul In trupul vacii Tngenuncljiaza
ca'ntr'o bisGrica,

Maica Precista, tu umbli §i astazi razand

pe carari cu jocuri de apa pentru broa^te festoase.

Intre ierburi Inalte $i goale

copilul Ji-1 dcsbraci

$i»l inve^i sS stca in picioare.

Cand g prca rau

il adormi cu zcama dG maci.

PGntru tine lumca g o pGCGtG

pusa pc-o taina $i mai marc:

dc acGGa mintGa nu fi-o munce^tl

cu nimic.

In casa langa blidarul cu smal^uri rare

In pGcarG zi pazG^ti cu rabdarc

somnul marclui prune.

R mustrarc clipind

tc supcri doar

cand IngGrii trantcsc prca tarG u§ile

vGnind sau ic$ind.

BCU Cluj

SCRISOARE DIN CAMP

DE

ZAHARIA STANCU

FHE-AICBR soarele ma afia treaz,
Strans in cljimir, proptit intr'un baltag,
$i cand lurnina-mi joaca pe obraz
Imi murmur ruga'n fluier vedji de fag.

Sant limpede ?i liber, cum e vantul.
Pe unde vreau imi pot croi curare.
M'a Infract viafa cu pamantul
Cu cerul nalt, bel^ugul cald de soare,

$i lainicesc prin ierburi verzi 3 din zori,
Cu §erpi, cu prepelije, cu §oparle,
Leg mieilor, langa cornife, flori,
$i turma alba mi-o adap in garle.

$i doar atunci imi aciuiez popas,
Cand pasari cad in cuiburi pe aproape
$i-amurgul ingenunclje, fara glas,
$i-§i pleaca cljipul galben peste ape.

BCU Cluj

CRAII DE CURTEA-VECHE

DE
MATEIU ION CARAGIALE

III
SPOVEDANII

sage citoyen du vaste univers

La jontaine

l IRGU o luase dar spre Po^ia, noi spre Sarindar. Ceafa se facea tot tnai deasa,
umezeala mai patrunz^toare. Intraram In localul cd mai apropiat, la Durieu, in dosul
Bancei nationals §i ne alcseram in fund masa, in col|ul eel mai ferit. Dar, in acea seara,
prietenul nu era in apele lui: nu povestea, nu bea, nu fuma. Ofia doar intr'una §i se
§tergea la oclji- Dupa ciudata bucurie ce nici cu un ceas inainteii facuse nu mai putin
ciudata ocara a Penei, el cazuse intr'o intristare deopotriva ciudata. Ht&t de terciuit nu
il mai vazusem pana atunci. II pandeam discret, §tiind ca, in asemenea clipe, u^urare
se afla in destainuire, simteam cbiar ca a§a ceva nu era depart? . §i nu ma in§elam:
indata ce se reculese pu|in, cu glas §ovaitor el incepu.

— „Ip sunt dator o lamurire, amicul meu. Nu §tiu cum \i s'a parut c& panS acum
nu fi-am spus cine sunt dar, te rog, iarta-ma; nu a fost intradins. De dragul dumitale,
care imi ai aratat atata prietenie, am voit, din capul locului, sa imi calc tyotatarca de
a ramane ^incognito" timpul cat vol p silit sa zabovesc pe aici §i dadi nu am facut-o
inca, e numai pindca a lipsit prilejul. flveam de povestit aiatea altele! Cu dumneata
mi-a placut sa retraesc treizeci de ani de eglatorii, tot cu dumneata, de nu te plictise$te,
imi voi retrai astaseara copilaria si intaia tinerete".

„Pentru aceasta ne vom intoarce in Bucure§ti, de oarece de felul meu sunt bucu-
re§tean; lumina zilei am vazut-o pe Podul-de-pamant, in casele parinte$ti din fata Vii-
§oarei. De vita sunt insa strain"..' $i aici, intremandu-se deodata, glasul ii se polei
parca de trupe.

...„sunt grec", urma el, „§i nobil, mediteranean; cei mai veclji strabuni ce imi cu-
nosc erau, in suta a §aisprezecea, tal^an de aoa, oameni libcri §i cutezatori, vanturand
dupa prada marile in lung ?i in larg, dela laffa la Baleare, dela Ragusa la Tripoli. Din
Zuani eel ro§u, prin doi din fill sai, pureed cele dona ramuri ale neamului. Ca la obar$ie
am p barbari, cum s'a straduit sa ma convinga, cand ii am fost oaspe in palatul sau
din Catania, capul ramurii siciliene, zisa cu pardosuL pindca la ved)ia noastra sterna:
— pe scut sprijinit de monoceri inlantuip, in camp albastru, lebada de argint, !uandu-§i
sborul cu gatul strapuns de o sageafa purpuric — a adaogat, in cinstea unei inrudiri
ilustre, in camp de aur cu cfyenar de sangeap un pardos negru; ca am p fost normanzi,
se prea poate, de vreme ce top? pana la cei din urma doi, el §i cu mine, am pastrat
£§ insejnne trainjke d^ stirpe, pSrul ro§cat §i ocljii alba^tri, dar netaggduit ramane mi-

• ^ ■ m

BCU Cluj

mai ca ma trag din corabieri §i e singura mea de§ertaciune, caci daca stramo^ii ar fi
pc alese, cum sg cam obicinuc^tc la casGle mari, pc cgI dintai il a§i voi tot corabier;
mi-ar placca sa cobor din acel T^amus, caruia odinioara, in pustietatea unci seri pc
valuri, un glas tainic i-a poruncit sa mearga sa vesteasca moartea Marelui Pan. Incolo,
nu ma mai faiesc cu nimic, nici cl?iar cu sangcle varsat sub flamurilc Eteriei de ai mci
cci din ramura cu lcbada, ce dcla Candia a trccut prin Fanar In Rusia §i in tarilc ro-
mane$ti".

„Daca nu sunt Insa gu mandru de neamul meu, g1 trebue sa fie de mine. Mai fru-
mos nu sg putea sa sfar§easca. InsujjirilG lui de marinimie §i de avant, du\)\x\ de jcrtfa,
imboldul prcsc catrc cg g marcf, prccum §i acel anumc lipiciu cg 1-a ajutat sa prinda
§i sa sg inaltc pretutindeni undc 1-a purtat soarta, sg imbina la mine toate in a§a de~
savar$ita armonie, mulfumita, crcd, faptului ca in vinele mele nu sg invrajbe?tG sangc
dGosGbit: parin^ii mci crau rude dc aproape, vcri primari Cam de aceca§i varsta $i or~
fani amandoi, fuscscra crcscup imprcuna $i intrc dan§ii fn'floriso dc timpuriu o idila pc
care, in popda prejudecapi, o consfinpsera prin casatorie.

„flm fost copil unic Hsupra capului meu sg resfrangea via lor iubirG, ci privcau
cu duio§iG oglindindu sg in pin{a mca contopite supctclc lor gemene, ma imprcsurau dc
mii dG ingrijiri. Nici laptclG cg Tarn supt nu a fost strain. Binecuvantat pe cerul ca mi-a
^arSzit o pruncie fcricita- La ca de cate ori ma gandesc, mi sg infap§eaza falfaind, in
vazdul}ul SGnin al unci diminep dc prim£vara, sboruri albe de porumbei. E cea mai
indepartata din amintirilG mele. $i g totdeodata un simbol".

„Dar copilul atat dc alintat nu era vgsgI; suflGtul meu a fost in totdeauna impg-
enjinat dc acGa u?oara mGlancolie a prilor prea simptoare, a?a simptoare ca pana §i
mangaerile 1g fac sa sufere, pana $i placerea ii rane§te. Cu cat inainte dc a il citi pc
Lucrctiu imi dasem seama ca din isvorarea voluptapi rasbate ccva amar, care sg ascundc
inabu§itor in insa§i mireasma florilor".

„Nu imi incl)ipui sa sg afle.mulfl oameni pc cari viata $i varsta sa ii fi scl)imbat
atat dc pupn cat pc mine. Pana la moarte voi ramane acela?i: un visator nepocait,
pururi atras dc cg e indepartat si tainic. Eram foartc mic cand uiiand dc joaca, ma fu-
ri§am in gradina sa ascult de dupa uluci cum o femec peltica ingana cu glas slab ala-
turi un cantcc accla^, parca o aud: „o pasarG 'n arbor, rau dc placers gu vin a plangc
a mca durcrc"... ^i apoi suspina cu caturi Indelung. Dela un timp, nu s'a mai auzit
cantGcul. ...Pg inscrate, imi placGa sa mS a^cz cu Osman, dulaul, pe prispa §i sfi pri-
vgsc cum rSsar stGlclc".

„Din intaii ani ai vicfii mcle, acum cand m'am intors in locurilc undc i-am pctrccut,
§i poatc ca scmn al ivirii batranctiL amintirilc dc soiul accsta sg dc$teapta tot mai vii ;
ating uneori ct)iar nalucirca. Mi s'a intamplat* in Ci^megiu, sS ma rcvad acvca, copil,
a§a cum Gram acum o jumatatG dc vcac cand, sub aceea$i copaci ma purta de mana
mama Sia".

„H1aturi dc parinfii mci F in inima mea !?i arc locul mama Sia, buna noastra mama
Sia, femcia de incrcdcrG carG i-a dadacit ?i crcscut pe dan^ii ca §i pe mine. Era privita
ca o ruda, se §optea ca era cljiar? simbrie nu primea, sta cu noi la masa §i ne cbema
pc numc, bombanca §i socrca pc to|i din casa ? a carei stapana de fapt era dansa;
mama nu §tia dc nimic.

„Mama era o p3pu?a, pSpu§a cea mai drSgala^a, cca mai dulce. Dg frumusetca ci
mersese vestea; sa op vazut despletindu-§i bogatul par ca mierea arsa §i sa pintalnit
adanca privire a ocI}ilor ei alba§tri cu sprincene ncgrc, ai p zis ca una din acclc albe
Magdalene zugravitc in zilele celG mai gale?e ale decaderii §coalGi italicne^ti pogorase
insupepta din cadra. Dc§i am iubit-o pana la idolatrie, tot mi sg pare ca nu am iubit-o
destul §i la gandul acesta ma cuprinde rcmu^carca. cantarc cg sg stinge, o poarG cg
sg scutura, o stca cg cade imi aduc de dansa negre§it amintG ?i atunci icoana ei sg
adumbrc$tG dc farmccul cclor picrip inaintc de vrcmc a?a dc duios, ca nu o pot intrc-
zari decat prin lacrimi."

«La tata am pnut altfel; simpmantul ce s'a incljegat cu incetul pentru dansul a
purees dela judecata, intemeiat pe admirarc. In cocolna^ul sclivisit, cu maini dc femec,
care la Paris trccusG drcpt cnglcz, dupa infap^arc §i fclul dc a se, purta, se desvalui-
serS virtup rare, un caracter. Invatatura lui §i ocrotirea Domnitorului Hlcxandru-Ioan,

156

BCU Cluj

la care se bucura de rtiare trecere, il facuserS sa pe numit deadreptul la Curtea de apel
$i repede inaintat la Inalta Curte. Fusese apoi deputat. Secularizarea averilor manfisti-
re§ti §i improprietarirea faranilor ii se datoresc in mare parte lui. R fost eel mai tanar
daca nu §i eel mai de seama dintre acei capva barbafi cu vaza ce dupa rasturnarea
lui Voda-Cuza sau retras din viaja politica pentru totdeauna. Eram baiat rasSrit cand,
intr'o dupa amiazi, au venit la noi doi boeri necunoscup $i au stat incl>i§i cu dansul in
salon mai bine de un ceas. Inainte de plecare, tata i a lasat nifel singuri $i a trecut
in iatac la mama, apoi s'a intors ca sa duca pe nea$teptapi mosapri pana in ulifa, la
trasura. Seara am apat ca tata ceruse §i invoirea mamei ca sa nu primeasca sa pe
ministru.

„Dealtfel, de teama ca lini§tea ce domnea in cuibul nostru sa nu p fost catu$i de
pupn tulburata, tata nu lua nici o botarare fara sa nu o p intrebat §i pe mama, lucru
care i$i avea, pre§te, §i neajunsurile lui. Din pricina ei, de?i in bel§ug, traiam mai pre-
jos de puterile noastre mult, viaja ce duceam nu era, dupa cum s'ar p cazut, boereasca
$i de vre-o scljimbare cat de u$oara in ale ei, mama avea groaza. Niciodata dansa nu
a voit sa se mi?te din Bucure§ti; sa p mers §i ea la Jara, la vie, la bai — ferit-a sfan-
tul — §i trebue sap avut fyazul lor calatoriile acelea cu cljervanul la Borsec sau la
Zaizon Pana §i de acasa se urnea greu- Cine ar p crezut ca tocmai dintr'ansa era ursit
sa nasc& omul care avea sa ocoleasc& pamantul de mai multe ori!"

„Biata mama, cate avea! Era friguroasa cum nu se mai poate, de caldura patimea,
soarele sa nu o p atins, ori vantul, lumina ii facea rau, intunericul o apasa, la sgomotul
eel mai u§or tresarea speriata Daca vedea sange, le§ina. In petreceri — §i era atat de
sarbatorita — nu apa decat oboseala. Prietene de seama ei nu tinea sa aibS, in scl?imb
la noi se aduna zilnic un guraliv sobor: coco$nete de maljala u§arnice, pupnd a saracie,
preotese, moa§e, dulcejarese, femei de rand me$tere sa dea cu carple sau sa citeasca in
cafea. eyeful ei era sa se imbrace tarane$te, cu valnic $i marama, sa i§i atarne la gat
rnargean ori lefti §i rnarturisea cinstit ca lautarii ii placeau mai mult decat opera italie-
neasca. „Rnicuta trage a prost'V avea obiceiul sa spuna despre mama tu§a Smaranda.
§i cand, la moartea acesteia ne-au ramas casele cele mari cu paraclis dela Ci§meaua-
ro§ie, tot mama a fost care nu a voit sa ne mutam in ele, zicand ca pe Podul-de-pamant
sau de pastrama, dupa porecla veclje, era mai frumos. Hvea poate dreptate : intre Sfantul
Constantin §i Sfantul Elefterie, dela Giafer la Pricopoaia, acolo unde azi st£pane§te
paragina, se finea grading de gradina, numai pomi roditori, liliac, bolte de vifa. Mu?e-
Jelul §i nalba napadeau curplc, pretutindeni leandri, rodii, lamaija, la ferestre se inglje-
suiau gbivecele de garoafe, de mu^cate, de cercelu^i, de indru^aim, de §iboi. Iar dineolo,
peste garla, Jncljizand zarea, se impanzea, scaldat in verdeata, dealul Cotrocenilor."

Prietenul se opri aci zambind, i§i aprinse cu tabiet pgara, porunci cafele, vin. $i
relua numai decat prul povestirii.

^j;..Jntr T un salon viu luminat, cocoane in malacov incarcate de scule, boeri cu
favoriti sau cu imperiale, la grumazul carora scanteie briliantele Ni§anului, se apleaca
adanc ca sa sarute mana unei batrane imbracata in verde, o batrana puj;intica la trup§i
uscativa, cu par canit morcovin, cu oclji spalaciti albastri. Hre insa aerul atat de maref*"
ea sta dreapta, capul il {me sus, cSutaturaiie semea|a, vorba raspicata §i poruncitoare.
De $apte ani de cand sa intors din cea din urma calatorie la Baden-bis, ea nu mai
iese dm casa $i pentru ca singuratatea ii e urata, iar somnul rar, In pecare seara, dupa
masa de douasprezece tacamuri, are pana tarziu sindrope."

»/Cu dansa avea sa piara una din rama^ifele intarziate ale lumii de odinioara, ea
apucase inca vremurile bune: in 1871, cand a raposat, mergea pe optzeci-$i-opt de ani
^i era de §aptezeci-§i-doi vaduva dupa o scurta casnicie cu un beizadea grec, un copi-
landru gaman care se indopase cu coacaze §i avusese incurcatura de ma^e. De atunci
nu voise sa se mai marite §i i?i petrecuse o buna parte din acea lunga via|a „inauntru a ,
peste tot printre ce era mai stralucit in nobilime. Credincioasa prejudecaplor acesteia
pana la babotnicie, ea ar p facut pe oricine sa ii ierte ingamfarea indata ce ar p auzit-o
vorbind; darul ce avea in privinta aceasta pind mai uimitor decat insa§i tinerea ei de
minte; ca sa spuna un marunp$> un peac denimic, aveafelulsauanume; cand povestea,
citea parca dintr'o carte frumoasa. Dealtmintreli o stana de bun simf, un munte; nici
eresuri la dansa, nici ciudatenii, deoarece nu pe socoteala ei trebuia pusa aceea singura

157

BCU Cluj

de a riu se p imbracat niciodata altfel decat in verde, nici purtat alt soi de piatrS scumpl
afar£ de stnarande. Cu timpul, verdele se intunecase, se ascunscse sub un inveli? dc
Ijorbota neagra $i nutnai cand au culcat-o in sicriu, au mai gatit-o, dupa a sa dorinfa, cu
rodjia de lastra neramzie pe care o purtase ca mireasa."

B Odil)neasca in pace! Din recuno$tin{a ce ii pastrez, mi-am facutlege; osebit de
insemnata ei stare, ea mi-a lasat acea comoara sfanta care e datina, pinj;a mea launtrica
toata e piureala ei, numai a ei, dascalindu-ma intr'u cele inalte, ea a de$teptat in mine
vecfcile nazuinfe. Dela dansa am invajat ca fac $i eu parte din aceia carora le e dela
Dumnezeu dat sa porunceasca, cei ce prin avupe §i faima se fnalja deasupra muritorilor
de rand. Iar anangl)ia clipelor tjotaratoare de mai tarziu ale vic^ii mele, am infruntat-o
numai cu ajutorul amintirii ei; in frigurile indoelii $i ale obidei, vedenia Luminapei sale
mi-a rSsarit in totdeauna inainte, mult senina, in ve$mant verde, scanteiand din cap pana
in picioare de pietre verzi."

tfEram zilnic adus dupa-amiazi la dansa. flcolo stam de fa^S la dicljiseala ei, ce se

prelungea pana seara. Estimp istorisea. Protipendada a trei sferturi de veac o cunoscuse

in pin^i, vazuse de mai multe ori pe Napoleon 1 care odata ii vorbise, fusese cu tata!

ei la Viena in vremea congresului, danjase cu Imparatul Rlexandru §i cu Metternict),

primise in Italia omagiile lui Chateaubriand $i ale lui Byron. Ca sfi nu piarda pensia de

general-maior a caimacamului, ce din porunca Imparatuiut Nicolae ii a fost slujitfi §i ei

toata viafa, dela 1830 nu mai calcase in Franca, pe care de cand cu rasboiul nelegiuit,

cum il numea, din Crimeea, o ura de moarte. Totu§i, dupa greceasca bine-in^eles, limba

de care se slujea mai cu drag era franjuzeasca, o franjuzeasca de vecbe Curte, cuprin-

zatoare §i infepata, mirosind a pergamuta §i a rnoso Cand insa ii se intampla sa po-

meneasca de ceva din trecutul nearnului nostru, o da pe romane§tc §i atunci povestirea

se lumina mistic; dansa gasea intovara§iri sublime de cuvinte ca sa spuna lunga incu-

metare impotriva paganului cotropitor, nepregetata tnucenicie, evlavia invingand asprul

drum. Cu ce suflu vorbea de tradarile celor doi mari dragomani §i de crunta le ispfi§ire,

de celelalte capete, opt la numar, retezate de iatagan in mai pupn de o suta de ani, de

fuga in Rusia, de atafarea a doua rasboaie $i de starnirea Eteriei. Ca istoriile acestea

nimic nu era in stare sa mfi incante ; placerea cu care le ascultam ; tot mai vie, J§i atingea

culmea cand venea randul amintirilor din indepartata ei copilarie, atat de indepartata ^i

de inflorita, petrecuta numai in desfatari §i in rasfaturi. Batrana pe cure o vedeam in

oglinda, spilcuindu-se intre luminarile devreme aprinse, fusese una din cele trei nestimate

pentru cari sangerasera atatea inimi. $i priveam, visand, cadra in care erau inflate,

pnandu-se dupa mijloc, tinere, balane, cu ocl)i alba^tri $i sprincene negre, tustrele:

Bala§a, Zampra §i Smaranda. Botezandu-le astfel, mama lor, caimacameasa Pauna, o

IjarSzise pe pecare pietrei scumpe ce ii alesese de na$a, legand-o cu juramant ca toata

viata alta sa nu poarte §i s& se imbrace numai in coloarea acelei pietre. Ri zice c5 e

dintr'un basm, nu e a$a? — $i nu e, intr'adevar, decat un amanunt din minunatul basm

al acelei Domnite a alintarilor care fu strabunica. Ji-1 voi povesti odata deantregul §i

vei apa atunci, poate cu mirare, ca gusturile subpri §i de§ertaciunile marunte, iubirea de

Pori ?i de miresme, de scumpatap, podoabe ?i odoare, pofta de ljuzur §i de risipa ne

vin de pe partea romaneasca, prin dansa, nu cum se ar crede dela greci. Tot dela ea

$i frumusetea. Curiositatea de a §ti dela cine am mo?tenit deosebitele inclin&ri ale prii

mele ma a impins a cerceta cum era aceea a stramo§ilor, dar in afara de ce apucasem

sa prind dela batrana matu?a, marturiile pind rare, nu am descoperit mare lucru, a§a ca

nu am putut da de urma celei mai ciudate: e vorba de neinvinsa slabiciune ce am de

pgani — ai bagat fara indoiala de seama cat ma induio§eaza amarata lor soarta, cu ce

drag stau la sfat cu dan$ii in graiul lor despretuit? L'am invatat de mic, la cuine, dela

mo$ Stan piftierul, unct)ia§ aproape orb, ramas dupS desrobire, pana la moarte, in curtea

noastra, unde se §i nascuse. Cu vederea, pierduse $i somnul §i iarna-vara, ziua-noaptea

sta cu luleaua in gura la vatra. Ii era mare foe de mine; cand se intampla sa am per-

bin|eaia, — nui deocl)iam lesne §i se speria lumea din casa— -mi-I aduc aminte cum ma

lua in brafe §i ma legana plangand. Deopotriva prietenoase imi surad din trecut, cu

dinp albi, $i alte c^ipuri de \iqnni $i de t^ganci; cu o pganca am gustat IntSia oara

dragostea, o {iganca dela zid. Purta poare ro?ie la urec^e §i umbla danfand. Hveam

158

BCU Cluj

$aisprezec£ ani. Era pe vreoiea sailc&muiui, £eara, dupa ptbaie. M am dat un galben $!
am uitat sa o intrcb cum o cbiama, $i n'am mai intalnit^o".

Imi in§ira, in cljipul acesta, cu privire la una sau la alta, deosebite istorii. Reie§ea
din cle ca primise o cre?tere cum nu se putea mai ingrijita §i ca invajase temeinic sub
luminata privegbere a tafcalui sau care planuise sa-1 trimeata sa urmeze vre-o §coala
inalta la Paris, dar cucoana Rnicuta, sprijinita de Sia, se impotrivise. Dealtfel nici el nu
se impaca bucuros cu gandul unei desparpri de acei parinp atat de iubitori ce se purtau
cu dansul ca un frate §i o sora mai mari, cum aratau dela o vreme d)iar ca infap§are.
Hr p dus dar cljiar cu ei impreuna acea viapi retrasa §i tiijnita inainte, pana cine §tie
cand, daca in 1877, pupn dupa ce el Implinise doiiazeci de ani, nu isbucnea rasboiul.
li dau aici iara§i cuvantul.

tfMersei sa ii aduc tatei la cuno^tinta ljotararea mea de a pleca negre§it la oaste;
J)otarare dela care nimic pe lume nu ar fi fost in stare sa ma abata. Marele Hlexandru-
Nicolaevici, Cesarul pravoslavnic, trSsese sabia impotriva vrajma^ului de mo§ie §i, din
elipa aceea, pentru mine? viu sau mort, loc de cinste nu mai putea fi decat acolo unde
falfaiau steagurile Imparapei-Sfinte de Rasarit. Tata ma intreba cu spaima ce avea sa
zica mama ? - §i te las sa ip incljipui uimirea lui cand ii spusei ca dansa, la care f usesem
mai inainte, imi dase voie- Dar ce s a petrecut atunci intr'insa ramane o enigma. J5i
minunea nu se margini la atat Deodata o cocoana foarte mare se de$tepta in papula.
Desctjise casa dela Ci§meaua-ro§ie $i o prefacu in spital peritru ranip, in totul dupa cum
o taia pe ea capul §i aratand a§a pricepere ca parca pana atunci numai cu asta se
indeletnicise. La randul sau, tata primi o insarcinare pe langa principele Gorceacoff,
intre neamul caruia §i al nostru mai fusesera legaturi de prietenie. innodai §i eu una,
mai inalta, ce se consfinp in focul luptei — va povestfi mai adineaori ceva de Sergljie
de Leucljtenberg. Sa ft trait... Cu moartea lui, la care am fost martor, incepea pentru
mine un dureros §ir de incercari. Intorcandu-ma acasa, aflam ca mama nu mai era. Ca
ai dansei top, ea nu intelesese sa se cruje. Greu racita in cumplita iarna a rasboiului, nu
voise sa se ingrijeasca §i, intr'o incordare semea^a, i§i facuse tanjind boala pe picioare.
Departe de so} §i de copil i?i dase istovita sufletul in brafele mamei Sia fara o cartire,
fara o lacrima, senina pana la sfar§it. Viteji carora ea le alinase d)inurile au dus-o,
plangand, pe umerii lor la groapa. Grozaviile rasboiului ma pregatisera sa pot indura
aceasta lovitura care, in scljimb insa, il nimicea petata; adesea mai pupn am suferit
sa o §tiu pe ea moarta, decat sa il vad pe dansul viu. Sarmanul nu mai era de recunoscut
slab §i garbov cum ajunsese, cu ple*te carunte incalcite §i cu barba, cu ungbii netaiete,
§i negre, murdar, soios... O desnadejde sfa^ietoare se oglindea in od)ii lui sticlo§i ce
ii tradau, c^iar daca nu vorbea, ratacirea minpi. Jalea lui casnica nu il facuse sa uite
de maljnirea ce ii pricinuise pierderea Basarabiei; de nu prindeam de veste la timp,
apuca sa trimita inapoi cordonul Sfintei-Hna, al treilea cu care a fost cinstita casa
noastra. Hm inteles din capul locului ca nu imi ramanea decat sa ma resemnez : omul
era osandit. Nu se mai branea, nu dormea, bea intr una la prica §i fuma farS incetare.
R mai dus-o a?a cateva iuni §i a mers sa i§i ia locul de veci langa mama. Curand apoi
culcam la picioarele lor §i pe mama Sia §i raraaneam singur pe lume".

„Mi-a trebuit vreme ca sa ma reculeg. Hproape nu ma mi§cam de acasS, tarziu
am inceput sa fac plimbari calare afara din ora§. Cu prilejul acestora, am bagat de
seamS ca la pod la „Marmizon", imi ie§ea mai totdeauna inainte o fata foarte frumoasa.
Dela un timp imi era un fel de grija ca nu aveam sa o intainesc ?i, daca se int&mpla
a§a, imi era ciuda. Pe nesimpte, placerea ce dela inceput imi facuse sa o vad a ajuns
o nevoe $i era, din ce in ce mai amestecata cu duio^ie, ziua, noaptea, cljipul ei imi
rasarea in tot ceasul inaintea ocljilor, nu ma puteam gandi la dansa fara sa nu ma tulbur,
iar cand ma aflam in fa^a ei ma cuprindea o sfiala, pana atunci necunoscuta, care ma
a impiedecat indelung sa ii vorbesc Ce imi pSrea ciudat in toata istoria asta nu era ca
ma indragostisem — imi venise ?i mie randul— dar ca ma indragostisem tocmai de fata
cu pricina, de oarece, dela fire nu simt atragere decat pentru femeile oacbe§e, cat mai
oad)e§e, §i dansa era balana §i alba pana la serbezime, a§a ca nu trebue sa te mire,
amice, daca am sa ip spun ca de?i am iubit-o cu patima, nici o clipS faptura ei, ci)m

159

BCU Cluj

avand-o aproape, tlu a de§teptat intr'a mea o banuiala macar de pofta trupcasca; cee&
ce a facut ca tainicul mcu simfamant dc iubire sa se incljege a fost numai mila. Cand
am auzit-o pe ttlanda, a§a o cljema, marturisindu-mi plangand traiul ei cbinuit de vitregia
nevestei a doua a lui tata-sau, un polonez, bepv sg intelege, care o ducea de azi pe
maine cu prasila lui din ce bruma agonisea carpind ljaine §i curapnd pete, §i am aflat
ca umblau sa o vanda cum facusera §i cu o sota a ei mai mare, pentru ca sa o scap,
ma am Ijotarat sa tree peste prejudecati ?i sa o ridic pana la mine- $tiam ce vSlva
urma sa starneasca fapta mea, o §tiam prea bine, dar nu de judecata celor vii imi era
mie teama, ci de a celor morfi, carora nu deopotriva ma puteam scuti sa le dau soco-
teala §i erau nopfi infrigurate de nesomn cand ii vedeam aevea, in§iraji ca in vedjile
icoane grece$ti pe fund de aur ro$u, §i JepGni in caftanele lor de sarasir, pe acei trufa$i
arljonp purtandu-$i in maini capetele taiete, iar privirile lor neinduplecate intorcandu-se
cu scarba dela mine vanzatorul Sa dau inapoi nu aveam insa taria §i ma lasam t&rat,
in voia soartei flnul cernit era pe sfar§ite, pupn ma mai desparjea de ziua lqgodnei,
poruncisem cljiar inelele".

«Or, in dimineajja cand le aduceam dela giuvaergiu, cu numele noastre sapate, gasii
la poarta, pe lavija — stam inca pe Podul-de-pamant, calea Plevnei, cum ii se scljimbase
numele — pe cucoana Elenca a same§ului, una din cele mai de isprava mabalagioaice
prietene cu mama; ma a§tepta sa imi spuria ceva. flvui o presimfire... flm poftit-o In
cas&. fl jelit-o intai pe cucoana flnicuja, dar de cum ii eu dat lacrimile ragaz, s'a ridicat
cu stra^nicie impotriva a ce pusesem la cale, zicand ca a$i fi savar§it mare pacat cl}iar
daca Wanda ar p fost o fata cinstita, necum o taratura care se intinsese cu to|i der-
bedeii §i trecuse pe la doftor §i pe la moa$a. Ramasei increment. «De nu crezi maica»,
adaoga ea, «stai odata noaptea la panda, dupa unsprezece, sa vezi singur cum i^ibaga
b^ndralaul pe fereastra. Sa p~l spun §i cine g: Fane al vaduvei, zugravul, ala care
canta cu armonica». Mi se puse atunci un jungbiu la inima, urect)ile pornira sa
imi vajaie §i se invarti casa cu mine. Eram ranit de moarte. Cum insa. ori cat de sgu-
duitoare ar fi imprejurarile, nu imi pierd sarita, judecai §i atunci rece. Ca inainte sa o
p cunoscut, lipsita cum era de paza $i de cre?tere $i inconjurata de pilde §i de indem-
nuri Vele, grease, era sangeros pentru mine> nu insa de mirare, dar ca sa i§i batfi in
a$a bal joe de obrazul meu §i cu cine, in ajunul logodnei, asta covar§ea orice masura
$i nu puteam sa ii o iert. §i imi am adus aminte ca punand odata mama sa imi gbi-
ceasca norocul, imi dase ca de toate fericirile aveam sa am in viafa parte, numai de
dragoste nu. flm mulfumit cucoanei Elenca §i ii am spus s3 pG pc pace. Cand, dupa
obicGiu, la ceasul pranzului a venit Wanda, ma a gasit [imbracat de drum, strangand
curelele geamantanului. Rm nascocit ca trebuia sa plec degraba pentru cateva zile la
^ara. In tot timpul mesei, am scrutat-o pe furi§; in afara de biandefe §i de nevinovSpe,
pe cljipul §i in privirca ei nu se citea nimic flm cunoscut atunci ct)inul, sfredelitor
intre toate, al indoielii, mai ales ca mi se parea $i afara din cale nefiresc ca fiin^a
aceasta sa nesocoteasca atat de nebune§te eel mai de pismuitnoroc ce una de teapa ei ar
p putut visa. Km plecat impreuna cu trasura, pe dansa, am lasat-o la ea acasa, iar eu
am ie§it pe drumul Cotrocenilor, am ocolit jur-imprejur ora§ul §i, pe inserate, m§ am
intors pe la Capu-podului la Ci§meaua-ro$ie. Rm intrat in paraclisul demult parSsit, unde
nu mai caicasem din copilarie, am aprins un muc de faclie ramas din alte vremuri $i
cerand mijlocirea duljului Domni|ei Smaranda pe langa Cel-de-sus, ma am cufundat in
rugSciune».

«5arul ceresc nu intarzia sa se reverse asupra mi, la razele sale intelesei ca tot ce
se Intampla era pentru isbavirea mea c re sta numai in in§elaciunea tHandei sau in
qrabnica ei pieire. Dumnezeu nu ingaduia ca sterna casei noastre ce dela 1812 se ras-
fata sub cununa - e comite pe pieptul vulturului cu doua capete rusesc s£ pe pribanita.
$i inganai: nu noua, Doamne, ci numelui tau vecinicape-i slava»! $i unde ma a apucat
de ce era sa faptuesc o groazaL flm plecat dc acolo impacat cu soarta, redobandit
Gandurilor poroase cg prifocisem tot drumul, le luasera pe nesimfite locul teama ?i do
rinta ca S2ime$oaia sa nu p minpt §i cand, peste doua ceasuri, am avut dovada vie a
tra arii, in insa^i durerea mea am apat u?urare. flcum ca pin^a in care intrupasem visul
de iubire al tinerepi mele era pentru mine pierduta, mi am zis ca nu imi mai rSmSnea
decat sa o dau uitarii)).

160

BCU Cluj

«Dar nu !mi a fost cu pulinfa. Niciastazi, dupatreizeci de ani, dragostea mea pentru
dansa nu s'a stins, departarea §i timpul au facut o insamistica: nu pe tHanda insa-§i o
mai iubesc, nu faptura ei care, daca mai e pe ltfme, e scl)imbata, oplita, imbatranita, ci
amintirea, nespus de duioasa §i de dulce. Iar la femeile ce se au perandat de alunci in
viafa mea, ccca ce am iubit a fost numai vre o asemanare cu dansa: la uncle am re-
gasit parul ei galben sau oc^ii verzui, la altele tristejea surasului, leganarea mersului
ori raelodia glasului ce ma f^rmeca atat... lata pentru ce deunazi ii am dat dreptate lui
Pa§adia, cand spunea ca in amor nu vedea decat feti§ism. Da, feti§isrn, feti$ism»..

Dete din umeri §i lepada tigara direia, de lini§tit ce povestise, ii ramasese scru-
mul intreg. Ceru poame, un vin mai virtos, alt rand de cafele. $i gustand, $i sorbind,
urma.

wCasamaamefesc, ma aruncaiin valtoarea vietii depetrecere, $i cua?a avantca amspe-
riatcudesfraul $icurisipa Bucure^tii. Vreme deunan, la Ci§meauaro§ie, unde ma mutasem,
c^efurile pan& la ziua alba se au pnut lanf. Din ce era mai stricat, imi facusem o nume-
roasa curte : cand plecam la vanatoare sau dam cate o raita pe la man^stiri era cu un
alai de eel pu|in douazeci de trasuri incarcate cu varf, ba§ca feciorii cu merindele §i
taraful meu de lautari. E drept ca nu a fost o singura data ceva, cat de neinsemnat,
care sa fi Iasat de dorit, se intrecea o lume sa imi intre in voie §i sa ma desfete; se
mergea adesea cu zelul ctyar prea departe; era de ajuns sa spun peste zi ca imi place
o femeie ca seara sa o geisesc la mine Tn a§ternut. Erau barbafi cari imi aduceau ne-
vestele ?i frati surorile. Dar ma tinea tare scump §i ca sa fac fata la atata cljeltuiaia,
dupa ce am batut la papuc ce mo§tenisem bani gf}iafa, am facut datorii peste datorii.
Cum dam de fund, nenea Scarlat, zis„Ibric", un ticalos de boer batran, samsar, geam-
ba§ §i mai ales altceva, imi facea numai decat rost de imprumut cu dobanzi salbatice.
Ma incurcamdin ce in ce mai rau; cand venea ca§tiul, arenzile §i c^iriile mi se plateau
cu propriile mele polite pe cari eram nevoit pre?te sa le primesc. Htuncl iscaleam altele
§i a$a am iscalit mereu, uneori fara sa ma uit ce, pana cand, trimifandu-l inir'o dimi-
neafa pe nenea Scarlat dupa parale, imi a adus raspunsul ca increase balaia §i ca in
curand trebuia sa ma rafuiesc de toate socotelile. $i ma povajuia, ranjind, sa vand mai
bine de buna-voie ce aveam, decat sa las sa ma vanda cu toba. Imi gasea el cumpa-
rator. II poftii ca deocamdata sa imi caute, §i fara zabava, ceva zimfi; era in ajunul
zllei mele de na^tere $i fineam, intr'un anume scop, sa o prasnuesc in lege. Ii incre-
dinjai cateva din sculele DomniteiSmaranda, ni§te paftale, sa le puna amanet, ?3 Plmavut a ,
zise el, intorcandu-se cu bani buni, „mare noroc; un sfert de ceas de intarziam, rama-
neam cu buza umflata, pleca prietenul din Bucure^ti. Nu am intrebat nici de, data asta
cine era acel tainic camatar; ce ma mai privea? I/am insarcinat pe nenea Scarlat cu
pregatirile §i poftirile pentru a doua zi, iar eu ma am incljis in salonul „Nestimalelor",
unde pana seara am ars Ijartii de familie. Hm cinat la „F)ugues", singur, apoi am luat-o
rara pe uliti- Nu pot uita acea aburoasa §i rece noapte de April, parca batuta cu sman-
tana de luna plina ?i u^or imbalsSmat§ de zarzarii inflorifij noapte care pentru mine a-
vea sa pe cea din urma. Sa nu ifi incl)ipui ca voiam sa ma prapadesc pindca imi pier-
dusem averea, ci dimpotrivS : risipisem tot pentru ca, demult inca; ma botarasem s& o
sfar^esc cu viata de care eram satul; priveli§tea ei imi adancise inascuta tristete, inpla-
cerile ei aflasem numai desamagire §i desgust. $i ca sa pier dintre cei vii, alesesem §i
ziua in care implineam douazeci- $Mrei de ani. Hveam sa plec din mijlocul petrecerii §i
sa nu ma mai intorc; nimeni nu avea sa descopere ce se facuse cu mine, taina pierii
mele avea sa ram§ie in veci nepatrunsa — luasem toate masurile. Pana in zori, dulci
vedenii din anii copilariei imi au rasarit inainte, induio^andu-ma dar fara sa ma §i tul-
bure; seninatatea cu care cei din sangele meu au §tiut sa intampine moartea nu ma a
aparasit catu^i de pu|in nici pe mine. Cand, lini§tit, ma am intors acasa, am gasit o p-
|uica. sosita seara tarziu, prin care eram cljemat sa ma infa|i§ez negre^it la amiazi la
tribunal. Era pentru a mi se aduce la cuno§tinta ca, in ajun, fusese omorat uncl)iul
meu Iorgu 4i .

M De$i ii veniam nepot de veri primari, nu ?1 cuno^team nici din vedere. Casatoria
nepotrivita din care se nascuse §i in urma alte neintelegeri il indepartasera pe tatSl sau

161

BCUCluj

$i pe dansul pentru totddauna dc celelalte rude La fireasca Iui du$manie fa$ de ele,
du§manie inveninata dc neputinja dc a lc vatama intru ceva, se raspunsese cu un des-
pre} adanc, pc care astSzi nu ma mai invoesc a Jl imparta§i. Era un om! In loc sa se
multumeasca a trandavi cocone?te cu ce descurcase din mo?tenirea parinieasca, se in-
bamase dc titnpuriu la o grea munca, Jinuse to arenda mo§ii, balfi, vamile, ocnele,
po$ta, facuse negoj intins dc cljerestea §i dc lana, ridicasc l)an in Bucure§ti §i scljela
la Dunare §i nororul i! rasplatise cu imbel§ugare indrasneala §i barnicia. Rasboiul in
vremea caruia de fapt f uscsc marclc proviant-maistru al o?tilor, facusc dintrlnsul ecl
mai bogat om din Jara, ccea cc nu il impicdeca sa dca sume dc batjocora, un galbcn-
doi, cu caraata pe amanet la ncvoia§i. In lupta pentru inavutire, nu se ingaima cu ale-
gcrca mijloacclor. De curand, ca^tigase astfel, cu carcota §i cu mita, vectjea judecata
ce avea cu darjii mo^neni dcla Toroipanu pe Neajlov, pentru partea lor dc mo§ie §i
plecase sa faca masuratoarca. Cand intrase in padurea din vecinatate, pe undc trece
drumul, se pomenise deodata inebnjurat dc numero§i farani inarmap §i oprit. Se ridi-
casc atunci in picioare §i scosese doua pistoale dar, inainte sa apucc sa traga, fusese
in^facat, rastignit pc scara trasurii $i rapus intr'un d)ip poros".

„Eram poftit sa fiu de fata la ruperca peceplor, puse dc cu seara la posomorita
lui locuinja din Mantuleasa. Nu imi a§i fi incljipuit sa poata cineva, ori cat dc sgarcit,
trai intr'o asemenea saracie. Km stat ncpasator cat a pnut cercetarea, afara de o clipa
de vie uimire cand s'a desclpis namila de dulap dc fier §i nu din pricina comorilor
dintr'insul ci pentru ca printrc clc zarisem paftalele ce ii le dascm in ajun lui nenea
Scarlat sa lc zalogeasca. Ie§ira apoi la iveala §i polifelc mele toate; un teanc gros. Ei,
ce sa i|i spun mai mult? — au scotocit §i au scorbolit peste tot, au puricat fiecare
petec dc tjartie; de diata insa nici urma, a§a ca, la ceasul tocmai pe care il sorociscm
sa fie acela al sfar§itului meu, ma vedeam pus, ca ruda cea mai de aproape a ucisului
in stapanirea uria§ei sale averi".

„De intorsatura aceasta a lucrurilor, pe atat de nea§teptata cat dc fericita, la inccput,
mai^ mult dc cat mine, se au bucurat cei ce tr&iau de pe urma mea, lipitorilc. Crezu-
sera c&^ dasc iar Nan de gSvan. Grabnica le a fost insa desamagirea §i amara. Sc ar
fi zis ca dela uncljiul necunoscut odata cu starea moijtenisem §i ceva din apucaturi.
Curand am incljis casa dcla Ci§meaua-ro$ie §i ma am mutat in Mantuleasa, cai trSsuri,
caini dc pre];, am desfacut tot, slugilor de prisos le am dat drumul, dc prictcni ma am
cotorosit, pctrecerilcr lc am pus cruce- $i nu am mai zabovit pe aici o zi mai mult
decat 4 imi a trebuit ca sa imi rostucsc daravcrile in vederea unei Hpse pentru tot-
deauna".

„Fiindca, dc tjotarirea dc a pieri nu ma am rasgandit pc deplin, am sct)imbat
numai felul, alegand in locul morjii indepartarea, Q>iar alimintreli, cu vremea, a?i p
ispravit tot prin a ma instraina, aici cc mai ramanea sa ma ispiteasca? Maririle poatc?
Dar in {am undc tata nu voise sa fie ministru §i strabunicul s& fie Domn, cc mai
putcam eu rSvni? §i apoi, libertatea nu imi a§i fi jerlfit-o nici pentru ca sa port steaua
Imparatului in gvardie. De acum stapani aveau sa imi fie numai fantasie §i capriciul.
Hltfcl ar fi insemnat sa ma arat nevrednic de atata noroc".

,jflm §i avut ; cu carul. Sa vczi. Mai imi ramasese de stat in Bucure§ti o noapte.
Inainte sa ma eule, voind sa imi iau dintr'un serin pa§aportul, cand am dat sa trag
scrtarul, unde il puscscm, acesta, fiind prea plin, s'a infepenit. R trebuit un ccas s& N
smucesc §i sa il sgafai ca sa ii dau de ^ac §i atunci alta bucurie: nasdravanul de pa§a-
port, cum era dcasupra, cazusc dupa scrtarc, iar scrtarele nu ic§eau dc tot din rafturi.
Imi a venit sa fac scrinul fandari cu toporul, doar din slabiciunea cc am dc vecljituri —
era un ^Empire" de mabon dc toata urifenia — il am cru|at, multumindu-ma sa ii des-
prind o scandura din dos. Imi am gasit pa§aportul §i nu singur. Se mai afla acolo,
mototolit, un plic mare galben cu cinci peeep de ceara neagra. Pc cl sta scris: „Tes~
tamentulu a , cu u scurt, ?J mcu w .

„Strabatut de un fior neincercat pana atunci, ma am uitat jur imprejur, de§i ?tiam
bine ca eram singur in casa. Afara, dupa obloane, rapaia ploaie dc Octomvric Rm des-
facut plicul §i, cu rasuflarea taiata am citit voinfa cea din urma a uncljiului: intreaga
sa avere mi^catoare §i nemi§catoarc o lasa Eforici spitaliccijti. Rm privit cu groaza
cumplita uncalta care, cazuta in alte maini decat ale mele, ar fi fost pentru mine uci-

162

BCU Cluj

gatoare, am privit astfel pftnfi $i cenu?a In care s'a prepkut dupfi cfiteva clipe. C& nu
a fost drept ce am savar^it, se poate, socoteala nu am de dat insa decat Celui-Vecinic
care, dupa cum spunea matu§a Smaranda, pentru pacaiele noastre are cumpana debsebita
$i in$eala la cantare. §i nu ro§esc ca ma au facut sa tremur cateva rinduri scrise pe
niine care nu mai §tiu de cate ori 'am privit fara a clinti Moartea in fafa; nu, pentru ca
de data asta era vorba de averea mea §i pe lume altceva nu am sacru, pentru mine a-
verea e totul, eu o pun mai presus de cinste, de sanatate, de viaj;a cbiar ?i daca in
acea noapte, la amintirea careia ma tulbur inca, ar fi fost nevoe sa faptuesc ceva mai
grav decat sa nimicesc o sdreanja de Ijartie, ei bine, a§a cum ma vezi, crede-ma, nu
a$i fi pregetat... Nu eram un sarac cu duljul" !

„Ar fi fost §i pacat sa las sa imi scape din maini acele bogapl fara ele stirpea
nu se ar mai p inturnat, inainte de a asfinf!, la adevarata ei menire, singura fireasca*
aceea de a trai libera pe valun. Hm convingerea ca nobila intrebuinfare ce le am dat
a rascumparat mai cu prisosinfa de cat ar fi facut cea Ijotarata de uncljiu, nelegiuirile
cu pre|ul carora el le dobandise. In treizeci de ani de periple, am plutit mai mult poate
decat laolalta toti corabierii strabuni §i adesea ii am simpt bucurindu-se intru mine,
care le am purtat praporul cu lebada sagefata pe mari de dan§ii nici macar banuite,
pe toate marile" ...

Facu semn cljelnerului, care incepuse a ne da tarcoale, t sa vie la plata. Localul se
de§ertase. Ie§iram $i noi. flfara se limpezise §i era frig.

— '„Da amice", zise el, dupa ce facuram capva pa§L „averea! Sa nu fi fost grija
ei, nu ma a$i mai p intors eu pe aici. 3 ur b aua din noua-sute~§apte ma a pus pe gan-
duri §i ca sa nufiu intr'una cu inhna sarita ca imi pierdmo§5ile, ma am t>otaratinsfar§it,
anul asta, primavara, sa viu sa le vand, sa le vand ct)iar in paguba. Mi se au dat insa
prefuri nebune^ti §i de cine ip iacljipui? — de |arani! Imi a fost scris sa ma mai pro-
copseasca odata oamenii a§tia; nu, adevarat ip spun, nu ?tii ce de isprava sunt ^i de
cuvant dar §i cata deosebire intre cei pe cari ii amvazutin copilaria mea la Ci^meaua
ro§ie, tarandu-se caine?te la scara jos, in fafa mature! Smaranda, orbip parca de razele
maririi ei, §i copii lor, frunta^ii de azi, infipp; privindu-ma §i vorbindu-mi dela om la
om. §i ma a mirat iara$i de unde atata banet pe ob§tii!e lor ca sa poata cumpara trei-
zeci-§l-opt de mii de pogoane de camp ca nimica. 71m socotit ca tot a$a iesne avea sa
mearga $i cu vSnzarea cladirilordin Bucure?ti/ma am in^elat insa amarnic; pentru cea maj
ponosita, o biata pravalioara pe la Barafie, de opt luni ma poarta cu vorba ni^te par-
liti de negustora?i; nici cand imi am pus pacufa pe actiuni la Kmsterdam — pacura
care imiaduce peste trei sferturi din venit, nu a fost atata tocmeala. Hu infelespesemne
ca sunt zorit sa plec".

nCu tot farmecul atator amintiri scumpe, ^ederea in ora^ul acesta imi a parut din
ceasul sosirii un surgt)iun §i a^a imi pare oriunde ma aflu pe uscat, cu pamantul ma
impaca numai patima florilor, singura pe care dorul de mare nu a putut-o innabu^i in
mine. Ca strabunica Pauna, care a adus pentru intaiaoara, in Valaljia, mai multe soiuri
§i le sSdea la Pajera cu pogoanele, sunt §i eu nebun dupa flori; pentru orcl)ideele mele
nu pentru, mine— eu le sunt doar oaspe — am cumparat „quinta" manuelina ce, pe
Jarmul Oceanului, intr'un colt lusitanian de rai, a adapostit odinioara iubiri rege§ti. In
jilaveala imbalsamata §i calda a serelor ei uria§e cu stupi de albine §i ape vii, ma
odiljnesc, visand intre doua pribegiri; la poalele gradinilor ei atarnate, ma voi imbarca,
indata ce voi simp ca mi se apropie sfar§itul, pentru calatoria cea din urma . > .

. . ..-..' ... . . . . Dar dece

or p incljis peste tot, sa fie a§a tarziu"? $i privind cerul scanteietor deNoemvrie: «da,
e foarte tarziu ; vanatorul cu arme de aur, Orion, apune de frica Scorpiei ce se
ca^ra pe pragul Rasaritului. Zorile sunt insa departe, e vreme sa ne suim la mine sa
mai bem»*

flm plecat din strada Modei cand se aprindeau felinarele, cam buimacit de ce nlai
apasem.'

Jinand sa Mature cat mai mult putinta de fi recunoscut in Bucure?ti, unde voia

163

BCU Glut

sa pe singur cu amintirile lui §i riestanjenit in mi$cari, *** incercase, inainte de a se
intoarce, sa i§i scl)imbe infapsarca. Lasandu-§i pletc, mustap, barbS §i ticluindu-$i un
port simplu §i §tcrs, gI isbutise a§a bine ca, dupa unan aproape, tot ii semai intSmpla
sa sg intrebe, zarindu-se pG nea$teptate in oglinda daca Gra infradevar el. Un alt om
luase pinja ?i curand avu $i nume: prin localuri ii se zicea conu Pantazi, ceea cg il
. facca sa presupuna ca era luat in noul sau avatar drcptun «Sosie» cg sg cljiema astfel
§i cu care sg mira cum de nu ii se inamplase inca sa sg intalneasca.

§i imi aratasG fotograpat adevaratul sau cljip, ras, cu tamplele tunse, cu barbep
scurp — gentleman desavar§it in pnuta elegafa dc bord. II am privit cu nepasare caci
nu acesta imi parusc un pricten de cand lumea §i cl)iar un alt eu insumi, ci celalalt,
dGsprccare $tiam acum, ?i nu fara oarecarc mGlancoIie, ca nu era decat un deg^izament
vremelnic, menit a fi peste putin lepadat pentru totdeauna.

Teama ca in urma acestei desamagiri prietenia noastra s£ nu i§f piardS cumva din
farmec, fu tot a$a de§arta ca nadejdea de a ma intoarcG devreme acasS. sSptamSna
nu ma intorsGi cl)iar deloo Ma mutai la Pantazi— il voi numi totastfel — carcvazand
ca afara sg pusese pe ninsoase cu viscol, sg clausta in vatuita sa locuinfa, unde facu
noapte. Nici nu avea nGvoie de ie§it ; gazda ii invajase toate tabieturile, sg da peste
cap ca sa il mulpimeasca. Paturile — mie mi sg pregatise unul in salon— erau tottimpul
desfacute, masa pusa, candelabrele aprinse. Sobele duduiau. In piroteala lungilor vegt)i,
spovedania viepi sale de intelept CGtafcan al univcrsului sg depana ncsilita, intrcaga.
Dintrlnsa sg deslu$Ga singura pricina cu putinja a tristepi ce ma ciuda la el atat de
mult: omul fusese prea fcricit.

Nimic mai odtynitor ca felul accla de trai, nici mai dulcc. Nu nc gandcatn inca sa
il sd)imbam nici unul de$i vremea rea contenise, cand intr'o dimineafa — ?tiam dupa
ciocolata ce ni se slujisc cu pupn inaintG — gazda veni, imbufnata §i ro§ie, sa ii spuie
lui Pantazi ca il cauta un domn, un domn care injura grozav, cu un caine, fusese cu
dansa de o mojicie nemaipomenita. In culmea uimirii, Pantazi ma ruga s& vad eu cine
putca p, iar el §i cu franfuzoaica ridicara perdelele ?i stinserS lumanarile.

Odata cu ziua, tarand dupa el un mopsule| sgribulit intr'un valtrap ro§u, intra
Pirgu. Hflaram ca Pa$adia, care se intorsese in ajun, umblase dupa noi din local in
local toata noaptea §i il insarcinase pe dansul sa ne pofteasca, daca ne da de urma,
din partea lui la pranz. Pantazi primi fara codire. II intrebai pe Gore cg era cu insop-
torul lui care maraia la Pantazi ?i incepusG sa latrc. „E al lui Haralambcscu", ma lu-
mina eK »Baie|ica; are TinculinaGaiduri o c§t^"?a In dardora, tot „carlin'S fata mare,
§i ii il due M'am facut codo§ de caini".

NoptilG ce petrGCuram de randul acesta cu Pa$adia fura astampSrate, demne:
Pirgu nu ne mai necinstea cu prezenja lui decat rar, in treacat, ?i atunci vorbea numai
de politica. «Liberalii», ne pisa el, «i§i luau catrafusele; panfi la anul nou, 1911, eel mai
tarziu adica peste trei saptamani, conservatorii veneau la putere, boerii — Take era
curi&tat*. §i i?i da un aer grav, pofrivit cu inalta slujba in care zicea ca are sa pe pus
de apropiatul viitor guvcrn.

Cu toatG ca il §tiam lacom de ca§tig peste masurS, in stare sa ramc in scarna dupa
un gologan. am infelcs din capul locului ca nu lcafa era adevarata lui pnta, dar cg a-
nume ravnea, nu a§i, p banuit, daca ? in ziua de Mo§-Hjun, la o tuicareala mai prelun-
gita, in doi — „doza pentru adulp" — nu imi ar p spus el singur.

Inca demult planuia sa se insoare, pentru capatuiala, bine in^eles, fusese insa sic-
tirit de cate dri incercase; cl}iar dc sg intamplase uneori sa ii placa fetei, nu se invo-
isera, In ruptul capului, parinpi $i ostracismul acesta nu trebuia pus, cugeta el, decat
pe seama faptului ca nu avea „cariera", altmintrGlice ii lipsea ca sa fericeasca o sotie,
frumos §i tanar, „manicrat" ?i cult, cum pretindea a fi? Dar, in fa|a cbcza§iei unui mi-
nistru c3 scumpul sau §ef de cabinet este baiat serios ?i de viitor un ministru gata sa
il cunune, ar mai fi incaput vre-o impotrivire ? Odata numit, avea sa mearga la sigur,
se §i vedea «barosan» 3 „gagiu", cu cotoare, palat de casa in Bucure§ti, vie pe rod la
Valea-Meilor, mo§ie numai ?tiu unde, zestre nu gluma, bez un singur cumnat cu un
singur plaman. $i canta: «§i-are m3, §i-are ma!" II intrerupsei ca s8 il intrcb daca sg
gandise ?i la cele doua paraferne ce puteau veni in urma: copii ?i coarnele?

164

BCU Cluj

-T- „Dumneata s3 pi sanatos", imi raspunse ellini§tit, «a avut frageda §i de un&
§i de alta grija dinainte. .Paraferne dc astea se tree cu vederea, nu vin la massa».
Ala infundase. Ii ccrui s£ imi spuie cine avea sa ii faca rost de numire ?

— «Pa$a»> imi $opti el tainic, la urectje, de§i eram singuri.

— «I1 crezi ca poate» ?

— «Of)o ! Nici nu-fi incljipui ce fudulii are tapul ala batran, sa vrea numai sa le
mai puie odata pe taler, atunci sa vezi comedies

— Dar de ce nu vrea? incercaieu sa il descos. Drept raspuns, Gorica fluera scurt
de doua ori, b&taind doua degete langa tampla. ftpoi plecS, mai mult deandaratele. $i
imi fScu, dela u§a, semnul lui Fjarpocrat-

Intr'una din serile dintre Craciun $i flnul-nou, ma aflam pe calea Vktoriei, unde
domnea o insuflejire neobicinuita. Vanzatorii de ziare i§i desfaceau teancurile din fuga
sbierand cat ii finea gura : «demisia guvernului». In dreptul gradinii palatului, auzii ca
ma cljiama cineva dintr'o birja cu co§ul ridicat. Era Pirgu.

— «Doctore», imi zise, «du-te numai decat la Pa$adia ?i spune-i sa lase tot la o
parte $i szi mearga negre§it, astaseara cl)iar cat mai iute, sa vorbeascS in daravera mea
s3 str&nga §urubul f dar negre^it. II intrebai de ce nu se duce el singur?

— «N'am timp»» ma lamuri, «sunt ocupat cu inmormantarea: amuritMi§u; trebuie
s3 Ii dau nemangaiatei vaduve o mana de ajutor; in ceasurile grele se arata prietenia,
Hcuma viu dela cimitirul ovreesc §i alerg la jurnal. R\ e diljonie mare pentru case;
Faibi§, Nadjmansoljn batranul, era mofluz, le-a facut pe un loc cumparat pe numele
raposatei balabuste, mama lui Mi?u ; §i-a bagat toata averea in ele. Ei §i s'a curafat:
Mi$u le lasa Ra$elici)ii in regul& o crezi proasta ? — §i barbatul dintai, Pencljas, ce-a
avut tot ei i-a lasat; s'o vezi in doliu diavolifa, pica, pica! Par§iva muiere, mon cljer,
pe onoarea mea; Mi§u tragea sa moara §i noi in odaia de alaturi... tu comprends? —
lipitoare nu altceva, m'a daulat. Du-te numai decat, pana nu iese bacceaua, boa§ca;
contez nu ea§a? $i porunci birjarului, injurSndu-1, sa mane. «Vino poimaine la cimitir».

imi mai striga cu capul afara, departandu-se, „iau cuvantul".

(Va urma)

BCU Cluj

E U S AN T PLEBEU!

DE

T. PAUNESCU-ULMU

HU sant plebeu ! Cuvantul mi'e dur §i greu de gand.
Mu^cand In pietraria de ocna seculara,
I§i sbate'n geana nopfii faclia lui barbara
§i-$i galgaie bel^ugul in zare inundand ..

Caci sant plebeu! §i canta in mine ' mu§ct)ii lor
Cand se'ncle^tau napraznic sa smulga sri-opii- aprin^i,
In amurgiri de flacari,- sau cand sub bid imping,
Improspatau gras brazda, straina sub picior...

Plebeu ! Robust de seva §i cioturos In trunclji ;
bata nestrujita cioplita din gorun
Mi'e versul, care totu$i — ca fluerul strabun—
E'nraurat cu doruri §i frunze In manuncl)i ..

Dar daca — amarul vanSt ma'ncinge ca o jerba,
Mustit in adancimea robifilor de eri,
Cu-o scuturare asprS eu pravSlesc poveri —
$i fruntea mea — §i'nalj;a, mandria ei superba!

(Din volumul de poeme NOAPTE)

Wllf WfffWf t Jiuuu LL LUM* **

BCU Cluj

OMUL CARE 5I-A GASIT UMBRA

DE

CEZAR PETRESCU

(urraare §i sfar§it)
II

N.

10 mai infeleg nimic. Trebuie sa-i cerem explicate! vorbi nervos Tudorifa
Starcu, aprinzand o figure dela alta |igarc §i mutand cu neastampar serviciul de sfarf
pc tava nicl)elat&. Nu admit! Hsta e: nu admit!...

Celalalt, dadu moale §i fara convingere din mana:

— Vorbe§te-i tu... Eu nu ma amestec.

I§i sctjimonosi obraz de suferind, cercand sa arate astfel ca numai boala il silea
la aceasta neutralitate :

— Infelegi, cu pcatul meu... flm avut iara§i o criza. Mi-a recomandat medicul li-
ni$te. RltfelL.

Mana voi sa complecteze gandul cu un gest energic, dar cazu moarta ca o mana
de manecljin umplut cu tarafe de lemn.

Tudorifa Starcu se ridica dela masa, impingand tava de zanganira paljarele, facu
capva pa$i apasa|i pana la fereastra, de unde privi cu indiferenja prefacuta forfota strazii.
Mu§ca in dinfi cartonul figarii. Mustafa i se sburlise ca la pisoi cand se pregatesc sa
se repeada. Se intoarce brusc §i isbucni:

— „Vorbe§te-i tu... Eu nu ma amestec P Hceia§i poveste intotdeauna! IJi aperipielea
M'am saturat de atata diplomape. Nu admit. Injelegi ! Nu admit! Nu e vorba de noi
de pcatul tau $i de toate fleacurile, ci de partid. Se duce de rapa. Intr'o singura luna
am pierdut de doua ori ocazia sa dam lovituri repezi §i decisive. Mai sant cincisprezece
zile §i se include sesiunea. Rtunci inseamna ca rabdam pana la toamna, mai mult poate...
Eu a?tept, tu a?tepp, dar partidul se descompune. Nu admit! Dela Romanati am primit
iara§i o lista de dimisti. Ni?te imbecili, ni§te licl)ele! E adevarat! Publicul insa se impre-
sioneaza u§or. Daca incepe debandada, sa-mi raspunzi atunci te rog, ce facem? Taria
noastra era disciplina. Qnde e disciplina? §eful a devenit somnambul. Cu nu te ames-
teci. Ceilalp s'au deprins sa le vina totul de-a gata, n'au nici o inifiativa. §i partidul
se risipe?te. Nu admit! Rz\ unul, maine altul; cand corabia se ineaca, fug \o\\ §obolanii
E destul inceputul. Pe urma sa te vad cum ai sa-i opre?ti ? Sant curios sa vad cum ai
ai sa-i opre$ti?

Celalalt dadu vag din umeri, ca unul care nu §tia nici el cum are sa-i opreasca.
Tudorifa Starcu aprinse o a trda \\qarz §i se duse la fereastra, sa roada cartonul, pri-
vind trecerea necurmata a automobilelor §i trasurilor pe Galea Victoriei. Pufnea pe nari
§i batea marunt, cu ungljiile, tamburul in geam.

Erau amandoi fScuti sa nu se fnfeleaga. Mo?tenitorii prezumitivi ai §efiei, cand Ion
Burdea-Nicule?tin ? armaipori s'ar retrage. El, Tudorifa Starcu, gl)emdenerviin necurmata
agitare, pus pe lupta, paros, precipitat ?i imprudent in rasboiu cu toata lumea §i „nead-
mitand" nimic, savar§ind de doufisprezece ori pe an macar douasprezece acte necugetate,
dar luSndu-si indata toate raspunderile, curajos §i loial; celalalt, Sact)e Hlgiu, moale,
neljotSrat, me§ter tragatorde sfori ascunse, lene§ ?ifanariot, bucurandu-setainic d6 toate

167

BCU Cluj

gre§elile §i slabiciunile cclorlal^i din partid, care-i inlaturau inca un concurent. Dcstul
sa-i fi privit odata ca sa intelegi din ce capctc opuse de lume veneau. Tudorifa Starcu
scuturand mainele sa le smulga din umeri, uitandu-se drcpt §i taios in ocl)i, cu vazduljul
intotdeauna rascolit in jurul lui de gesturi smucite, razand cand era*vesel cu toti dinjii.
Sacl)e Hlgiu, cu privirea intotdeauna piezi$a de ipol)ondru, cu nasul moale de coca,
incleind vorbele taraganat §i onctuos, intinzand o mana umeda care ramanea flasca in
mang celuilalt, incat omul se sim^ia indata stanjenit, nu §tia daca sa-§i retragfc ori nu
mana, nu mai avea alta preocupare decat cum sa scape de atingerea aceasta vascoasa
care se eterniza.

— E patru. La patru §i jumatate vine... De aceasta sant sigur. Ht&t i-a mai ramas: e
punctual. $i daca vine, ii vorbesc Nu admit! Ijotara Tudorita Starcu, rasucindu-se delafe-
reastra clubului §i apasand butonul soneriei fatal, ca resortul unei ma$ini de execute
prin electricitate.

— Hda alt sfarf! porunci rastit cl)elnerului. Clocotit $i cu rom. SfarJ, cu zeama de
prune! Porcarii nu admit!

— $i mie palaria §i pardesiul, molfai Saclje Hlgiu, cu fa{a mascata de un ziar des-
facut dupa care se retran§ase curajos.

— At Va sa zica eviji sa asi§ti la explicate? ii trase Tudorita Starcu ziarul intr'o
parte, sa-i descopere ocl)ii. Comod ! „Nu$tiu, n'am vazut! Lasa nebunul sa se descurce
el!" Draga HIgiule, de astadata nu admit. Ai sa ramai aci. N'ai de cat sS taci $i sa
ascutyi. Dar sa | : ugi, asta nu. Nu admit!

Celalalt scoase ceasul plat de aur §i paru foarte alarmat, atat c&t figura lui cu tra-
saturile lancede putea arata ingrijorare.

— Hm o intalnire... Nu pot lipsi. Ezact la patru... flm intarziat.

Tudorita Starcu se tranti in jaljul de piele §i f)ol)oti cu picioarele ra§cl}irate, frecan-
du-§i genucljii.

— Halja! Hi intarziat? Parca spuneai adineori ca il a^tepfi §i tu...

— Oitasem...

— Tu sa uiji ? Sa fim serio§L HIgiule ! E§ti aci, ramai aci.

$i intorcandu-se catre cljelnerul care a§tepta cu palaria ?i pardesiul lui Hlgiu pe
braf, porunci:

— Du-le 'ndarat! Domnul Hlgiu s'a rasgandit. Pleaca mai tarziu.

Cljelnerul lipi u§a cu bagare de seama. Sacl)e Hlgiu ramase prizonier. Mai privi
inca odata la ceas de$i nu-1 a§tepta nimeni, ca sa arate ca intalnirea n'a fost o nas-
cocire. Ofta cu aer de victima silita sa se supuna celor mai absurde caprijii- Tudorita
Starcu il masura cu mila $i cu disprej;, aruncandu-i in fata colaci de f um. Privi pe urma
in tavan, fluerand un tril. I$i recapitula in minte explicajia pe care avea sa o ceara. Cu
Ion Burdea-Nicule§ti era prieten vecl)iu. II iubea ?i il prefuia. $tia ca toti, ca partidul
exista numai prin el- Ca tot ce-a savar?it Ion Burdea-Nicule§ti in viafa, era limpede §i
precis, fara nici o §ovaiala ?i in cea mai desavar§ita desinteresare. Pentru dan^ii §i
pentru partid, nu pentru el. §i ii pareau cu atat mai inexplicabile nel?otararea din ultima
vreme, absenja lui de la tot ce se petrecea, indiferen^a cu care a lasat sa-i scape toate
„momentele politice". Poate era bolnav. Poate il mistuia o pasiune ascunsa. Carnea se
revolta la o anumita varsta, se r^zbuna... Nu. Se gandise sa-i ceara o explicatie— are
mai multa nevoie poate de un sfat prietenesc. In acest caz nu e de nici tin folos pre-
zenja lui Hlgiu, cu prudenfa lui de spion, cu egoismul lui inuman. Sant lucruri despre
care nu se poate vorbi decat intre patru oclji.

— Hlgiule...

Omul cu nas de proboscidian ridica oct)i decolorati de cafea cruda ?i privi imediat
in laturi, pe langa jaltul lui Tudor^a Starcu.

— Saclje... Rm glumit. Nu vreau sa te fac sa pierzi o ititalnire... (subliniind inten-
tionat) mai ales cand imi incl)ipui ce fel de intalnire e... Nu admit, nu'ntelegi?

Taclje Hlgiu surase flatat, viclean §i cu aer de victima, careia i se recunoa§te insfar-
§it dreptatea. Vorbele ii faceau indoita placere: intai il eliberau, putea sa piece. Pe urma
prietenul confirma astfel reputa^ia lui de om cu multe aventuri femenine — faima n^s-
cocita nu se §tie de unde §i de cine, absurda pentru un individ cu infa|i§area lui bleaga,
§i indoielnica? dar la care finea nemasurat, de?i nu s'ar f i gandit vreodata, din prudenja

168

BCU Cluj

sa-?i in§ele fn ruptpl capului ncvasta mult mai batrana, §a§ie de un odt)iu §i tiranica.
flcum, cand $tia ca poate pleca, fScu mofturi. Cerceta a trcia oara ceasul §i dadu din
cap descurajat:

Prea tarziu. Nu crcd ca mai a§teapta». De altfel ai dreptate.. Eu sa pierd vre-
mea cu fleacuri §i voi sa discutaji lucruri serioase!..

Tudorita Starcu radea launtricde fatarnicia prietenului. I§i facu o placere sa-1 incerce,
jucandu-se cu lajul pe care il strangea §i-i dadea drumul :

— Bine! Htunci nu inzist. Ramai, $i vorbe$ti §i tu. Tu e§ti mai calm. Pofi vedea
mai obiectiv.

Celalalt se a§eaza intrc brafele fotoliului consternate cu figura lungita. Se uitS inca
odaia la ceas, cu resemnare.

— Ce e? Poate te mai a$teapta, il iscodi Tudorita Starcu.

— De... §tiu eu?.. Sigur ca poate ma mai a§teapta.

— Rtunci mai bine du-te! Cele mai serioase lucruri din lume, nu sunt destul de se-
rioase ca sa faca o femee sa a§tepte. Nu admit. O femee nu trebuie sa a§tepte.

Saclje Hlgiu clatina nasul de cocS, deplin convins de acest mare adevar. Hproape
pe furi§, intinse degetul pe buton §i suna, abia atins

— Ada pardesiul §i palaria domnului fllgiu! porunci Tudorita Starcu, pentru a sfar§i
odata, plictisit.

— Daca vrei tu! capitula, celalalt? imbracandu-§i manecele pardesiului, cu aerul de
sacripciu al omului gata sa faca orice, numai sa nu contrazica placerea unui prieten
care nu admite.

— Da! daca vreau eu... pre$te! repeta in batjocora Tudorita Starcu, cu buzadejos
facuta acceat circumflex, privindu-1 din talpi pana in cre§tet.

Celalalt se Intoarse de la u§a, sa adaoge un sfat:

— $tii? Fii energic, draga... Sa se limpezeascfi odata situajia. Nu mai merge... i\i
dreptate... Se descompune partidul... DacS e surmenat, sa se repauzeze. Partidul are ne-
voie de conducere energica — mai ales acum! tin tren pierdut nu se mai intoarce... S3
i-o spui raspicat Daca nu infelege singur, sa-1 faci sa injeleaga ..

— Fugi, Sactje, ca intarzii! il intrerupse Tudorita Starcu. Cele mai serioase lucruri
din lume nu sunt destul de serioase ca sa...

— Hi dreptate... La revedere §i succes!

Saclje Hlgiu grabi sa incljida u?a, nu pindca intarzia de la intalnirea imaginary, ci
pindca i?ilu& seama ca putea sa dea oct)i, pe scarile clubului, cu Ion Burdea~Nicule§ti.

Scarba! rosti omul ramas singur, repezind unul in altul inelele de fum spre tavan,
cu picioarele ra$d)irate §i cu ceafa rezemata in spatarul moale al jalfului. ScarbS!

Obrazul aspru §i colturos, cu sistemul pilos atat de abundent incat parea intotdea-
una nebarbierit de trei zile, arata eel mai desavar^it dispret pentru eel plecat $i acesta
mai ravtfea §epa! Carpa aceasta! In locul unui om ca Ion Burdea-Nicule§ti! Pual)!...
Pe urma trasurile se indulcira treptat, pindca Tudorita Starcu i§i intoarse gandurile la
Ion Burdea~Nicule$ti §i era acum din tot supetul mal)nit de raul care mistuia ascuns
prietenul.

Se ridica §i merse iara§i pana la fereastra, privind cu mainile la spate- Privea, dar
nu lamurea nimic din vanturarea trecatorilor. Gandul nu se desparjea de tainica sctym-
bare a prietenului- Ce putea fi?.. O femee? Trecu in revista toate femeile in a caror
apropiere sar putea afla Ion Burda-Nicule§ti. Nici una... Hlta patima?.. On om inct)is,
stapan pe sine panS la cruzime cu sine, in casa aceia glaciala ca un cavou, ce patima
ar t^inui oare? Ce resort s'a clatinat brusc?- Intotdeauna i~a spus ca viata aceasta e
absurda; totul masurat cu compasul, tot prevazut ca evolupa precisaa planetelor, rigida
existenta de monab care se martirizeaza cu cingatoare de cuie intoarse inlauntru, dar
fara t)alucinarea nici unei credlnte- Nu pricepuse aceasta nici cand, mai ales el, care nu
$tia niciodata ce va vorbi §i va savar^i peste o jumatate de ora, manca §i bea sdravan,
nu-?i infrana nici o patima, gasea tot atata placere intr'o lupta cu episoade neprevazute
§i cu un du§man necunoscut, ca intr'o partida de carti ramasa de pomina, ori un cbef
epic, d^ trei zile §i trei nopp, la via devenita celebra intr'un anumit public al Capitalei.

Svarli tigarea, ca intotdeauna pe covor. Recunoscuse automobilul negru al lui Ion
Burdea~Nicule§ti, stopand inaintea clubului.

169

BCU Cluj

Se uita la ccas: exact patru §i jumatate. §eful-nu-§i desmintea Jnca cxactitatea de
cronometru. Sari inainte secretarial, a^teptand fnclinatcu servieta sub bra{, pe urma Ion
Burdea-Nicule$ti, apasandu-§i pleoapele cu degetele inmanu§ate ca sa impinga parca o
vedenie launtridi. Tudorija Starcu tu§i sa-§i dreaga glasul §i i§i incljee nasturii; cl)iar
el §i cl)iar acum inca, nu-§i putea alunga sentimentul ca Jnaintea Iui Ion Burdea-Nicu-
le?ti to# rauritorii se infa^eaza la o severa inspectie.

Ca sa-$i dovedeasca Ijotarlrile rebele, descl^ee la loc nasturele, nutnai unui, §H in-
tampina cu o mana in buzunar ,

— Ca intotdeauna cronometru, Burdea...

— Ca intotdeauna, cronometru, replica sec Ion Burdea-Nicule?ti, fara sS clinteasca
o fibra In fa|a osoasa.

Discujia incepea rau.

In strada {ipa agresiv, o sirena de automobil. Secretarul depuse servieta pe bratul
unui jalt, ?i pindca nu-1 invita nimeni sa stea jos, i§i cauta de lucru foiletand agenda.

— Credeam ca sunteji mai mulfi. Mi s'a parut ca e vorba de o convocare. Singur,
puteai veni la mine. $tii unde stau.

Ion Burdea-Nicule§ti vorbea cu spatele spre fereastra. H?a avea umbra in fa|a. O
putea supravegljea. N'avea cum sa incerce cine §tie ce surpriza in dosul lui. Hvea figura
ostenita de insomnie, liniile mai trase, cute subjiri in jurul pleoapelor viorii. Parul mai
albit. Iar cei care-1 cuno§teau bine, ar fi putut descoperi o abia perceptibila neglijenta
in imbracaminte: fire de praf pe postavul negru, cravata inotata ingraba, acul de aur cu
perla neagra, gata sa cada.

Observa ca ocljii lui Tudorit& Starcu nu se deslipeau de laacest ac, il pipai, il in-
fipse la loc §i fu nemulfumit ca exista cineva care i-a surprins o neoranduiala.

— Despre ce e vorba? Mai a§tepji pe cineva?

— Nu, Burdea ! Tocmai voiam inadins sa fim singuri, raspunse Starcu aruncand o
privire repede secretarului.

Secretarul infelese §i luandu-^i servieta i§i ceru voie sa lucreze in a!ta camera. Cu-
dorifa Starcu ii multumi din ocl)i. Pe urma impinse doua fotolii alaturi :

— Burdea, sa stam. ftvem de discutat lucruri serioase.

— Cred ca n'am obiceiu sa discut lucruri neserioase, vorbi Ion Burdea Nicule§ti,
rSsucind jalful cu spatarul la fereastra §i intinzandu-se intre bra^ele elastice, muljumit ca
umbra i se confunda cu a scaunului. Impreuna mainile, asteptSnd:

— Ei?

Tudorifa Starcu desfacu o ljartie batuta la ma§ina, cu un ?ir lung de semnaturi :
— ■ flra aci demisia unui grup din Romanati... *

— Cunosc*.. Hltceva.

— flci alta, din Moldova...

— Cunosc §i p'aia. Sa le fie de bine! Nu tinem pe nimeni cu sila. Cine vrea pleaca,
cine vrea ramane. Pentru aceasta m'ai cljemat?

Starcu impaturi colile de l)artie §i le vari in buzunar. II privi lung, pun&ndu-i
mana pe brat:

— Burdea, nu mai injeleg. §tii bine ca n'am pus nici odata la indoiala cefaci §i ce
nu faci. Nici nu m'a? simji in drept, eu, care cu zevzecia mea am adus atatea incurca-
turi partidului. Dar nu-mi place ce se intampla. Nu admit. Ceilalfi mar^ie pe la coljuri.
Eu am vrut sa fiu §i de astadata, ca intotdeauna, loial.,*

— Mersi! rosti ironic Ion Burdea- Nicule§ti.

Celalalt se opri §i ridica mana de pe bra^ rupand apropierea prieteneasca. Incepea
sa-§i piarda rabdarea: „Nu e om cu care sa poti vorbi. Uscat... O marina. ma?ina
care se detracl)eaza. Pierd vremea in zadar*.

Ion Burdea-Nicule§ti il privi cu cea mai nevinovata mirare :
■ — Continual Rm spus ca-|i multumesc. Ce gase§ti suparator in aceasta?

Tudori^a Starcu ijji mu^ca mustatile tepoase. Scuipa tigarca din gura fara sa o a-
tingS cu mana. Pe urma observa cum ocljii lui Ion Biirdea-Nicule^ti, privesc cu desa-
probare restul fumegand pe covor. Nu se ridica sa-1 calce, inadins ca sa arate ch nu-i
pasft. Toate bunele intenfii se risipeau: wDaca vrei a§a, bine! gandi. R\ sa auzi altele,
mai sdravene! a .

170

BCU Cluj

Sari pa§ind repede ca intr'o cu§ca, vorbind cu rnainele fn biizunare, de unde smul-
gea din cand in cand dreapta sa gesticuleze boxand aerul:

— Pofi sa crezi ce vrei, Burdea. flm ceva pe suflet Imi fac o datorie sa-Ji spun,
fiindca te vad absent de la toate §i pindca ceilal{i maraie in loc sa vorbeasca. Hm pier-
dut de doua ori ocazia sa luam atitudine. Sl&biciune! Curg dimisiile— le inregistram §i
dam din umeri. Slabiciune! Tlinceput guvernul sa exploateze desorientarea noastra; acum
el ataca §i noi tacem. Slabiciune! Nu admit slabiciune! Pentru aceasta am luptat douSzeci
de ani? Decat sa asist la falimentul nostru, imi Strang valizele ?i plec la fara. imi vad
de plugarie. Injeleg in politica orice, numai pasivitatea nu. Ma surprinde ca tocmai tu*..

Se opri.

— Mi se pare ca nici nu ma asculfi...

— Hscult. Ce te face sa crezi? intreba distrat Ion Burdea-Nicule§ti, privind cum
umbra celuilalt il insofea la fiecare pas, se frangea de perete, se intorcea sa-1 urmeze
sau ii lua inainte, exagcrand gestul cand Starcu ridica dreapta in sus, ori o repezea in
laturi. Spusese ca asculta, dar era absent cu desavar?ire de la agitarea prietenului. Se
intreba numai cum celalalt nu observa prezenfa umbrei parodiindu-i framantarea, cum
poate trai ignorando.

$i se mai intreba ce-ar face Starcu, daca 1-ar intrerupe sa-i atraga atentia:
„Exista o spioana langa tine* Nu-i scapa nici o mi$care. Nu te parase§te o clipa.
Nu te poti ascunde de ea... Tot ce faci repefa desfigurand, parodiind, exagerand, §i td-
tu§i poate ea numai, da adevarata propose actelor tale. R. crescut cu tine §i n'ailuat-o
in seama, s'a pus intre tine §i femeia pe care ai iubit-o §i n'ai fost gelos de ea, au s'o
tintuiasca in sicriu cu tine §i pe masura ce vierrnii au sfi-Ji roada putreziciunca, ea are
sa se imputineze, dar n'are sa dispara... Dupa douazeci de ani, daca au se-Ji scoata
oasele sa le desire in soare pe un scljelet preparat anatomic, umbra indaia inviata are
sa intinda pe pamant gratiile coastdor §i scafarlia groteasca, ranjindu-|i din^ii » §i tu nn
observi aceasta. Ji se pare de mai mere insemnatate ca vreo cafi-va imbecili §i-au dat
dimisia din partid».

Pe urma. Ion Burdea Nicule§ti i§i surprinse aceste ganduri stupide §i fu cuprins de
o mare desnadejde. Cutele din jurul pleoapelor se adancira. Gatul se incovoie sub greu-
tatea capului osos, sub pielea incre|tta, de gutaperca, se lamuri conturul craniului. Era
acum numai un om batran §i slabanog, ascultand fara putere de replica, admonestarea
altui om mai tanar, plin de sanatate, de vigoare?i de indrasneaia. Celalalt ii vorbea din
picioare, neindurat; el era in jalj cu fruntea atrasa de pamant, incat parea strivit de
privirea, gesturile §i vorbele prietenului mai tanar. Rr fi indrasnit altadata sa-i vorbeasca
a§a? Masura mai bine ruinarea din el. Se scutura. I$i apasa pleoapele, cu un obicei
nou, de scurta vreme c^patat decand cauta rriereu sa alunge ceva dinaintea ocl)ilor.

In incapere lumina se invinetea difuza, ca intotdeauna in ceasul dinaintea asfinfitului.

Era ceasul cand §i el se desmorjea, se elibera. Umbrele se topeau. Ca intr'o vraja
deslegata se risipeau precum strigoii la al treilea cantat al coco§iIor. Nu se mai simtea
la indemana decat in zilele noroase, cand lumina murdara nu mai are putere sa dea suflet
unei umbre, sau in ceasurile aceste, cand soarele muribund e atat de sfar§it, incat §i
umbrele se retrag sa caute alta caldura.

Intinse mana in laturi, !?i jos pe covor nu §i mi§ca tentaculele nici o umbra.

Celalalt il privi mirat, curmand cataracta vorbelor.

Htunci Ion Burdea-Nicule^ti, i$i mi?ca degetele osoase, trosnindu-le, ca un om care
a simtit o durere ?i incearcfi sa vada de unde-i vine.

— Un reumatism... explica, fara sa se uite in ocijii prietenului, §i indata fu umilit
ca a ajuns pana la asemenea prefacatorii.

I§i pregati manu§ile:

— Concluzia? intreba, sa puna capat discutiei.

— Cum, concluzia? largi brafele in laturi, Cudorifa Starcu, in|elegandca a vorbit de
prisos. Mai e nevoie de concluzie? Se impune de la sine. Trebute sa scl)imbam tactica.
Kdica mai precis, sa revenim la tactica noastra vecl)e. Hctiune §i gata de ofensiva in
orice moment. Nu putem ISsa Jara in prada... I?i fac canaliile de cap ! Nu admit...

Ion Burdea- Nicule§ti i§i de§ir3 faptura inalta §i slabanoaga, incl)eindu-§i manu§ile
cu infati?are plictisita.

171

BCU Cluj

— Credeam ca ai ceva mai interesant sa-mi spui. Tim pierdut timpul degeaba. $i
n'am timp de pierdut..

— Nu a§a - nu a§a! ii taie drumul Starcu, varand §i scojand mainele din buzunari,
ca §i cum de acolo i$i pompa argumeniele. N'ai timp de pierdut? Dumnezeu §tie ce
faci tu, cu timpul... Nimeni nu te mai vede. Te ascunzi. E§ti absent de la toate. Uiti ca
ai o raspundere. Daca nu pentru noi, macar fata de acesta! arata portretul batranului
Barbu Clejanu, intemeetorul partidului $i parintele sufletesc ai lui Ion Burdea-Nicule§ti.

Ion Burdea-Nicule$ti nu intoarse oc^ii spre portretul in ulei, care-1 privea cu desa-
probare >in masiva rama de aur. Pe acela il ura acum. De la el porniserS toate.

— Da ! continufi Tudorita Starcu, intorcandu-se cu fata la barba rotunda ?i alba a
a batranului, deplin convins ca a descoperit argumentul decisiv. El ne-a facut partidul.
Ne-a lasat o traditie. R avut inspirafia norocoasa sa-i incredinteze soarta in mana unui
om ca tine; 1-ai intarit, ne aidus pana acum numai la victorii. $i deodata parase§ti lupta!...
Nu se poate! Nu admit! E?ti prisonierul trecutului t£u. Exact! repeta cuvantul fiindca
Ii placea: E§ti prisonierul trecutului lau! Hi odalorie. Nu poti s& desminti tot"ce-ai facut
douazeci de ani. Vorbesc in numele tuturor. Nu m'au imputernicit, pindca sunt la§i §i
nu indraznesc sa spuna raspicat ce mormaie prin ungb^re. Dar eu nu pot tolera, nu
admit.

— Concluzia? intreaga inca odata sacadatlon Burdea-Nicule§ti, privind peste capul
lui Starcu, un punct gol in perete.

— Lasa concluzia!... §tii mai bine decat mine ce ai de facut. Nu eu am sa te invat,
Burdea !

— Sa~fi spun eu concluzia, silabisi apasat §i rautacios Ion Burdea Nicule?ti. Vaji
sSturat. Nu mai aveti rabdare sa a§teptati. Poate te tenteaza §efia?.. Marturise§te!.. Ar
fi nostim. Un partid, condus de un om care nu admite... Rr face mare bucurie aluia!
ar^ta peste umar, la spate, cu degetul mare, t bloul lui Barbu Clejanu care privea acum
cu o resemnata ma^nire aceste int&mplSri noui §i nemaipomenite.

Tudorita Starcu i§i vari m&inile in par, sburlindu-§i coama aspra in semn de cum-
plita desnadejde:

— Dar e o nebunie, Burdea! Cum pofi vorbi?.. E§ti altul... Se intampla ceva cu
tine... Ceva rauL. se apropie, apucandu-1 de nasturul bainei. Spune-mi ce se intampla
cu tine?..

— Se intampla ca nu pot suferi de exemplu, nesimtirea oamenilor care-§i fac scru-
miera din baina! silabisi cu incapafanare maniaca Ion Burdea-Nicule$ti, uitandu-se cu
o scljimonosire de desgust la vestmintele celuilalt, pe care se sfaramase cenu§a atator
figari aprinse una de la alta.

— E§ti imposibil, Burdea! se sbatu Cudorita Starcu, repezind cu picioarele in sca-
une. Imposibil!... Daca e vorba a$a, plec! Uite: imi Strang valizele §i maine plec la
farg, ma desinteresez de tot, face-tf bor? din partid, din organizatii, din tot.. Mi-e per-
fect egal...

Ion Burde-Nicule§ti il privi px, din cap in talpi :

— Baga de seama... Daca pleci, te lucreaza alalalt de la §efie, Hlgiu...

■^Eo nebunie, curata nebunie ! se tangui Starcu, adresandu-se tabloului din pe-
rete, sa-1 cbeme martor. Plec flsemenea lucruri nu admit!

I§i incbee nasturii bainei, a$teptand de la celalalt un cuvant sal opreasca. Dar Ion
Burdea Nicule§ti ramase impasibil, ffira sa clinteasca un mu^cbiu al fejei; pares ca dor-
miteaza din picioare, cum picotesc caii batrani resignati mizeriei. Htunci Tudorita Starcu
se intoarse cu degetele pe mSnerul u§ei, sa-i arunce in loc de razbunare un sfat:

— Tu ferais mieux de te soigner. Tu as une sale gueule!
Pe urma tranti u§a §i pa§ii sunara apasap pe coridor.

Ion Burdea-Nicule§tii§i strivi pleopele cu palma, sa traga o perdea grea. Se apropie
de fereastra §i privi in stradS, unde dupa cateva clipe apSru Tudorita Starcu, precipitat
pe scSri, imbrScandu-^i manecele pardesiului din mers $i izbind trecatorii agresiv, ca in-
tr'un asalt. Dupa cativa pa§i se opri, cu toate infati?area scljimbata, luminal §i plinade
inveselire, salutand pana la pSmant o doamna blonda 91 roza, de o superba frumusefe
animala> tolanita rasfatat intr'un fllfa-Roneo. Doamna facu semn §oferului, §i cand ma-
rina acosta la marginea trotuarului, Tudorifa Starcu, descoperit, saruta mana intinsalene§

172

BCU Cluj

la fncbeetura, deasupra manu§ei cenu$ii. Omul care nu admitea, transformat cu desa-
vSrsire, rosti desigur un madrigal galant, caci doamna Ijoljoti aratand tinft marunji ?i
albi, trecandu-$i pe buze o limba ro§ie de pisica.

Paru convins& indata de cele ce-i spunea Tudorita Starcu $i ii facu loc alaturi.
Marina vira, iar strada ramase din nou populata numai cu mulpmea anonima, pe ale
carei fete Ion Burdea-Nicule$ti nu putea pune nici un nume. Geamul era murdar, se cu-
no?teau urme grase de degete: totul devenise in club trivial, neglijent §i provizoriu.
Iar trecatorii se deslu^iau turbure, ca in apa unui acvariu.

Cineva descl)ise u§a, rasuci butonul luminei.

Ion Burdea-Nicule§ti, se intoarse repede, §tiind ca umbra i-a inviat alaturi.

Servitorul eel nou, n'avusese de unde s£ invete respectul celorlalfi pentru omul
temut. Orandui scaunele cu o singura mana, in cealalta pastrand abia dosit in gavanul
palmei un capat de tigarc, pe care nu se indurase sa-1 arunce. Era un om mic, cu o-
brazul jovial §i bucalat, surazand bucuros tutulor celor ce-i porunceau, de s'ar p spus
ca nu a^teapta de la via^a o fericire mai mare decat sa gaseasca stapani sa-i ordone
ca el sa aiba ce executa.

— Ce e aceasta? intreba sever Ion Burdea-Nicule§ti aratand mucul din care se res-
prau afe de fum.

— Jigare, sa trai^i! raspunse nevinovat sluga, ferindu-?i degetele sa nu se friga.
Lui Ion Burdea-Nicule§ti i se paru ca i-a luat umbra inainte. Ca el n'a facut decat

sa-i urmeze geslul ei de pe perete, cand palma oscasa §i inmanu§ata, lovi obrazul ru
bicund al servitorului, atat de nea§teptat, inc&t omul scapa restul Jigarii dintre degete.

$i in aceia$i clipa Ion Burdea-Nicule?ti fu ru§inat de ceia ce savar^ise. Nu lovise
niciodata un om. Fusese intotdeauna destul sa-iimpietreasca dintr'o singura privire. Iar
acum ajunsese §i la aceasta. Ceva se prabu§ea tot mai repede in cl : „Tu as une sale
gueule... Tu ferais mieux de te soigner."

Sluga culese capatul tigarii de jos, fara sa ridice ocljii la el. Vazu cum ii tremura
mana. Cum obrazul se dogorea de urma degetelor.

— fine! rosti cu glas aproape rugStor, desfacandportbiletul §i intinzandu-i o l)Srtie
de banca.

Omul tot nu ridica ocljii, continuand sa or&nduiasca jilfurile in jurul meselor.

— la aceasta... flsculta! Nici eu nu §tiu cum... la aceasta $i uita...

Servitorul incepu sa lustruiasca indesat, cu §ervetul o scrumiera nic^elata. Era mai
nedumerit de ceia ce se intampla acum, decat de palma venita din senin. Hr p luat
bartia (trasese cu coada ocljiului §i §tia ca e de cinci sute) dar nu se incumeia. Daca
Ion Burdea-Nicule^ti at; p intors capul, ori ar fi aruncat bancnota pe marginea mesei,
ar mistuit-o intr'o clipa, inganand o muljumire oarecare- Dar celalalt il privea tinta, cu
oct)ii lui cenu$ii, reci ?i bolnavl Iar pindca sub aceasta privire nu putea primi banii
fara umilinja, servitorul simfi dilatSndu-se in el o nemarginita mandrie pentru atatadem-
nitate omeneasca de catase descoperisecapabil:— «S ? o §tie §iala! O palma nu se cumparft
cu bani!» $i continua sa frece scrumierea cu metalul incalzit intre degete.

— Hsculta omule!... Intelege odata... R fost un moment de enervare... Nu trebuie...
Ion Burdea~Nicule§ti nu'$i recunoa§tea glasul. Se compatimea pentru cele ce facea,

dar o putere mai tare ca elnu-1 lasa sa se desprinda de acolo, ii dicta cuvintele care-i
scarbeau buzele. Puscse mana inmanu^ata pe umarul omului, implorand:

— Uite... Poate ai casa grea, copii... Suntem oameni...

Tresari, intorcandu-se, pindca auzise pa§i. Secretarul, in prag, a§tepta cu servieta
subsuoara, privind incremenit de mirare. fttunci Ion Burdea-Nicule§ti i§i desprinse mana
de pe umarul slugei. Incrunta sprincenile subfiri jji scljimbS glasul, redevenit deodata
taios ?i faraindurare:

— Sa-i faca imediat socoteala ?i sa»l concedieze!- fluzi? Imediat! Nu tolerez o-
braznici aci. R devenit clubul un ban, o infectfe...

Servitorul bolba ocljii in care se stinse brusc jovialitatea naiva dintotdeauna. flcum
statu zugravita in bulbii largiti, cea mai desavar?ita stupoare. Ii era dat sa vada in
ziua aceia numai intamplari care treceau puterea infelegerii lui. Dar secretarul se inclina.
fl?a da, i§i recuno§tea patronul.

$i pleca sa transmits ordinul de concediere.

173

BCU Cluj

In biroul cu biblioteca masivi ?i rieagra, impresurat de rafturile cSrpior cu legfitura
neagra de piele, in fafa bustului de bronz cu piedestalul negru, Ion Burdea-Nicule^ti
cu ceafa rezemata de spatarul elastic al fotoliului, privea un punct nevazut in perete.
Erau toate luminile aprinse, iar la masa nici o foaie de ljartie nu mai a§tepta calculele
complicate din tomurilelui Weierstrass§i Poincare. Creioanele fin ascupte, ramasesera de
multa vreme neclintite in cupa de cristal. In incapere, cu ct}eia rasucita, se aflau ind)i§i
dupa miez de noapte, singuri, numai omul §i umbra lui.

Umbra docil culcata la picioare, ca un caine gljemuit inaintea stapanului. Fotoliul
era astfel intors cu spatele la lumini, incat Ion Burdea-Nicule§ti, o avea inainte domes-
ticita $i ve?nic sub privegljerea ocl)ilor. Intre am&ndoi se desctydea un armistipu. Nu-
mai aci, §i numai acum, cand rumoareaora^uluise opreainabu§ita in draperiile compacte.

Nu s'ar p putut spune daca omul i$i pazea umbra sau umbra i§i pazea omul.

Dar acum Ion Burdea-Nicule?ti o $tia inbunata, renunpind la el, a§teptandu~l ca
in pecare noapte sa piroteasca intre bra^ele jalfului, pana cand in toata pgura osoasa
se sapau cute amare. Caci armistipul dura numai cu acest pret* Ion Burdea-Nicule§ti,
se inctydea in birou, dupa miezul noppi, privegljiat de umbra atenta sa-§i aminteasca.

Umbra il a§tepta, rabdatoare, neclintita §i enigmatica. Indata ce avea sa se mi?te,
pornea $i dansa sa-i joace in jur, dansul satanic $i atunci totul redevenea ct)inuitor §i
absurd.

R§a, umbra i se culca la picioare prefacandu-se ca 1-a uitat: „Uite, e§ti liber. De-
§ira-p oasele degetelor pe brajele fotoliului... Lasa pleoapele^sbarcite sa acopere juma-
tate din privire. $i prive§te inlauntru... Eu a§tept".

T^cerea se casca nefireasd* in cladirea de§eartau Omul se inpora de singuratatea pe
care toata viaja o cautase, ca s& ramana intreg §i puternic Hr p tresaltat de bucurie
sa auda un pas cunoscut, strabatand u§or camerile goale. Sa a^tepte o mana prietenoasa
care sa-i alunge cu o atingere buna pe frunte, gandul rozand cuibarit inlauntru ca un
vierme. Pa§ii nu se auzeau, mana n'avea de unde sa vina. Era cum se voise, numai el
singur. $i umbra, a^teptand.

flcum o infelegea de ce il alunga toata ziua, desfigurandu-i grotesc pecare mi§care,
razandu-§i de gravitates actelor lui care deveneau indata desarticulate §i rizibile, pnan-
du-i calea ori calcandu-i pe urma, mereu nedesparpta, prezenta §i atenia, II urmarea ca
sa-1 aduca aci. Sa-1 pntuiasca in pecare noapte in scaunul de piele §i sa-1 sileasca sa
masoare toata zadarnicia minciunei pentru care a trait. Iar totul aparea deodata, infri-
co§ator §i ireparabil.

Omul pirotea cu bafbia in piept. Amintiri vect)i de tot, se amestecau confuz cu in-
tampl&ri de erf. §i ciud^t, ca intr'un benoclu cand intors, cand privit prin capatul bun,
ceia ce socotise intotdeauna de nemasurata insemnatate, devenea derizoriu §i fara im-
portanta, iar ceia ce-i paruse amanunt trecator, de mult uitat, cre§tea monstruos ca acele
plante stranii, care germineaza dintr'un singur graunte in paima fact)irilor §i in cate-va
clipe inabu§e cerul.

Mana uscata' netezea braful elastic al fotoliului. Htingerea pielii lucioase era desa-
greabila. Totu§i ii amintea ceva uitat, ceva pierdut. Da, acum se lamure^te precis... sen-
zape care invie deodata in carnea lui ve^teda. In ziua cand Mara ; 1-a rugat sa-i fina o
clipa umbrela. Nu indraznise inca sa~i prinda bratul, nu-i cuno?tea sarutul umed §i proas-
pat. Luase umbrela ?i simpse in maner, caldura transmisa din mana Marei. Fusese ca
o intiAiitate voluptoasa in care intsiia data patrundea. Cand Mara, i-a cerut umbrela in-
darat, s'a desparpt cu parere de rau. „Mai las-o o clipa!" a rugat-o. $i Mara l'a privit
surprinsa. Cu od)ii aceia, castanii cu pre de aur ; in care nu era nimic alt decat vioi-
ciune? sinceritate si ceva ca o reverie vaga §i dulce, poate un presentiment indata risipit-

Tot a§a erau ocbii copilului. I-a vazut bine, de doua ori. Ocl}i cu pre de aur, sub
fruntea bombata, care-i dadea o infap^are de atentie rabdatoare §i blanda. Nici nu §tie
cum se numea. Era copilul lui §i nu §tie cum se numea. Era copilul lui §i nu §tie cum
s'a numit. Kvea bucle ca un paj — ar p fost astazi de cap ani? Hr p crescut inalt §i
elastic ca Mara, a§a cum o privise in ultima zi, cand era intoarsa cu fafa spre fereastra
sa-§i ascunda lacrimile, iar pentru el era deja §tearsa din memorie, ca ?i cum n'ar mai
p fost decat o umbra fara viafa aevea...

Ungljile scortoase se infigeau in pielea mobilei §i tacerea incepea sa-i aue in urecbi,

m

BCUCluj

ca intr'un gljioc Ce cald i-ar sunaacum un glas/ sfi-I cljeme cineva pe nume'- — »Ioane, e
tarziu... Sfar§e§te odata!"

Ioancl Lui nu i-a mai spus nimeni pe nume, de-atunci. Mara ?i Htanasie au fost
cei din urma. Cljiar glasul lui Htanasie §i rasul lui de capra: I^etje ijelje! i-ar suna poate
prietenos. Nu. De rasul acela s'ar temc acum, $i de om, s3-l vad& aparand ca un strU
goiu al trecutului, in jal^ul din fafa> netezindu~§i barbifa ro§cata de capra §i incepand:
H Hcl)c! l?el)e! H?a dar Ioane, pentru aeeasta au fost toatc? $i renuntarile §i cruzimile
tale, toatc. Ca sa tc gasesc aci? $i in aeeasta placuta tovara^ie?" — ar arata behind,
umbra culcata la picioarele scaunului.

„Ioane!" Intrc cl §i ceilalti, s'a pus dc atata vrcmc atata distant incat nimcni nu
$i-a mai ingaduit sa-1 ctjeme ca pc orice muritor, care arc un numc pcntru desmierdare
$i intimitate. Cecil i-a spus de la inceput: — Jean! I-a trcbuit mult timp sa sc deprinda.
II ct>ema §i nu-i raspundea. I se parea intotdeauna ca e vorba dc altul. Jean! — cu gla-
sul accla afectat, care n'a adus nici odata caldura §i apropicrc intre dan§ii...

Ciudat! Nici nu ?i-o mai poatc incl)ipui. Parca nicin'au fost impreuna zeec ani, zi de
zi in Inc&perile acestea intotdeauna rcci ?i solemne, fafa in fata, la aceia§i masa. Include
ocljii, §i nu-i apare decat o palarie, o toaleta decoltata de seara — demodate toatc, ca
intr'un album cu gravuri de costume desuete §i putin ridicole, ca toate vestmintele dupa
ce nu sc mai poarta. Htat, un manecljin pentru l?aine! Nici ocljii nu §i-i mai aminte§te,
totul s'a §ters, numai sunetul glasului mai dureazS antipatic §i afectat: Jean. Jean!...

Pc c^nd ocljii Marci din ce in ce mai t)alucinant de lSmurit i?i tremurS prele aurii
din pupila, §i toata mladierea trupului subjire, cu umerii mici §i cu svelteta androginS
dc adolescent, toate capata via|a ca o fantoma intoarsa foarte de departe, apropiata me-
reu, aci in fata, trecand prin ziduri sa-1 compatimeasca pentru singuratatea, lui infrico-
§atoare, dc om putcrnic care $i~a plantat inimS aspra de piatra sub coaste, sa nu cu-
noasca nici o induio^arc, nici o slabiciune §i nici o §ovaiala.

— Het)e! Het)e! §i pentru cc toatc aceste, Ioane?

Cum ar beljai rasul nesuferit al lui Htanasie, §i cum I-ar privi neindurat oct)ii aceia
bulbucati §i sticlo§i, neindurat §i curios, ca pe-un §oarece prins sub globul aparatului
de facut vidul.

— Helje! Helje!..

Hude cljiar glasul. R inceput sa auda glasuri care nu sunt. E foarte tarziu. Hr putea
sa se culce. Hcum cljiar umbra e ostenita §i-l lasa... Are sa se inalfe odata cu el, §i are
sa-1 urmeze fara nici un gand rau. Pana mainc nu mai vrea nimic de la dansul. E foarte
tarziu. I s'a parut ca umbra i-a facut semn §i a pornit ea, inainte.

— Hsculta.Lasa acestea §i prive§te mai bine ce incantatoare c$oseaua, acum, Jnaintc
de aspntitul soarelui.

Vorbind, Ion Burdca-Niculc§ti pusese mana osoasa pc gcnuncljiul sccretarului. Ma§ina
incljisa sageta fa?iind u§or inaintea altor ma?ini, pc sub teii cu frunzi§ul strapuns dc
razele oblice ale apusului.

Secrctarul inc^ise servieta cu par ere de rau §i incerca sa descopere o desfatare in
priveli?tca automobilelor §i trasurilor, gonind in doua randuri, spre rondul ultim. Dar nu
gasea nici o incantare. Oameni vanturandu-§i timpul fara nici un scop, femci aratandu-§i
toaletc in rasfaf, copii §i cami, vietati care nu ?tiu pentru ce traiesc §i nici nu sunt
torturap dc nici o intrebare ; lume de§arta. §i in g^iosdan atatea ljartii a§teptau solutii
cari nu ingaduiau intarziere !

— Ma gandesc ca e§ti tanar dc tot... Poatc ai ceva mai bun de facut cu timpuK
La varsta aeeasta nu e o placere sa tii tovara^ie unui batran posac ca mine.

Vocea lui Ion Burdea Nicule§ti, era stinsa §i blanda. Vorbind, nu privca in ocl>i.
Poatc nu vedea nici vertiginoasa perindarc a veljiculelor. Poate z&rea a§a neclintit, ceva
foarte indepartat acum, pierdut in incetarea timpului. Caci pe buzele uscate, flutura un
suras trist §i imbunat, pc care nimcni nu i-1 cunoscusc vreodata.

Secretarul apasa pe genunclji? geanta tixita de Ijartii- Nu infelegea. Ridica oc^ii sa
priveasca la patron, vinovat: Savar§ise ceva rau ? Nu era gata in orice clipa sa execute
tot cc i se cerea, inainte inca de a i se cere ! N'o dovedise indestul?

175

BGU CM

— E§ti tanSr §i nu infelegi inc3. f . Sunt ceasuri pe Care nu trebuie sa lc pierzi, nu
se Intorc. continua Ion Burdea-Nicule$ti, uitand figara stinsa intre degete.

.— Dar nici nu le pierd, maestre. Rm ajuns sa store tot ce pot da cele §aizeci
de minute ale unui ceas, rosti cu fncredere secretarul, apasSnd cu podul palmei servieta,
unde statea dovada ca nu risipe$te nimic din timpul atat de pretios.

— Hef)e! Hebe!

Ion Burdea-Nicnle§ti se opri, descoperind ca a ras cu glasul lui Rtanasie.
Tu?i. sa alunge gliasul strain, $i numai dupa un timp, continua:

— .Nu ne fntelegem, tinere... Rm pierdut de mult cuvintele pentru asifel deganduri.
Cuvintele mele sunt numai pentru no|iuni precise, $i viaja mai are, mai cere, altceva...
Notiunile precise §i sistemele sunt nascocirea noastra. Constructiile Iogice nu suntviaja.
Viata e continua, mobila, fluida, nu poate pcomprimata intr'un concept Eroarea noastra
e o ca credem atat de mic§orata sa incapa intr'o sistem. Eroareireparabila. Cand o des-
coperi e prea tarziu. Dumneata te afli la ovarsta cand pentru toate ai oteorie§i un sistem :
pentru viaja, pentru iubire, pentru prietenie .. Iar cu ele ifi fal§ipci viaja. Ucizi in ea
tot ce e neprevazut §i divin... Lasa gbiozdanul accsta cu ^artii inutile $i mergi de
savar$e§te toate prostiile adorabile ale varstei dumitale. DupS aceia numai, daca mai ai
pofta, intoarce-te. Dar cat mai tarziu. Ri fntotdeauna timp. Pentru acessta niciodata nu
e prea tarziu...

„Vrea sa ma concedieze §i pe mine* 1 — gandi secretarul, banuind in cuvintele
patronului o intense batjocoritoare. In obrazul tanar §i in oci)i\ osteniti de munca noptilor,
se s§pa mabnire pentru atata nedrepfate. „Cu ce m'am f£icut vinovat? Niciodata n'am
gre$it nimic, n'am intarziat nimic- TotuI in faptele mele e masurat §i prevazut. I-am fost
credincios ca un caine. $i acum nu mai are nevoie de mine. Ma alunga. Imi sdrobe§te
cariera tocmai cand..."

— Helje! Hebe!

R ras el, ori altcineva in gatlejul lui Ion Burdea-Niculesti? ?i ca sa nu mai auda
rasul aceia, tace. H§a i s'a intamplat intotdeauna cand a incercat sa rosteasca tot ce-I
devora inlauntru. Toti Tau privit nedumeriti, au banuit ca-§i bate joe, n'au gasit altceva
decat un suras nebotarit §i silnic fl$a cu Sactje fllgiu, care a Inceput indata sa se
vaete de pcatul lui, pipaindu^i nasul moale de coca. H§a cu tanarul acesta de alaturi,
care-$i strange cu amandoua mainile gbiosdanul cu terfeloage, ca cine $tie ce nepretuita
comoara. Numai Tudorita Starcu, poate ar infelege §i iar pune mana fraje^te pe umar,
robusta, ca o imbarbatare care-Ji comunica viaja. Dar el e departe acum, nu mai da
nici un semn; a trantit u?ile §i a plecat — nu admite ! Ktata om se aflase langa el,
intr'adevfir om, §i 1-a alungat

Pe fata uscata a lui Ion Burdea-Nicule§ti, lumina buna de adineauri, s'a stins ca
din obrazul unui convalescent, din nou cuprins de frica boalei. Poate fiindca soarele a
coborit mai jos, poate fiindca din nou §i-a amintit prezenfa umbrei de jos. Cat a vorbit
uitase. flcum ocljii sunt atra$i iara?i aidturi, unde umbra lungita peste masura e retezatS
^ie ro\h isbita in truncbiurile teilor, calcata in picioare, sdrobita de copitele cailor. Pentru
aceasta acu§i are sa-i plateasca — cand se vor opri, $i va incepe ea sa-i danseze im-
prejur, sa paralizeze ^i sa-^i rada de tot ce incearca sa facS.

R lasat masina s& se intoarca singura, numai cu secretarul $i gljiozdanul lui plin
de bartii. El pa§e§te incet sub teii cu mirosul ametitor. In lumina becurilor, frunzele au
infati$are artificial^, sant albastre, decupate in zinc. Pe o banca o perecbe. Pe langa el
a trecut alta. Nici nu I-au vSzut. Erau stran$i $i se priveau in ocbi cu lacomie: dispa-
ruse tot In jurul lor. Un vant cald clatinS voluptuos frunzele. Seara e ferbinte §i par-
fumata, ca o sera cu atmosfera umeda, unde se fecundeaza florile. $i toti pa§esc elas-
tic, in mers au unduieri de imbrati§are : e sigur ca dupfi ce-au trecut de el i$i cauta
buzele. Poate nici nu-1 observa. Un domn batran care-§i poarta umbra de^irata dupS el.

Domnul batran s'a oprit. Neteze§te parul matasos al unui copil. Copilul surade fri-
cos. Se smulge ?i fuge — Va strigat cineva. „Ti-am spus ca n 1 ai voie sa vorbe§ti cu stre-
ini!" mustra un glas de contralta, pe banca. — „N'am vorbit, maman! M'a oprit, nu §tiu
ce vrea... Era un domn batran ca bunicul, un domn bun".

176

BCU Cluj

Domnul batran e departe. In palma uscata dureaza senza^ie atingerei matasoase §i
calde, ca o desmierdare, da, exact ca senzajia de atunci, cand manerul umbrelei i-a
transmis intaia oara caldura din mana Marei. $i umbra il taraie dupa ea. $tie unde-1
duce. In fiecare seara, acolo... Din cand in cand, Ion Burdea~Nicule§ti se intoarce sa
vada daca nu-1 observg cineva. fttunci ?i umbra intoarce capul $i a^teapta. n Haide o-
data, e tarziu".

Locul e intunecos $i buruienile impra§tie rairos greu, coapte de ar§i{a de peste zi.
Sunt movili de pietre, imprejmuirea provizorie de sarma gbimpata e rupta, gunoaielei§i
dospesc dul)oarea. Fuge un caine speriat, maraind cu dinjii ranjifi. In fi?care seara se
opre§te aci, da tarcoale, ca un strigoi intors. ftcolo erau straturile, aci poteca unde se
juca intotdeauna copilul Marei. Copilul lui. flvea ocbi ca fire de aur ca ocbii Marei,
i-a vazut bine, de aproape, de doua ori. Ocbi in care rasul se oprea brusc in mijlocul
joacei, cu tristetea precoce a unui presentiment. $i nici nu §tie cum s'a numit creanga
se clatina- R falfait cu aripi moi o pasare de noapte. pasare de cobe. Iar umbra lui
s'a urcat pe bulgarii de piatra §i moloz* il cbiama acolo. R intors capul sa vada inca
odata daca nu e cineva. Strada e pustie §i luminile becurilor clipesc palide. Sus atatea
stele!.. Cerulatat de adanc^i albastru! Pasarea a falfait iar cu aripile moi. S'a intors pe
aceiaiji creanga §i prive^te cu ocbi fosforescen^i. Ce dureros, ca.intr'o rana, ii patrunde
in piept aerul capitos al nopfii!... Ry pleca, sa doarma, sa uite; seriarul e plin de me-
dicamente care aduc somn adanc, fara nici un vis, de mort Dar nu poate pleca. Umbra
e aci, il a§teapta, nu-i da voie- S'a urcat §i il cbiama dupa ea, acolo sub prunul cu
crengile strambe, de unde pasarea de noapte il i)\pno\\zeaza cu ocbi fosforescenji.

In dimineafa vanata, casele dorm inca, enigmatice, cu stolurile trase. Nici o fipenie
Numai vrabiile s'au de§tepiat §i a^teapta soarele, cu larma sonora de prund alb care-ar
fi aruncat pe-o placa de marmora. Nici o fipenie. Cbiar gardistul nu s'a trezit inca, in
bucataria casei inalte, cu grilaj verde. Pe turla bisericei, cea dintai raza a poleit crucea.
Rcu§i va incendia ferestrele §i toate se vor desctyde ca la un semn; orasul deslegat de
vraja va incepe larma lui cea de toate zilele. Rcuma e inca tacere nefireasca.

Din capatul strazii, s'a §i mi^cat oarecel c^re se de$teapta mai de diminca|a ca sa
ajunga mai departe? Nu inca. E numai un befiv. Kcela§ Inairiteaza cu pa$i cistinati; in-
conjura stalpii de scbija, saluta $i vorbe$te singur. E cu musta-fite pieo$tiie, cu ocbii
aproapeinct}i§i, intredegetetineotigarefranta, oscapa, o ridica ^i iar inainfeaza impleticin-
du-se. Hzarit obanca.Mai multcade,decat se a$eaza pe ea... Dormiteaza oclipa, tresare. I-a
scapat din nou figarea. Ii face somn cu degetcle- Poate a$teapta sa vina singura la el; o
cbiama atat de duiosL. ^i nu ridica ocbii la locul viran din fafa. Daca i-ar ridica, o pri-
veli§te plina de spaima i-ar risipi deodata aburii turburi ai vinului... 71cum soarele a ri-
dicat geana peste case. $i in prunul cu crangile strambe atarna un om. Un om cu limba
lungita §i neagra, strambandu-se la cer. Cu talpile despartite de pamant ?i despartit
insfar§it de umbra care-i sta jos, cazuta, ca o \)3\m lepadata. Un om care a scapat
pentru totdoauna de umbra lui.

Betivul a izbutit sa ridice figarea. rasuce§te intre degete, privind-o cu desgust-
Nu trece nimeni sa-i dea foe O arunca Somnoros, repeta cleios, printre sugbHuri :

— Josss guvernul!

Dar strigatul suna in dimineata vanata §i de§arta fara convingere, caun ritual lipsit
de sens, repetat mecanic dintr'o veebe amintire, de ultimul supravefuitor al unei rase
disparute.

Pe masura ce soarele se inalfa, umbra, ea vie inca, se apropie tiptil de picioarele
omului. Se taraie pe pamantul grunzuros, in spini™dar nu le va mai atinge niciodata.
$i de aceia poate, eliberat, cu bucurie plina de spaima, omul i?i stramba limba la cer.

BCU Cluj

C R O N I C I

IDEI, OAMENI & FAPTE

IN MEMORIA IGENEI FLORU

O TATE A a§a dar scris in stelele cu care
poefii intrefin un misterios contact, ca vieaja
Igenei Floru se vn sfarsi atat de timpuriu, in cat
eaile mai departe ale camaraderiei noastre de
literaji §i de studios^ se desfa§oara acum prin
pustiite peisagii, sub semnele marei singurataji.
Nop|ile acestui frumos anotimp se boltesc al-
bostre, umbrele se aduna in *puternice parapete;
trecem prin carari inflorite, dar deodata luam
seama ca vorbim nebune§te cu adierile molatice
ale verii, caci tovarasul nostru s'a raslefit si nu

e. Amarnic ne mustram ca n'am stiut ceti mai
bine printre lungile gene §i ca n'am putut prinde
§i ultima soapta a acelui glas melodios. Era doar
insemnata acolo §i inca dela inceputul timpuri-
lor, porunca nemiloasa care ne incovoaie astazi.
Pamantului ce sa-i spunem? Vuetului ce sa-i
raspundem? Dar intindem mana catre injeleptul
batran, catre bunul nostru profesor §i-i cersjm o
cat de mica parte din incredinfatul talant al
durerii...

TUDOR VIANU

FASCISM SI CULTURA

V>AND se vor rascoli originele spirituale
— cele adevarate — ale acestei de-a treia Re-
naftere italiana, se va vedea cat de yas-
ta a fost contributia ilteraturii la determina-
rea miscarii. De fapt prin Pascoli, prin Carducci,
dar mai ales prin D'Annunzio — (de ce nu si
prin Papini?) Romantismul n'a incetat de-a trai
in Italia pana in zilele noastre. lar „Romantism"
in Italia, a insemnat mai mult ca oriunde pune-
rea literaturii in slujba realizarilor practice. Re-
nasterea politick a Italiei, in decursul veacului al
XlX-lea, este opera Romanticilor sai, dup& cum
eeeace este tending etico-romantica in scrisul
§i fapta lui Carducci ori a lui D'Annunzio, a
menjinut nestins avantul patriotic in sufletul ita-
lian contimporan.

In spirit, in forma, chiar in mijloacele de rea-
lizare. Mussolini a transpus, in mare, ini^iativa
patriotica a poetului D'Annunzio, animator in
tran§ee si legionar la Fiume.

Nu mai pujin datore?te miscarea fascista de
azi miscarii spiritualiste, mentinuta in cadrul li-
teraturii militante, trezit& in data dupa 1900, de
gruparea tinereascS din jurul revistei sj La Voce"

din Floren^a (rainasa pana azi centul de seama
al Fascism ului), in fruntea careia se gaseau ti-
nerii Papini, Prezzolini, Soffici, Vailati, Morselli,
folosind mijloacele tinerilor fascisti de azi, pen-
tru ajungerea unui scop identic: afirmarea su-
premafiei italiene, prin demonstrarea violenta a
acestei suprema^ii, incepand cu propriul public.
De fapt, iata o idee care-a insufletit pe toji ma-
rii Romantici italieni si care sta la baza intre-
gei lor concepfiuni politice.

Reluata de „vocieni", aceasta idee s'a limitat
la limpezirea constiinfei literare a Italiei si la
indrumarea ei spre convingerea elocvent susji-
nuta ca spiritul italic reprezinta de fapt intrea-
ga civilizajie a Europei. Prima revista a gru-
parii florentine s'a numit ^Leonardo". Acest ti-
tlu insemna un demonstrativ program in a-
ceasta directie.

Mussolini, a aparut §i el o clipa printre^ cola-
boratorii primei reviste. Daca nu s>a inscris nu-
mele in lista fruntasilor, in schimb §i-a f&cut
' intreaga educjaie pragmatista acolo. Este din ge-
neratia lui Papini, lui Prezzolini, lui Vailati gi a
lui Corradini, Fara experienta revistei „Voce' ?i

178

BCU Cluj

^Leonardo", nu rai-1 explic, nu-mi explic izban-
da sa, mai ales popularitatea.

Dupa ca^i-va ani Papini, s'a apropiat de mi§~
carea futurista, import ata din Franja de Soffici
§i de Marinetti, cari debutara ca scriitori fran-
cezi, la Paris.

Inaintea culturii italiene, stereotipata prin in-
zistenfa urmi verism secatuit, leguita de jpoezia
sura a „Crepuscularilor" intimisti, neputiincioa-
sa in fa}a fenomenului dannunzian, — se deschi-
deau noui perspective de rein noire. Futurismului
§i Expresionismului ii datoregte eyolnarea
spre pirandellism.nl de astazi, fara ca prin aceas-
ta adaptare sa fi abdicat dela unele aspeeie fun-
damentals, stabile.

Tot dinamismul care caracterizeaza mult dis-
cutatul marinettism, s*a filtrat discret dar insis-
tent in con§tiinfa tineretului Italian, accelerand
ritmul manifestarilor ei practice si spirituale,
pana la ivirea "Fascismului, in decursul procesu-
lui afirmarii sale, mai ales.

Nimeni, nici Mussolini, nici susjinatorii sai,
n'au desminjit pe Marinetti, atunci cand a de-
clarat fail's ca „adevaratul parinte al Fascismu-
lui" el este! Aceasta afirma^ie mic§ora totusi me-
ritele Ducelui §i desmintirra ei — daca at* fi fost
en putinja — n'ar fi displacut nimanui.

Dar Benedetto Croce, dar Giovanni Gentile?

Cel dintai, retras in biblioteca lui din Napoli,
nu mai ia parte activa la viafa publica a Italiei,
desi a dat mult sprijin guvernelor trecute, astazi
eclipsate de Fascism. Acest lucru nu-i mic§orea-
za intra nimic meritul de~a fi pus bazele acelei
filosofii idealiste, care a mantuit in sfar§it Italia
de excesele materialismului de tipul Lombroso-
Ardigo-Ferri. Yedeji cu putinta afirmarea nlea-
lismului fascist fara aceasta descatu§are? Uitaji
oare ce profund inradacinata era doctrina ma-
terialista in Italia pe la 1900? Pe ea se intemeia
si s'a manifestat acut, marxismul Italian. Din ea
subsista, si prin Fascism, partea de respect acor-
data realitatilor imediate, care se leaga, de alt-
fel, de o caracteristica fundamentala a spiritului
italian.

Gentile este o derivajie a lui Croce si totodata,
creatorul sistemului de ^idealism activ" care
tinde a fi, maine, consfin£irea filosofica a Fas-
cismului de azi. Sprijinul dat lui Mussolini de
cugetatorul Sicilian, nu poate fi insultat — cum
s'ar crede — de banuiala oportunismului cal-
culat

$i.mai rnult ar trebui sa staruiesc asupra le-

gaturilor dintre D'Annunzio si Mussolini, daca
nu mi s'ar parea prea grea sarcina de-a dovedi
public ului nostra ca Poetul din Gardone nu este
numai autorul „Focului'\ al „Cetafii moarte" ori
al „Triumfului mor|ifV Ducand mai departe in-
spirajia patriotic-romantica a lui Carducci,
D' Annua zio a ramas pana azi poetul national al
Italiei, prin inspirajia sa patriotica dar §i prin
ncsfarsitc acte care-i imbogatesc biografia.

Purtarea lui in timpul celui din urraa razboiu
(care s'ar putea sa fie „razboiul lui"), a venit,
desigur, si la cuno§tinta noastra. Dar trebuia sa
fi trait alaturi de Italieni, imediat dupa inchee-
rea pacii; sa fi trait cu ei desamagirea acestei
paci; sa fi simjit in mijlocul lor avantul cu care
secondau, de departe si de aproape, incapufana-
rea „ComandantuIui" de-a salva Fiume (simbolul
postum al iridentei secuiare), pentru ca sa-Ji dai
seama ca fapta Poetului a dat nastere entusias-
mului nationalist §i a ingaduit incadrarea lui in
Fascismul lui Mussolini, ajutat — drept este —
$i prin falimentul experientei comuniste.

lata o explicate, prin istorie culturala, a suc-
cesuiui §i dainuirii lui Mussolini, incadrarea a~
cestui „fenomen" in complexul de fenomene care
an caracterizat via|a Italiei dela 1900 pana as-
tazi. Explicable menita sa ingaduic o alta, mai
serioasa, a acestui „ fen omen", orivit aproape nu-
mai sub aspectul sau politic. Cei ce n'ar voi sa~i
acorde valabilitatea la care aspira, gandeasca-se
o clipa la importanja miscarii ,-semanatoriste",
cand a fost vorba sa se ajunga la emaricipareit
taranimii noastre si la consfintirea dreptalui de
proprietate asupra pamantului pe care-1 mini-
ceste.

Mussolini nu-§i reneaga origina, nu-si uita prie-
tenii .si inainta§ii. Nu este un acultural. Din po-
triva. In masura in care simte ca trebuie s'o faca
da toata atenjia initiativelor culturale, menite—
iarasi! — sa ridice prestigiul farii sale, in restul
lumii. Nu face totusi prea mult? Dar nici odata
in Italia, oficialitatea n'a in^eles sa biurocrati-
zeze cultura.

Mussolini a luat, de curand, initiativa infiin-
tar-ii unei „Academii Italiene". Prerogativele, ue-
banuit de mari, acordate viitorilor membri
(D'Annunzio va fi in frunte), dovedesc calda lui
yeneratiune pentru acele spirite luminate care
i-au calauzit primii pasi si-i secondeaza astazi o-
pera de afirmare vehementa a spiritului italic in
lume.

M. MARCU

EXPLICAREA SUPRAREALISMULUI

/\M urmarit, rand pe rand, natura fenome-
nului suprarealist, sfera lui de intindere, discu-
tia care voie§te sa-1 intemeieze; ne mai ramane
sa aratam acum raportul acestei noui estetice cu
directivele vietii — ?i culturii 1 ). Din aceasta con-
siderare sintetica se va lamuri si atitudinea noa-
stra fafa de directivele epocei — si in consecin-
ta, faja de stilul actual. (Stilul, ca forma mani-
festata a spiritului unei culturi, nu in sensul de
particularitate tehnic-artistica). De aceea — vom

1) Extras din partea fuial&a conferiatei tinuia la 22 Noemb.
1925, In amfiteatrul fl FundatIei Regele Carol*.

implini o schimbare. De unde, pana aci am pro-
cedat prin individualizare, ne ramane acum sa
cautam, dintr'o privire cat mai generala, a cu-
prinde in cat mai largi linii, complexul cultu-
ral. Scopul: sa ne larnimm — . cum a fost po-
sibila aparijia unei doctrine si-a unor realizari
ca ale suprarealismuluL Nu e vorba sa indicam
m intregul lor mecanism cauzele, ci sa refacem
in cateva trasaturi, circumstanfele; sa schi^am
lima influentelor si a deter minativelor ipote-
tice, in faptele coexistente ale timpului

Intrucat prive§te in^elegerea suprarealismului,
credem ca prezinta o mai accentaata importanta

179

BCU Cluj

consider area ]ui pe acest plan — at filozofiei cut-
turii. Caci, daca producjiile lui artistice raman
pana acum atat de dezarticulate, fenomenul cul-
tural pe care il constituie ni se pare de un mare
inleres. Intr'adevar, cum sa ne explicam acest
monstru? Incercarea suprarealismului — conti-
nuand pe aceea a dadaismului — de-a suprima
gandirea coerenta, nu ar putea fi prea bine eel
mai sigur simptom al mortii unei civiliza|ii, asa
cum a prevfestit-o tragic cucuvaia Spengler? Sun-
tern la un sfarsit de epoca? Mai putem oare spe-
ra la o renastere? Bucuriile existenjei noastre,
si sbuciumul nostra actual sunt ele: — bucuriile
si sbuciumul unni muribund?

lata-ne deci cercetatori in drumul evolutiei,
spre a regasi antecedentele acestui cult absolut
al eului, redus la jocurile fanteziste ale unui in-
constient elemental'.

Pentru a implini scopul nostru, nu vom simti
nevoia de-a urea pana. la Luther, Descartes*
Rousseau — asa cum o face Maritain, care in-
cearca prin lovituri de berbec, nu lipsite uneori
cle haz, sa. darime casa timpului nou; nu vom
urea pana la Leibnitz, eel cu monada, si pentru,
care totul este diferit in natura; cu atat mai
mult nu vom pleca alaiuri de Seilliere, care ne
va duce mult prea departe, pana la Platon, —
$i poate nu fara de-o confuzie: intre 5 ,romantic"
si „pasionar\ Ci, vom 1 indica, in prim loc, pen-
tru deslusire, prefacerea mentalitafii, a starii
inierioare prin faptul modern al §tiinfei §i al
tehnicei, care nu pu|in contribui la formarea in-
dividualisniului contimporan.

Este de netagaduit aceasta crescanda influen-
za.: o observable curenta recunoaste ca descope-
ririle tehnice au provocat cosmopolitismul re-
la Jiilor; au transformat intuitia de timp prin vi-
teza de deplasare — tren, automobil, aeroplan — ;
aii oferit omului posibilitatea unei mai vaste ex-
perience, unei mai mari intinderi de actiune si
vibrajie.

Dar aceste consecinte, venite din exterior mai
mult, dela masini, dela evenimente materiale, nu
avura poate o influen|a asa de accentuate, pre-
curn o avu intuirea spiritului stiinfific insus,
care provoaca aceste transformari. Atitudinea
stiintifica inlatura, una dupa alta, pe aproape
toate vechile idolatrii. Ea deprinse cu curajul, pe
care il practica in investigatiile ei; cu indepen-
dent pe care o dovedea in intcrpretarile ei. Sa-
vantul modern, odata aflat in . stapanirea unei
astfel de nemaiutilizate metode, incearca sa o ge~
neralizeze in aplicarile-i, iar contimporanii, a-
dusi la cunoasterea unor noui secrete, isi fau-
rira, numai decat, obiecte penti'u si mai mari
dorinte.

Toate vecliile indrasneli trecura, treptat, pe
sub ocliii analitici cu microscopul, ai omului de .
Stiinfa, si multe din ele au ajuns azi banalitati.
Banueli, cari se pareau pana in ultima vremc
simple basme, isi gasesc, stiinfific, intemeierea.
Nu citez decat un caz, recent: un savant fran-
eez, d. Maignon, vine ,;a justifice intr'o lucrare
de curand aparuta „Llnfluence des saisons" —
vechile credin^e ale astrologilor: in influenza as-
trelor asupra variatiilor de sanatate si boala. Pe
baze experimentale, d. Maignon a constatat ca
intensitatea respiratiei nu variaza in func^ie in-
versa cu tempera tur a exterioara. Nu in momen-
tul eel mai friguros sunt combustiile mai pu-

ternice; curba semnaleaza dimpotriva, un mini-
mum in lanuarie, Februarie — lulie si August.
Cele doua maxime prin care trece consumarea
oxigenului coincid, de fapt, altor perioade: pri-
mavara si toamna. Cauza, dupa d. Maignon, sta
in radia^iile speciale emanand dela soare si dela
alte astre; radia|ii, cari se gasesc in mai mare a-
bunden^a in anumite momente ale revolu|iei te-
restre — adica primavara si toamna. Sub influ-
enza unor variajii siderale, necunoscute inca, se
constata. insa experimental, ea aceste radiafii
sunt mult mai puternice in unii ani, mult mai
slabe intr'alj;ii — determinand o serie intrcaga
de schimbari in via|a organismelor.

Fenomenul corespunzator individualismului
stiintific, datorit stapanirii nutnerice a relatio-
nalului, este individual! smid artistic; daca. sa-
vantul vremilor noastre cre^tea in independen|:a
printr'un apartaj Tnetodic, artistul vremilor noue
voi sa. cucereasca lumea prin intuifie. Tntuijia,
al carei conj:inut nu se difereu|ie prea mult pen-
tru artist de revelafie, cand se raporta in inte-
rior, ori de impresie, cand se raporta in afara, fu
procedeul suprem al alhimiei de culori, liuii, cu-
vinie. Fata de evenimentul naturalist, care se
rezuma de cele mai adeseori intr'un registru de
fapte diverse si locuri comune, se produse • a-
tunci reac|ia: impresionista-simbolista. Dar daca
impersionismul ramase f ragmen tar si frivol, —
artistul nemaivoind sa vada. in obiect decat o
schi^a, cat mai „impresionanta" — simbolismul
reusi sa intensifice sensibilitatea. sa capteze din
ritm.nl interior. Baudelaire, liber ca Satan, se
complacu in cantarea amejitoare a vi|iului,
Yerlaine reduse personalitatea la o nesfarsita a-
lunecare muzicala. Magul poeziei pure, Mallarme
abstrase emotia in formule cari ramasera totu§i
fluide. Rimbaud, pe care geniile il incununa-
ra cu precocitate, multiplica. suprafe^ele eului,
si din experien|:a lui, de c*apitala insemnatate,
confinuturi proaspete, de neprevazut, fura a-
duse in magaziile Qonstientului. Pe acest copil-
exceptie, cu simfurile ascutite ca o limba. de
sarpe, criticul Thibaudet il considera^ in artico-
lul citat — Du Surrealisme — drept eel mai de
seama si mai apropiat precursor al intregului cu-
rent neoromantic, caruia ii subsumeaza. si pe su-
prarealisti. Caci nimeni pana la el, nu stiuse sa
se strecoare cu o asa de svelta. precizie, prin
subsolurile eului; si nu indrasnise sa, faca. din
lumea sa — singura lume cu putinta.

Autorul ,Jluminatiilor" nu se indrepta insa.
singur catre noua stea. Pe drumuri apropiate ca-
latorea si misticul Nouveau §i neastamparatul
Lautreamont, — care isi subtie viata reala in re-
verie, dupa cum o marturisesc „Les chants de
M.aldoror ',

Intre timp, expansia literaturii ruse mari ne-
Jinistea si complexitatea, contribuind la forma-
rea structurii omului nou; nu. odata a fost amin-
tit, in privinta aceasta, tipul lui Stavroghin, din
„Posedatii". Iar literaturile nordice adusera^ cu
Ibsen, individualismul moral, autoritar pana. la
agresiv, iscusit concentrat intr'o. neuitata colecjie
de „eroi": Nora, Gregers din „Rata salbatica",
rigidul Brand; — cu Stridberg, o lume de teroa-
re, obsesie §i dementa.

Sosit poate nu numai pentru a mari sbuciu-
mul vietii, Nietzsche, anunfa atunci, prin mari -

m

BCU Cluj

strigate de alarma: pe Supraom! ,,Pretutindeni
unde-i pericol, sunt pe-acolo; atunci ies din pa-
mant".

Format sub directa influenza nietzsclieiana, cu
un patos disimulat veni Gide, imoralistul, sabba-
tic si refractar, reprezentantul pel mai autentic
al atitudinei noue, do zadarnicire si descompu-
neve: figura, cu zainbetul falsificat — si trup,
sub larga pelerina, cu un picior de tap.

Intr'un astfel de cadru se constitui bergsonis-
nml: filozofia calitativuliri, a necontenitei schim-
bari: ceeace ne face sa nu-1 socotim numai ca o
cristalizare singulara, cum sunt adeseori doctri-
nele — sail a unei societaji, dupa cum o afirma
critical dela N R F, ci drept reprezentantul ex-
teriorizarilor unei atitudini mult mai generale;
atitudinea din care a crescut art a rnoderna,

Anul 1909 cunoscu o nou sbuciumare: priinul
manifest futurist. El anunja criza cea mare, care
trebuia, de-acum, sa vina; nu atat prin arta lui
— simultaneista in drama, impulsiva in lirism —
ci mai ales prin violen^a-i daetrinala.

,.Noi vogliamo distruggere i musei, le biblio-
teche, le accademie di ogni specie 1 . Noi vogliamo
can tare Tarn or del pericolo, Fabitiidine all'ener-
gie e alia temerita".

Desi exprimat in forme inteleetuale, vioi ca o
satira, cubismul literal*, format sub sugestiile fu~
turiste, ramase tot un impresionism extremist:
un acelas apetit dupa variajii sensibile, aceleasi
tentacule intinse spre subtil, sunt caracterele ar-
te! amuzante a lui Apdllinaire, Cendrars, Sal- ,
moil, Jacob. Cocteau.

Cresterea individualismului stiin|ific si ar-
tistic se implini §i simultan, intr'un al treilea
aspect al vremilor noue: in marirea cunoasterii
de sine prin cercetarea analitica-introspeciwa,
scobortta inspre incon$tierit, 5 st conducand la o
nemaiinchipuita complicare a personalitafii:
Proust §i Freud.

Cu psihologismul interesul de cunoastere t recti
dela natura obiectiva, si dela societate, la indi-
vidul izolai; pentru tipul introspectiv, multipli-
cat acum, interesul eel mai plin nu se mai a-
corda schimbarilor exterioare, ci necontenit
funcfionandului caleidoscop interior. De aci,
pentru introspectiv, relatiile cu exteriorul isi
schimbara insemnatatea si perspectiva. De unde
pentru omul tipului clasic interesul de cunoaste-
re si viafa se desfasura in societate, intr'un ritm
determinat, pentru tipul introspectiv modern lu-
mea din afara nu mai e decat un pretext de lar-
gire si diferen|iere a eului. Suntem aci in pre-
zenfa unui individualism fundamental: al cu-
rt oast erii — si forma intelectualista sub care -se
infaj:iseaza nu ar trebui sa ne schimbe apre-
cierea ,ci tocmai sa ne arate fntinderea si im-
port an i&.

Rareori, pana la Proust, realitatea sufleteasca
a fost perceputa intr'un mod asa de fin si dens.
Pe fiecare pagina a operei sale se accumuleaza
elementele unei vaste experience sensibile. Fie-
care pagina — spune cu injelegere Riviere —
este psihologiceste, ceeace este tipografic: o mi-
riada de percept^ §i emojii diverse §i simultane
adunate, intr'o stransa legatura mutuala §i to-
tu§i intr'o stare de perfecta distingere ' (N R F.
avril 1925).

Proust introduse din ce in ce mai mult multi-

plicitatea in personagiile sale, si fiecare grup de
reactii deveni un eu aproape dlesinestatator: un
eu climateric, altul monden — si-asa, la ne-
sfarsire.

Dar dela aceasta independenfa relativa a eu-
rllor pana la disolutia personalitajii nu mai era
de parents decat o scurta cale si eel cu o inte-
ligenja centrala mai pufin forte, — dadaistul —
se trezi intr'o buna zi, uitandu-se cu mirare in
oglinda si intrebandu-se: cine sunt?

Atunci, trecu ]a Freud, sa-i ]i]ature el nedume-
lirea. Dar se intampla ca Freud, in loc sa-1 vin-
dece, ii expuse o teorie a individului: vezi d-ta
— il lamuri profesorul vienez — individul e o se-
rie de dorinje §i amintiri; e o condensare de e-
venimente interioare traite. Scriile acestea se
formeaza in mod spontan, prin gruparea in ju-
ral unui nucleu: „starea traumatica;". Dar cine
con f era starilor de suflet puterea lor traumatica?
IJbidio ~~ o forta continua si obscura. Din adap-
tarile sau rezisten|ele pc cari le va intalni do-
rinja, vor rezulta multumiri constiente ori reali-
zari simbolice in vis. Caci visul nu-i altceva de-
cat o realizare deturnata de cenzura a unor do-
rin|e re filiate,

O teorie, care, neindoios trebuia sa intereseze
pe artisti, de vreme ce atingea, prin desvoltarih 1
ei, insas natura si mecanismul crea|;iilor de arta.

Aceasta era direcjia spiritului european cand
isbucni razboiul. Deri vat direct din marele de-
zastru social — termenul nu-i deloc umflat,
]^entruca in substan^a lui se cuprind nu mai pu-
|in de zece milioane de morji — individualismul
dadaist reprezinta dezastrul inteligen^ii. La Zu-
rich, in 1917, romano-evreul Tzara, germanul
llulsenbeck si alsacianul Arp, in al 3-lea numar
al publicaj;iei „Dada" — tiparira faimosul lor
manifest. Pentru aceste sarmane fapturi, cari
sim£ira nevoia de-a trans port a in cadrele crea-
tiei pure dureroasa experienta sociala, ierarhia
naturala a lucrurilor era abolita, Cat de nobila
ar fi fost incercarea lor, daca ar fi intenfionat
— a v sa cum pretind acum unii — sa juxtapuna
lumii existente o lume pura, strict poetica, de
inspira|:ie .si elan. Dar nu — ei nu cautara decat
senza^ionalul — eel mai ieftin! De netagaduit —
dorin^a lor de-a evada din conventional, necon-
formismul lor le intelegem. „Sa scapi pe cat c
cu putin$a — spunea Breton, pe vremea cand a-
par|inea dadaismului — acestui tip uman din
care to|i derivam, lata ceeace imi pare sa me-
rite oarecare oboseala. Pentru mine, eliberarea
oricat ar fi de relativa, de sub legea psihologica,
echivaleaza cu inventarea unor moduri noue de
simjire". (Les pas perdus).

De buna seama; dar ei nu evadara in cunoaste-
re, ca Proust — ori in spiritualitate, ca Doblin;
ci in neant! Individualismul dadaist ni se infa-
jiseaza, pentru acest motiv, un individualism
caricatural.

Dela dadaism la suprarealism nu se facu de-
cat un pas. Breton simji necesitatea unei afir-
mari; si-atunci, afirma, jrrecum a|i vazut: au-
to mat ismul §i delirul — interpretand gre§it pc
Freud, care nu numai ca nu a renun|at niciodata
la inteligenfa, ci §i-a facut din ea un complicat
instrument. Foarte mulfi dintre dadaisti il ur-
mara pe Breton in noua lui aventura — ceeace
arata, incaodata cat era dadaismul de factice.

181

BCUCluj

Acum, ni se cere de eatre acesti falsi profeji ai
noului curent sa alegem intre imbecilitate §i
nebunie; ce-ar fi insa dace nu am elege — nici
pe una nici pe alta? Ceci, daca in aceasta epoce
a noastra inca haotica, nelini§tita, in care antite-
zele abunde, dela tragicul sfasietor la grotesc, in
care viafa se consuma intr'nn ritm accelerat ca
o pasiune, ne este greu sa precizam care §coala
va triurafa, care stil se va impune constiinfelor
crcatoare — nu ne este oprit sa indicam direcfiu
ce ni se pare ca trebuie urmata.

Cunoasteti miscaree la care suntenr chemaji.
Ea merge spre edencurile incon§tientului, numai
pentru a ramenea acolo; nu in^elege viafe inte-
rioara decat ca o sum a de acte disparate, redu-
cand personalitatea la cateve grtipuri de notajii
arbitrage, risipind-o in evenimentele sim|irii; di-
zolva nucleele de sens §i se iluzioneaza crezand
ca traiegte in cea mai mare libertete, pe cand, in
fapte, se sbate in sclavia celor mai com line im-
pulsiuni; se bucure de un lirism neincheget, emis
ca pe un ecran, o palida insiruire de proiec^ii;
inceerce efecte de humor din jocurile incoeren-
fei, asemeni clownilor cari vor sa distreze gale-

ria simuland cretinismul — §i voie§te sa sparga
unitatea inteligenfii prin obligarea la superficia-
litate, infantilism si alienatie. In fata acestei
miscari, opunem o alta directie, pe care o pre-
simjim de universale extensie, §i la a carei for-
ma^ie trebuie sa perticipem. In ritmul spiritului
contimporan, aceasta noua directive, aduce un
snflet larg, bogat, cu o expresie energica, ten-
sionata, surprinzetoere; pentru ee, lumea e pli-
na de dull, iar realitatea esenjiala §i cea mai de
seama mul^umire nu e visul, ci gandiree lucida,
puternica, organice, vie, cu curiozitatea gata sa
scoboare §i sa urce in inedit, gata sa se inspire
dela fenomenele mame, dar totdeauna scojand
comorile gSsite in lamina de soare.

Drumurile acestei direcjii due catre Absolut—
catre Transcendent, Noi, in^elegem imposibilita-
tea de-a trai mecanic; necesitatea unui miracol
viu in lucruri §i dincolo de ele, cauzandu-le. Noi,
ne indreptam spre o viaja metafizica — o traim,
o proclamem! De-ecum, sufletele noastre sunt
doar fleceri impletite; §i, ca ni?te flacari ne in-
naltam conturul spre azur!

STELIAN MATEESCU

OFENSIVA SPIRITUALISTA IN FRANTA

«LE REVE EVE1LLE> de LEON DHUDET

Di

'UPA „Heredo" §i „Le Mondes des Images"
Leon Daudet publica „Le Reve Eveille" unde
conceptia deabia schitata in primele lucrari se
contureeza intr'un sistem bine inchegat si lumi-
nos expus.

Militantul monarhismului in Franfa porne§te
o viguroase ofensiva contra erorilor secolului ai
19-Iea, caruia, cu toata bunavointa, nu-i vede
alta caracteristica decat aceia de a fi strelucit
prin siupiditaie. Materialismul si evolutionismul
constitue manifestari care degradeaza spiritul
pretins s/tiintific, ceci aceste sisteme nu admit
nici creatiune, nici finalitate §i mai pu|in inca
principiu distinct al gandirei. Polemistul cato-
Jie se revolta la gandul ca se niai gasesc profe-
sori care preconizeaza, in numele Franjei sa-
vante, ideia materiei eterne conduse de universa-
lul determinism dupa cum mai tresc nestinghe-
rite §coala germana §i austriaca unde se susjine
teza derivareistarilo r mistice in tocmai ca $i a
derail jarilor cerebrale, din turburari organice.

Acestor teorii false, Daudet Je gase§te un sub-
strat tendentios politic, manifestat prin dorm-fa,
curand realizata ,a unui regim democratic si an-
ticlerical de a-§i alcatui o doctrine laica, sur-
ghiunind ideia Dumnezeirei.

Sistemul i se pare lui Leon Daudet simplist
caci a nega definitiv si categoric nu inseamna a
solutiona.

Materialismul lui Broca §i Charcot fiind in-
frant, apare pe planul §tiintific metafizica se-
xuala (para-sexuala §i psilianalitica) a §coalei
vieneze, al carei sambure doctrinar este preocu-
parea sexuala, ca element dominant in viata su-
fleteasca.

Critica acestor teorii este inglobata in critica
teoriei visurilor. „Le Reve Eveille" sustine con-
trar celor afirmate pana acum ca visul nu este
un atribut al somnului. Realitatea ni-1 arata
ca permanent in individ, caci dupa cum psiholo-

gia stabileste continuitatea gandirei §i in somn
tot astfel visam §i in stare de veghe, Ne dam
seama de acest lucru atunci cand judecata este
suspendata sau slabita.

Undele visului in stare de veghe, graviteaza
in jurul unci preocupari centrale; perspective
mortii si in al doilea rand gandul supraviefuirii
posibile. Asupra acestor teme se exercita medi-
tajia noastra. Ori aceste preocupari n'au nimic
deaf ace cu instinctul genezic. Observam insa, ca
traduc cu ficlelitatea manifestarile instinctului
de conservare.

Aci, Daudet nu scapa ocazia, dea critica $i
conceptia celuia care a reactionat §i dansul con-
tra „stupidului secol al 19-lea'\ Este vorba de
Nietzsche. Optimismul §tiinjific, promij;atorul
rezolvarei tuturor problemelor si eel care asigu-
ra imediata domnie a fericirei, il supara foarte
pe autorul „Originei Tragediei**. Viziunile tragi-
ce recomandate ca. stimulent al vietei nu se pu-
teau impaca cu iluziile crestine, infaibilitatea i§
cumintenia instinctului, sanatatea vietei sub
toate raporturile nu vedeau cu ochi buni morale.
crestina bazata pe mila — Nietzsche refuza sa
subscrie la o doctrine de narcotizare a sufletelor,
la o „morala a sclavilor" care deviaza §i stavi-
le§te elanul fortei vitale.

Daudet raspunde semejiei morale nietzscheene
cu o morale umile, etotintelegatoare, culminand
in apologia misticismului.

Preocuparea mor|ii coordoneaza elementele
disparate ale visului in stare de veghe,. il canali-
zeaze dendu-i obiect de meditetie preocuparea
destinului omenesc. Cu acest chip rezidurile in-
stinctuale sunt digerate de sentiment, incorporat
la randul sau in idee.

Procesul sufletesc continue, ideea sublimand
mila, durerea, groaze §i teama.

Elementele insinctului pot fi utilizate in filo-

182

BCU Cluj

zofle sau aria 1 dar nu este admisibil ea de $& fie
confundate cu insa§i datele constiintei.

Ultima sfera" pe care o poate atinge rajiunea
este aceia a meditafiei mistice, supremul exerci-
$iu al spiritului, nici decum un simptom al
zdruncinarei mintale, cum sustin al^ii.

Pana* acum, Daudet, de§i prelucrand elemurte
religioase a cautat totu§i sa se menfina in d^me-
niul psichologic. Ajungand insa la medita^ia
mistica, converteste sfar§itul lucrarei sale in
exaltarea beatitudinei misticismului catolic. A-
flam ca libertatea deplina nu o gasim decat in
contemplate; asupra artei cunoa§tem o con-
cepfie similara. Numai in arta individul se ma-
nifesta nestanjenit, liberat de meschinariile coti-
dianului.

Deasemenea preocuparile Sfintei Tereze sau
ale lui Thomas D'Aquin privitor la flagelarea
carnei cu biciul de foe al spiritului capata ac-
cente lirice in „Le Reve Eveille". Yiafa spiritua-
la ca§tiga conjinut prin meditafia metafizica. A-
nimalul din noi capata botnija §i atunci... pro-
fuziune de flori inunda calea noastra spre
Dumnezeire. Durerea §i mila stimuleaza acest
continut §i spiritul se aprinde in scaparari di-
vine.

Dar adeptul Sfintei Tereza este prudent Com-
batand pretin^i oameni de §tiinja, preintampi-
na, de data aceasta, o fireasca intrebare: Oare
starea mistica atribue ocmnistiinta sau constitue
o pavaza contra erorilor? Umilinja religioasa
raspunde nu. Forfele noastre sunt limitate.
„§tiin|a adevarata e §tiinta limitelor noastre'*.

Daudet este prudent de data aceasta, caci in
articolele scrise inainte de aparijia carnei, sem-
nalasem un punct, socotit vulnerabil. Ni se re-
comanda atunci meditafia mistica, drept drumul
eel mai sigur spre infelegerea adevarului, Nu

putfca ii verba de un adevHr religion d de unul
aproximativ stiinfific. $i fiecare s'ar fi intrebat
dece nu putem prinde acest adevar, visand in
stare de veghe, cand avem pluralitate de obiecte
si o judecata mai mult sau mai pujin treaza
decat n stare de extaz mistic, care presupune u-
nitate de obiect sau chiar lipsa oricarui, dupa
rejeta tereziana.

De§i ancorat in metafizica doctrinarul catolicis-
mului n'are pretenfii metafizice. Constata §i tra-
ge concluziii. Observajiile psichologice sunt in-
genioase §i instructive.

O credinja nezdruncinata le imprumutii pres-
tigiul bunei credinji, de§i concluzia o gasim for-
fata, invitata fiind sa pa§easca intr'un cadru
prestabilit.

In orice caz, inclinam a crede, ca problemele
ramase in picioare, dupa falimentul materialis-
nmlui §i evolu$ionismului, nu pot fi rezolvate
astazi de spiritualismul traditionalist la care se
alatura Leon Daudet.

E foarte posibil ca nici el sa nu-1 considere
panaceu. Sunt unele ezitari concludente in a-
ceasta privin|a dupa cum sunt unele afirmafii
ce par a exagera limitele amintite.

Ar fi mai mult, gandirea mistica, o terapeutica
sufleteasca, folositoare individului §i poate prin-
tr'o educate disciplinata, nafiunei — ca stimu-
lent al speranjelor §i domolitor al instinctelor
animalice. Alt rezultat practic nu vedem §i a-
tnnci Daudet, dusmanul pragmatismului in prin -
cipiu, devine partizan al lui cand doctrina i§i
reclama valorificarea. Iara§i e foarte probabil

ca el sa fie pragmatist numai in intenjia noastx^a.
Suntem convin§i insa ca in materie de investi-
gate §tiintifica Daudet nu crede in eficacitatea
misticismului §i banuim ca nu obliga pe nimeni
sa creada.

C. NESTOR

SCRISOARE DIN OLTENIA

OE confunda, de obicei, reglonalismul cu
provincialismul, Se identified doua notiani care,
daca nu se exclud, sunt, in orice caz, perfect dis-
vine.

Confuzia este cu a tat mai regret abila cu cat
prin ea se poate compromite ideia generatoare
de mi§cari sanatoase, care este regionalisrnuL

Cand o revista de provincie — dela Cluj, dela
Ia§i, dela Craiova sau de aiurea ~ ifi circum-
scrie preocuparile la atmosfera locala, la proble-
mele de acolo, la b unele §i relele ba§tina§e, este
o simpla inutilitate. Caci problemele culturale
locale, teatrul, conferinfele, etc. le afli oriunde,
dela gazetele provinciale care au puit din bel-
sug pretutindeni, pana la cotidianele de tiraj ale
capitalei, cu coloaue speciale inchinate fiecarei
provincii, fiecarui ora§ in parte.

Cand insa, dimpotriva, o asemenea revista de
provincie exprima aspectele sufleie§ti ale unui
finut, — atunci ea inceteaza de a mai fi un
simplu curler provincial.

Injelegand regionalismul ca pe „expresia unui
climat sufletesc", iafa. problemei se schimba deci
cu totul. In acest sens, o revista care apare in
provincie poate sa nu fie de loc regionalista —
cum, pe de alta parte, Bucure§tiul poate foarte

bine sa-si aiba revista lui regionalista, fara sa
fie, se injelege, provinciala. §i aceasta fiindca
orice scriitor adevarat este el insu§i expresia
unui „climat sufletesc". Proza lui Mihail Sado-
veanu este proza unui moldovan get-beget, chiar
daca e pripasUa in paginile „Lumei <( (care apare
la Iasj, are redacfia la Bacure§ti §i se citeste la
Cacaleii), — cum proza lui Tudor Arghezi este
proza unui oltean veritabil, chiar daca se odih-
neste in fruntea „Yietii Romane§ti".

Cu aceste ganduri — fie-mi ingaduit sa scriit
cititorilor „Gandirei" o scrisoare din Oltenia, a§a
cum unul din redactorii ei trimete prietenilor
dela Iasi delicioase „Scrisori din Bucure§ti'\

Cand treci Oltul, calatorule care n'ai mai cal-
cat prin parfile noastre, uita-te o clipa la apa
pe care tocmai ai trecut-o in fuga expresului :
oltenii no§tri, oameni aprigi §i darji peste fire,
sunt repezi la cuget ca naslabul Oltului. Nu sta
Olteanul cu mainile cruce in fa|a nevoii, doam-
ne fereste. O amintire proaspata imi vine in
minte. Am stat, in timpul razboiului, doi ani la
Iasi. Am plecat de acolo in 1918, copilandru inca
— si cum nevoile si rosturile mele m'au imui

183

BCU Cluj

necurmat in ccastalalta parte a ^eii'ii;, n'am raai
dat pe acolo, cei sapte ani urmatori. Asta vara,
invitajia unui prieten m'a dus iar in nordul Mol-
dovei si am revazut lasii. Ei bine, am avut ca
niciodata impresia ca traiam cu sapte ani in
urma. Aceleasi firme spanzurau deasupra acelo-
rasi usi — la fel de decolorate si unele si altele
Pe ziduri, varul cazut infafisu aceleasi figuri in
care, §.apte ani in urma, imaginajia mea de copil
vedea pasari si monstri si pe care aceiasi co-
pilareasca a ten tie mi le intiparise in raemorie.
Ba, mai mult, am recunoscut aceiasi ochi de
geam spart, lipit en hartie, la o dughiana din nu
mai stiu care ulrfa centrala. \n supte ani, nu se
clintise un fir de eolb in veo!:!a eapitala moldo-
veneasca. Aceiasi iramvai hodorogit — pe care
se puteau descoperi, la o atenta cercetare, vesti-
gii de vopsea galbena — m*a dus la gara si am
plecat cu impresia ca lasii impietrisera.

Ce sange kite svaenesie dincoace! Nu sunt in
Craiova noastra, tramwaie. Aceiasi pace de oras
provincial domneste pe uliji, Dar chiar daca nu
esti din partea locului poti simti, din infa|i§a-
rea mlei case, din cautatura intaiului oin intal-
nit, ca acolo, sub pacea binefacatoare a provin-
ciei, e un clocotis de viaja bogatii, un neastam-
par fecund. O nu 3 nu e vorba noastra dulce ca
vorba moldoveneasea. Nu e siropoasa. V) mai as-
pra, mai raspicata, mai taioasa eateodata tlar in ea
gasesti totdeauna un gaud limpede si franc. In
timbrul ci simti pe omul care acum l§{ da cama-
sh intaiului neuorocit din cale si dona minute in
urma, iti hnplanta violent cupful in piept, intr'o
cearta iseata din ic urirl ce, Caci nu e, tie loc nu
e omul din par tile n oast re, .«romaiml" pe care
sa~l pofi prinde Intro formula. Din col^ul nostru
de jara, acum un veac n ]. omit catre Bucurestii
d-tale, cititorule, sabia lui Tudor Vladimirescu;
din acelas colt de tara, an venit sa-|i impodo-
beasca incaperile, cnilinuiiiJe noastre oltenesti.
De aci a purees cativ capitala palidul trubadur
cu trupul ros de oft tea, Traian Demetrescu; din
aceiasi Oltenie, Universitatea bueuresteana si-a
\uot unui din profesorii ilustri, unicul ganditor
soman original, dela Conta, — d. C. Radulescu-
Mf)tru lata deei, aiaturi, figurile cole mai con-
irnslante...

. .Poate ca, dupa acest logos te simti descura-
jat, eititorule, si te gandesti ca, prost clispus si cu
spraueenile incruntate, ai prefera sa te intorci
inapoi, dela Olt. Cum insa iti voi spune ca in
Oltenia, vinul e batran §i generos, t^ica te scoa-
la dupa boala (legenda spune ca oltenii isi in-
farct pruncii cu ea) iar olteneele noastre, cu
sanii obraznici indrcptafi spre viitor, sunt tin ere
si vesele, — cu reimprospatata voio^ie vei porni
spre Craiova.

"Voi vedea astfel orasul in care — cajiva — no
trudim sa intemeem ceeace are Jasul fara sa aiba
tereiml prielnic dela Craiova: in acest centru de
saage curat romanesc, de iclei nationaliste §i sa-
natoase, voim sa fuiidam o tradifie cidturtilii,
Cu mi infhn ]>rocent de straini, cu comei'tul in-
florind in main! roinfinesti, cu un mare nuinar cle
scoli secundare (lice c, scminare, sco 1 ' normale.
scoli militare, <?tc). scoli care dau anual un con-
tingent important — eel mai important — uni-
versitatii bu3urestene, — (*raiova are tot ce-i tre-
bue pentruca, pe focarul de rotnanism curat care
cste, sa se poata altoi un centru universitar. Caci
daca e adevarat ca, pe de-oparte — o spunea

mai de mult d. Iorga — pentru viaja universita-
ra centrele mari, ca Bucurestii nu sunt prielnice
si daca, pe de alta parte, este tot atat de adeva-
rat ca universitatea nu trebue conceputa ca o in-
stitutie scoasa din vartejul vietii, rupta de so-
cietate, ci dimpotriva, ea trebue sa dea nu nu-
mai pe savant dar si pe barbatul militand pen-
tru desvoltarea energiilor najionale, — atunci o
universitate olteana, isi are deplina motivare.

Luptam deci sa pornim in Craiova un curent
cultural care sa faca posibila, peste un deceniu,
crearea universitatii craiovene.

Este, in Craiova, un Teatru National — cu
glorioasa tradijie — intrat de curand in iriana
energica §i priceputa a prozatorului Ion Dongo-
rozi. Este o societate care organizeaza, anual, ci-
cluri de conferin|e pentru marele public, in sala
aceluiasi teatru. Dar ceeace este mai important
este produsul tiparului craiovean. Mult superior
celui bucurestean( Vezi, de pikla, ce oribil tipa-
re^te „Cartea Roinaneasca"), tiparul nostru —
cele doua institute: „Ramuri" si „Scrisul roma-
nesc 1 ' da patru reviste principale: Arhivele Ol-
teniei, Nazuinfa Eomdneasca, Ramuri si Grafica
Romdna.

Aparand odata la doua luni si publicand, pe
langa folklorul, totdeauna interesant al lui
Plop§or si pe langa documente si articole privi-
toare la pamantul provinciei — si o completa
dare de seama asupra intregei miscari culturale
din Oltenia (cate 20 de pagini de fiecare numar)
munca pe care o indeplineste profesorul C. D.
I'ortunescu, — Arhivele Olieniei sunt astfel idea-
lul de revista prooinciala al cl-lui Cezar Pe-
trescu.

Esential literara, Nazuinfa Roinaneasca nu
mai este provinciala ci region a I is ta in sensul eel
bun al cuvantului. Facand parte din comitetul
ci de con du cere nu pot spune decat putine si ma-
surate vorbe despre cei de acolo, fireste excep-
tandu-ma. Reesita din contopirea „Nazuintei" cu
„Suflet Romanesc" ea are colaborarea . oltenilor
Gib. I. Mihaescu (lenes insa la scris), N. Plopsor
si r .r. Paunescu-Ulmu. Prozatorul AL Popescu-
Telega, unicul nostru romanist care cunoaste cu
adevarat literaturile iberice, j?i-a desfasurat aci
roclnica-i activitate iar moldovanul Ion Dongo-
rozi, pe ncdrept ignorat cle o anumita critica si
nu totdeauna deajuns prcfuit, si-a publicat tot
aci ultimele volume. In fine, in paginile acestei
reviste, d. I. B. Georgescu, oltean autentic acesta,
iubitor §i cercetator al bisericilor vecbi oltene si
fin cunoscator de arta, a dat cele mai inteligente
monografii ce s'au scris la noi asupra „ manas-
tirilor oltenesti". „Nazuinla Romaneasca", in a-
fara de scrisul oltenilor amintiti mai sus, mai are
ceva specific oltenesc: nervul critic. Xinute la zi
cu ceeace se scrie la noi si in apus, cronicile sale
sunt — las cuvantul unui recenzent bucurestean
— „pline de vigoare olteneasca*'.

„Ramurile" — trist e s'o spuneui — gafae de
batranete. De catva timp se stradue^te s'o „re-
monfezc" cu articolele sale, d. D. Tomescu. Tar-
dive in jccj.ii, caci rani e inaintat: nu stiu din ce
]jricina mai tofi scriitorii au fugit din jural
ti-lui Iorga. Partea beletristica o alimenteaza a-
cum maturi care, inscrisi in registrul starii civile
cu numele de Alexandru, Eugen, Nastase^ sau
ntimintreli, beau, mananca, respira ca toata lu-
mea si scriu poezii cu picioarele. Bundl nostru
prieten C. S. Fagejel ar avea dreptul, fata cu

184

BCU Cluj

nrunca si stradania pe care o depune, la o alta
rasplata.

La aceste trei reviste se adaoga „Crafica Ro-
mana", publicafie de specialitate si acum in
urma, Fauonius, revista pentru filologia clasica
si comparata.

Aceasta este aproape tot ce s'a putut face.

pana acum, in Craiova noastra. Ceace ramane
de facut este, evident, mult. Dar, un oltean ve-
ritabil se indarjeste mai tare la lucru tocmai a-
tunci cand vede ca mari greutati ii stau deacur-
mezisul drumului.

N. I. HERESCU

REVISTELE

o

nota peforativa a viejii culturale de astazi,
dela noi si cliiar de aiurea — e foiletonismul ga-
zetaresc in ceeace are mai superficial, foiltenism
de sterp impresionism din toate punctele de ve-
dere. Gazeta si revista usoara an luat locul lec-
turii senoase, fecuncle. Actualitatea frunzareste
fugar, ocliiul prinde frugmeiitar — iar publica-
Jia de o mai accentuata greutate risca sa ramana
cu studiile si nuvclele netaiate. La randu-i, in-
formatorul inoada vag, fulgerator si cu divagari
disgratioase articolul pe care il serveste drept
hrana consistenta, publicului. Si astfel atmosfera
contemporana se coloreaza cu tinctura aceasta
searbada a superfluului, generajiile noastre noi
impietrite lamuschi, ceafa si adesea si cerebel,
in sport, citesc si aduc o pasiune inteleciuala de
sofer — tipul epocii actuale dupa expresia bine
gasita a lui Kejserling — iar cultura din toate
acestea nu-si poate tragc decat profitul respectiv.

Revistele, publicajiile periodice au deci si o
latum funesta. Reacfia msa si spiritul critic judi-
cios A^enite la timp — lucrurile vor putea fi in-
dreptate. **

Caci incontestabil ceiace da nerv vibrant, po-
sibilitate de ciocniri rodnice intre atitudini si
ideologii diverse, patima atragatoare si vantu-
rare ideilor, — miscarii literare si. intelectuale,
cade aproape in intregime numai revistei, publi-
cajiei legate de moment, navodului care im-
plantat in apele neeunoscutului si anonimatului
yre datoria si vraja de a scoate 3a lumina poe-
tul, prozatorul, drainaturgi.il de inline.

Injelegand asa dar din capul locului, inlatura-
rea hotarita a frunzarelii foiletonist-gazetaresti,
si luand asupra-mi aceasta rubrica a carei v truda
stiu amar de bine cat este de pieritoare, cititorul
poate fi linistit dela inceput ca nu va fi crujat
prea mult servindu-1 dupa refeta obisnuita, cum
nici publicajiile nu vor fi incurajate in meteh-
nele lor. In schimb — iarasi nimeni sa nu se as-
tepte la tonul senil al invatacelului doctoral.
* Sprinten dar preten£ios, voind sa platesc tinere|ii
sufletesii tocmai de aceia un tribut cat mai din
belsug — voi calatori din revista in revista, po-
sind cat mai mult acolo unde nectarul va fi mai
imbatator, buchetul de flori mai amefitor de mi-
reazma, peisagiul mai somptuos.

Pornind la drum, iertat voi fi daca voi ocoli a-
proape in totdeauna anumite mofturi zise con-
stnictiviste sau moderniste, cunoscute dinainte
mdeajuns pentru marfa de prost gust, oferita
strident Dm met cuminte deci, sa las in plata
Domnului sau pentru hazul Bloknotesului dela
„Cuvantur* cetatea literara sau contimporanul
— §i sa apuc pe cararui inflorite, odihnin-
du-ma intai in

Viafa Romineasca, revista de greutate care to-

tusi trebue neaparat sa-si improspateze cronicile
. cu mai multa aten|ie pentru carfilesi revistele
autohtone.

Publicajia. iesana in ultimele nuinere (2, 3 si 4)
are o niinunata achizitie in nuvela puternica, de
un cadru amplu, a d-lui Gib. L Mihaescu. „La
Grandiflora" ramane cea mai realizata si impre-
sionanta creajie din tot ceiace a scris d. Gib. I.
Mihaescu pana in prezent. Disecjia minu^ioasa
cu taiusuri fine pana in funduri, a coclelii lente
dar sigure care cuprinde pe eroul nuvelii, Ma-
naru, in urma descoperirii adult erului sofiei sale
cu eel mai bun prieten, iuresul si brusca scbim-
bare de conduita ^i razbunare batandu-si joe de
casniciile nnui intreg orasel — sant de un ade-
varat maestru si de o noutate pe care sensibi-
litatea si intelectualitatea noastra actuala le ac-
cepts complect. Dar drama adevarata izbucneste
abia dupa ce Manaru se convinge surprins ca se
mai afla totusi o femeie — Morarifa — care sa
fie legata infinit de so^u! ei, care sa reziste darj
si care sa fie adanc la puritatea ei, curmandu-si
brusc firul viejii dupa ce Manaru o posedase cu
forfa.

Finalul bucafii e logic si covarsitor. Prabusirea
lui Manaru dupa sdrobirea prietenului inselator
pe care pana acum se credea ca il iertase, cu
viziunea iadului depe fafada bisericii batrane,
stangaci dar parca mai expresiv conturat de
maine simple, cu femeia chincita si prajita. goala
pe foe de doi draci — cade definitiv ca un capac
de cosciug peste cutia tronului. Mai ales cu a-
ceasta bucata, d. Gib. I. Mihaescu se afirma po-
zitiv ca poet al tragicului existentii umane, al
fondului sumbru pe care tocmai noi cei de as-
tazi il purtam intr'o doza mai bogata, al ama-
ruiului distilat de realitatea sociala si de rela-
fiile dintre femeie si barbat — care acestea mai
ales din urma preocupa intens pe d. Gib. I. Mi-
haescu.

Numarul din urma al Viefii Romane$ti aduce
inca articolul d-lui 1. Petrouici, consacrat d-lui

C, Radulescu-Motru care va fi curand sarbatorit
de intelectualitatea noastra, cum si versurile
d-lui Al. A. Philipide cari ne-au facut sa regre-
tam atatea din strofele tulburatoare §i sculptu-
rale din „Aur Sterp". E drept ca de catva timp
publicajiile noastre abunda in versuri inexisten-
te. Dar trecand prin Ramuri (No. 5 — 4) care din
acest punct de vedere nu ies din comun, dar din
care menfinem articolul d-lui N. Jorga despre ro-
manul si nuvela lui Louis Hemon, scris cu suflet
ca si acela despre „ r Jaranii" ]ui Reymont al d-lui

D. Tomescu — desi vechi si republicat — si
reprosand cronicei care se ocupa de carti apa-
rute de mult, — ajungem la Sburatorul (No. 4)
care ne desfata cu bulucul de versuri — Dumne-

185

-© BCU Cluj

zeulc $i inea toalc erotice! — inchiuate Moniefii.
Tinerefea, intr'adev&r, este pa*rdalnic& si pace.
Hotarit, d. Lovinescu ramane simbolul si cam-
pionul^ junejii, energiei vanjoase, creatoare! D-sa
anunfa aparifia Istoriei Literaturii romane con-
temporane (1900—1925) in sase volume. Notaji:
25 ani in sase volume. Asteptam.

De ce sa nu asteptam?

Pana atunci trebue atrasa atenfia asupra nou-
lui ciclu de articole al d-lui Lucian Blaga, ince-
pute in Universul Literar — si scrise cu acelas
patos atragator din Filozofia stilului si mai ales
din Fenomenul original*, — reconfortare pentrii
atatea din versurile greoaie din ultima vr.eme.

§i pentruca am trecut pe nesimjite in partea
eseiilui si a articolului, pomenesc paginile fru-
moase ale poetului V. Voiculescu scrise mai de

mult prin Lamum $i republicans in B&s&ritul
(Mai No. 9) sub titlul „Exemplul piersicului".

D. V. Voiculescu discuta* just problema cultu-
rii noastre afirmand ca rezerva geniului propriu
romanesc daca rezida in zacamintele de suflet
autochton si in bogatul material etnic popular,
transfigurafia de arta trebuie sa fie la inaljimea
injelegerii universale. Subiectul poate veni ca si
mijloacele din orice parte. Prelucrarea va purta
pecetia sufletului national, al pamantului din
care isi trage sursele — ca si piersicul exotic care
fiindca isi ia hrana din solul in care este infipt
ii intoarce frunzele si florile pentru fecundare.

Randuri pe care le subliniem toti cei care infc-
legem astfel arta traditionala, in sensul inalt al
cuvantului, al realizarilor strict estetice.

T. PAUNESCU-ULMU

CRONICA LITERARA

d. caracostea: personalitatea lui eminescu

IN editura Libr&riei Socec, d. D. Caracostea
se gaseste pe cale sa publice o serie de brosuri
gruwate sub titlul general: Studii si materiale
pentru infelegerea lui M. Eminescu. Doua din a-
ceste brosuri le avem in fa^a si altele sunt anun-
fate pentru o data apropiata. Deschiderea seriei
de mici monografii care trebue sa ne conduca la
o mai buna ihteligen^a a operii lui Miliail Emi-
nescu, d. D. Caracostea a facut-o cu studiul a
doua basme necunoscute din isvoarele poetului.
De un interes mult mai general este publicafia
care ii urmeaza si care isi propune sa imbrati-
seze problema personalita|ii marelui nostril liric.
La aceasta ne vom opri si noi.

De ce studiul person alitajii uuui poet este in-
teresanfc, ne arata d. D. Caracostea atunci cand
combatand excesul unei istorii literare ratacita
pe urmele tuturor nimicurilor biografice, adauga
observafia ca demn de a fi retinut.din multipla
figura|ie a unui poet in lume este numai „felul
lui statornic de a vibra in atingere cu lumea, cu-
tele adanci ale sufletului, persojialitatea lui,
care-ti desvalue, dincolo de multimea faptelor
intamplatoare si adesea contradictor!*, unitatea
profunda a firii" (lui). S'ar putea a§a dar crede
ca d. D. Caracostea nazueste sa obtina sinteza
person alitafii lui M. Eminescu, pentruca preva-
zut cu acest rezultat sa-si lamureasca mai bine
opera. Pozijia sa metodica nu este insa tocmai
aceasta §i ea nu mi se pare destul de lirnpede.

In adevar, d. D. Caracostea afirma pe de o
parte relafiunea genetica dintre personalitate si
opera. Termenii sai sunt in aceasta privinja ca-
tegorici: „Infelegerea genetica a plasmuirilor poe-
tice — scrie d-sa — trebue sa £ina seama cle per-
sonalitate". Pe de alta parte ansa, cl. D.
Caracostea intareste adevarnl ca personalitatea
adanca a poetului ni se destainueste abia in o-
pera. Imprejurarea aceasta ii apare d-lui D ( . Ca-
racostea ca ceva dela sine in^eles, pentruca in-
data exclama: „Evident, temeiul eel mai sigur
pentru a 'lescifra o personalitate creatoare este
insas opera". Personalitatea s'ar gasi prin ur-
mare in specioasa situafiune de a fi factorul ge-

netic al operii si in acelas timp de a nu se pu-
tea cu limpezime desprinde decat abia din in-
terpretarea ei. Valoarea euristica a personalita-
jii decade insa de indata ce admitem ca docu-
mentul ei eel mai perfect este tocmai opera pe
care era chemata s'o explice.

Pentruca o asemenea situatiune face inutil stu-
diul personalitafii poetice, d. D. Caracostea pon-
dereaza caracterul exclamatiei sale de evidenja
si concede ca ie fapt personalitatea se manifes-
ts cu energie nu numai in opera, dar si in unele
„aspecte Uotaritoare" ale vietii. Ce infelege
prin „aspecte liotaritoare", d. D. Caracostea
nu ne spune si lucrul ar fi fost poate
greu de facut. Interesant de rejinut este ca
refuzand sa acorde vreo valoare biografiei ma-
runte, d. D. Caracostea confera una biografiei
prin partea ei de „aspecte hotaritoarea"; dar nu
pentruca acestea din urma ar avea vreo virtute
explicativa, ci numai pentruca ele ar fi menite
sa confirme impresiunile recoltate din contactul
cu opera. Asa, dupa ce afirma ca personalita-
tea se descifreaza mai bine in npera, d. D. Cara-
costea adauga: .,Dar ca sa ai deplina siguranta,
trebue sa controlezi rezultatele, privind si
via^a sub aspectele hotarttoare, De aici nevoia
de biografie".

In rezumat. Pozijia metodica a d-lui D. Cara-
costea nu mi se pare destul de lirnpede, de^oare-
ce personalitatea pe care o facea sa treaca mai
intaiu drept factor genetic al operii, o considera
mai apoi drept o cunostinta in care culmineaza
impresia poetica si ca atare — in studiile lite-
rare — nu poate avea insemnatatea unui factor
explicativ ci eel mult pe aceea a unei pun}i de
legatura intre via^a si opera. Isvorul acestei ne-
hmpezimi mi se pare ca sta in faptul ca d. Cara-
costea n'a jinut socoteala de adevarul — afirmat
mai de toata psihologia moderna — cum ca per-
sonalitatea nu e o stare preexistenta in individ,
ci rezultatul unei indelungate munci interioare.
Este adevarat ca adeseori personalitatea se con-
funda cu calitatea originala a reactiunilor spon-
tane din individ; pe cand in realitate ea prelu-

186

BCU Cluj

creaz& aceste reactiuni, le scoate de sub condijia
. lor momentana si perimabila $i le inaltei la ran-
gul unor dispozifiuni permanente de via{a. Am
spus ca personalitatea este rezultatui unei stia-
ruitoare inunci launtrice. Putem adauga ca per-
sonalitatea este o opera si de aceea este firesc ca
printre felurile ei de a se manifesta sa gasim si
opera artistica. Fapta de arta reprezinta in a-
devar succesul acelei tendinje de ampla unifi-
care a experienfei intime care defineste si sensul
personalita|ii. Daca apoi exista unele asemanari
intre opera si momentele cele mai insemnate ale
vie^ii, imprejurarea se explica prin faptul ca in
ambele situafiuni individul s'a comportat ca o
personalitate.

Personalitatea fiind un rezultat si uneori toc-
mai rezultatul artistic, folosirea ei ca factor ex-
plicativ- genetic devine imposibila. Opera in a-
devar nu este efectul personalitajii, ci numai una
din formele ei. Desi a recunoscut ca opera des-
tainueste sensul unitar al vietii cu o putere pe
care viaja numai rare ori o ajunge, d. D. . Cara-
costea a crezut oportun sa-i rezcrve §i un rol
genetic. A mentinut-o deci ca o cauza, cand la
doui pasi statea adevarul ca de fapt este o fina-
1 it ate.

Urmeaza acum ca personalitatea pe care ne-o
marturiseste opera lui Eminescu, sa fie confir-
mata prin cateva din „aspectele hotaritoare" ale
viejii lui. D-l D. Caracostea ne fagaduise aceasta
operafie; dar ajuns la miezul chestiunei, d-sa se
multumeste sa comenteze marturiile cunoscute
ale lui Maiorescu, Slavic! si Caragiale. In aceas-
ta chestiune — este catva timp de atunci — am
avut prilejul sa ma exprim intr'un articol, reti-
parit in volumul Fragmente Moderne. Cititorii
sa~mi permita reamintirea acelui articol.

Plecand dela Amintirile lui I. Slavici, obser-
ram ca „d, I. Slavici pare a alege printre. amin-
tirile sale numai pe acelea care ii confirma ve-
derile despre firea omului superior, in a§a fel in
cat amintirile pe care ni le infajiseaza alcatuese
mai de graba o teorie a geniului, decat prezen-
tarea unui om viu". Aceeas inclinare o recunoas-
team si la Maiorescu, ale carui spuse le compa-
ram §i le faceam sa coincicla cu acele ale lui
Slavici. Aratam astfel ca ambii scriitori fac din
impersonalitate, semnul distinctiv al firii lui E-
minescu. Aceasta imitate de vederi o puneam pe
socoteala imprejurarii ca in evocarca figurii lui
Eminescu, ei s'au lasat condusi de teoria scho-
penhaueriana cu privire la geniu. Scriam asa
dar: „Infelegem die ce atat Maiorescu cat si d.
L Slavici schijeaza un portret al poetului in
care principala si aproape unica trasatura este
desfacerea de cele lumesii. Schopenhauer, a ca-
rui concep^ie este hotaritoare asupra celor doui
scriitori, este eel dintaiu care a recunoscut sem-
nul personalita^ii geniale in capacitatea de a se
clibera de franele voinjei practice, pentru ca
devenit „pur subiect de cunoastere", sa contem-
ple „ideile platoniciene Y originalele eterne ale
lucrurilor"

D-l D. Caracostea are intocmai aceleasi vederi.
In ce prheste marturia maioresciana, d-sa scrie:
«... Maiorescu nu vorbea ca istoric literar, che-
mat sa dea o icoana, care sa se impue cu nece-

sitade tuturor, independent de inclintole lor per-
sonale, ci vorbea ca reprezentant al unei doc-
trine nine definite cu privire la natura poeziei
si la psihologia geniului. E convingerea formu-
3ata cu maestrie de Schopenhauer: caracteristi-
ca geniului sta in izbavirea de cerintele prac-
tice ale vietii gi ale inteligentii, asa in cat poe-
tul adevarat se inalja la contemplarea prototi-
purilor ideale". Cat priveste amintirile lui Sla-
vici, d. D, Caracostea socoteste deasemeni ca ele
„cer sa fie interpretate cu ochiu critic". Caci
deopotriva „interpretarea lui Maiorescu §i icoa-
na lui Slavici ni-1 infatiseaza nu ca pe cineva
facut sa traiasca inteus via|a, potrivit porniri-
lor ei fundamentale, ci ca pe un instrainat de
patimile lumii". Este astfel permisa ipoteza ca si
Slavici a stat sub influen-ta ideologiei schopen-
haueriene care se §tie ce rol a jucat in cercul
Junimet

In articolul meu aminteam in treacat si de Ca-
ragiale, reliefand imprejurarea ca §i marele dra-
maturg si-a modelat descrierea dupa ideea pre-
existenta pe care romantismul §i-o facea despre
tanarul genial. In paginele intitulate Nirvana,
observam ca „evocandu-l pe Eminescu, Cara-
giale ne prezenta de fapt portretul unui tanar
genial, cu predispozijiile tipice pe care i le a-
tribuia romantismul, un fel de Chaterton, traind
in inchipuire, cu o pronunfata inaptitudine pen-
tru via^a, suferind de mania circulara, cand e-
xuberant §i cand abatut de moarte". D-l D.
Caracostea care nu m'a citat cand parerile noa-
stre coincideau, o face acum pentru a ma corn-
bate. Dintre to\i ca^i 1-au cunoscut pe Emines-
cu, numai Caragiale a vazut in inima omului.
care in genere se deschidea atat de greu. D-l Ca-
racostea nu vede in schita intitulata Nirvana
nici urma vreunei incercari de stilizare literara.
Este curios, dar a§a e. D-l Caracostea — care pare
a pune mare greutate pe metoda — nu examinea-
za deloc partea de conventie literara care intra :
in evocarea lui Caragiale. Se multume§te numai
s'o nesocoteasca. Parerea mea despre marturia
lui Caragiale n'ar fi asa dar decat o simpla e-
roarc juvenila. „Dar tocmai cu privire la aceasta
caracterizare a lui Caragiale — noteaza d. Ca-
racostea — s'au scris de curand de un tanar, d.
T. Vianu, cuvinte de discredit". Discredit? A in-
cercat d. D. Caracostea sa discrediteze pe Titu
Maiorescu atunci cand a aratat partea conven-
tion ala care intra in portretul eminescian schi-
|at de seful Junimei? Nu, desigur ca nu. Inter-
pretarea unui document ar putea alcatui si o
tentativa de discreditare, daca documentul ar fi
anume infa^isat ca plasmnit dupa indica^iile u-
nui oarecare nemarturisit in teres. M'a§ ridica
deci totdeauna daca acest tare §i nemeritat cu-
vant ar fi aplicat criticei d-lui I). Caracostea.

Revenit la fondul lucrurilor, d. D. Ca-
racostea crede a putea afirma ca incordarea de
contraste despre care vorbeste Caragiale, alca-
tue§te adevaratul ritm fundamental al afecti-
\ ita^ii eminesciene. Parerea este sustinuta de ca-
teva detalii mai marunte din viafa poetului. In-
teresant ar fi fost insa daca aceasta vedere ar fi
fost urmarita si in opera lui Eminescu: lucrare
pe care d. D. Caracostea ne-o fagaduise din ca-
pul locului, dar pe care in cele din urma o inla-
tura sau o amana.

TUDOR VIANU

187

BCU Cluj

ROMANCIERI ENGLEZI

IOSEPH

M

'AM gandit adesea, mi cu puj/ina nedume-
rirerire, la sbartea ciudata a lui Conrad Purees
dintr'o Jara lipsita de atingere cu marea, ajimse
tocmai sa fie un povestas al marii, si mtr'o limba
ce nu-i aparjinea, ce o vorbise pana la moarte cu
Un .vadit accent strain. Inca la varsta de noml
. ani, nitandu-se odata la hart a Africei, puse de-
getul pe un cuprins a tunc! nedeseoperit si zi.se:
,,Cand voi fi mare, acolo ma due!" Uitase, fi-
reste, de aceasta; dar, peste un sfert de veae, in
in drumu-i spre Congo se va fi mi rat si el de rea-
lizarea unei atari presimjiri, precum s\i mirat
neindoios si de imboldul timpuriu ce-1 duse, im-
potriva. tutulor staruintelor, departe de camimil
stramosesc, pe jntinsul marilor. Nu implinise nici
seaptesprezece aid, cand sosi in Marsilia, unde,
imbarcandu-se pe un vas cu nuniele parca na-
dins nascocit de „Tremolino" si colindand Medi-
forana, leganandu-si intaiele avanturi ale tinere-
jii in largul zarilor miscatoare, in clulcea himi-
11 a, in farmecul nestinselor tradrfii clasice, natu-
ral era sa n'o uite nicicand si s'o proslaveasea in
pagini numeroase, mai ales din cartea .sa The
Mirror of the Sea:

„Ferieit celce, casi Ulise, a intreprins o calato-
rie aventuroasa; si nu e mare pentru astfel de
ealatorie ca Mediterana — Mediterana, pe care
•auticii o so cot i an atat de vast a si plina de minu-
najii. §i, cu adevarat, grozava era si incanta-
toare; ca oameniks aceia, cari, dusi de indraz-
neala gandurilor si de tremurul inimei, fauresc
minunile. Pentru naerii Mediteranei cantau sire-
nele cu parul de aur, cantau printre stancile ne-
gre clocotind in alba spuma — voci tainic graite
pe intuneric, deasupra valurilor unduioase, voci
ameninfatoare, voci de vraja sau voci profetice
ca aceia auzita de un capita n african In Golful
Sirta, ale carui nopti is pline de so apt e ciudate
si de umbre fugare. 11 chemase pe mime, spun an -
du-i sa mearga si sa vestiasca lumii, ca marele
Pan era mort..."

Dupa vreo trei ani Conrad sosi in Anglia, fara
a eunoaste limb a — cetise doar in traducere pe
unii din scriitori ca Dickens si Shakespeare; pe
acesta din urma in chiar talmacirea tatalui sau,
un Polonez cu vaza, mazilit de Rusi pentru sen-
timentele-i patriotice. Deprinzand engleza si ma-
inland dela simplu marinar pana la capitan de
vas, avu prilejul sa faca numeroase si indelungi
calatorii din porturile Nbrdului spre America de
Sud si dincolo de Australia, in Arhipelagul
jMalai

Aci, pe una din insule, zari odata pe Almayer
Olandezul, despre care auzise multe, aruncat
cine stie de ce imprejurari in singuratatea tro-
pica, printre oameni de alta rasa si culoare. Chl-
pul sau indurerat Fa urmarit pe Conrad asa de
staruitor, cu puterea unei vedenii tulburaioare,
panace dela un timp incepu a-i asterne pe har-
tie viafa. Fara gaud de tiparire, cumpanind cu-
vant (]e cuvant, scrise cateva capitole, cari nier-
sera cu el in felurite locuri departate — scapan-
du-le in doua randuri dela pieire sigura; pe
urma, dupa vreo cinci ani, cand parasi viaja de

CONRAD

mare si ispravi romanul, impins intre alfii de
John Galsworthy, il dadn |>ublicitatii sub titlul
de Almayer 9 s Folly. Este porecla casei acestuia
pe un rau, inconjurat de paduri al insulei din
Malai. II aduse aci un capitan, Tom Lingard,
faimos pe~atunci si temut de toti, supranumit
,Jlegele Marilor". Cum navigau odata impreuna,
Lingard prinse a-i vorbi de ispravile ti'ccutului,
in deosebi de scufundarea unui vas cif piraji
Malaezi, din cari scapase numai odrasla capite-
aiei, adoptata de Fingard. Trecusera ani la mij-
ioe. h'ata era \\\ varsta acnin. Si-ar fi nimerit s'o
ia Almayer. Ce daca-i neagra? S*ar mai uita la
enloarea pielii, de-ar fi sa primesca ataia sprijin
si baui, bani inulji:

„Yor fi milioane, Almayer! §i toate pentru ea
si pentru tine, daca faci ceeace-ti spun!"

Slab de ingeri si lacom, Almayer primeste de-si
Icaga Aiaja cu negresa ceea care, dupa un timp,
ajujige sa-I dispre|uiasca; si creste treptat intre
daiisii o lira, o iutrecere dnsmanoasa, care de
care sa castigc 1 influenta asupra singurei lor fiice
i\ T ina — o fnimuseje mulatra, cu gura ferma, cu
bnzele user intredeschise in licarirea de albi
(linji. Tvfici celelalte asteptari ale lui Almayer,
toate fagaduinjele de belsug, de foloase mari,
tin se indeplinesc. Ocrotitorul sau Lingard se a-
rata mai rar si se pierde iar in oarecari expedi-
tii tainice, panace si dispare cu desavarsire, la-
sand dupa el ca o halucinafie in mintea lui Al-
mayer perspectiva unor imense comori de aur
si diamante ce s'ar fi gasind undeva inlauntrul
insulei. §i acum, in parasirea sa, in amarul unei
grabnice decaderi, in atmosfera de ciocniri inte-
resate si de neintrerupte uneltiri, in miazma ve-
getatiei tropice patrunzandu-.l cu taria unui fil-
tru otravicios, Almayer viseaza cum va t pune
mana pe bogatii §i va scapa pe Nina sa dintr'a-
ceasta pustietate ucigatoare. Dar singur ce-ar pu-
tea face? Cum s'ar putea urni? Asteapta spriji-
nul unui tanar, Dain Manila, de neam princiar
Malaez. In vigoarea si stralucirea caruia isi
pune toata increderea; acesta, insa, rapeste ini-
ma frumoasei Nina; amandoi pierzaruiu-se in
larg, dusi de iubirea lor covarstioare, pe cand fa-
tal ramane ia \arrn. cu cea din urma scantee de
nadejde stinsa pe totdeauna. Deacum el isi canta
uitarea in befia opiului si apoi in moarte.

Acest intai roman al lui Conrad se ocupa de
imprejurari si fapturi indepartate, strain e. Intr'o
alta. tar a, cu tradijii si conceptii literare mai res-
transe, ar fi fost trecut sub tacere; dar in An-
glia, cand autorul insusi era cuprins de indoeli,
criticul editurii ce i-a publicat Almayer 's Folly :
Edward Garnett, i-a sous odata: „Ai stil, ai si
temperament. Dece n'ai mai scrie un roman?
Urmarea indemnului fuse: The Outcast of the
Island.

Acjiunea se petrece tot in preajma lui Al-
mayer; numai cu vre-o cincisprezece ani inain-
te, cand el era in plina incredere §i putere. Capi-
ta mil Lingard i-aduse intr'o zi pe unui Willems,
scos din serviciu pentru furt de bani, si-1 dadu
in seama lui Almayer, doar sa-1 poata scapa,

188

BCU Cluj

cum il mai scapase odata strangandu-1 de pe
drumuri. In pomirea-i generoasa capitanul sa-
varsi o greseala, cand puse colo faja n fa^a pe
acesti doi reprezentan|i ai rasei albe: ei se piz-
muiau. Willems, fara gand la sofia-i lasata unde-
va, plictisit, usiiratic de laudaros, neatins de
scrupule, uluit si de intensitatea naturii tropice,
se inarnoreaza de fiica unui batran Malaez, fost
pirat, Aissa, Jnfafifata ca o intrupare a firii pri-
mitive: „0 privi el, cum sta deasupra-i, capul
picrdut in umbra foilor mari ce-i atingeau obra-
jii; pe cand finele jerbii ale orhideelor palid-
albastre curgeau injos dintre crangi si se imbi-
nau cu parul negru, incadrandu-I fata, casicum
toate plantele o cereau pentru ele — stralucita
floare fnsu.flef.ita a pamantului exuberant, care
nascuta la tntnneric se lupta totdeauna catre
soare"*. Ilobit de patima, Willems piloteaza un
vas arab dealungul raului, unde singur Lingard
crta stapan, tradand astfel taina binefacatorului
sau, care vine sa-1 pedepseasea. In rastimp Wil-
lems e omorit de insasi Aissa, orbita de gelozie
faja de sosirea sojiei inbitului cu un copil in
brafe. .

Intamplarile din urma, sfarsitul tragic, ni se
dan in chipul unei convorbiri lungi Tntre Al-
niayer §i unul din Tara noastra. Cum mai toate
personagiilc lui Conrad sunt luate deadreptul
din viafa, ma gandesc, cine va fi fost Romanul,
care- bea mult, spun and la orice prilej de in ten -
Jia serierii unei car|i asupra tropicelor, si ce
soarta il va fi pripasit intr'acele cuprinsuri, unde
si-a gtisit si un colt de hodina alaturi de eroul 3ai
Conrad?!

Amandoua romanele, Ahnaijer's Folly si The
Outcast of the Island, _stau aparte prin atmosfe-
ra lor. Cantand a I'eda mai ales influenza naturii
iuconjuratoare asnpra oamenilor, autorul s*a la-
sat el insusi prea furat de lirism si a cantat-o
in pagini pline de culoare, de bogafie exotica a-
clcsea nemasurata, desi foarte melodioase, resim-
tite ici-colo de ritmul frazei lui Flaubert.

Unul din personagiile intampinate, Tom Lin-
gard, a stapanit cu deosebire inchipuirea lui
Conrad, incat l'a evocat Intr'un al treilea ro-
man. S'a mtamplat ca Hassim, capitenia unei in-
side din Malai, scapase de o grea primejdic pe
Lingard. Acesta drept rccunostinta i-a fagaduit
tot sprijinul in caz de trebuinta, ceeace s'a ivit
in curand; caci Hassim cu sora sa Immada fura
alunga^i din insula. Acum, in ^vreme ce Lingard
se opintea fel si chip a-i readuce la domnie,
yachtul unui englez fuse aruncat pe o coasta din
partea locului. Deodata Lingard isi dadu seama
ca yachtul cu stapan si cu sofia sa, cu tot, ar fi
pradat de n'ar merge intr'ajutor, de unde si ti-
il ni romanului The Rescue. Zice el: s ,Sunt un alb
in aratare si in suflet. ' Nu vol lasa, daca pot, pe
niste inocenti §i mai ales pe o doarana, sa fie va~
tama|i (S . Ci frumusefea rapitoare a femeii de pe
yacht il abate din calea hotailrilor, ii tulbura
cehilibrul sufletesc, si cand dintr'aceasta prici-
na toate planurile sale cad in pulbere, atata-i
poate spune: „Pentru mine stai chiar si deasupra
moi'fii; de oarece vad acuma, pe cat mi-i dat sa
traiesc, tu nu vei muri nicicand!"

Romanul, dupa marturisirea lui Conrad, fuse
inceput si parasit indata dupa The Outcast of
the Island, spre a fi reluat dupa douazeci de
ani — un lung rastimp, in care alte carfi vazu-
sera lumijia si alte inrauriri patrunsera, dc buna

sama, in concepfia sa literara. De notat mai ales
inclinarea spre metoda lui Henry James, cum
se vadeste in The Chance, romanul aparut in
1913, de cand si dateaza cu adevarat faima lui
Conrad.

Autorul, insotit de prietenul sau Marlow, intra
la o taverna din Londra, unde se dan in vorbii
cu unul Powel. Acest ale spune de norocul ce a-
a use candva sa fie tocmit pe neastepttite ca ofi-
|er pe vasal „Ferndale". Cand ajunse la bord,
paznicul ii sopti sa umble mai domol.

— Ce este?

— Nimic, doar capitanul si sofia is culca^i; si
doamna nu trebueste tulburata!... ceeace lui Po-
wel ii paruse. foarte citidat. Marlow -atunci in-
treaba de numele capitauului.

— Anthony.

— Chiar asa, in adevar, incuviinfeaza Marlow,
adaugand ca auzise de capitan in casa sorei a-
cestuia, d-na Fayne.

Powel se duce apoi la trebile sale §i Marlow
prinde sa povesteasca de d-na §i d. Fayne, cum
ii vizitase ades la fara, si cum intfdnise aci si
chipul plangator al nnei tinere Flora, cu ochi al-
bastri sub genele mari, negre. Ii fuse prezintata
sub un fals nume si pe urma aflase ca era doar
fiica lui De Barral, un financiar fraudulos, con-
damnat la seapte ani munca silnica. De aceea si
biata Flora cate nu indurase, nabusindu-si orice
aspirafii de bine si de iubire; si-ar fi curmat ea
si zilele, de nu~i esia inainte Anthony. El ii zise:
„Tncredinteaza-te inie — marii, care-i profunda
casi ochii tai!" In sufletul capitanului se petre-
cuse ceva, parca implinirea unui vis minunat,
naprasnic, ce-1 impinse a lua cu sine pe fata si
pe tatal ei, tocmai atunci esit din inchisoare.

Astfel ajunge Marlow cu povestirea la mo-
mentul cand se imbarcase Powel pe „Ferndale"
si fuse prevenit a nu tulbura pe -sojia capitanu-
lui, iar Conrad intreaba: „De unde stii, ca era
chiar Flora si nu alta?" Marlow raspunde, ca i-a
marturisit Powel si din spusa celui din urma ni
se desvalue intreaga situajie, tot mai incurcata:
capitanul nu-i in voile sale, Flora tacuta asteapta
sa isbucneasca ceva, iar De Barral mocneste in-
tr'o gelozie nebuna faja de barbatul fiicei sale;
panace la urma cearca sa-1 otraveasca si, neisbu-
tind, bea el insusi paharul cu venin.

Am rezumat romanul in ordinea-i fireasca,
spre a se vedea cum autorul, stand ooarecum de-
oparte, pune pe al^ii sa urziasca intr'un tot fi-
rele nenumarate cate norocul, The Chance, le a-
duce in viaja. Metoda poate sa ajute intr un fel
iluzia realita^ii; insa, nu mai pu|in, prin deschi-
derea de lungi episoade si analize ingreuneaza
cetirea. §i cata usurare placuta sa treci la un ro-
man ca The Shadow Line, simplu si deadreptul
conceput ! Titlul e simbolic. Inseamna hotarul
de intuneric atins de cineva dupa anii de negriji
si de iluzii ai tineretii, pe care a slavit-o Con-
rad deseori si mai ales in novela cu acelas nume,
Youth. Stand la sfat cu al|i marinari intr'o seara,
povevStitorul isi aminteste de intaia calatorie spre
Indo-China. Ca vasul „Judea* ( fuse mic si nesi-
gur, ca se luptase din greu cu numeroase pie-
dici, ce-i pasa?

„Aveam inainte-mi, spune el, intreg pamantul
si intreaga via^a... §i ma gandeam la oamenii de
mult ce veacuri inapoi mersesera pe acelas drum
in £ara palmierilor, .aromatelor si nisipurilor gal-
bene si la neamuri oachese stapanite de regi mai

189

BCU Cluj

eruzi ca Romanul Nero si mai stralucij:! ca E-
vreul Solomon".

§i cand o pornise domol spre Capul Java, a-
colo undeva „Judea" luase foe. §i, capitanul si
echipagiul, dupace beau si ospateaza in lumina
flacarilor mistuitoare, numai pu^in inaintea cu-
fundarii se indura s'o paraseasca; si, lasa^i in
Trei barci, povestitorul in comanda celei din
urma, vaslind inainte pe intinderi nesfarsite de
apa — asa vazuse el Orientul mult ravnit. §i e-
vocarea lui, in cadenza cuvintelor, in desele re-
pefiri cautate, demna e de farmecul perspectivii
trecutului:

„Oh, stralucirea tinere|ii! Oh, focul ci mai a-
mefitor ca vapaile vasului aprins aruncand o lu-
mina magica pe largul pamant, sarind cutezator
la cer spre a fi stins curand de timp, mai crud,
mai nemilos, mai amarnic decat marea — si tot
ca vapaile vasului, inconjurat de o noapte ne-
patrunsa!"
Si mai departe:

„Mi~aduc aminte de tineretea mea si de simji-
mantul ce nu se va mai intoarce niciodata, sim-
timantul ca as putea fiinfa pe veci, supravie-
jviind marii, pamantului si tuturor oamenilor"
Dar vine o nerioada de negre incercari, cand
rostul insasi al vie|ii iti pare zadarnic si te in-
trebi, daca nu vei fi deplin covarsit de povara
indoelilor. Aces t a e The Shadow Line ce suna
mai mult ca o destainuire sufleteasca. Fuse nu-
mit pe neasteptate capitan al unui vas necunos-
cut in portul Bankonk, Indo-China. Din clipa ce
trecu pe bord, il izbi foarte ciudat chipul in-
taiului ofiter, Bums: slabanog si supt, cu musta-
tile rosii, lungi. Speriat de ceva, uitandu-se cand
fix, cand laturalnic, Bums ii spune de fostul ca-
pitan — un om cumplit, care se inchidea in ca-
bina si canta mereu din vioara, de n'avea nimeni
hodina; cum undeva in timpul din urma se in-
curcase cu un fel de vrajitoare de suburbie, de
dragul careia tinuse vasul trei saptamani intr'o
atmosfera inciumata; cum il ura mult pe dan-
sul, pe Bums, fiindca se impotrivise planului
sau infernal. Da, da, inainte de moarte, ii decla-
rase capitanul: „De-ar fi dupa voea mea, nici
vasul §i niciunul din voi n'ar ajunge vreodata
la port!" §i-ar fi facut-o. Nu scria nimanui. Ta-
iase orice legaturi cu lumea. Ratacia fara. Jinta
in larg pana. sa-i dee in afund pe toti.JUn om ca
acela nici dupa moarte nu se astampara, ii ur-
mareste inca.

In asemenea imprejurari porni vasul din
Bankouk. Cat esi doar in Golful Siamului si
statu; apoi de-abia urnindu-se, si de jur-impre-
jur, intr'o imensa liniste, parca. bantuit de un
blestem. Insula Kohring parea sa fie centml in-
conjurului fatal. Peste asta se mai imbolnavira
toji de friguri, afara de al doilea ofi|er si de ca-
pitan; pe cand Burus in aiureala ideii sale fixe
mormaia lugubru ca o piaza rea, invinuind pe
fostul capitan — mort si aruncat colo in mare
la 8° 20 latitudine. Pana ce tree de linia ceea, in-
demna pe capitan sa nu se lase, pe urma nu-i
teama; iar cand si cand se tara sus pe bord in-
tr'un greu palton ca o sperietoare. Incet, cu nes-
puse anevointi, autorul strabatu si peste hota-
rul intunecos — dincolo, intr'o viata de matu-
ritate* mai incarcata poate de cinste si de bo-

gajie, in care totus nimic nu s*ar fi prefuit cu
stralucire tinerefii ramase inapoi.

In Shadow Line si in cele mai bune din roma-
nele lui Conrad ac£iunea se petrece intr'un me-
diu neobisnuit; neobisnuita fiind si viaja ce-1
insufla; insa intregul e asa de imbinat, incat i^i
vine a repeta vorba eroinei din romanul The
Rescue: „E tot ce-am auzit posibil? Nu, dar este
adevarat!" Inlauntml cadrului sau, oricat de ro-
mantic, el nu zugraveste numai, ci creiaza prin-
tr'o dreapta observare a lucrurilor, urmand de
fapt procedeul inaintasului sau Coleridge in
The Ancient Mariner. Aceasta grija de realitate
Fa ferit si de un optimism mai usor. Atitudinea
sa faja de natura este aceias casi a lui Alfred
de Yigny;

^insensible
Et sans pitie pour nos douleurs",
farS de nici o pasare la rasul si plansul nostra.
Marea in deosebi ce cheama pe ataxia cu seninul
zarilor in§elatoare, tot birue la urma si soarbe
in fundu-i drumefi si corabii; dar insasi con-
§tiinja acestei zadarnicii inobileaza straduinjele
oamenilor in lupta cu ea. Vremea indelungata
dusa de Conrad pe apa, impartasirea greutatilor
'fara numar cu semenii sai, i-au umplut sufletul
de admiratie pentru solidaritatea ceea spoilt an a
dinaintea moi'tii amenintatoare. In Shadow Line,
cand se strange pe bord echipagiul imbolnavit
si capitanul isi iea vina asupra-si marturisind
ca, in loc de chinina, era in sticle un praf oare-
care, toji intr'un glas raspund: ^Desigur e o cale
de scapare!" cand iaras inThe Nigar of the Nar-
cisus bietul negru se vaeta necontenit de apro-
pierea morfii, tot echipagiul e cuprins de simpa-
tie, afara de unul pe care il descrie Conrad in
aspre cuvinte, ca tipul dismptiei sociale, farami-
torul sim{imintelor de unire simpla si fireasca—
aliutatul filantropistilor, stiind numai de dreptu-
rile sale si nimic de curajul, indurarea si negi^ai-
ta credin|a ce leaga laolalta tovarasii pe un vas.
Intr'aceias masura spiritul national, care nu-i
decat solidaritatea intinsa la oamenii dintr*un
neam, trebue sa fi fost adanc implantat in Con-
rad, desi Polonezii nu-1 banuisera, ba inca-1 in-
vinuisera adesea pe scriitor de instrainare. To-
tus omul acesta, plecat de tanar din Polonia, ra-
taci printre nafii asa de felurite §i de indepar-
tate, iata ca in volumul esit de curand, dupa ce
inchise ochii, Tales of Hearsay, ne da o novela
cu un nobil Polonez ce luptase in randul revo-
lutionarilor si fuse mazilit in Siberia; si aci, cu
solemnitatea si greul convingerilor venite parca
de peste hotarele morfii, isi destainue credinfa
in patriotism, cum spune el:

„Un sentiment oarecum descreditat, caci fine-
tea umanitaristilor nostri il socoate ca o rama-
sita de barbarism, Totus, nici marele pictor Flo-
rentin, care-si dadu suflarea mortii cu gandul la
cetatea sa, si nici Si Francis binecuvantand in
clipa din urma orasul Assisi, nu erau barbari.
Se cere oarecare maretie de suflet, spre a tal-
maci patriotismul in chip demn, ori o sinceritate
de simtire, lipsita rafinamentului vulgar al cu-
getarii moderne ce nu poate intelege augusta
simplicitate a unui sentiment, purcedand din
insasi firea lucrurilor si oamenilor".

flL BEZA

BCU Cluj

CRONICA MUZICALA

NOTE ASUPRA SCOLII MUZICALE ROMANESTI

1 N istoria culturii romanesti, arta muzicii ve-
rified si confirma — in spiritul caracteristic in-
ceputurilor culturale — aceias tardivitate de ex-
pansiune si afirmare, pe care aceasta arta o do-
vedeste faja de celelalte arte in istoria generala
a culturii. Mult indarat fata de produc^iunea
poetica si plastica, muzica romaneasca infatisea-
za dibuirile infrigurate ale primei faze de forma-
thine si de fixare a unui propriu ritm de viata
eon§tienta. I s'ar putea tagadui ca exagerat de
faloasa comparajia pe care Busoni o facea, nu-
mind arta muzicala fata de celelalte arte „un co-
pil care, ce-i drept, a invafat sa mearga in pi-
cioare, dar care trebue sa mai fie dus de mana".

Deci si corelajiunile, circulatiunea libera a
fecundei energii etnice si corespondentele intre
arta muzicala — conceputa ca expresie a vointei
imei comunitaji culturale — si intre comunitatea
culturala in care ia nastere productul artistic
muzical, sunt reduse. Lipseste crea|iunii muzi-
cale romanesti sensibilitatea necesara, acea im-
presionabilitate sismografica de a inregistra pul-
safiunile viefii noastre culturale; si consecinja,
ii lipseste virtutea de a lamuri si de a abstrage
un ideal cultural din complexul structural al
mediului nostru spiritual, pe care ideal sa aiba
puterea de a-1 purta si reprezenta. Fara. aceasta
virtute culturala, ca si fara caracterul de a fi o
trasatura proeminenta pe fata timpului, arta mu-
zicala n'ar deveni decat un exerci^iu factice,
poate „agreable passe-temps", dar un product e-
femer, destinat sa piara fara urme. Iar ca mijloc
de exteriorizare si de comunicare dela om la
om, arta muzicala nu se poate afirma si nu-si
poate asigura trainicia decat din articulajiunea
organica a creatiunii cu mediul cultural.

Arta muzicala populara a Romanilor, pastrata
pana astazi in forma monodica a cantecului po-
pular, a dansului tar an esc si a melodiei biseri-
cesti, este desigur, concludenta in privinfa core-
lafiunilor dintre productul artistic si colectivita-
tea etnica producatoare. In arta noastra muzi-
cala culta este absenta tocmai articulatiunea
organica de care vorbim. Creatiunea muzicala
culta, incatusata de interesul experientelor teh-
nice de-aiurea, nu avea cum fi ispitita de mo-
destele si rudimentarele procedeie tehnice ale
melosului popular romanesc care margineste toa-
ta pompa fastuoasa a orchestratiei la umilul
zumzet de cobza, si tot esafodagiul polifonic la
isonul psaltichiei. Alaturand motivul acesta, de
natura tehnica muzicala, la felurimea conditiu-
nilor noastre istorice, politice si culturale, — din
pricina carora se produc chiar straturi sociale
distincte — ne dam seama de ce muzica noastra
culta se afla Intro stare de discrepanta fata de
muzica neaose a poporului, de ce, prin urmare.
este stan jenita libera afirmatiune a sufletului
rasei noastre si impiedicata creatiunea spotana
a artei romanesti. Raporturile aproape inexisten-
te intre muzica culta romaneasca si muzica po-
pulara sunt tot atat de reduse intre artistul nos-
tru creator si mediul cultural.
| Astfel artistul creator roman este smnls din

ambianfa sa fireasca si izolat de ceiace s'a numit
atat de frumos, „duhul pmantului". Dar acest
fapt paralizeaza si nimiceste insasi capacitatea
sa creatoare. In mod imperativ creatorul este
chemat sa dea o forma artistica proprie realita-
|ii spirituale a mediului sau social, daca nu vrea
ca productul sau artistic sa dispara ca un zadar-
nic joe de fantasme.

Necesitatea insiictiva de a se apropia de sufle-
tul autohton, pe care o simte personalitatea crea-
toare, produce in prima faza a tendintelor de in-
temeiere a scolii muzicale romanesti, un fel de
orbecaire in jurul procedeelor tehnice inventate
sau adoptate de scolile muzicale streine. Rezul-
tatul a fost ca in compozitia muzicala roma-
neasca a patruns un hibrid formalism tehnic,
gol de spirit autohton, manierismul searbad ce
secatneste pana la marasm vrerile de creatiune
originala. Formulele tehnice nu sunt suficiente
mijloace de creatiune, iar in tarile de bastina. ele
sunt produse tocmai ca material de exprimare
corespunzator unui anumit cuprins spiritual. A-
daptabile intr'un grad mai mult sau mai putin
scazut vointei creatoare romanesti, ele cer sa. fie
modificate si contopite in spiritul creator, spre
a exprima un sens, a comunica o farama de via-
ta, un aspect caracteristic din sufletul neamului.
Numai contopite ca energii organice in spiritul
creator ele nu vatama spontaneitatea productiu-
nii artistice si numai astfel capata justificarea si
calitatea de a infatisa specificul sufletesc natio-
nal.

Procedeele tehnice imprumutate de-aiurea in
niciun caz insa nu descopar compozitorului ro-
man sufletul neamului. Puntea pe care creatorul
de frumos muzical romanesc poate ajunge la su-
fletul neamului sau, este sprijinita pe intreitul
masiv al realitatii noastre muzicale; cantecul po-
pular, dansul taranesc si muzica bisericeasca.
Drumul acesta direct nu a fost prea batatorit.
Din muzica poporului nu au cunoscut compo-
zitorii romani decat ceiace lautarul iigan repro-
ducea^ ca muzica nationals in carciuma orase-
neasca. Cei mai multi, din putinii compozitori
pe care-i avem, au ocolit cantecul popular si
s'au tinut laoparte de interesul estetic sau fol-
kloristic ce ar prezinta. Este probabil ca impre-
jurarile culturale in care ei s'au desvoltat, nu le-
au desvaluit niciun fel de afinitati cu mediul so-
nor al poporului din care fac parte. Cei cari, fie
din firesti necesitati creatoare, fie din calcul di-
letant, au incercat sa utilizeze in compozitiunile
lor motive de ritm si melodism popular, sunt pu-
tmi. Buimaciti de formulele tehnice deprinse de-
aiurea^ si ^desorientati panS la ignoranfa asupra
autenticitatii cantecului popular, numai in lu-
crarile lor de mai pe urma, postbelice, par a fi
zarit puntea de care vorbiam si a se indrepta
pe calea cea adevarata.

Oricum, tarziu este aflata aceasta cale! Avem
impresia ca impulsul romantismului catre des-
lusirea si relevarea caracterului national in mu-
zica, abia dupa un veac isbuteste sa trezeasca in-
teres in muzica romaneasca. 6. BREAZUL

191

BCU Cluj

DRAMA SI TEATRUL

TIMP SI SPAT1U

1 ROBLEMA intinderii sau restrangerii cam-
pului de activitate al dramei, problema expresi-
vitaj;ii $i inobilarii ei, a stat intotdeauna in
stransa legatura cu aceste dona elemente: Timp
si Spajiu, de care poezia dramatica mi s'a putut
nici odata lipsi, ci le-a valorificat numai in fe-
lurite impletituri, dupa epoci de propasire sau
decade re.

De cate ori drama s'a apropiat de ele, luan-
du-si-le ca scop, ea s'a delestat, s'a spiritualizat,
dobandind un halo straveziu in care se pnteau
deslu§i umbrele unei alte himi: drama isi subjia
caile, nrcaacL §i invers' in toate epocile in care,
aceasta poezie intrebuinja cu prucienja — ca pe
un periculos explosiv — cuprudenfa de spirit
lipsit de mail ispite, Timpul si Spatiul ca pe
doua elemente ajutatoare, le gate cobza de legi
rigide, ca mi cumva vre-o neplacuta intamplare
sa le elibereze, ea §i~a mpotmolit pasnl, taran-
du-se greoi ni lumea evenimentelor iasur abate
unul in celalt.

Fapte, sau spirale vii de fapte, psiliologia dra-
mei, iata singurul material care trebuia injelep-
je§te distribuit pe i^ele unui gherglief in care
Timpul si Spafiul tineau loc de cuie.

In privinja aceasta, clasicismul francez, a cu-
noscut cele mai metodice ateliere. Romantismul
incearca sa sparga tiparul. Timpul §i Spafiul do-
bandesc prin el o elasticitate necunoscuta pana
atunci, de drama, ca de o categoric poetica bine
definita si profana. Dar inca ele mi-si parasesc
planul ierarhizarilor, in scare elementelor de
construc|ie. Raman subordonate, folosind la cu-
lisarea evenimentelor, cari contimia sa ocupe
cent nil de preocupari al dramei. Reforma cea
mare o incearca drama vremurilor noastre.

Ea a fost cu ncetul pregatita de naintasi, cari
au facnt tranzifia fara vreme, lunecand pe ne-
sinrfite din scolile tradijionale ale inceputurilor
lor, fie din romantism, fie din naturalism, subt
imboldurile de zi la zi ale neccsita|ilor lor de ex-
primare.

§i aproape in toate opei'ile acestea antemerga-
toare, a fost un acelas. element care sa sufere col
dintai defoimarile din care avea sa nasca mai
tarziu noua cale: limba, dialogul.

Fie ca ascultam limba surdinata §i incetinanda
a lui Mater linck care avea sa exprime fasiatul
continuu al forjelor ce ne nfa$oam ca niste sen-
tece vecinice; fieca am fi auzit cutitul care taie
marunt si sec vorba, pentru a da ritmul ustura-
tor al lui Wedecind marele orchestrator de in-
stincte; fie ca geinea Strindberg in lirism si lira,
pretutindeni, asemeni unor copii teribili cari um-
bla incon§tien|i la camara cu mistere, ce le-a
fost interzisa, ace^ti inaintasr invie pufin cate
pujin 'Timpul $i Spafinl, in drama, de dragul lor
insi-le.

Printre daramaturile veehilor construcjii cele
dona furii descatusate urea §i danteaza, ca lim-
bile de foe. Expression Lsmul le urmeaza ca pe o
ispita, si adopta in scena, ca element de con-
construcfie, extazul care mi e altceva decat un
modelaj de timp.

Rejele de forum le an n a villi t sa le prinda. Ele
s'au dovedit prea slabe §i au ars; dar drama ast-
fel luminata, cu zarea populata de demoni isi
intinde tot mai mult tinutul, care daca astiizi
inca nu e liotarnicit, nu nsemneaza ca nu e cu
mult m ai impnnator,

Pirandello s'a apropiat de incendiu fara sa-si
aminteasca de prescript^, cari s'au dovedit mai
toate desarte. §i in salvarea spiritnlui ca §i in
aceea a trupului, el a stiut ca. un singur instinct
de conservare, il va inva^a la vreme ce cale sa a-
puce. Un simf latin al realitatilo — o, fericita si
indepartata consecinta de disciplina si civilizatje
materiala, a Romei! il ajuta sa rau^easca sa scrie
prima tragedie isbutita a Timpului §i a Spatiu-
lui: pe Henric al lY-lea. Prin aceasta Pirandello
este primul mare rcalizator §i imblanzitor, in
drama, al forjelor descatu§ate de veacul al
XX-lea!

IOM MARIN SADOVEANU

BCU Cluj

7\ SORQCEANU

Prtmut [nut

r^|

-

w- J

«f " 'J

P. WHOULESaV

Nature mostrta.

GAND1REA

BCU Cluj

MM AIL ONOFREi

DomntyA

QANDIRKA

BCU Cluj

UfiLINElEMtfJAN

litistnl D-i*ei N, Ne.tttiftt

vAndirea

BCU Cluj

/. MtHAtL

N ■>

Pvisuj

TACHh FAPATRIANDAFIL

T^r\J

GANDIREA

BCU Cluj

VASiLE PQPVSCU

Peteaf

TACHE PAPATRIANDAFU

tin ptiaieH

GANDIREA

BCU Cluj

OfiUNK EMILTAN

Pe g&ndurt

QANDhREA

BCU Cluj

AL PHOEBUS

Portretul latis

(SlNDTREA

BCU Cluj

VAMLE POPKSaU

Nnlttrfi in/titrtjl

gAmmrea

BCU Cluj

G H. D. MIIGQR

LABOREMUS

SCRISORI cAtre invajatori

EDITURfl FUNDflTIEI CULTURflLE „PRINC1PELE CAROL"

PRETUL 20 LEI

L a

ClflN BLK

D A RI A

DRAMA

G

R

EDITURH HRDEflLULUI

fl flparut fl flparut

TUDOR VlflNO

FRAGMENTE MODERNE

EDITORfl CULTURfl NflTIONflLfl

Lei 80

L U C I R N B L R G R

FETELE UNUI VEAC

ESSEURl

BIBLIOTECfl SEMANflTORUL

ARAD

R flparut R flparut

TQDOR VlflNU

DUALISMUL ARTEI

Lei 60

C E Z R R

PETRESCQ

■

OMUL

DI N

VIS

NUVELE

Prefiil

EDITU
40 Lei

R fl RflMU

R I

CRAIOVA

CAR TEA V R EM//

COLECflE ENCICLOPEDICA

INGRIJITA DE NICHfFGR CRAINIC

1. EMAN01L BUCUIA

2. CHARLES MAURRAS

3. ION PILLAT

4. LUCIAN BLAGA

5. H. IBSEN

9. MIHAI D. RALEA
7. LUCIAN BLAGA

AU APARUT:

legAtura ro$ie

nuvele.
VUTORUL INTELIGENJU

in rom. cu o introducere de T. Vianu*
SATUL MEU, VERSURI

cu graouri in Jemn de Teodorescu-

Sion.
FENOMENVL ORIGINAR

studii filosofice.
PEER GYNT

trad, in versuri de Adrian Maniu.
INTRODUCERE IN S0C10L0GIE.
FAPTA

joe dramatic.

EDITURfl FCINDflXlEI CULTORflLE PRINCIPELE CAROL

BCU Cluj

E XE M-
PLflRUL
LEI 25.-

gAndirea

B X E M-
PLHROL,
LEI 25.-

RED71CT0RI: CEZflR PETRESCU §1 NICHIFOR CRRINIC
HPARE ODHTA PE LUNA

REDftCJIA: PHLRTUL SINDICATULQI ZI ARl$TILO R:
STR. CHNTACUZINO No. 2, BUCURE?TI

PENTRQ RECENZII $1 RNUNfRRER RPRRIJIEI, CRSELE DE EDITURA §1 DOMNH RUTORI SUNT

RQGflTI R TRIMITE CATE UN EXEMPLAR. — MANUSCRISELE NEPUBLICRTE SE RRD.

CARJILE ?I MHNUSCRISELE RUGAM SA FIE RDRESRTE REVISTEI

STRflDfl C fl NTflCUZINO No, 2. - BUCURE?TI

tllllllllllllllllllllllllllllllllllllMttlliilflHIJilMIMIIIMHtMltlllllllMMItflltlllllllltllMBUIilMIIIkftMllltllttllMMIIlllUIMIUt lUIIIIUIIIMIiniHIllllUUIIItllllMllIIUBI

MHI-IQNIE 1926

C U P R I N S U L:

SUFLET MISTIC de RMuleseu. GFENSIVR SPIRITQRLISTA IN

Motru 145 FRKNXH de Leon Daudet de

BIBLICA (poezie) te Lucianftlaga 153 & Nestor ,182

SCRISORRE DIN CAMP (poezie) SCRISORI DIN OLTENIR de N. L

de Zaharia Stancu 154 Herescu 183

CRRII DE CURrER-VECHE II de REVISTELE de T. Paunescu-Ulmu 185

pn^^o™n^ & '.\ a ; 155 CRON1CH L1TERRRA
EQ SQNT PLEBEQ (poezie) de T.

Paunescu-Ulmu 166 D. Caracostea. PERSONRLITRTER

OMQL CRRE $I-A GASIT UMBRR LUI EMINESGU de Tudor Vianu 186

de Cezar PetresCu .... .167 ROMRNC1ERI ENGLEZI de Iosepi)

Conrad de M. Beza .... 188

IDEI, OflMENI & FflPTE ■; G RONICH JffiEICHLA

IN MEMORIR IGENEI FLORU de NOTE RSQPRR SCOL1I MUZICRLE

Tudor Vianu . 178 ROmANE$TI de G. Breazu . . 191

Tf ?I . CaLTQRA ^ AL 178 DRflMH $1 TERTRUL

EXPLICRRER SUPRRRERLISMU- TIMP $i SPRJKl de Jon Marin

LQI de Stelian Mateescu ... 179 Sadoveanu . * ;. , .192

1LUSTRRTH

COPERTR : G. Bacovia de T. Soroceanu.

SQPL1MENT : Reproducer! dup& lucr^rile premiate la Salonul Oficial.

DESENE IN INTERIOR ; de Demian.

DiiiimmiH miiiftniiiitiiinn iitiiinmiiiiiuini minuiiinininiiiiiiimniiiMmiinmiiiiiiinu lumimHUHiiiinmMiiimiiiiimiiiiHimmmm

RBONRMENTE: 1 RN, 300 LEI; 6 LUNI, 150 LEI. PENTRU INSTITUTIUNI $1 RUTORITATI r ,
500 LEI RNUAL. IN STRAlKATRTE: 500 LEI RNURL. - INSERJH §1 RECLRME SE FRC
LR RDMINISTRRflR REVISTEI ,$1 LR TORTE RGENJULE DE PUBLICITRTE

HDMINISTRATI^: PHLHTUL SINDICHTULUI ZIHRI$TILOR<
STR. CHNTHCUZINO No. 2, BUCURE?TI

E X EM-
PLflRQL
LEI 25.-

GANDIREA

E XEM-
PLflROL
LEI 25.-

BCU Cluj