Revista Gandirea 1926

CAM)IREA

ANUL VI
No. 6—8

BCU Cluj

CANDIREA

H> : >

,

GRIGORESCU

DE
FRANCISC §IRATO

fost un om fericit ?i un pictor fericit...

Spectacolul este atSt de rar, incat nu ne putem Jndestul satisface accentuandu-L.

HI. Vla^u^a 1 ) ni-1 dcscric pe Grigorescu, ca pe o pre tacuta §i ordonata cc nu a
cunoscut excesele durerii §i nici ale bucuriei. Firea lui in care se impleteau armonic la
un loc tficerea, rabdarea §i munca, explica §i isbanzile lui.

IzbSnzi cc 1-au petrecut dealungul viejei, din ziua cand, la Obor, ??i a$terne tjainufa
pe jos, cu iconife intinse spre vanzare. Priveli§tea vietei lui e asemanatoare unui lim-
pezi$ de camp larg, subiect invaluit de pictor, intr'un vag sentiment de poezie — ce
cuprinde pentru pinja $i opera lui Grigorescu un inhales simbolic

O culme a durerii a fost pentru el neimplinirea— unui vis: sa-§i faca un djervan.
(In cljervan, cu care sa piece, cu doi prieteni buni, pe valea Oltului, pe malul Dunarii,
pe lunca Siretului — pe drumurile |arii a carei frumusete el a descoperit~o »printre
dealuri $i mu§cele".

In vraja frumusefei de lumina §i verde intunerio sufletul lui se pierde...

*

Desprinzand cateva aspecte din opera lui Grigorescu, nu nSzuim sa inctjegam o
imagine complectk Intenporiam, totu?i, articularea unor note, care, de§i impresioniste,
sa nu pe despuiate de un substrat analitic. Ne indeamna la aceasta situapa curioasa pe
care acest pictor o ocupa, §i ocupa §i azi, in con$tiin|a semenilor sai de breasla : pictorii.

LSudat de unii, tjulit de alpi cu aceea§i inver§unare, el, in timpul vietei, trece senin

i) HI. Vlabutfi: Pictorul N. L Grigorescu, Edit. Casei $coale!or, Bucure^ti, 1910; de unde am luat
toate ttotele privitoare la viaja §i persoana pictorului.

193

BCU Cluj

§i aparent netulburai printre laudS ?! i)\x% spre vrajita fara a viselor sale, fara viselor
lui Grigorescu exista totu$i aevea: e fara romaneasca.

Fiu al {arinei e atras de ea §H apartine dela maturitate p§na la moarte. Via^a
aproape toata §i-a petrecut'o in mijlocul naturii — in Franfa ca §i in Romania...

$i este caracteristic, pentru firea lui, ca atunci cand," ajuns din valea flgapiei la
Paris, cl intoarce spatcle §coalei de Beaux-flrts, pentru care venise, §i se a§eaza gos-
podare§te la Barbizon. $i-o nimere§te bine.

Potecile umblate de el se incruci$eaza cu cele batute de Troyon, Diaz, Rousseau,
Corot, Millet, Daubigny, Courbet..

E fericit... §i lucreaza cu scurta intrerupere, acolo $i Ja Fontainebleau, cafiva ani.

— De ce nu ramai la noi?.... il imbie prietenii de-acolo*
El nu vrea.

— „De-aJi §ti voi ce frumoasa-i |ara mea!..."

Rnii petrecuti de Grigorescu la Barbizon §i Fontainebleau au fost cei mai fecunzi
prin indemnurile primite, prin investigatiile in fa|a naturii §i mai ales prin riguroasa dis-
cipline a me$te$ugului pictoricesc. Toata seva picturala, bogata ca o revarsare florala
ce primavara in dumbrava, ^ederii lui in Barbizon i se datore§te. Rceasta seva pictu-
rala persista cl)iar atunce^ cand, peste ocljii pictorului, amurgul varstei coboara un val
ce estompeaza culorile §1 eerne lumina ca o pulbere peste imaginea naturii.

La Barbizon, el se convince de insupcienfa §i steriiitatea procedeurilor academiei.
Panaitescu-Bardasare, Hen^ia, tatarescu $1 cljiar flman la noi, ca §i in Franfa, acade-
mismul nu i-au putut inspira prii sale rustice, desigur, decat oroare prin lipsa de sen-
sibilitate primara.

Langa pictorii din Barbizon el deprinde meseria picturei de $evalet $i ia contact cu
existenfa materiala a lucrurilor din natura* Hcolo panzele lui se incarca de o vibrare co-
lorata ce ne face sa ne gandim la Diaz, Rousseau, gase$te un moment o espresiune li-
niara demna de Millet (faranca franceza) §i expresiune de plastica viguroasa pentru
„Pazitorul de la C^aiHy", carare ce duce spre culmile lui Courbet.

Ca Grigorescu a avutintutyia realista cu profunziuni sufIete§ti,ne-o dovede^te spusa
lui — , ; Numai dupa ce ai cunoscut bine ani intregi un om poji sa i faci portretul in-
tr'un ceas. Natura intreaga nu-i asemenea unui portret?" )

Dar, coardele sufletului sau nu resista presiunei asprei atmosfere a inaljimilor §i
pictorul face cale intoarsa...

„Pe~un picior de plai,
Pe-o gura de rai,
lata vin in cale
Se coboara 'n vale,
Crei turme de miei
Cu trei Ciobanei..."
...se intoarce fiinddi Grigorescu este un liric

■ *

Un liric prin sentimentul personal — deci un impresionist. Pe acest fcotar se a$eaza
opera maturity lui Grigorescu. Caci, daca avem dreptul la preferinte personale care
se indreapta spre anume opere, sau epoca, nu avem insa dreptul sa valoripcam opera
unui artist in afara limitelor voite de el, urmarite de el.

Realizarile artistice, pe care con$tiinfa lui Grigorescu le recunoa§te ca espresiune a
simjirei sale, sunt cele impresioniste. Toate marturiile lui verbale ni-1 arata mi§cat de
intentiile impresionismului :

»Fa ce simji, §i atata cat simji, — unde nu te mai mi§ca, lasS paleta jos: lucrul
tau pind numai sinceritate, va create §i se va desavar§i in supetul celorlalti- Va trSi. Hlt-
fel, vrand sa-1 isprave§ti, il omori".

Prin urmare un impresionist in sensul largit al cuvantului. ?i mai ^poi :

w Numai intr'o scbita pofi ramanea sincer panS la sfar§it Intr'un tablou migalit, in-
cepi sa te observi, -- ■ $i din momentul acela e mai mult me§te§ag decat arti".

1) Virgil Ciojlec; Grigorescu, Edit, Cultura Nationals, 1925

194

BCU Cluj

£)eci o scljitS, ca expresiune a untri sentiment, neimplicit exprimat, dar fugitiv §i el,
pindca-i trecator $i fulgerator derepede in scljimbare, este §i aspectul naturii sub lumina
mi^catoare a soarelui.

»Migala" dimpotriva, se plaseaza pe forma obiectului ?i e durabila in sentiment. Un
tablou tect)nic migalit nu a fost niciodata considerat ca arta. Considerate ca atare insa
este migala mae?trilor olandezi, ca pind expresiunea artistica a iubirei pentru indivi-
dualitatea obiectului in toate manifestable sale constante ca forma §i coloare. E o e-
vlavioasa cufundare in realitatea materiala ?i este cu totul altceva. Nu este lipsa de
sentiment, este doar altfel de sentiment..

flrti§tii nu sunt totdeauna Iogici prin gandirea lor...

Ne mulfumim daca sunt Iogici prin simpre — cu sineinsu?i, §i Grigorescua fost. De
aceea el a lucrat mult — „lucreaza mult ca sa pop lucra repede". „ Toate lucrurile de a
fara trebuesc facute repede, srnulse in sbor';.

In locul lucrului determinat in forma §i coloare, a concretului, impresionismul ne
ofera aspectul ca pe un echivalent, suprafafa, epiderma colorata cu jocul §i fluturarea
luminei, „Ce ne sont pas des etres, mais des attitudes d'etres, des valeurs — e'est a dire
la realite" (Camilie Mauclair: „L ? impressionisme").

Rszulta ca, cljtar calitatile sensoriale ale obiectului sunt negate §i despinjate in na-
tura lor pzica Sdjsla §i constructia hu sunt crezute necesare §i nici forma $i coloarea
locals pentru su$pnerea unui sentiment determinat de natura durabila a subiectului. Din
potriva, se prefera accidentalul $i mai ales o materialitate inanimate, pindca resistentele
sunt mai mici §i posibilitatea arbitrarului mai mare, mai mare este atunci §i tending
de atiimare a subiectului prin sentimentul personal al artistului.

uErad?"..- — Intreaba Grigorescu — »Ce 'nsernneaza asta 'n arta ? InSufleM tau e
taina care da viafa panzei, nu in forma §i coloarea exacta a lucrurilor".

*

Din fuga mornentelor §i aspectelor se incljeaga imagina lumei prin pete de coloare.
Se neaga legile fundamental. Totul in univers — pentru pictor — impresionist nu este
de cat coloare, pata de coloare. Din intrepatrunderca petelor de coloare sub inpuenfa
solara rezulta cerul, pamantul, apele ce se confunda intre ele §i care prin puctuapa lor
constitue un singur element.

Coloarea conceputa ca molecula ce se respra inpnit §i totu§i trebue sa se organi-
zeze prin aglutinare intr'un organism.

O pata de coloare pind considerate ca frumuseje individuals, iar tot tablou! ca o
vocalizare a calorilor, de aceea, impresionismul nu se poate exprima de cat in acorduri
minore.

Cerul impresionist nu se intuneca de drama furtunejU

De aci nota minora, lirica $i grafia in discufiunea pensulara, de aci preferinfa pen-
tru subiectul minor prin infap$area pzica: ciobanul §i faranca, svelte ca Puerul, paji§te
cu iarba ca matasa, case ?i ljanuri pitite in cranguri ce dormiteaza sub pale de nor §i
cer albastru.

Este ce numim poezie in arta lui Grigorescu.

Natura in opera lui Grigorescu poarta gateala de ve§nica mireasa ce nu imbraca
zabranic de doliu niciodata.

*
* *

Desigur ca, prea lui Grigorescu, lesne impresionabila $i la care sensapa se tran-
sforms tndati pe loc, in activitate, 1-a impins ~~ intre alte inpuenje — la impresionism
?i „plein-air".

„In pictura eel mai bun lucru e sa nu revii; Cat ai putut prinde dintr'odata, cu su-
Petul inperbantat din ceasul acela, atata-i al tau> Daca nu-|i place, §terge - ^i incepe
din nou. Bine in|eles, ca atunci cand e o lucrare de atelier, se scl^imba vorba. Dar acelea
greu traesc. Pana sa le isprave?ti fuge viafa din ele. Toate-ti fug. Fuge expresia lucrurilor,
ca §i a pgurei omene?ti, — f uge lumina §i, ceeace e mai important, pentru ca in adevSr
e ireparabil, fuge fragezimea sentimentului tau, privirea, dispozipa, sufletul tau de atunci,
cu care n'ai sa te mai intalne§ti niciodata. — De c&te ori nu mi s'a intamplat, cSnd

195

BCU Cluj

n'aveam coioriie la mine, sa v&d un colt de naturS admirabil. Ma uttam la ceas, ca si
vin a doua-zi exact la aceea^i ora, sa lucrez. Veniam — §i nu mai era nimic. Erau copacii,
era valea, $i aceia§i lumina era, dar... nu mai cram eu eel dc ieri".

Ultima frazS mai ales, a citatului cules de Vlabuja din gura lui Grigorescu, mai
mult decat orice demonstrate, vade§te cat de mult era legate producfia artistului de dis-
pozijia momentanfii.

Ch pentru o astfel de fntocmire organicfi, singura expresiune artisticS potriviifi a
fost scljita, e natural. Dar, ni se pare nouS ca, oricSt de fermecatoare in delicata lor
frSgezime de coloare ar ft pSnzele lui Grigorescu, din epoca impresionista, ele totu$i,
nu reprezinta dec&t notafii personale §i au, dinpreuna cu instantaneitatea ?i, ca ecou
sufletesc, efectul fugarnic al momentului. Nu sunt sunet, sunt numai ecoul sunetului.

Comparate cu lucrSrile de la Barbizon, Fontainebleau, nascute dintr'o indelungata
§i intense colabofare cu natura, acestea au mult mai multa stabilitate, deci §i durata in
sentiment. Stabilitatea sentimentului artistului ni se impune §i prin duraia §i nu ni se
pare de loc ca sentimental naturii ar fi mai pu|in prezent in lucrarile de la Barbizon
§i Fontainebleau. Cad, natura nu este numai capriciul solar ce sparge ocijiuri de lumina
in verdele fntunecat al crangului §i nici cerul cu spuma de nori ce pare ca a§teapta s3
fie risipita de o boare de vSnt. E mai mult §i ceva mult mai intins §i profund. E ome-
nescul durabil $i noua mijlocifc prin esenfa lucrurilor.

$i ne fntrebam daca pentru cateva nuanfe prinse fn sbor, nu au r£mas parasite
comori mult mai prejioase ce puteau fi ridicate de Grigorescu, fiind inzestrat pentru
aceasta ca nimeni altul pana la el.

In isoiare, in tacere, incearca sa ridice aceste comori un tanSr, erou ce moare in
uitare : Hndreescu Facliile de veglje ale neamului nu se sting, ele tree doar in alte maini...

Desenele lui Grigorescu sunt adevarate desene de pictor. El nu desena intr'altfel
de cum picta. Desenul lui nu exprima o frumusefe intrinseca, cu nobile ondulafii in
ritm sau incisiva expresiune in trainicia unci forme. Desenul lui nu cunoa$te o forma
aspra 51 nici un definitivat liniar. Totul onduleaza, §erpuie§te §i se tope§te in fluctuafia
umbrelor $i luminilor. Desenele sunt notatii de aproape egaia importanfa prin subjects
vitate ca §i picturile lui. «SentimentuI coloreaza, nu pensula. Pofi colora c'o bucaticg
de carbune...»

Cat de pujina apreciere avea Grigorescu pentru linie $i construcjie, ne spune el
cSnd se declara vrajma§ neimpacat al slovelor latine cari ff —N'au nici un pitoresc §i
nici expresie".

Pitorescul §i expresia le gSsia in carliontii ce §erpulesc in d)ip neprevSzut litera
de alfabet cijirilic

Calitatea de seama, §i prejuita deosebit, a acestui pictor delicat, infrigurat de per-
sonal este ca, primul la noi, a parasit atelierul ca sa lucreze in plin aer. Ca a infeles
importanfa lucrului in plin aer, e marele lui merit: Paleta pictorilor a fost Inviorata de
armonii de coloare noul ce alunga moljoritul ton de galerie.

De-asemenea a priceput rostul tabloului de §evalet §i al coloarei de ulei. R fnfeles
importanta, de neocolit, pentru artist, a material ului in care lucreaza. Coloarea de ulei
prin substanja ei grasa, pastreaza $i prin straiucirea ei, eexpresiuneamaterialuluipotrivit
pentru reprezentarea lucrarilor lume§ti pline de seva vie|ei, a materiel. Piclura in ulei
mai e placerea pagana ce framanta un material pentru posibilitafile pe care le ofera §i
constitue frumusetc fn sine.

Plas§ndu-§i opera cu ^otarSre pe subiectul romSnesc, el de§ct)ide carte cu slove
cundscute tuturor §i infelese, in cuprins, de catre toti- lntr'adevar imaginiile tarii Ro-
mane§ti, familiare pilor ei, prin simflrea ce-§i gase§te in natura ei isvor, se va exprima
cu u§urinfa graiului pamantean §i plin de fnteles »

Cultivarea acestei sim^iri e pentru Grigorescu rostul artei romane§ti, e inv3ta^
tura lui.

Pentru acestea toate, esprimate in opera lui, Grigorescu in plastica romSneassa nu
este numai un nume, este aureola ?i deaceea un simbol.

196

BCU Cluj

MONOTONIE

DE

T. ARGHEZI

rmgule, cin' tea nascocit

Ca s& framanji a sesurilor coaja

§i sa 'nlesnesti banala noastra vraja,

De-a scoate 'n urma-fi bobul Insutit?

Cine j:i-a pus cufitul in pamint
§i a pornit cu soarele intiiul,
Hotarnicind mosiei capataiul
$i dumicatul socotitu-si-1-a sfant ?

Cine-a purees In ploaie si furtuni
§i a brazdat prin negura si zloata
$esul blajin si gras intaia data,
Cu blesteme, nfidejdi si rugaciuni?

S'a ndatinat copilul eel pitic
Sa are si sa stranga avufie.
Osanda si-a scbjmbat-o'n bucurie,
Ciadindu-si siavi si veacuri cu nimic.

BCU Cluj

MARTURISIRI

DE -

ELENA VACARESCU

D,

'E-AR §ti sa spuria Ursitele ce vor dela noi, §i de-am avea puterea sa le ras-
talm&cim pnta §i fafa! Eu, cea dintai mi-a§i p sfa§iat mainile acestea cari au urzit atata
sbucium §i atatea dureri au prilejuit. Dintrc aceste din urma, cine ar p putut prezice
pc cea mai statornica §i pe cea mai vie — otrava dc esenja subtila picurandu-mi in
vine din pana-mi scriitoriceasca? Cine mi-ar p putut-o prezice pe vremea cand, tanSra
$i vrajita de serile toamnei noastre, simteam infrigurat dogoarea flacarii pe care'n adanc
mi-o nuirea visul ereditar; cand, pe de pe banca ce stapanea campia, pe de pe trun-
cal cu mu§cl)iu, ma l#sam furata de apele serii §i deslu§eam in departare un cortegiu
de plugari pe drum de casa sau o copila cu rocl)ie stacojie $i podoabe de frunzi§ ce
pa?ea marunt puntea strajuifa de-o fantana* Se'ri$irau apoi turmele §i carele cu incar-
catura lor de balsam campenesc. Trecatori gr^bip imi urau un „buna seara" inganat de
vorba aspra a ciobanilor ce-$i ctjemau turmele. Tarziu, trecea preotul: in praful dru-
mulul toiagul lui lasa urme ce mi se pareau a p transcrierea nedeslu$ita a unei taine
infrico§atoare. Dincolo de zidurile gradinii, grav §i inclinindu-se cu lene$a condescen-
denja, puful ved)i scarfaia suparai Se auzeau logofepi plesnind din bid, semn ca e
ceasul cand se indjid I)ambarele §1 patulul al caror pantece le $tiam pline de grane
aurii. Eram, in acest decor muntenesc, o pica a Iocului, in sangele careia traia, bogat,
trecutul rasei noastre- Sange curat, incarcat de poep $i de atavisme imperioase, sortit
dintru'nceput sa nasca verb romanesc. $i totu^i, aceasta ctyemare de dincolo de pinja
ei, aceasta cl)emare ce de pe atunci ii brazda sangele, copila plaiurilor noastre a ne-
socotit-o.

Zi cu z'h comoara de sensapi §i simpri sporea. Erau simtiri §i sensapi nascute din
pinta Iocului, isvorate din contemplarea colinelor familiare §i-a orizontului oarecum
strabun. Targovi§tea, imbrap?and intinderea cu aspru-i bra| de piatra, ?nd)ipuie resturile
unui camp de bataie> ruinele unci cetap stapanite de stafii glorioase. Si pe drumeacu-
rile ce ocolesc lanurile de porumb, umbre isvorasc din pamSnt. Dar mai cu seama
simplicitatea augusta §i calda a decorului vraje§te copila. In lumina de nalba §i de
trandapr a inserarii, luna insa?i §tirbitS de culorile prea vii de pe spranceana cerului,

198

BCU Cluj

nu-i decat o pata de lumina sfa§iata ce intinde capcana argintie unde primele stele vin
sa se prinda §i sS moara. Cat e de calda $i de sfanta priveli§tea! Copila ganditoare,
cu artere clocotitoare de cantec, campia, umbrele, oamenii§i,deodata, melodia traganata
ce vine valuri-valuri din biserica ce-§i inalfa deasupra fagilor crucea — abur u§or §i
alb — totul e frumos, fraged §i romanesc.

In jurul copilei vrajite de spinfenia locului, drama unei viep intregi i§i urze§te firul.
Fiica a framantarilor catorva generapi de cautatori ai cuvantului romanesc, copila va
scapa din mreaja strabunilor. O magie inextricabila o va indeparta de verbul sacru, in
care strabunii au facut sa rasune bucurii §i dureri, verbu] natal al carui catechism
— cea dirtai gramatica romaneasca — unul dintre inainta§i il strange la piept, precum
il arata un portret ilustru.

Tot mai mult seara se infa§ura f n manta-i albastra. Turmele adorm. Luna a prins

in capcana-i de argint stelele stinse. Copila ratace^te singura pe plaiurile visului. $i din

departari neiarnurife, viitorul se na§te clipa cu clipa. Cine-ar putea sa-i intoarca mersul?

* ■ ■.

* *

Hnii curgeau §i copila, dintre bancile rustice, se a§eaza tot mai des pe aceea care
privea spre Hpus. Un instinct, rasarit §i el din fundul veacurilor, o amagea tocmai
catre |arile carora soarta le Ijaraziseun gand §i o nazuinfa mai deosebite de-ale noastre
De buna seama, Asia o legana inca pe aripi de mituri, cu scanteieri de nestemate
orientale ?i cu adancimi de vis vaporos §i lene$. Dar vantul Rasaritului.adusese rele
nenumirate- $i ! n mintea copilei, navalitorii aprigi seperindau cu staruinja fatidica,
luau proportii uria?e, se actualizau. Sufletu-i rasuna de tropotul iute a cailor marunfi,
calarip de Huni cu fata scljimonosita. Copila privea cu spaima $i cu ura retrospectiva
pe ace§ti turburatori ai tiljnei stramo§e§ti. Kpusul, dimpotriva, in ciuda Magljiarului
turanic $i-a tjrap^retului vultur imperial, plutea intr'un polei de lumina §i respira liber-
tate. Din cand in c£nd, suflul acesta vivipicator al civil zapei ne ajungea o clipa, atat
cat trebuia spre a ne face sa-I dorim nostalgic. In fa{a lui Ronsard, Harun al Rast)id,
regina Saba $i intelepciunea inflorita a pildelor arabe, paleau. Caci eram nascup cu
dragul masurii §i al limpezimii. Bel§ugul imaginilor asiatice nu satisfacea anumite vir-
tualiiap din sufletele noastre.

$i astfel, in sufletul copilei de atunci, se incaerau doua suflete colective, doua
mentalitap de rasa, doua civilizapi contradictorii ; grupare in jurul a doua puncte car-
dinal. Conflict sumar $i simplist, dar violent §i dureros. Mintea ce se de^tepta la in-
telegere impletea alexandrinii lamartinieni cu stiljurile lui Eminescu, infrafea pe Jean
Racine cu Eliade, pe cronicari cu Joinville. Sapate pe un fond latin, analele rudeniei
intre doua neamuri capatau un relief straniu §i proportii de fresca. Luminate pe aceste
ganduri, incoljeau in sufletul adolscentei doruri mari. Nazuia sa-$i inalje glasul mai sus
de granule idiomului natal, pe care-1 simfea, fire?te, cald §i bogat, dar il §tia asemeni
unor ciorcl)ini incarcap de sue §i aruncap in teascu! din care podgoreni iscusifi nu
isbutisera inca sa stoarca vinul naimit sa'mbete multimile. §i daca-?i dorea glasul rasu-
nator departe, §1*1 dorea a§a de dragul priveli§tilor natale, pentru a spune depariarilor
cata gra|ie au liniile dealurilor din Dambovifa, cat de blanzi §i de voinici sunt plugarii locului.

Odata, linia destinului fu gata sa se stranga. Strabunii pareau a interveni spre a ma
smulge acestei dualitafi care, de-alungul viejii imi va fi fost o adevarata unelta de tor-
tura, un adevarat rug. Inainte de a p fost invaluit de intunerecul ce-i vestea moartea
apropiata, Eminescu afla de la Maiorescu o veste ce avu darul sa-lturbure: coboratoarea
Vacare?tilorj ea insa-?i poeta, i?i scrisese primele versuri intr'o limba straina- l§i in^ltS
atunci trupul incovoiat, mutenia lui obi§nuita se desteleni §i rosti frumos cuvinte de
anatema: »Sa nu §tie oare romane§te? Spunefi-le (era vorba de parinp, nevinovap
totu^i, caci in deajuns ma nutrisera cu basme ?i ma dusera la ,§ezatorile satului), spu-
nep le ca voi invafa-o romSne^te eu, §i-om vedea daca pica Vacare§tilor va continua
na ne nesocoteasca". Hotarare nerealizata, din pacate. Eminescu se apropia de sfar§it.
Cand imi povesti aceasta intamplare, ocl}ii lui Maiorescu lacramara. Kmanunt mi^cator
§i maret care s'a incrustat in fundul amintirii mele in a?a cl)ip incat, dupa aceea, de
cate ori publicam cea, imaginea divinului Eminescu se inal|a mustratoare ?i mS obliga
sS-i cer iertare.

199

BCUCluj

Mania lui Eminescu s'a rasbunat postum. Sau, poate, el insu§i va p indreptai !m-
potrivS-mi uneltirile Mnemosynei — zeija amintirii — c2ci zeii sunt sub oblflduirea
poetilor... Intr'adevSr, de§i sub altS forma, conflictul adolescenfei siSruia incfi-n mine.
Cuvantul nesocotit al stramo?ilor imi cutropea, confuz dar implacabil, sufletul, rfisvra-
tindu-se impotriva cuvantului adoptat, caruia datoresc totu§i ceeace e mai bun din
ceeace-am putut fi §i de care ma leaga, ca atare, o gratitudine fierbinte. fltunci cSnd
pentru a realiza ?i a te realiza imprumuti de la un neam ceeace e mai al lui— cuvantul,
rod al strSdaniilor seculare — capeji indatoriri tot a§a dc sfinte ca ale sSngelui, fndato-
riri pe cari eu m£ mandresc de-ale p respectat — Franja o §tie, de-altminteri. flcest
gand al unei indatoriri ve§nice, 1-am pandit inaltandu-mi-se'n suflet, alfituri de alte gfin-
duri tot a?a de calde §i de adevSrate. Zadarnic, in fruntea primului meu volum de poeme
sfioase, ceream iertare patriei, iertare pe care, in petto, eu ins£mi nu mi-o acordam :

Si je te deviens etrangere,
Si ma chanson pour s'essayer
N'a pas djoisi la langue cljere
Que Ton parle autour du foyer,

Celle qui vient, lorsque je prie,
Sur mes levres tout simplement,
Pourras-tu jamais, 6 patrie,
Le pardonner a ton enfant?

Voudras-tu seulement entendre
Mes vers et les benir tout bas
Comme tu benis, grave et tendre,
Tes guerriers avant les combats?

Intreaga psicl^ologie, in favoarea careia viitorul avea sS justifice prezentul, se as-
cundea in prevestirea versurilor din urmS — „Comme tu benis, grave et tendre, Tes
guerriers avant les combats" — caci a fost dat ca razboiul neamului nostru sS irapace
tumultul dramei intime §i mereu acute ce~mi imparfea sufletul in tabere vra§ma$e.

Dar, intre clipele acestea luminoase ale descatu§erii ?i cele ale inceputului brSzdat
de dolii $i> rareori, de lumini$uri— c&ta amaraciune! CSci Jesatura spiritului §i coloritul
lui primitiv sunt urzite din materialul limbei materne. Dedesuptul limbii adoptive, cu-
vantul copil&riei se agita, lupta crancena impotriva uitarii §i apare brusc, In plin vSrtej
creiator, in plin proces de inventie, atunci cand intre spirit §i lume se descl)id larg zfi-
gazurile Hpare, intraripat ca o zo\\& sau ca un cavaler dintr'un flpocalips rasbunfltor,
deformeaza tiparele limbii adoptive, i se fmpotrive§te violent, innecandu-i §ubredele
conture sub pete largi de culoare, sparge vasul cu esenje alambicate §i, peste aroma
subtilS, a§terne victorios parfumul lui victorios E ca §i cum ai locui la marginea unei
imparatii expuse cruzimii navalitorilor. Hoarda cuvintelor respinse pe ultimul plan al
visului porne$te, dintr'odatS, o nSvala furioasa $i, pradSnd, parjolind, pune stSpSnire pe
locul de cinste, care al ei era... $i atunci, cata jale! Impotriva cuvintelor incepe un
adevarat macel sacrilegiu— impotriva lor $i impotriva ta, caci §i tu $i ele, cobor&ti din
acela§i trecut. Trebuie apoi sa impaci cuvantul adoptiv, ca ?i cum, dupS o dragoste
sSlbateca dar oprita, te ai infoarce la cSsnicia legitima. TH supetul un camp de bfitaie,
e§ti trist §i a$a de singur intre cele douS tabere.

Sa mi se ierte indrazneala - cu care voi cita, alaturi de al meu, nume ilustre. Dar,
de cate ori evoc aceasta barfa necurmata—potolita astazi— retraiesc fara voie §i alaturi
de a mea, vieafa lui Heredia §i a lui Moreas. Cu infa^area-i m^ndrS de Spaniol, a-
vand fn glas o u$oara gangdvire care prelungea cezurile $i lungea, cu sau farfi voie,
versul, Jose-Maria de Heredia i?i spunea bucuros sonetele. Sonetele acelea smalfuite de
fanarele galioanelor ce-au condus conquistadorii catre noui stele, smSlfuite de vegetafia
colorata a Tropicelor unde, printre Negri $i trestii de zat)2r, se nSscuse cSntSretul cu
vaste sonoritati al Trofeelor. Heredia era m^ndru de sangele lui spaniol. Intr'o searS,
la Albert de Mun, dupa ce recitase faimosul lui „Persee et flndromede'S proclamSffirfl

200

BCU Cluj

inconjur: »Pour moi, tous ces demi-dieus, voyez-vous, c'est le Cid." §i !n clipa aceea
imi spuneam ca pentru mulp, eroii de tragedie sau dc epopee sunt, pur §i simplu, un
voevod sau un ljaiduc...

Cat despre Moreas, devenise a§a de bine ceeace de fapt nu era de loc — adica
Francez — fncat prefera pe Racine lui Sopljocle. La intrebarile mele raspundea inva-
riabil c3 verbul inflorit in |ara lui Phidias nu impiedeca niciodata curgerea melodioasa
a stantelor lui — §i totu§i, insinuam, strofele Dumitale au ceva din rotunzimea gratioasa
§i din mlSdierea tmpietrita a buci}etelor de acanta sapate pe frontonul templelor antice
— Imi aduci aminte o laudS, raspunse, pe care numai Ronsard o merita. §i dandu-$i
astfel un certipcat de rudenie cu eel mai francez dintre inainta$ii lui, Moreas trecea la
alta ordine de idei. Iar eu ramaneam singura, in fafa nelini^tli divine $i crude ce-mi
fusese i}§rSzita.

Intre timp, necunoscutul se oferea tuturor explorarilor $i tuturor deceptiilor. Minu-
nate sunt cele dintSi jocuri ale gloriei! Le crezi durabile, ve§nice cljiar. „De-abia mai
tarziu ip vei da seama — imi proorocea Paul Bourget — cat e de greu sa ramSi sta-
tornic acolo unde capva au Ijotarat din capul locului ca e?ti numai in trecere. Problema
de-abia acum se pune". Dar renumitul romancier, folosindu-se tiljnit de verbul §i de gSndul
lui, nu putea §ti ca lupta cea mare se va da, pentru mine, nu atat impotriva opozitfei
surde din afara, ci in propriu-mi suflet: lupta mereu nebotarata, dar pe vieaja §i pe
moarte, impotriva unui du§man scump care se preface ca fuge §i ca se da batut, pentru
a reveni sub mii de forme §i a~§i impune, viclean, victoria. Peisagiile, de pilda, estornpate
sau desemnate viguros in memoria mea, — peisagiile mele, sunt dela noi. Htunci cand
learn contemplat, cand le-am respirat intai, un roi de cuvinte romane§ti plutea deasupra
lor, cljipuri sonore ce le talmacea gratia. Hceste sunete, aceste cljipuri, cum sa le transpui
in ogorul limbii straine? Unde sa gase§ti realitatea statornica a lucrurilor daca nu in
glasurile lor de iotdeauna? §i totu§i minunea se opereaza tainic; aspectele naturii noastre
$Uau croit incet-incet, o t)aina convenabila din epitetul, accentul ?i fraza franfuzeasca.
CSsStorie laborioasa, plina de indoieli §i de sbucium...

Fericiti zidarii graiului stramo^esc ! Fericit Dante cladindu-§i, la marginea poleita a
evului mediu, templul mitenar al ter|elor lapidare. Fericit Ronsard spargand tiparele me-
dievale ce nu mai incapeau vetjementa robusta ?i proaspata a stantelor lui. Mai fericit
incS, in varsta tanarS a neamurilor, fauritorul anonim de sintaxa §i vocabular, aceste
cariatide ce se 'nal|a din clocotul izvorului limbii, spre a sprijini capodoperile viitoare.
Dar eu!

Pe de alta parte, e Intr'adevar o mangaiere sa te sirnfi parta§ — pe $i colateral —
al unei mo^teniri venerabile, sa straluce^ti intru catva din stralucirea ei. Pe cata vreme
la noi incercarile mele fura privite, cele mai deseori, cu neincredere ?i du§manie, aici
porp primitoare mi se descbisera larg, caci pragul cunoa§te pasul femeilor inspirate. M'au
socotit printre ele, ?i nu printre cele mai neinsemnate. fl fost o clipa de uitare arneptoare!
„Hlpi te invidiaza §i-p doresc locul". — ip §opte§tl $i pentru noi muritorii — de ce n'am
marturisi-o — aceasta rePexie trecatoare are darul s3 fnvaluie intr o ceaja de-o clipa —
clipa deciziva uneori — atatea dureri §i atatea indoieli cari, ele, sunt §i raman de tot-
deauna.

Nu impaci Zeii razbunatori cu ofrande pioase. Hlitninteri, de mult m'a§ fi descatu^at
din lantnrile lor. De copiia incepusem sa culeg cantecele populare pe cari, in entuziasmul
ei, Carmen-Sylva le-a botezat „rapsodii". Cot ea boteza apoi culegerea „le Rhapsode",
iar eu adaugai „de la Dambovitza", lamurire ce facea sa scanteie, in ocl)ii mei, albsstre
§i verzi apele raului de munte. Daca Zeii ar fi fost mai blanzi, i-a§ p impacat cu cartea
aceasta pioasa §i poetica, mareata §i cinstita, care include nu poeme intamplatoare, ci
fns3§i esenta melopeelor faurite rand pe rand de cei ce, cuvant cu cuvant, le au lasat sa
pluteasca lene§ in aerul incarcatde curcubeie al apusurilor- De-ar p fost Zeii mai im-
paciuitori, ar p socotit cartea aceasta ca pe-o fapta rascumparatoare. Caci »Rapsodul"
nu-§i mai aminte?te nici de umila lui culegatoare, nici de Carmen-Sylva, traducatoarea
lui dintai. I51 trSe^te vieata lui proprie, ca creape spontana a unui geniu anonim. Dese

201

BCU Cluj

ori mi s'a vorbit de cartea aceasta ca unui strain de soarta Jul f H fost totu^i, pentru
indolclile mele tumultoase, ca o ramura de maslin vestitoare de pace-

Vestitoare de pace-- Voce efemera* cele mai deseori* Dar Iunnni§uri se a$terneau tot
mai des de-alungul caii mele. Incet-Incet, o impScare tainica intocuia nelinj$tea nostalgica*
sfa^iata de gemefce. Petreceam pe plmuriie mimtene?ti doua din cele patru enotimpuri.
Ala impresurau, ca odinioar5 f cu rHmurile lor, cu vederiie lor ancestrale ce atmgeau din
sbor frunzele salciifor pletoase §i le faceau sa-mi curga 'n par, Dar intre mine §i lumea
Rpnsului leg^turi nenumarate se Jesuni. ^$a-mi era dat: vieafa de sol §i de crainic. CSci
intelcsesem, !ntr un tarziu, rajiunea mea de-a fl ;i utiiitatea concrete a Imaculatei mele
gre^eti initiate.

Printre alte multe solufii, razboiul a adus, intr'adevar, $i pe aceea a conpictufui
men intim* IndotelUe nu-§i mai aveau locul: drumul era unul, greu dar drept. En I am
urmat firS $ovaire- Cuvant ca!d §1 ascuilai staruinta neinfranta, lata ce trebuia ta
Hpusul s5 ne infeieaga §i sSi ne respecte. §i a fost sa se tntample ceeace, poate. nuse
va mai intampla \ aparand, cljemand, cersind, ameninjand — o femeie a tntins puntea
de aur ce une$te sufletul a dqua ncamuri.

BCU Cluj

MA VREAU IN MUNJI...

DE

ZAHAR1A STANCU

"in campu-acesta simplu pe care-1 ar cu boii
Daca ma sui pe maguri cand e vazduljul pur
Vad zugr&vifi pe zare, cu fruntea'n nouri, munfii.

Ma vreau atunci In munji c'o turma de mioare
S'o pasc prin paji^ti pline de iarba $i de soare,
Prin smeuri^te ursul sa-1 jungl)ii in grumaz,
Cu pra^tia sa fulger ierunca printre brazi
lar seara cand din flacari o floare de lumina
Va falfai spre Tine mireasa de ra§ina,
Sa-Ji las in paza, Doamne, mioare §i dulai
$i sa urc tacut langa vulturii tai,
Pe culmea cea mai 'nalta, cu pa§i de caprioara
$i-acolo sh ma stradui s'ajung macar cu bata
stea §i ceru'n care stfi muma Ta fecioara...

BCU Cluj

R A T U L

DE

GIB. I. MIHAESCU

IN noaptea aceia de drum de per, cand am pornit insfar$it din ora^elul meu picrdut
intr'un colt de Ijotare, n'am putut include oct)ii, cu toate ca aveam la cberem o canapca
intreaga cat era de lunga §i cu toate ca vagonul capitonat ma legana lin §i imbietor. In
invartiturile rotttor, in clanfanitul lart|uriIor, in rapaneala perului pe per, auzeam prin
fereastra lasata* necurmatul rotogol al unui cant de biruinja. O, cum se rostogolea dintecul
acela pe §inele vartoase, cum era necontenit acela§i, spaimanlator acela^i §i — totu§i —
cum su^etul raeu cre$iea necontenit!

Cand s'a crapat de ziua, mi-am $i infipt capul in jilaveala diminejei, ca sa prind din
ceafa primul turn al ora^ului pe care nu-1 mai vszusem. Intai n'am z£rit nimic, apoi la
un ocol al drumului mi~au rasarit departe turle §i coperisuri rasleje, ie§ind dintr'un fund
de valcea. Soarele era acum doar o biata fantoma translucida — la care te puteai uita
in voe — a soarelui adevarat. Pe acesta nu Tarn vazut in minunata lui stralucire decat
mai tarziu §i \)&t bine, deasupra muncelelor orizontului. R sbucnit deodata in vesfmant
de foe, cu aripi de flacari din crisalida-i transparent^ $i in locu! unde mi se peruse ca
vad un ora$, a aprins coperi§urile. Se parea ca nebunia monstrului de fier care m£ ducea
in pantec ma purta in goana dasmin|aia in regiuni nebanuite, cu sori mutyi, sclipind
presarat pe campie, incercand s3 r&sara in jerbe de sisteme complicate, ca 'n lumile sur-
prinse de ocbian. Doar cate nu eram eu gata sa vad in tinutul asta miraculos, unde ma
avantam de bunS voe!

Pe urma toate au disparut, cand pamatul sa ridicat de spinare in sus, intr'un rand.
Zarea s'a mai intunecat $i orizontul a Inceput sa se stramteze $i mai mult: s'au ivit
inceputuri de mabalale, o fabrica — de buna seama — cu ferestre ?i lumini multe, in-
tarziate, apoi vagoane, §ine ce se impreunau §i se despreunau, §iruri intregi de va-
- goane $i locomotive moarte, ?i necontenit lumini searbade in jilaveala zorilor, pSIpaind
jalnic, invinse de ziua, ca lumanarile in jurul raclei.

Iatai, impresia aceasta lugubra imi stranse sufletul in care tot mai d&inuia, neam
din neam, ca'n butoaiele de mult golite, teregl?ia superstijiilor, asemnelor §i a vedeniilor
Dar incl)ipuirea-rni mobila puse indata in locul sumbrelor visiuni, sfar§ituri de bal, lumini
de petreceri monstre prinse de ziua, lumina necurmata, bejie, fericire. Priveli$tea ame-
titoare ma facea sa ittc^id ocljii; un felinar apropiat trecu pe langa mine ?i sfredelitoarea
lumini a arcului voltaic imi patrunse dureros pleoapa; §i vagonul intreg nu mai parea

204

BCU Cluj

aiunci dccSt un cosciug uria§ purtat pe brafe de per, spre un cavou imens §i necluioscUt
Speriat, am despreunat larg genele §i am pipait cu degete tremuratoare scrisoarea
dc recomandape ?i cclc cateva bancnote, ce le aveam in buzunarul dela piept.

#
* *

Scrisoarca aceasta mi-a descljis intr'adevar u§a unui putcrnic al zilei. Mijloacele pa-
rintilor crau prea slabe ca sa nu trebuiasca sa-mi gasesc §i un scrviciu pedeasupra,
pentru a urma cursurile universitare. Scrisoarea tatalui meu cu ortograpa, — pc care o
$tiam §i de dire m& fnro§ii grozav cand randurile tremurate fura parcurse de ocbii in-
cruntap sub ocljelari de aur, ai alesului politic §i protectorului nostru '— fu inlocuita de o
carte de vizitS a acestuia catre secretarul general dela pnan|e. Hfara, cartona§ul
imprimat cu numele care insemna porunca, imi aduse inima la loc: nu atat prin cele
trei randuri a§ternute In graba cu creionul, ce-mi descljideau poarta sorfei, cSt pentru
acea lipsa complecta de apostrofe ?i liniute §i mai ales pentru acel admirabil acord de
singular cu plural, solecism care niciodata n'ar fi scSpat tatalui meu.

§i totu?i scrisoarea aceasta mic3 §i cretins, pentru care a§ fi fost «trantit» la ab-
solvent claselor primare, facu minuni...

*

Rm avut toata copilaria §i adolescenfa mea o groaza teribila de cuvSntul „perceppe".
Nu doarS ca tatal meu ar fi ramas in urma cu darile §i ca prin urmare — cum se spune —
ne-ar fi batut toba la cap, ca a? fi vazut cu oclji plan§i umilinfa parinplor mei ru^inap
§i fara putere, inaintea oamenilor legei, scofandu-ne dulapurile §i saltelele la mezat.
Daca tatal meu n'a fost nici odata bogat, nici cl)iar a§a de s&rac n'a$ putea spune ca
a fost vre-odata. Dar perceppa din ora?elul meu era o cl&dire lunga §i scunda, de pe
care egrasia jupuise varul murdar §i umflat lasand sa se vada pe-alocuri caramida
muceda, de-un ro§u de carne vect)e, stricata. Inauntru niciodata nu patrunsese vre-o
razS de soare; era o ve§nica umbra umeda. Pe parep dantela egrasiei avea tonuri din
ce in ce mai inegrite, cu cat scoborai ocl)ii spre podea ; erau par'ca tapetap cu uria§e
barfi bidrografice. Te infrigura din cadrul lor umezeala unui intreg continent Hproape
de scanduri, mucigaiul vanat mustea; parea raspantia tuturor furtunilor §i ploilor.

In incaperile acestea de pe§fera lucrau oamenii pscului. Ii vedeam cu fe|e ctjinuite
de grip, cu incbeeturi umflate de reumatisme, cu mi§cari greoaie de mormoloci, cu od)i
bulbucati pe deasupra ocljelarilor. Pentru mine erau zeitaple pe§teri)or §i ale intune-
ricului umed.

De aceia cand secretarul general al ministerului de pnan{e imi intinse un plic cu
adresa circumscrippei XXIX de perceppe, un fior rece mi se raspandi dealungul oaselor
§i un gust ranced mi se puse in gat.

Vazui atunci uratul...

— E singurul loc liber pecare-1 mai avem, imi spuse pe-un ton cam in^epat domnul
secretar, vSzand codeala mea, ?i-mi intinse categoric mana.

— O, va mulfumesc, raspunsei timid, prefacandu-ma intr'adevar mulfumit §i o raza
de nSdejde, lumina o fibra a cugetului meu: in capitala, desigur, trebue sa fie cu totul
altfel... panS §i perceptiile... Iar inmintea mearasari o cladirea alba, uscata, mai alesfoarte
uscata, intr'un fund de curte cu cateva ronturi in fafa, care se umplu vara de zorele,
de garoafe ?i de pansele.

Pornii deci fara ragaz §i simpi cum §optea cineva in mine, cu rautacioasa placere
cS bucuria izbanzii viitoare, va p cu atat mai sdrobitoare, cu cat drumul pana la ea
va p mai lung ?i va porni mai de jos. Pe salile marei cladiri, nu ma spi sa intreb pe
un domn cu parul omat curat, cu baine inverzite, cu ocbelari pe varful nasului, legafi
c'o sfoarfl neagrS de nasturele unci veste prea groase pentru dulcea inganare de vara
?i toamna de-afara.

— Domnule, un funcjionar din perceppe, poate p adus ori cand in minister?

— Hai?

BStranul tresSrise par'cS mu§cat de aceasta intrebare. Ma privi inspaimantat pe
deasupra ovalelor de sticla. P2rea gata sa-mi strige: Nenorocitule^ ce-ai spus?

205

BCU Cluj

li Ifimurii intrebarea; gradul de copist la percepjie este acela? cu eel de copist din
minister?

— R, t)a\ p3ru c3 se dumire§te, dar ocljii lui aratau aceia§i groaza amestecata cu
compatimire... — Da, da, fara indoiala...

Pe urma, fafa i se utnplu toata de r&utate. Dadu din cap de mai multe ori ?i rase
cu gura lui §tirba, facSnd din mana, a nimica toata: — Pai e tot una...

$i pleca, abia mi§candu-se, cu rasul lui fonf §i groaznio

Mi se paru atunci ca nu-mi rade, el, batranul ci batranefea dintr'ansul. Era a$a de
alb, atat de imaculat de alb §i vocea ii fusese a$a de stinsa $i totu?i atat de asprS §i
bainele i-erau atat de verzi, ca fiorul de umezeala fmi facu din nou circuitul oaselor.

*
* *

Nu $tfti ce e uratul? Eu Tarn intrezarit Intai ranjindu-mi din mucegaiul perceptiei
ora§elului natal. El trona acolo peste oaraenii pscului §i troneaza pretutindeni peste
micii slujba§i, ori unde-i umezeala, umilinta §i groaza. N'a$ putea spune ce fel depgura
arata §i nici daca are sex. De altfel toti condamnatii sa-1 slujeasca, il accepts fara sa-1
intaleaga, cea mai mare parte nici nu $tiu ca exists, a§a de grozav i-a pironit in sotnnul
stapanirei lui.

Insa bucuria-i imensa esasupunatocmai pe ceil)otara|i cu orice pret sa-i scape; dar
§i acestora se arata numai in cbip imprecis de vedenie. Iar in intreaga-i §i teribila lui
alcatuire nu se infa^eaza decat in ultimul vis al rapu?ilor de mizerie, de disperare,
de neputin^a; bolnavilor §i neurastenicilor cu o clipa inainte de-a se arunca sub roatele
trenurilor sau din InSltimile etajelor.

Eu abia de l'atn intrezarit aievea: 0! intru inceput n'are nimic respingaior sau in-
frico$etor, in pgura. Dimpotriva. Caracteristica lui grozava e ca rade. Rade cu bobote
uneori, sau abia rSnje§te: cu dinji puternici sau §tirb ca batranul de adineaori... Te a-
tinge numai in treacat ?i trece Inainte cu rasul §i cu veselia lui? pe jos, in trSsura, in
automobil... §i te lasa In urma cu scar^netul neputinfei $i cu pustiul...

Hi vrea sa te duci cu el, sa fii in el, sa fii el** §i sa te rasfrangi asupra altora
Dar te respinge, §i se indeparteaza cu rasul lui triumfator...

Grozava lui caracteristica e triumful. .

Hstfel trecea el §i'n aceasta zi minunatade Bucure§ti, in soarele de toamna la inceput.
Trecea in bobot §i sgomot mare, in cale§ti §i automobile... Era pretutindeni un triumf
nemarginit!

Iar eu ma indreptam spre perceptia circumscriptiei a XXIX. $i tot ce era veselie,
$i ras §i podoabe in lumea asta din juru-mi, mergea in sens invers.*. In faetoane sau
cbiar pe jos.

Cu capul cSzut in piept, gol de gand, pa?eam ca un automat spre perceptia circum-
scripfiei a XXIX-a...

*

Domnul perceptor foarte gras §i negricios, cu faici enorme ?i nerase de tepo§ii peri
albi, negri §i rari, mesteca in gol cand ma privi cu ocl)ii mici §i ro$ii, prin ocbelarii,
pe care-i potrivea cu insa§i spinarea nasului. Nu spunea nimic domnul perceptor, dar
cu siguranja ca'n necontenita mi$care a buzelor vinete, rasjrante, mi-a §optit sudalmi
groaznice— ?i cand §i-a luat, intrerupt din lucru, ocbii de pe coloanele de cifre, ?i tot
timpul cat m'a ascultat fara sa-mi raspunda un cuvant, §i mai pe urma, cand dupa ce
mi-a cercetat bartiile, m'a dat cu un semn pe mana sub^efului sa ma „plaseze". Htunci
§i-a lasat iara?i ocbii pe registru, pentru a-i ridica indata ameninfatori, cand a socotit
ch m'am intors cu spatele la dansul, spre a urma pe ajutor.

M'am trezit la masa cu o fata mica §i maslinie poate, de§i mai tarziu mi s'a parut
vanata, de-o vinefeala palita de cadavru vecbi, injectat cu formol. Era slaba de tot,
insa buzele i-erau groase $i rasfrante ca ale domnului perceptor. De pe fruntea mica
$i bombata porneau pieptanate pe spate fire groase $i aspre de cal. Hvea un gat atat
de subtire, ie?ind din ?or|ul negru, ca acest soi de cap mic, ca o caricatura de cbinez
(Doamne, un cbinez negru ca un african) parea infipt ca intr*o prajina din gardul unui
rege antropofag.

206

BCU Cluj

Astfel f u, cand ridica spre mine od)ii fara pleoape §i rotunzi, de p&sflre ; apoi m&na
pipai in col^u! mesei, o mana micuta de copil, apuca repede ceva $i indata pe capul
infipt in teapa, aparura uria$e lentilele de scafandru, al unor ocljelari cu c&rlige de per.
Ocl?ii raid §i rotunzi se maririi, se clatira de-o parte ?i de alta, in cerculIentilelor§ise
pxara asupra mea umezi §i durero§i, de par'ca mi-ar fi cerut iertare.

M'am cutremurat Era §i ea o biata fata, la urma urmelor, §i nu raerita un destin
atat de vitreg! M'am cutremurat totdeauna dinaintea nedreptafei prei acesteia, care ne
ocarmue§te de-acolo, din centrul mi^carei ve§nice, din nepatrunsul loca§ al Zeilor mari
§i mici! Unde salaslue^te desigur §i „uratul", vrajma§ul viejei mele.

Crebuia sa scriu la aceia§i masa cu ea; fa|a in fata cu ea: — omasa mare, drept-
ungljiulara, acoperita cu mu§ama neagra, langa care, brajele unui scaun lataref de
scandura, pareau ca ma a§teapta de mult sa ma cuprinda. Mila de aratarea-mi din fata
ma patrunse pana intr'atata, ca nu putui opri cateva cuvinte de buna intalnire. lns&
accentul — ot), accentul acela al vocei mele, par'ca-1 aud §i acum ! El imi luase inainte
§1-1 auzeam cum complecteaza repnuta mea politefe: „Fie, domni§oara, ma resemnez
sa~|i sufar §i vecinatatea dumitale... poate nu va tine mult!" Cu neputinfa ca o fata
atat de urata sa nu intrezareasca dincolo de cuvinte, in adancul con?tiin|ei, compati-
mirea, mult mai jignitoare §i mai repede de recunoscut, decat c^iar desgustul.

Mi se paru ca facu o mi§care brusca, par'ca $i-ar fi dat capul inapoi. Cov&r§it
plecai privirile. Doamne, daca nu-i adresam nici un cuvant, n'a$ fi jignit~o mai rau?

Sfios, inalfai spre dansa doar pupila unui singur oc^iu. $i cand intalnii ocljelarii
de scafandru, inapoia carora ocl)ii ei fugeau intr'o parte §i intr'alta de par'ca ar p plutit
in doua borcanele cu apa, ramasei impietrit. Uratul era inaintea mea §iradea stapanitor.
Ma prinsese. /

Gura capului, intepenit in par, i§i prelungise colturile pana'n sfarcul urect)iIor, care,
Dumnezeulef svacneau ca la animate. Prin crapatura ei vanata, dinfi scurp, lafi §i dis*
tariff fi sclipeau de albeaja; nasul se ridicase cu totul in sus §i 'n lumina ocljilor mei
nu ramasese in locu~i decat un fel de cere cu doua nari ca un rati§or de purcel.

Pe urma toata intrucljiparea asta cazu pe~oparte, buzele se bopra §i octjii de pasare
se clatira brusc, descriind pe cSmpul lentilelor, mi§cari repezi, sbucnite. Zei nemuritori!
Capul de urangutan codjeta...

. flm zambit cu mila §i cu dispret. dar uratul n'a vazut sau s'a prefacut ca nu vede.
Ocl)ii lui licareau cum trebue sa licareasca oct)ii dracilor, cand ifi apar, aievea, noaptea.
Jucau in orbite triumfatori ?i cu cat le cre§tea stralucirea, cu atat mila §i dispreful de
pana acuma incepeau sa se ingane cu groaza pe fafa mea, care oferea astfel deodata
triplul aspect al acelor sinistre ma§ti, dedemult

Pe urma revolta-mi crescu fara margini, cSnd mica simiana sc^imba o privire cu
o alta funcfionara, ce statea mai mult degeaba, dinaintea unei masufe, cu ma§ina de
scris; o femee inaltufa, slaba, supta la fafa, cu nas coroiat, cuumerii obrajilor puternic
ie§iti — ca la oftico^i — de-o albeaja de lapte §i cu doi sani enormi, atat de enormi
fa|a de slabiciunea ei, incat puteai crede ca prisosul dintr'an§ii ii da acea infati§are
laptoasa, respingatoare-

Uratul paru ca spune tovara§ei de birou:

— E timid...

Iar fafa cea supta, incuviinta...
■ Revolta mi se ridica tumultoasa in co?ul pieptului. Vroiam sa fac ceva stra§nic?
un: gest t)otarM, ca bunaoara o trantitura sgomotoasa a registrului ce mi se pusese
dinainte sau o intepenire mai temeinica in scaunul leganator §i scartaetor de sub mine.
O astfel de mi^care brusca, dinadins §i vizibil rea, era neindoios ca ar p curmat dela
inceput orice putinfa de indrasneala uratului negru §i uratului laptos, din fafa ?i din
stanga mea. Maimu|a dinainte-mi, paru ca gt)ice§te ce se petrece in gandu-mi §i
avu par'ca o mi§care speriata, o lucire in ocl)i, de groaza.

Atunci trebuia s T o sfredelesc cu oct)ii mei... In clipa aceia arn avut in mana isbanda

§i viitorul meu. O clipa, o singura clipa de rautate, de cruzime §i totul arp fostsalvat...

?. Dar atat de caragljioasa era scljimonisitura aceia a djipului cu pretentii omene§ti

cEhmilaMn'a doborit.. Mila, teribila mantle invizibila, pe care groaznica fantomfi,

ti-o arunca pe cap, iti intuneca vederile §i-p amoarte orice mugur de virilitate.

207

BCU Cluj

t-am spus o vorba blSnda, o vorba de nimic, da, tmi amintesc, 1-am cerut oate-car£
deslu§iri asupra modului cum trebue sfi tree in registre (cu toate cS era a?a de u§or dc
ingles acest lucru). §i ea s'a grabit sa-mi arate cu mare lux dc amanunte ?i ainceput,
pe nesimjite, sa ma descoase...

Cand mi-am dat seama cat de departe am ajuns cu vorba (am surprins ocl)iul ei
lucios §i scormonitor in gospodaria mic& §i cre$tineascS a mamei mele intotdeauna su-
ferinda, in biroul vecbi §i posomorat al intunecatului meu parinte, in curtea ingustfi cu
spuzenie de fra#, de gaini, de purcei, de caini §i de pisici de-avalma) m'am cutremurat
de moarte. ftm inceput indata sa rSspund piezis §i i-am aruncat o privire suparatfi. Pe
urma am tacut incapajanat.

Era prea tarziu. Qratul radea trinmfStor prin ocljelarii cei groasnici §i rati$orul-i
se. dilata §i se contracta satisfacut pe figura mid* de omulef ecuatorial. R3dea mut §i
inainte: iar mie mi se parea ca-mi ranje§te verdele mucigai de pe pSretele perceptiei
din ora§e!ul meu natal.

*
* $

Pe senin, localul perceptiei fiscale a circumscriptiei a XXIX n'avea cStu§i de pu^in
infafi^area jilava a perceptiei din ora§elul meu. Era o clSdire vectje, cu ziduri groase §i
cu etaj (la etaj locuiau domnul perceptor Vasilescu §i cu nepoata: — »Ct)iar
domni$oara cu care scrii dumneatala masa, e nepoata domnului perceptor!" m'a ISmurit
mo? Mibaladje, omul de serviciu al institujiei §i tobo§ar la licitatii). Mi s'a parut cu-
rioasa lamurirea mo§ului caci la etaj, observasem la venire, ferestrele cu glastre de mu§~
cate §i cu brisebise curate de borangic.

Dar daca localul incepea sa-mi inspire incredere cu zilele ce treceau; personalul,
dela matabalosul domn Vasilescu $i pana la nepoata-i crescuta de-abia cat un picior
de-al lui, — intregul personal, compus din doisprezece functionary barbaji §i femei? parea
din cale afara de curios. Era de neinfales cum din tot Bucure^tiul asta cu femei atfit
de frumoase §i cu b&rbafi a§a de cbipe§i> se adunase tocmai la percepfia circumscriptiei
a XXIX, figuri a§a de ciudate, fie care cu cate-o meteabna §i cu seaman de animal.

Intr'un rand, ridicand ocl)ii deasupra Ijartiilor mele am descoperit acest lucru ui-
mitor, privind mai atent la unul din ei. Speriat, am intors od)ii la eel dealSturi §i
acesta mi-a intarit §i mai mult parerea. §i ast-fel, din masa in masa, cap cu cap, am
avut impresia lamurita c& ma gasesc in mijlocul unei mertajerii.

Mi am amintit indata de-o carte scumpa a copilariei mele: „Le monde avant la
creation de I'bomme". Ultimile file ale carjei acesteia ca o adeverire a cuprinsului ei,
erau umplute de ilustrafii cu diferite fisionomii de capete omene$ti, puse alSturi
de capetele diverselor animale, cu care scmanau leit. Rst-fe! erau acolo: o figura energies,
bSrboasa §i cu plete (imi pare, cbiar a autorului), semanand cu un leu, apoi alta cu un
nas coroiat §i ascujit, subtfre la varf, cu un ocbi rotund, mai mare §i cu altul mai mic,
semanand cu un papagal. Erau pe urma altele, (aproape toate speciile), puse alafuri de
om ?i ai fi putut jura ca fie care din indivizii aratafi acolo au dainuit vreme mai inde*
lungata, in generate lor ancestrale, sub forma animalului respectiv. Tovara§ii mei de
birou descindeau deci unul, botarat, din cal (asemanarea lui cu prefiosul animal, era cu
mult mai isbitoare decat a exemplarului din cartea lui Flammarion) — un altul era berbec
sadea, un al treilea cameleon (un tanar palid cu nas mare a ocbi rotunzi ca monedele,
o figura translucida de ceara alba), flveam apoi un mops, un epure (cand sta in luminS)
sau §obolan (cand sta in umbra), in sfar§it unul cu ISmurit aspect bovin (speta totu§i
n'a§ fi putut-o preciza: bou, bivoul sau bison.) Femeile erau: o raja cu leganat greoi,
un purcel §ugubet> cu guitat placut §i un cocostarc — doamna cea laptoasa cSnd o
priveai in profil sau §tiuca, vazand-o din fa{a. Stramo§ii tovara^ei mele de mas& sflla§-
luisera intr'o forma superioara, poate urangutan, in ori ce caz maimuja.

In scbimb domnul perceptor era mai greu de definit : cu bucile acelea enorme ale
fetei, cu barbia revarsata §i presarata cu tepi rari, cu nasul ridicandu-se dintre ocbii
abia descbi§i» pentru a se te§i mai jos, labartandu-se ca sa se piardS in stuffiria mus-
t^tilor c&runte, cu feasta ascutita ?i coperita cu stub aspru, ca o colibS de sSlbatec, in
sfar§it cu trupul acela lung §i enorm, desp^rtindu-se in picioare ca in alte doufi trupuri,
iti fScea impresia unui exemplar de mult disparut din arborul regnului sau poate o

208

BCU Cluj

alcatuire riionstrubasa, o bizarerie a creafiei, o dubla reptiia cu d^ganele ceritrale cd-
mune $i cu cele periferice indoite, in felul fratilor siamezi, raportandu-I la genul ome-
nesc-'Ifi inspira parea aceasta cand sta pe scaun cu picioarele intinse mult pe sub
birou, pana aproape In masa vecina, sau cand ploua si era posomonit afara. Cand se ridica
in sus, §i n\x ploua afara, ai fi zis un proboscidian, taiat in doua mai incoa de p&ntec ;
nasul te§it jos jurai caco radacina dc trompa, iar bainele cenu$ii §i soioasc ?i pantalonii
largi, cutajji, cu tur §alvari, i|;i aminteau pielea crapata in toate djipurile a elefantului.

Fara indoiala, ei nu putcau fi decat degenerajii sub forma omeneasca ai unorneamuri,
care-?i avusese maximul lor de stralucire pzica §i poate cbiar intelectuala, pe vremurile
strabunului respectiv din intinsul regn de vertebra^, ce, rand pe rand, au stSpSnit
planeta.

In ziua cand am facut constatarea aceasta, abia revenit in odaija mea, m'am §i
repezit la oglinda punctata de gaurele transparente, pe unde veci)imea mancase aliajul
dedesupt ?i m'am contemplat indelung. Rm descbis ?i un tratat mic de zoologie, cfici
cu mine, adusesem din provincia, unde jurasem c& n'am sa ma mai fntorc, pana §i carjile
de liceu. M'am comparat cu multS luare aminte cu pecare din djipurile carfei plin& de
plan§e §i ilustrafii. Bucuria mea cre§tea necontenit, cu cat vedeam ca nici pe departe
nu aducem cu vreunul din ele- Hotarat lucru — eram un om adevarat ! Hotar&t lucru :
neamul meu trecuse repede prin diferitele forme ancenstrale, ca sa sa opreasca §i sa
se desvolte pana la maximul puterei $i frumusetei sale, in forma aceasta: om. Poate nu
eu eram exemplarul din varful culmei, dar in orice caz — §i cu atat mai bine — ma
gaseam in plina ascensiune.

Foarte mul^umit pentru neamul meu imi venia sa strig de bucurie. Daca fntunecatul
meu tata, ar fi fost alaturi, 1'a? fi sarutat — pentru intaia data, in viaja mea, de dind
mi-aduc aminte — ?i cu multa tandrete inca.

Fericit, cu mintea plina de culmi uria§e, de varfuri solitare, cu zapezi eterne, cu
sufletul plin de lumina, din ziua aceasta am pa§it cu multa incredere prin odSile per-
cepfiei fiscale a circumscripjiei XXIX, iar pe mica sci)imonositura omenesca alSturi de
care fusesem condamnat sa lucrez in birou, o priveam deatunci intruna cu semet aer de
biruitor!

*

Aveam ore de lucru dimineaj;a $i dupa atniaza. Cand venia „vSrsarea" $i se nimeriSe
sa vie, tocmai acum, »biroul" se prelungea mult dupa 7 seara $i uneori \ima panada
miezul nopjei. fltunci domnul ?ef se zavorea in cabinetul lui cu sub$eful §i cu subalternii
mai mari $i acolo aveau loc desbateri, nespus de violente. Cand e?iau cu tojii, pSreau
transfiguraji, par'ca scapaji deadreptul din pe§terile stramo§e$ti ?i ne masurau — mai cu
seama pe mine — cu priviri oblice, banuitoare. Iar dupa ce incasarile erau predate Hd-
ministrajiei financiare, dupa ce calculele §i veripcarile se indjeiaseni complect, eroii mis-
terioasei opera|:iuni pscale, terminau, bilantul cum trebue, la domnul Nae 3) comersantul"
— cum i se spunea — cu vin bun, din col^ul eel mai apropiat.

In cele vre-o trei, patru zile — unicile intr'o luna ~~ care urmau acestei epoci, cu
domnul perceptor se mai putea sta de vorba, ba ci)iar glumi. (Ca omul dupai munca
spetitoare, imi explicam eu aceasta voiosie bizara). Hltfel era „turc", cum spunea singur.
La 8 ?i un minut dimineata, condica de prezenfa era ridicata ; la 3 §i un minut, dupa
amiaza, de asemenea. Nu admitea nici o scuza §i se desfata stra?nic c^nd functionarul
intarziat cu peste un minut, ramanea incurcat in fafa *altarului" gol. wflltarul" era pu-
pitrul de langa u§a, pe care statea „sfanta evangbelie" adica registrul prezenfelor. De-
numirile acestea erau cunoscute personalului percepfiei circumscripfiei a XXIX din
vremuri imemoriale, totu$i $i acum, cand le pronunfa, intregul personal inso^ea cuvintele
de-un soi de suras sec, ca o ingbtytura — foarte acccntuata mai ales la domnul §ef.
Desfatarea dumnealui se mai invedera §i prin desfacerea bucilor obrazului, de frunte —
$i aparifia intre straturile de carne afumata a doi samburi de maslina. In limbagiul celor
din birou, aceasta insemna ca domnul ?ef „face ocbi" — gluma care se repeta deasemetiea
de zeci de ani, producand aceia§i satisfacfte §i aceia?i bilantate.

Cand nu era de fata nici domnul perceptor, nici nepoata lui, „statul sSu major"
denumea pe $ef »talbarul eel batran ct . La randul lui, domnul Vasilescu, cand lipsea vre-

209

BCUCluj

tinul mai de seama dinfre sfetnicii sai, }1 categorisea fa|a de ceilalfi cu epitetul „puh-
ga§ul asta" apoi complecta, descl)izand o gura de cetaceu, spre care arata cu degetul:
»sa m9 scuipafi colea, daca nu l'oi baga eu p'asta In pu^carie". Pe fejele subalternilor
aparcau atunci indata vagi palori de culoarea pamantului, dc par'ca s'ar fi imbolnavit
cu to{ii pc loo de ficat; insa i§i reveneau repede §i ranjeau atat de larg catre §ef, ca
acesta nu se putea opri sa nu le spuna: „Ei ce va cl^iorati atat la mine? Credefi ca
ma spai?'* Pe urma radeau cu totii §i o impacare generala avea loc la comersantul din
colt» S'ar fi putut zice ca glumele acestea vulgare cu talari, pu?carie, scuipat §i spa-r-iat
erau facute anume ca sa se sparga in pravalia negustorului.

Totu§i erau prea tari, ca uneori o teama vaga, de un viitor $i j^ai teribil, decat
eel dominat de urat, sa nu-mi incropeasca simfirea. Gandiji-va, o singura gre§ala de
calcul in scripte ?i... Doamne fere§te 1 Noroc ca eram inca doar copist Kveam toata
vremea sa scap de vizuina asta, in care cazusem...

Toamna era inca frumoasa. Bruma da coperi§urilor aer de curatenie §i elegan^a;
par'ca toate ar fi fost de sticla mata. Gradinile locuintelor i§i aratau prin grilajurile de
fier, ultimele splendori; peste arbu§tii mai plapanzi se §i lasase sacul calduros §i ocrotitor
al gradinarilor. Contururile lucrurilor erau linii puternice; din pictorul acela in culori
vii, talme§uite $i jucau§e in ar§ija verei,— Dumnezeu dadea acum mai multa luare aminte
desemnului clar. Nu parasise inca de tot culoarea, dar zi cu zi negrul cu albul triumfau
asupra galbenului pamantiu, unica pasta ce se mai indaratnicea sa mai persiste.

Reliefurile se accentuau.

Cu toata apropierea odaitei mele baeta?ti de birou, pe scurta porfiune de drum strS-
batuta de patru ori pe zi, intalneam necontenit revarsarea lumei «celeilalte», a lumei din
care trebuia neaparat sa fac §i eu incurand parte.

De unde e?iau atatea femei frumoase, necontenit $i necontenit altele? Strada asta
nu era locuita oare de aceia$i oameni? Se scljimbau a§a de repede, se premeneau in-
tr'una, deveneau alfii dintr'o zi pe alta? I|i venia sa crezi in fantastic—

Era o lume care curgea ve§nic, necontenit, nestatornic Statornic nu era decat per-
sonalul cu tipar stramo§esc pe fafa al percepfiei ciro XXIX... ftsta la birou- iar acasa,
proprietareasa, o femee enorm de grasa, cu patru caturi de gu$i> cu pieptanstura $erpuita
de nenumarate vine carunte §i totu§i cu un trandafir involt infipt intr'una, in cocul in-
colacit dupa o moda de mult uitata.

Un pustiu groaznic in mijloculacesteieterne prefaced. Totdrumulmeu, fiecaducea la
birou, fie ca-1 prelungeam in zile de sarbatoare pe strazi mai departate — uneori ct)iar
ma fcazardam pana sub bolfile de tei ale §oselei — nu era decat aceia§i albie de nisip,
peste care curgea vesel $i saltare^ raul vietei celeilalte^

»In via^a aceia trebue sa patrund neaparat". Kceasta era unica «l)otarare», pe care
o luam in fiecare dimineata, inainte de a ma da jos din pat. Obi§nuisem sa ma trezesc
inainte de a se crapa de ziua, tocmai pentru ca sa mi~o intaresc §i mai mult sau— cand
ma trezeam uneori ceva mai tarziu, pentru a controla daca nu e cumva slabita, daca
are nevoe de noi intariri-

$i botararea asta cre§tea.

O vedeam cum create zi de zi, cum se ramifica §i se implete?te, cum umple sufletul
§i gandul ca un copacel, un clopot de sticla. O ingrijeam ca pe un oleandru, ii stropeam
pamSntul din vadra, ii rupeam frunzele uscate §i ramurele galbene. §i a§teptam sa-i dea
florile, floare cu floare, un bucket de fapte care sa-mi incununeinceputul adevaratei vieti>
sa goneasca uratul.

Planta asta care se ramifica intr'una §i lua proporfii de copac mare, era secretul ?i
mangaierea vietei mele. La umbra ei traiam o viata, cu totul alta... O! ce departe ma
simfeam de perceptia circumscriptiei a XXIX, de odaita mea, de proprietareasa obeza
%\ cl)iar de perina, pe care mi se oditjnea capul, cand contemplam, de pe ea,
acea minunata, aromitoare, magica planta a spiritului meu. Gate flori, cat de frumoase
$i de mirositoare! Pe crangile ei, incepura dela un timp sa creasca alte plante §i mai
fantastice §i mai amefitoare; §i apoi din acestea altele. Se altoiau una pe alta, crescand
umpiand seninul, inaitandu-ma in parfum nemaisimtit §i T n cantec de pasari spre culmi
nebanuite...

Pierzandu-ma in visul matinal al acestui naprasnic copac de Ijotarfri §i visuri in~
florate, intSrziai in mai multe randuri §i trebui sa suport ranjetele celor cihci specii din

210

BCU Cluj

biroul meu,precum $i glumele idioate ale domnului petceptor, pe tare,fara indoiala, fu
de neaparata nevoe sa le subliniez cu propriul mcu suras de admirable.

Cum mi se puse in vedere insa, ca daca recidivele se inmultesc, e cu putinja ca
salariul mcu modest sa fie influenfat in mod invers proportional, trebui ca in unele
dimineti sa ma arunc din fuga cljiar dela jumatatea minunatului copac, §i s3 mS imbrac
cu graba soldatului, pe care-1 treze§te trambita de atac, pentru a avea vreme sa apuc
condica.

$i iata, nu peste mult, involuntar, ma trezii cocofat pe ramurile gigantului arbor al
itnagtnafiei mele, cljiar !n plina activitate de birou, pe cand treceam in registre sau pre-
gateam corespondent caligrafiind-o, dupa conceptele §efului. Lucrul ce mi se impunea
In acest anost birou devenise aproape mecanic, a§a ca nu pregetam sa dau drumul
imagina^iei mele, a§a cum ai descljide unei pasari, u§a coliviei. $i indata. mS vedeam
sburdand din creaca, In creaca din floare in floare, ciripind de bejia diminefei, a vaz-
duljului descljis

PanS fusei ctjemat de domnul ?ef, lucru nespus de ciudat: Domnul §ef dadea din
maini §i se inver^una la mine ca un om f3ra masura de necajit. $i cu toate astea, ocljii
domnului §ef straluceau de bucurie §i de triumf.

— Cum fl-ai permis sa pui pe i)hrVm asta, in loc de numele ministrului... sa pui
«indescrifrabil»? Cin 1 te-a invatat? CM?

Erau ni§te adrese, ce se trimeteau insofite de copii dupa acte §i decizii ministeriale,
unor contribuabili, incurcat raspuns al oficialitatei la ni$te oferte tot a§a de incurcate,
cu imobili, licitaftif mai §tiu eu ce? pentru a se curma pe cat am injeles, un proces, cu
taxarea greijita a unei succesiuni. Sau cam a§a ceva — in sfar§it o grozavie intreaga.

— Indescifrabil, ai?... Domnul ministru indescifrabil... Dumneata §tii ce insemneaza
asta? Imediata punere a dumitale in disponibilitate, ca, sa nu zic altfel... $i culme, mai
faci $i pe aljii sa gre§easca...

§i culme, voarba dumnealui, imi tranti in nas o tjartie la fel cu a mea, lucrata de
micul maimutoi.

Imi fu ru§ine sa-i lamuresc ca tocmai maimutoiul ma incurcase. Caci In ajun ara-
tasem nepoatei domnului perceptor ljartiile §i-o intrebasem ce nume arata semnatura
indicata, pe care trebuia s'o reproduc in copie, insotita de tradifionalul semn: (ss). Era
destul de natural — cred — sa recurg la cuno§tinfele tovara§ei mele de birou, mai
veclje ca mine in slujba, cu doi ani.

— Ce-are aface I se grabise sa-mi raspunda maimutoiul... — Scrie ?i dumneata
„ indescifrabil". H$a se scrie de obiceiu, cand nu se infelege prea bine iscalitura.

— Bine, domni§oara, §tiu eu asta, ...dar aici e vorba de un ministru.

— N'are nici o importanta... uite la mine...

$i rSsfoind teancul de copii, scoase tocmai pe aceia, pe care mi-o arata acum
indignat la culme domnul perceptor.

— Poftim, de doi ani, de cand fac a§a...

$i lini§tita, pusese dovada indiscutabila, la loc, printre ljartii...

...Cu toate astea, un ultim pic de mandrie ma impiedica sa marturisesc ca a trebuit
sa ma adresez unui biet captor de maimu^a spre a ma dumiri intr'o ct)estie a§a de
simpla. ?i pe urmS cum a§ fi putut raspunde acestui furibund care urla acum la mine,
cu ocljii sco§i:

— Dumneata- care va sa zica, imi... imi... imi strict., care va sa zica, functionary
Dupa care, potolind brusc vocea, tentat de-o suprema curiositate, pentru a desgoli

complect, par'ca, ljalul de degradare, in care ma gaseam:

— Dumneata, domnule, striga, se vede ca nici nu §tii cinc-i ministru, astazi, ma rog...
IndrSsnii sS ripostez cu o ingaimare ininteligibila, insotita de-un cl)ip special de-a

clatina capul, gest care T n consensul general al vorbitorilor prin semne, se traduce prin
cuvintele: „Ce dracu, §i dumneata acum... prea ma crezi..."

Dar fie ca domnul perceptor era needipcat asupra acestui soi de limbaj, fie ca
(inspaimantat de ce-ar mai fi putut urma) modul cum m3 servii de el, fu ori prea in-
perceptibil, ori prea vrednic de miia — domnia-sa nu se lasa pana nu ma ingenuncbe
depnitiv :

211

BCU Cluj

■— la uite, domnule... neriiai pomenit... Cine g domnule, ministru de finance, acutii .. •
cum cljiama domnule, pe actualul dumitale ministru— dar e nemai-po-me-nit ..

Cine ?tie... poate ca a§ p putut sa numar capva mini§tri. Dar cine anume sa p fost
la finance... de... mai inainte §tiam ca fusese un ardelean, ba doi... iar acum sub noul
guvern trebue sa p fost altul, insa §i mai incoa §tiu bine ca a avut Ioc o remaniere...

De$i jnemoria mea lucra acum cu o inver§unare neobi§nuita, tiicerea care se pre-
lungea §i expresia de durere a fejei fura pentru domnul perceptorargumentul i)°tarator.

— Du-u-te domne! imi spuse atunci, clatind la randu-i din cap a pagubS §i pri-
vindu-ma atat de campatimitor, ca fara sa vreau imi fu §i mie milS de mine.

Caci in momentul acela pana §i eu trebui sa-i dau dreptate domnului sef. Pai bine, '
domnule, sa nu $tii dumneata cum cljiama pe propriul tau ministru... Nici macar, atata
interest. Du-u-te domne... du-u*te domne...

Imi facea o nespusa placere §i, curios, simfeam ca un fel de u§urare, sa-mi spun
astfel singur, cu acela§ ton §i cu aceia^i mina, pe care le avusese domnul §ef calnd ma
concediase.

— Du-u-te domne.... ''■!»'

$i tata-meu, care-mi scrisese ca daca ma vor indeparta din slujba prin vre-o gre-
§eaia a mea, imi tae §i pensioara ?i nici acasS nu ma mai prime§te.

Nu, nu, trebue sa iau masuri drastice cumine. Trebue sa ma scutur odata... Trebue
sa fac orice, ceva... dar sa fac...

Fara mila, creanga cu creanga, ramura cu ramura, am taiat cu securea sarcasmului,
impiestritatul arbor al dorurilor $i gandurilor mele. Vazusem acum: nu ljotfirSri !mi
trebuiau... ci fapte, orice fel de fapte. Fapte!

, ', , ^ ■ * *■

Intr'una din seri, intreaga gramada de carne, oase §i grasime a proprietaresei, se
revarsa in patul meu a§a cum trebuie sa se reverse pe fundul furgonului, la abator,
Tirana pe-o zi a unui intreg regiment.

Gazda mea,— de mult bagasem de seama — ma primea cu zambet §i coctjetarii de
mastodont. In gateala ei aparusera mai multe panglicute ca de obicei, iar in cocul in-
colacit ca acum treizeci de ani, se rasfaja in locul trandaprului cu care o gasisem, un
intreg bucket.

Ea se prefacea ca ramanecu de lucru prin odaie la mine §i nu arare, a$ezandu~mi
obiectele de pe masuta, de§i slava Domnului! erau destul de a?ezate, se intampla sa
ma atinga cu o mana sau sa-§i §t?arga intregul §old de coapsa mea.

Ro$eala imi aprindea indata atunci, viu obrajii ?i spiciunea imi punea nod in gSt,
dar astea pareau ca indarjesc ?i mai mult pe coana proprietSreasa.

$i astfel intr'o buna zi mi-m dat seama ca mS gasesc in fafa ^faptei".

Lucrul acesta m'a emofionat profund. Insa nu era timp de pierdut! Cu toate astea,
inainte de a sdjija primul gest... am meditat, desigur.

Dar ce deosebire intre meditapa de acum rece, calma, sumarg, precisfl §i vapo-
rosul copac de planuri ?i aranjamento suprapuse, ca podoabele bradului de s8rbStori.
Cu ce nervi de o|el, aruncam, vreasc nefolositor, orice complicate de scrupul, orice
piedeca de conjtiinfa! Nu ma mai recuno§tearn. Eram veritabilul cinic din romanele lui
Balzac.. Ce Balzac?! Eraai autenticul pu al trotoarului Bucure$tean !

Socoteala era simpla §i inporator de precisa:

Inainte de toate, por^unea din salariul meu, rezervatS ct)iriei, era asigurata. Fara
indoiala, namila de carne, avea eel pupn atata bun sim^ ca sa in^eleaga dela sine
lucrul.

Hcesta era deci punctul de plecare. Din el pornea zigzagul scurt al unui viitor
doar de trei iinii (Totul era a?a de simplu, cS se putea transpune grape.) Lungimea
pecarei linii itisemia timpul necesar— dupa calculele mele — doua, eel mult trei luni) pentru
tru a pregati modul de viafa ce urma a p parcurs de linia urm^toare.

Ergo: G ) neplata cljiriei 00 ) menajul in doi f3ra vre-o contribute din parte-mi 00J

212

BCU Cluj

cand tinerejea mea avea s3 devina complect indispensabila nevricalelor quadragenarei :
parasirea percepjiei (mai incape indoialai?) §i luarea din scurt a studiilor. lar la urma:
punctul de ajungere — apoteoza : licenja in drept §i piciorul in dorsul amatoarei de carne
cruda. (Itni piacea mult la facerea acestor calcule, sa-mi reamintesc calitatile juve-
nile ce oferam in scljimb ; credeam atunci ca ma vad $i mai cinic decat ma incbipuiam — de§i>
poate, nu era decat nevoia constiinjei ofensate de avaloripca pretul planuitelor josniciri).

Gandul mergea §i mai departe ctjiar; el compunea §i o scrisoare despofului autor
al zilelor mele, cu aratarea demna $i cuviincioasa insa ferma, ca ma pot dispensa pentru
totdeauna de obladuirea-i calica. (flceasta in urma uliimei lui scrisori, prin care eram
ameninjat din nou cu taierea micei pensioare de-acasa, in cazul cand— »e lucru nolo-
roiu in targ" (targul meu de origina) — voi continua sa ocolesc universitatea.
(Dumnezeule, omul asta imposibil nu poate §ti §i cu siguranta nu se va putea convinge
niciodata, cum se incrunta domnul §ef doar ca-i pomene§t! de universitate $i cum ifi
scoate odjii a ddua zi, dupa ce de-abia fi-a dat voe un ceas, in ajun). De altfel in pri-
vinfa tatalui meu, mai rau desigur decat unul vitreg, cand era vorba sa recunoasca
dreptul la libertate al varstei mele, gandu-mi pregatea §i site rasbunari la fel de
demne §i de cuviincioase. (Insa pentru ca gandul, de-abia inmugurit, incepea sa creasca
deodata, zanatec, altoind din nou crengi sterpe pe cele trei brate ale cumplitului zigzag,
securea intra din nou in funcfiune).

De altminteri, orice prisos de imaginable cazu jertfa, descatu§erei de rut, ce avu
loo in patul meu, dupS caderea proprietaresei, — mai de graba dupa caderea mea, —
intr'o seara din luna noua §i cu crai nou apunand pe cer. Intr'un noroc!

Caderea in purgatoriu : cum voi §ti sa suport scar§nirea dirijilor §i taiu§ul flaca-
rilor a$a voi putea sa birui-

$i m5 purtai de minune. 4

Ce pot sa mai spun? Cat mai fura trei zile pana la venirea ca§tiului urmator,
coana Mandica* precum ii zicea, i§i relua odaia ei de dormit. revazui de-abia in
ziua platei: coana Mandica nu semana nici pe departe cu cea de pana acum. Par ! ca
intre noi nu fusese de cand lumea nimic altceva decat un simplu contract verbal de locafie.

— Cand iei leafa maica? Fa cum oi §ti §i maine s'o aduci. Ca (aici ofta odata) daca
n'ar fi cl)iria asta, nu §tiu zau cum a§ mai scoate-o la capat (aici ofta de doua ori).

R doua zi, baiu discret la u?a.

— Intra !

Ea incepu sa deretice p'ici, pe-colea, ca'n primele zile ale construcfiei zigzagului
meu de fier. Htunci, cu inima stransa, cat un pumn de copil, dadui lovitura suprema :

— Vrei cljiria?

— Da maica, da... ca daca n'ar fi...

— (lite ctjiria ! strigai apucand-o desnad&jduit in brate §i, cu sufletul pe buze, po-
topind-o de sarutSri pe gu§a cu patru caturi

— Uite d)iria...

Ma respinse dintr'un br&nci. §i ce-mi auzirS urecljile mele!..
Trebue sa fi fost galben ca un mort cand ii dadui banii. $i trebue sa fi tremurat ca
o varga, cand ii §uerai in ureclje, impingand-o afara.

— flici nu mai calci, decat in lipsa mea, cand faci curatenie..*

Ea a e§it pe u§a, dar a revenit la fereastra, pe care tocmai apucasem s'o descl)id
pentru a goni mirosul fad al apei cu miresme eftine, cu care-mi stropea odaia de-o luna
incoace.

— ....§i sa §tii (tinu sa-mi strige cu orice pret> in auzul vecinilor)... ori cand poti
pleca... mie nu-mi trebue cl)iria?i d-a§tia... eu altfel de lume sm apucat pana acum... eu
sunt femee cinstita... eu nu sunt d'alea, ai infales?... plata pe doua saptamani inainte §i
pa$u§ul... scurt... alja... cu mine nu merge...

Doua luni dupa aceia, ne-am perindat amandoi prin camera ca ziua cu noaptea. In
cele din urma a trebuit sa-i bat la u§a, cu o cutioara de bomboane in mana. I-am da-
ruit-o galant §i-a trebuit o desfa§urare metodica de curtuoazie §i indrasneli, ca s'o inving
din nou. Ce sa spun? Era pentru mine? o noua obi§nuinta, de care nu mai puteam $%

213

BCU Cluj

ma lipsesc. Hjunsesem cljipurile sa pierd iarS^i noapte cu noapte, ca sa vad, cum create
aievea copacul nemarginit al miragiilor in pustiu.

Iar seara, cand fu sa-§i u§ureze ?irctul fustei, dand spatiu liber maldarului de gra-
sime, mi-a pus din nou ca un sclipi§ de stilet intre oct)i> nclnduplccatul imperativ:

— Insa cljiria trebuie platita la flecare cincisprfczece ale lunei. Sa §tii ca nu mai
admit intirzieri.

Inainte dc a ma ingropa definitiv in mormantulde carnuri, ii vazui ocl>ii cum se ros-
togolira §ire|i §i batjocoritori spre lumSnarea cc trcbuia stinsa. Cum semanara in clipa
aceia cu ai maimutoiului dela percep|ie!..

Ocl)ii uratului...

Potopul incepuse de cinci zile. Ploaia rapanea in ferestre cu atata tarie §i atat de
abundenta ca o vedeai galeti, g^lefi isbind geamurile, pentru a se scurge in $uvoaie
murdare, pe pridjici in jos. Pretutindeni rasuna sgomotul de cascada, pretutindeni domnea
intunericul. Corabia lui Noe aluneca trista, cu odaile luminate in timpul zilei, peoceanul
maniei dumnezee§ti.

Din cljiar dimineata de-a doua, umezeala strapunsese perejii §i acum cre§tea vSzand
cu ocbii spre tavan. flproape de podea, culoarea verde a mucigaiului incepea sa arate
ranjetul pustiului. Nava biblica semana cu percepfia batranului meu ora$el. Tinimalele
rumegau ingandurate maruntele lor socoteli; capelele aplecate pe registre pareau aplecate
peste iesle. Taceau* $i eu taceam cu inima cat un ou de furnica, pe adresele mele mo-
notone, ca §i vaerul de-afara.

O frica de moarte imi cucerea pe incetul madularele ca gangrena umezelii, parefii.
Nici nu indrasneam sa ridic ocljii spre micul maimutoi din fa|a. C£ci mai de dimineata,
cSnd ii ridicasem fara sa gandesc, un §ir de dintf mici $i ascutiji mi se descbisese rai
in luminile privirei §i doi oclji se labarjasera teribil, clatindu-se inlauntrul oct)elariIoruria§i.

H§teptam ingrozit.

Perceptia circumscriptiei a XXIX nu mai exista. Prea era urata §i groaznica pentru
a nu fi decSt o imagine §i-un vis. Un vis urat, in patucul batnmesc de-acasa, inainte
de a pleca spre ora§ul acela mare §i ingrozitor. 0, daca ma voi de§tepta, nu voi mai
pleca, nu voi mai pleca...

H§teptam ingrozit...

Indata, toata menajeria asta trebuia sS necl^eze, sa mugeasca, sa bebaie, sa ctjela-
laie. Maimujoiul din faja-mi sa urle §i trupul de plesiosaur al domnului ?ef, sa ples-
neasca din cele doua cozi, prefacute in picioare.

Doamne, Dumnezeule unde m'ai adus? Ri), lata! R inceput purcelul... Mi se adre-
seaza mie, desigur. Ma prefac ca n'aud. M'am adancit cu totul in registre. Purcelul
pleca suparat Guifaitul s'a transformat in groljait:

— Da ce, nu mai auzi?

$i atunci Ijobotul se ridica- E un iad intreg. fluzi cum plange cornutul eel mare
cum se repejde berbecul, cum macane rafa!..

Doamne, de ce nu i-am raspunspurcelului? Trebuie sa faci pe voe tuturor in lumea
asta de vrajitorii... Uite ca se intoarce purcelul...

— Mie v'afi adresat madam Georgescu?... zau ca nu v'am auzit... De-aji §ti cM de
departe m3 gandiam...

Priveam drept In rati§orulalb de purcel de lapte/fricos, sa nu se amestece in vorba
maimutoiul de alaturi.

— Da.... v'am vSzut eu cS aveti o natura de poet... glumi §SgaInic madam Georgescu,
satisfScutS...

Iar menajeria, crezand c'a facut o gluma, se porni iara§i sa sguduie corabia. Se
auzirapa§ii domnului perceptor. Madam' Georgescu fugi in biroul ei de alaturi cu u$ile
cascate. Nemi$care generala... Doar talpile 13tare|e plesneau podelele roase, ca cozile de
reptila... flfara bubuia urgia Domnului-,

Ridicai doar un singur ocbiu de pe adrese. Pe domnul perceptor nu-1 vedeam decat
dela mijloc in jos. Picioarele lui groase, cat stalpul de coloana, in pantaloni largi cu
turul jos, pareau acum trupuri de cetaceu, sfar§ite in varfuri, de g^etele farS talpa ?i

214

BCU Cluj

ascufite ca aripioara din coada morunului... La mesele celelalte, capul de cocostarc al
doamnei Popescu parea ca ciugule din marina de scris; capul de cal al ajutorului dom-
nului perceptor, cljiar sforaia sdravan, ca un armasar in apropierea lupului (un tip care
nu mai lasa nici o indoiala asupra originei domnului sub§ef). Mopsul lucra cu gura
descbisa, lasand sa se vada totdeauna §irul de dinfi dedesupt, iar epurele mustficea
intr'una. Prin u§ile date de parete, simteara pe ceilalfi, pecare la masa sa, cu mutra lui,
care mai isbitoare decat alta, in asemanarea cu specimenul stramo$esc Indjipuiji-va co-
rabia lui Noe cu exemplarele faunei terestre, pe care plesiosaurul, ^arazit sa ramana
dincolo de bariera veacurilor, o ataca, arunca pe alesul lui Dumnezeu in valuri §i in-
toarce vremurile spre besna inceputului* Toate animalele tremura, cljiar §i eu, unic
exemplar al speciei mele, pastrat de usurpator ca obiect de ironie.

Qria§a forma §i-a oprit de mult carapacea langa masa mea. Pare ca ma exami-
neaza cu atenjie. Literile $i tifrele, desi scrise de mine, imi joaca pe dinainte. Hbia se
smulg din varful locului ?i incep sa se invarteasca par'ca, inelele fumului de t*i9 are >
unele incet, altele repede, din ce in ce mai repede, in circumvolute de adevarat vifor.
Ramana izbanditoare a erei secundare ma fixeaza intr'una. Imi inctypui oci)n aceia
crapati in straturile de grasime ca doua boti§oare de cartife, e§ite la pandS, seara, din
dealul complicatelor galerii ale mu§uroiului.

Vorbe§te. R spus ceva... Un cuvant... Mai multe... Spune inca... Nu pricep nimic.
N'am auzit... dar a vorbit cu grai de dul) sfant...
Reptila cu dul? sfant L

Dumnezeule, vorbe§te iara$i sau poate repeta:
„Ce pereclje potrivita!.."

Potrivita? Perecl)e? fldica eu». §i... §i... maimutoiul, nepoata-sa. .
Tacere amenintatoare. flpoi indata intreg biroul bubuie de ras. O, nu e rasul care
ar trebui, rasul a bataie de joe, rasul aprig §i sanatos, ca fierul inro§it, care sa ucida
vatamatura din radacini. E rasul acela josnic al birourilor, rasul tarator §i umilit, ipocrit
§i forjat. Hscult cum il intind cu to|ii ca pe-un elastic, cum il apuca unul de la altul,
incurajandu-se pe rand. Menageria e in raget. Presimt pe cei din desparfiturile vecine
infundand u§ile ; rasul create $i prinde putere tot mai mare, e asmujitor ; simt toti ocl)ii
indreptati spre mine, simt pe vecina din fata, facand cocljetarii de June cimpazeu, simt
ocljii aceia dandu-se peste cap pe sub lupele uria§e.

R\), domnul ?ef da semne de nerabdare. Una din cozile de morun a plesnit din
nou pe podeaua nevopsita, bulburo§ata de noduri. Tacerea s'a lasat incordata. E par'ca
in clipa pronunfarei unei sentinte sumare de moarte, solului care nu §tie raspunde
gra^iei suverane. Nu pot sa mai indur sagejile fluide, care ma sfartica.

Ridic oct)ii inspaimantat... ?i vad atatea capete de animale gata sa ma sfa§ie, sa m&
impungS; plesiozaurul e atat de uria? ca ar putea sa ma ingljita dintr'odata.

Zambesc. un zambet umilit, fara culoare. Trebue sa am exact expresia supusa §i
slugarnica a cainelui batut.

Zambetul meu s'a ^esfa§urat ca un curcubeu deasupra talazurilor de ura, ce curg
din atSfta ocl)i. tin tumult de veselie imi prime§te raspunsul.

Gura domnului perceptor se intinde de satisfacfie, pana sub urecl)i, ca o semiluna
rasturnata. Fafa maimutoiului, pe care nu indraznesc sa-1 privesc decat cu coada ocljiului,
e in extaz, — un extaz care prin od)elari~din afara inauntru, pare monstruos.

In sf3r§it: rumoarea^'a potolit.

Domnul §ef se indreapta spre biuroul sau, cu siguranja de calcatura a vra§ma?ului
care ?i-a lasat in urma, victima nemi§catS pentru totdeauna.

Nu ma uit la maimutoi; ma simt capabil de gesturi nesocotite. Gem numai !n a-
dancul sufletului.

Hfara furtuna imi |ine hangul. Pe geamnri, gale|ile potopului se reped indarjite,
pentru a se scurge necurmat pe sticla, in paraie murdare, pline de m&l. Corabia tros^
ne§te din incl}eeturi §i plute^te intr'una pemarea uratului. Nicaieri, nici cea mai neinsem-
nata amagire de inseninare, pe cerul sur ca parul de lup-

(Sfar^itul in No. viitor).

BCU Cluj

DIN ..CHILIMURI OLTENESTI"

gAnduri de hhiduc, PE LUNA

DE

R ADU G YR

Hai, Roibule, alearga L. De-acuma drumu-i mort,
dar drumuri rasucite de?ira gandul viu...
Din munte luna plina coboara pe Gilort,
de vale curge luna, spre Dunare, pe Jiu.„.

Hai... druniurile farii de-aseara-s ajipite;
Hbia in zori vor plange din nou, cu rofi de car...
Hai Roibule, ?i frica sa n'ai cand subt copite
$oparle verzi de luna se svarcolesc §i sarL.

Hai... Stelele prin lanuri ca spicele sant coapte —

...Ni-i goana pe subt noapte, ori ni-i pe subt pamant?

Subt noapte: noi — prin noapte: carari — §i peste

noapte:
un drum nemers de lapte

se leagana pe vant —

Hai, Roibule.... Subt zare e~un Ijan §i I)anu a^teapta
§i de-om sosi, pe prispa s'or gudura zavozii...
...Tacerea se innalfa ca o trcifa dreapta
la o rascruce-a nopj:ii, ca pe un drum cu bozii— .

.-,.S'ar gudura zavozii

Te uita: mai vezi luna ?

De o fi dus-o Jiul departed bfilfi, m ele
fi, de-acuma, apa, de aur totdeauna

216

BCU CluJ

Hai.,..- $i de pofi, pe drumuri — vezi — nu calca pe stele!

Hai, Roibule.... Sta fjanul subt zfiri... Zavozii latnL.
Nimini nu ne gone^te din urma, numai doruL..

...Pe la conacuri, luna o inflori pridvorul
cu vija de arama $i iedera de piatra.

$i-poate-o Jupanifa, cu gene'n tremurari,

o sta'n pridvorul galben §i brajele ?i-o 'ntinde

ca sa li puna luna inele §i brafari,

$i 'ncet de subt cununa, val -™ parul §i-o desprinde

Ca sa descurce luna ce s'a 'ncalcit in fire. .
...Zambilele i~or create pe maini, §i 'n adevar
s'o pomeni cu nuferi In p3r, §i-o sa se mire:
ce gradinar i-aduse §i cine-i puse'n par ?

...Intr'un pridvor cu vifa, §i iedera §i nalbe

o sta o Jupanifa

Hai, Roibule! Haiducul

la ce sa se gandeasca la Jupanife albe?...

...Subt zari l-a§teapta l)anul §i'n codru-1 cl)eama cucul!

Hai, Roibule, ca luna, de vroi, $i mie-mi pune
la braful drept brafara ca sa i-o due in dar
l)angrj;ei, — iar pe umeri, de vroi, ca prin minune
mi or create doi luceferi ca doi scatii de jar!...

f)ai, Roibule,.. Ei, Doamne, de ce-ai ramas pe loc?
De ce nectjezi $i sforai ■?... Podi§ca nu e buna?
Erea.de paltin putred ?i-acuma e de foe
ca punfile din bazme... FJaL... nu-i decat de luna!..

F)ai, Roibule',.. Dindata ce-om parasi valceaua,
ce am face daca drumul ce curge Inspre §esuri
ne-ar fine o calea^ca, cu arnaufi cu fesuri?...
F)ei, a$i opri calea§ca dand jos beizadeaua?...

Pistoalele mi-s grele §i flinta-?i luce fierul,
ma §tie surugiul §i tremura figaniiL.
....7\§i fine armasarii §i-a$i jefui „boterul",
$i-a§i smulge de pe deget inelele cucoanii ?.,

217

BCU Cluj

Rpoi, cu mabmudele $i galbeni imbuibat
ajuns la Ijan, a$i umplc cu galbenii trci oale?.,.
Ori-poate, unde-atatea comori de luna-mi bat
cu pietre nestemate §1 flirua §i pistoale,

§i pentruca de aur mi-e inul din camu§a,
mult mai bogat m'a§i crede, ?i nu a§i mai opri
calea^ca grea, in care mult mai saraci ar fi
beizadeaua gras3, ori Ingamfatul pa§a?.«..

...F)ai, Roibule... Sta Ijanul subt zari ?i'ntre zorele.
S'or gudura zavozii §i va zambi l^angifa...
P)ai, Roibule.... Cotdrumul e presarat cu stele
§i la rascruci, tacerea $i-a inalfat troi|a[

BCU Gluj

CRAII DE CURTEA-VECHE

DE

MATEIU ION CARAGIALE

Profundum est cor super omnia; et bomo est;
et quis cognosce! eum?

Jer. XVII, 9

(urrnare) *

i,

INHRMRT cu indrasneala ce ai cand rnergi sa ceri pentru altul, peste un sfert de
ceas sunam la Pa§adia. Era acasa : in curte, mai in fund, licareau felinarele unui cupeu.

De data asta nu fui introdus, ca dc obicei, deadreptul in odaia de lucru; batranul
fecior care imi descl)isese ?i ma u§urase de palton §i de palarie, ma ruga sa a^tept.
La intrarea mea, vestibulul era luminat numai de flacara catorva buturugi ce ardeau vo~
ios in largul camin; palpaiala ei insufkfea straniu vecrjile panze de pe pereji, desvelind
intr'ansele, sguduiioare, ca pe ni$te ferestre descljise asupra trecutului, priveli?ti dintr'o
lume de mucenicii §i de patimi. Rezemaji in suliti? suta§i de ai lui Domitian sau de ai
lui Decie ?i calareti ai pustiului pe sirepi salbatici sorbeau cu voluptate cruda agonie
a feeioarelor rastignite §i a copilandrilor sagetafi sub goana sumbni a norilor deasupra
morjoratelor frunzi^urL Eram la Pa§adia. In acele cadre vazui simbolul crjinurilor sale
sujkte§ti.

Policandrul se aprinse, inmiindu-se in oglinzi- Peste pu^in, feciorul se intorcea sa
imi spuie ca eram poftit sus.

Urcai pentru intaia oara scara strajuita de sfinc$i baroci ?i fui purtat prin ni§te
incaperi §i mai ticsite de lucruri de prei decat cele dela catul de jos, avand aerul de
muzeu nu de locuinfa. La pragul celei din urrna, ma oprii surprins cateva clipe.

Fara indoiala ca nu pentru a merge la casa de intalnire, nici la tripou ; se imbrS-
case Pa§adia in frac, i$i puse selenta, cruci, stele, flceasta nu era nimic insa pe langa
scbimbarea ce gasii, dupa ce ma apropiai ?i vorbiram, in insa§i faptura sa: parea inti-
nerit, din mi§cari §i de pe fata ii pierise orice urma de oboseaia, ocljii ii luceau vii,
pana §i glasul ii suna altfel, limpede, metalio Imi veni dar greu sa ii cred cSnd ma
asigura ca demult nu i§i aducea aminte sa fi fost atat de plictisit.

Cazuse peste dansul o pacoste cu totul de neprevazut. Un inalt personagiu austriac
care mergea cu sofia sa in Egipt, trecand prin Bucure§ti, se oprise trei zile. Indata ce
sosise, cautase sa il vada pe Pa§adia, cu care fusese in §coaia §i nu il mai slabisera,
nici el, nici ea, toata vremea; pe dansa trebuise sa o insofeasca la „Furnica" sa aleaga
impreuna bluze romane§ti. $i Jinusera ca Pa§adia sa nu lipseasca dela marele pranz
ce legajia da, in acea seara, in cinstea lor.

Ii urai, in gand, din suflet, sa aiba parte cat de asemenea plictiseli mai des. Ma
intrebai totdeodata daca, §tiind ca avea sa retrSiasca o ora-doua viaja pentru care fu-
sese menit, adevarata sa viaja, nu curava era tulburat adanc, nu incoltea oare intr'ansu!
tarzie, cainfa ca renunjase la ea? §i il scrutai pe furi§. Incljis §i rece, el rarMnea ne-

219

BCU Cluj

pfitruns dar, netagaduit, in intreaga sa pinta, ceva ved)iu §i mult nobil i$i tanguia
sffir§itul.

Ii spusci ca in locul lui ma a§i fi simtit magulit, mi§cat cl)iar; oamcnii se purta-
serfi cu dSnsul cum nu se putea mai frurnos, ii dasera dovada temeinica de prietenie.

— „Ce in$eli", imi zisGj daca au facut-o, e numai de interes. Caiatoria aceasta mas-
ctjeaza o importanta misiune politic^. De trei ani in Balcani mocne§te focul; cancela-
riile lucreaza de zor. I$i au adus aminte pana §i de mine... Nu, crede-ma, degeaba se
face numai rau, bine sau macar pl&cere niciodata."

FiindcS venise vorba de prietenie $i de facut bine, socotii momentul potrivit sa ii
spun ce ma adusese ia dansul. Zambi.

—„Oi p eu nebun, cum zice lumea, dar cljiar a§a ca sa il fac om pe Pirgu, nu" !

II auzisem totu§i, in timpul din urma, $i nu o singura dala, fagaduindu-i solemn
nedesparfitului sau Gore tot sprijinul, risipindu-i temerile de nereu§ita.

— „Nu numai", adaoga el, »ca nu am stSruit pentru numirea lui, dar am avut spe-
ciala grija sa o impiedec; nu e intaia oara ca ii lucrez astfel; crezi ca §napan cum e,
nu ar fi parvenit p3na acum §i el, nu il ai fi vSzut ce ?ef de cabinet, prefect, secretar
general, deputat; nu s'ar fi §i insurat bine daca nu a$i fi fost eu sa ma pun deacur-
mezi§ul? E desigur tot ce am facut mai drept in viaja, mai cinstit; sa fi procedat alt-
mintreli, ar fi fost imoral. $i, deosebit de aceasta, lasandu-1 sa se ridice il a§i pierde,
ma ar parSsi §i imi ar veni tare greu sa ma lipsesc de serviciile sale".

„Din nenorocire! Ca sa pot v&na fara casna §i fara a ma manji in mla§tinele vi-
tiului, trebue sa ma intovara§esc cu aceasta l>iena, sa o I)ranesc, sa ii sufer puturo$ia.
Ce te indeamna insa pe dumneata sa il frecuentezi pe Pirgu ? — i)3z cred ca nu faci
de trivialitatea lui stupida. Demult tin sa ifi atrag atenpa sa te fere§ti de el ; e mai
primejdios decat E(i incljipui, e in stare de orice, nu e dintre aceia pe cari la§itatea ii
impiedecfi de a merge pana Ia crima. Kre mai mult de una pe con?tiin|a. Ia seama:
impotriva dumitale e foarte pornit, neputandu-§i insa face deocamdata ceva mai grav,
se multume§te sa te acopere de bale ; o noapte intreaga a stat deun&zi cu Poponel sa
te batjocoreasca, da, cu Poponel caruia de cSte ori are mica sa afacere de moravuri,
sari sa Ii iei apararea cu aceea§i naivitate cu care ai alergat astaseara la mine pentru Pirgu".

«flm avut dealtfel neplacerea sa constat culpabila slabiciune ce ai de tot ce .poarta
stigmatele declasarii, de tot ce e tarat, ratat, epava §i nu ip a§i g£si scuza nici cand
a§i $ti ca e numai pentru a face studii, a lua «sd)ite», fiinca ar insemna atunci sa pla-
te$ti o marfa mult prea vila afara din cale scump».

«Boema, odioasa, imunda Boema ucide §i adesea nu numai la figurat».

«Cum tin la dumneata mai mult decat la prietenia dumitale, nu ma am temut ca ai
sa te superi pe mine §i imi am permis acest blam indiscret pe care il estind asupra
intregului fel de trai ce ai adoptat in timpul din urma. II retrag insa, gata de a face
amends onorabila, dacS ma asiguri ca e?ti multumit, ca dupa momentele de uitare-de-sine
nu simtiin dumneata gemand demnitatea ranita?».

«$tii», urmS el, «farS sa a§tepte sa ii raspund, «$tii ce precara, ce penibila a fost
existenta mea lunga vreme, recuno^ti ca a?i fi avut tot dreptul sa ma cred n mamzer M -ul
din Talmud. ?tii cum ani §1 ani — grande mortalium aevi spatium — ma am sbatut in
vid pentru neant. Ei bine, acelei vremi de incordare §i de sbucium, de privatii, de umi-
linte ii am nostalgia:.. Eram multumit. Indata insa ce persecufia a incetat §i ma am po-
menit ajuns deodata la o situate la care demult renunfasem sa mai sper, a inceput
nelmpacarea».

B Eram departe de a fi un romantic ?i totu§i amorul meu propriu a suferit vazand
ca, ceeace treizeci de ani de viata austera §i proba, treizeci de ani de sacripcii, de stu-
diu ?i de laboare nu fusesera in stare sa faca, au facut cateva nopti petrecute cu a-tot-
puternica sotie a unui pre§edinte de consiliu. Curand ajunsei apoi la convingerea ca
ametitorul meu succes nu era decat o cursa perpda pe care soarta mi-o intinsese ca
sa imi arate pana unde ii poate merge ironia. Tot ce ravnisem pana in ajun cu ardoare :
putere, parale, distinctii, nu numai ca, odata dobandite, nu imi procurau nici o satisfac-
|ie, dar ma indispuneau, mi iritau, tamaerile imi pareau ofense, ins3§i voluptatea r3s
bunarii o g3seau fada. Pentru mine alternativa era deci simpla: trebuia sa am ori ener-
gia de a sta pe positfe ferm pana la pne — §i, in§elandu-ma singur, sa cpnsimt astfel

220

BCU Cluj

ca f alimentul moral al viefii mete sa pe ?i fraudufos — ori elegan^a de a i mi suna f£-
tragerea. Eleganfa aceasta am avut-o. §i, cum ce mai imi ramanea de viefuit avea sa
fie fara nadejde §i fara fel am socotit ca era de prisos sa mai alung geniul rsiu care,
din intaia mea tinerefe, venea in totdeauna sa ma ispiteasca in faptul serii".

«S'au mirat cei ce ma cuno§teau ca nu ma am expatriat Ip aduci aminte de isto-
ria Italianului care, venind la Paris, in timpul lui Ludovic al patrusprezecelea, a fost
pe loc intemnitat la Bastilia §i uitat acolo treizeci §i cinci de ani. Cand, in intaiele zile
ale Regenjei, a fost insfar§it cercetat ?i, dovedindu-i-se deplina nevinovape, ii s'a spus
ca ii se reda libertatea, nenorocitul a intrebat cu tristefe ce sa mai faca cu ea §i a
cerut s3 pe lasat in incljisoare. Ca dansul am fost §i eu, sunt poate reincarnarea lui.
Ce a§i ji cautat aiurea? din ce e pe lume nu ma intereseaza §1 nu imi face placere
nimic, absolut nimic, cljiar cu ce imi a fost atat de drag, studiu, aria, lectura, scris, daca
ma mai indeletnicesc e numai ca sa ucid timpul; la drept vorbind, pot zice, fara a face
stil, ca nu traesc; e mult de cand a§teptand sa i se descljida, sufletul meu appe^te pe
prispa sala^elor Morpi. Hdastarea e pe sfar$ite. Va veni apoi, adanca, uitarea...

— «Uitarea», exclamai eu, «in nici un caz. Opera pe care o desavar?e?ti de peste
treizeci de ani, ie§ind la lumina, ip va IjarSzi nemurirea».

I — «Nu! Odata cu mine va pieri $i ea. Cand voi fi inct)is de veci ocl}ii, o mSna
credincioasa va nimici tot ce se afla aici scris. Hi vazut ca in cabinetul meu de lucru,
dulapurile sunt ferecate in zid §i au perdele. E pentru ca sa nu se vadS ca nu au
fund: sunt descljise pe o galerie. Inainte ca prin fa$a sa se puna sigilii sau sa se des-
cl)ida, pe din dos, nevazuta, mana i§i va face datoria».

Ma inporai, §tiind ca nu era om care sa glumeasca. Erau osandite dar s3 piara ne-
cunoscute lucrari ce ar fi facut admirapa veacurilor, lucrari pentru scrierea carora re-
gSsise pana cardinalului de Retz $i cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit.
$i ma cuprinse o parere de rau sfa§ietoare.

— „Crescut de copil in strainatate", urma el, „nu aveam de unde §ti ca aici suntem
la porple RSsSritului, unde nu se ia in serios nimic. Cu o incap^fanare ce nu pledeaza
in favoarea inteligenpi mele, dar pe care nu o regret, caci daca ar fi s& reincep, a§i
face la fel, nu am consirnpt sa ma asimilez, sa ma adaptez, de§i invatasem ca „si Romae
vivis, romano vivite more", flm fost fire?te deci privit ca un strain, imi am f&cut du§-
mana toata lumea. Cu scarba a trebuit sa dau o lupta pentru care nu eram fScut. Vd-
zSnd ca era greu sa ma distruga cu «zeflemeaua» : mu§cam eu mai veninos, s'a urzit
in jurul a ce incepusem sa public, complotul tScerii. Dandu-mi seama ca singurul mijloc
de a mh rasbuna era sS nu las in urma mea nimic de care s2 se foloseascfi $i sa se
bucure alpi, cum sunt lipsit de vanitap subalterne, am considerat acel complot ca
binevenit §i am aderat la el eu-insumi. „Patrie ingrata nu vei avea oasele mele", a pus
Scipio Hfricanul sa ii se scrie pe mormant. Oasele, eu le las, rodul creerului meu insS,
cugetarea, nu!"

Se uita parca ingrijat la ceasornic Ma ridicai sa plec „Mai §ezi putin", starui,
w e§im impreuna, ma insofe$ti pana acolo". ?i cu glas surd: „e mai sigur".

Strabatui iar §iragul de saloane, unde intre to ate florile afara de cele fire§tt, dainuia,
ca imbalsamat, cu olimpul sau sulimenit §i pastorala sa dulceaga, veacul galant. Dar,
In eel mai impodobit din ele, contrastSnd viu cu minunile de ginga§ie ce se aflau acolo,
rSsarea posomorat, din umbra unui colt, cl)ipul unui om de o stirpe cu totul alta decSt
a acelora, bSrba|i §i femei, ce i§i suradeau viclean sau gale? din cadre. Ma oprii sfi H
privesc. HsemSnarea sa cu Pa§adia era a?a isbitoare ca se ar p zis cS era cl)iar acesta,
mai tanar numai, costumat in uratul port boeresc de acum o suta de ani.

— „E strabunicul meu", zise. ;) Fiind din familiie singurul pentru care am oarecare
sirnpatie, nu ii am ars ca celorlalti portretul. Fu un Bergami. Mandrefea lui, aureolata
de prestigiul ce inve§manta in oct)ii femeilor pe aceia cari au ucis, il f3cu sa treaca
dela coada butcei Domnitei Ralu la dansa in pat. Primi drept plata Magura §i topuzul
armS§iei. Cum vezi fi ar, surceaua nu a sarit departe de trunefciu §i cred ca §i starea
sa sufleteasca trebue sS p fost cam la fel cu a mea pentru ca el, in poarea varstei, s3
se p 13sat, cu §tirea lui, sa pe otravit".

221

BCU Cluj

„)Portretul acesta e unul din pujinele lucruri de aid ce imi aparfin, restul e tot cu

Coboraram incet scara, vorbind. Jos a§teptau doi feciori §i Iancu Mitan, credincio-
sul casei. De dupa u§i priveau curioase slugi. Cupeul porni repede §ikurand aiunserSm
in strada Vienei. „Daca II int&lne§ti pe Pirgu'S imi recomanda el la despSrtire, „spu-
ne-i ca am fScut cum am crezut mai bine §i ca in noaptea asta plec la munte".

(Va urma)

BCU Cluj

EU §1 TAR A ME A

DE

ELENA VACARESCU

De cand copiiaria-mi vioaie, $tiu deplin
S'atarn de mine insa-mi si sa cutez senin.

Imbrafi^and destinul la pieptul meu sburdalnic,
Vomica si stapana, pasii 'nainte falnic.

Imi leganam visarea ca pe-o vapaie calda,
Prin zorile 'nflorite ce Orientui scalda,

$i auziam, in zvonul rugarii mele-adanci,

Cum canta rasa 'n mine ca un sjvoiu prin stand.

Eu ascultara valtoarea din propriile-mf vine,
Cum dau viteji navaia, cum se tarasc regine.

Cum — intre doua r;ar|:e cu megiesi nebuni —
In aspra 'mbrafisare a crunfilor strabuni,

Patrunde — " sarpe de-aur — Bizanjul, rob iubirii,
$i tu, MoldovS arsa de jaru 'mpatimirii.

Ma invafau cu brafe deschjse sa primesc
Iubire si vieafa si bar dumnezeesc...

Sub argintatul Hear de candeli, la icoane,
MS alinta bland mama cu basme nazdravane...

Tot largul amintirii mi-i napadit de voi,
0, rSuri de porumburi, o, grau cat valul mare
Ce trupul blond spre brazda cernita-fi incovoi
§i sorii de pe frunte-fi siavesti cu-o inchinare...

Vreaua fara aceasta 'ntr'una s'o cant, cad ma doboara
Cu calda ei vigoare ce freamata-a pustiu
De-alungul toamnei triste, si n'are primavara:
Hsemeni ei, adanca, saibateca ma stiu.

223

BCU Cluj

Ca v&ile-i manoase, m'am parguit de-odata;
Rm doruri ce se 'mbata de farrne~cu-le ascuns;
Sunt fluviul greu ce smulge cu furie, ci iata
Ca pentru-a-mi frange cursul o vara-i de ajuns.

0, joe u$or al ierbii pe §esurile-ntinse
$i codri plini de floare ce, mandri sau plangand,
— Pe cand adoarme noaptea eri ziua e pe stinse —
Va turbura tacerea §i freamStul pe rand!...

Zari fumurii, strivite sub aur §i lumina,
Copaci ce 'ntinsul gliei II strajuifi, subfiri,
Ca'n toata goliciunea pamantului, deplina
S'apara frumusejea supremei plasmuiri,

$i frageda-afipire de seri orientale,
Contururi de fantana §i car sapate fin,
Zori lepadand a lene vesmantul vostru moale
Spre a pa$i paraul manat pe coasta lin,

Vecl)i scl)ituri bizantine ct)ircite'n vagaune,
Zidiri de nea, profiluri semefe de pastori,
Copile ce str&batefi vioiul val de grane
$i oaclje^a spranceana v'o arcuifi spre zori,

Desfa^urari marefe de 'ntinsuri verzi $i bune,
Legende izvodite din Invartiri de fus,
Pove^ti, val alb al unei femei trecand ce-$i pune
Piciorul gol §i ritmic pe culmi de dealuri, sus;

Voi toate $eapte glasuri de naiuri §optitoare,
Voi, agerimi de fluier ce pe 'nserate nasc,
Joe de ciobani §i cljiot §i palida-a^teptare
R dragostei, la margini-de puj;uri §i de tease;

Mi-afi plasmuit un suflet din valva voastra sfanta,
Din frumusefea sfanta sporind ca un $ivoi;
Eu cresc din saltul sevei ce trupul vi-1 avanta:
Ca sangele-mi, in mine mai tare ardefi voi.

PamSnt de stSruinfa, de dor $i de vigoare,
Cu veri §i ierni manate de gand ucigator,
Eu ma cufund in sanul adancului tau mare,
$i-ai tai Zefiri puternici ma frang In braful lor.

Tu singur Indrazneala-mi o'nvefi a fi mandrie
§i-mi ver?i prin tampia suflul ce'n clocote crescu
Din Dun3re, spre seara, din Olt; pe la cljindie.
Eu nu mai sunt eu insa-mi, pamantule, ci tu.

Traducere de VASILE MUNTEANU

BCU Cluj

C R O N I'.'C I

IDEI, OAMENI & FAPTE

ELENA* VACARESCU

DeSCENDNETA a Vaearesiilor si reprezen-
tanta a Romaniei la Societatea Najiunilor — iata
cele doua calitafi pe cari i le cunoaste mai cu
seama publicul romanesc. Aceste epitete dispa-
rate constituiesc mi temei prea §ubred pentru
hnpunatoarea personalitate cu dublu caracter —
poetic §i social — a D-rei Elena Vacarescu.

Poeta de expresie franceza, D-ra Vacarescu
se bucura in Apus de o notorietate incontesta-
bila. Tradusa. in diverse limbi, versurile ei figu-
reaza in Antologii, se spun si se canta in saloa-
ne si pe scena. I se cer autografe, prefete, dedi-
ca^ii — ■* hartuiala bine cunoscuta cu care se
cumpara si se plateste celebritatea. La noi, poe-
zia ei ramane totusi ca si necunoscuta, in ciu-
da celor cateva traduceri prilejuite de alegerea
pcetei ca membra a Academiei roniane. Aceasta
necunoastere e cu atat mai suparatoare cu cat
lirismul D-rei Vacarescu e nutrit cu substanfa
romaneasca, Lirismul ei canta o vieaja care in-
totdeauna'si-a exaltat nationalitatea, vieaja con-
dition ata de imprejurari §i de rela^ii romanesti.
Bucuriile si peisagiile si ereditatea pe cari asa
de des le-a evocat. Substanta romaneasca in ti-
par franfuzesc — iata semnalmentele poeziei
sale.

Considerat in sine, lirismul D-rei Vacarescu e
de cea mai pura esenta. Nici cea mai usoara um-
bra de cautare rafinata a unei formule noi. E o
spovedanie in ton major, sustinuta si ampla. E
o poezie cu sens optimist §i stil oratoric: largi
volute sonore invaluind, in valuri fastuoase, acte
sufletesti de mare vigoare. Natura participa ac-
tiv la aceasta vasta miscare interioara, oferin-
du-i bogat material de transcriere concreta. Me-
tafora D-rei Vacarescu e de o exuberanfa salba-
teca. Nu e simpla notajie a tmei corespondents

de senza|ii si sentimente interdependente. Ea
infloreste, dimpotriva, organic si .atinge in chip
firesc prop or tide unui adevarat spectacol pano-
ramic. Racourci-ul precis, lapidar si hermetic
se intalneste rareori in poezia D-rei Vacarescu

Lirismul acesta patetic e mai mult decat un
simplu mod de expresie poet ica a unei viziun*
sentiment ale: e armatura unui suflet in to ate
manifestable lui. Unitar si permanent, lirismul
D-rei Vacarescu are consistenta si proporfiile u-
nei conceptii filosofice. Caci D-ra Vacarescu
gandeste liric s^ o marturiseste fara inconjur.
Gandirea ei — in afara chiar de orice preocupa-
re poetica — imbraca uneori haina armonioasa
a alexandrinului. „A celle dont toute parole est
inspiree" — a§a-i inchina una din car tile sale
celalalt mare inspirat al destinelor noastre, D.
N. Iorga. §i e adevarat.

Dar, suflet viguros si patetic, D-ra Vacarescu
nu-si inchide personalitatea in capcana fluida a
versului. I§i poarta fara sovaire visul poetic, de-
venit ideal activ, prin meandrele vietii. „Luci-
dite du lyrisme, seule lucidite" — ■ iata o foarte
limpede profesie de credinta care explica si
justified actiunea ei sociala. Steaua care-i calau-
zeste mersul e aceea a neamului. Simplu, dar im-
punator, idealul D-rei Varescu e un ideal roma-
nesc. In slujba lui pune de multa yreme acea
„lucidite du lyrisme" — intuitfe si instinct ce-i
lumineaza calea izbanzii. Calda sinceritate, sar-
guinta discrete, mandra demnitate, bunatate de-
Jicata si activa — iata si celelalte arme de lupta
§i de izbanda prin care D-ra Vacarescu s'a impus
pe sine pentru a ne impune pe noi. Caci, dupa.
cum o caracteriza Maurice Barres, „ce n'est pas
une femme, c*est une race".

V. MUNTEANU

225

BCU Cluj

D

± A % A R a

i-NTRE 1887 si 1903 a avut loc in Fran|a o
faimoasa batalie literara botezata.de Maurras
J,a guerelle du peuplier", la care an luat parte
condeiele cele mai vallate ate epoeei, dela Remy
de Gourmont, Jules de Gaultier si Andrei Gide
pana la neinteresantul pa'ofesor Kaguet, banalul
Rene Doumic si insignifiantul Blum. Jntreaga
cearta era mi a coin parliament — cu stridenje
uneori wagneriene — pentru „Les deracines", o-
pera cu destin triumfal a lui Bar res. Cel dintaiu
care a aruncat piatra a fost Andre Gide, intr'un
articol din l'Ermitage. Autorul Jui Corydon s/i
al atator pederastii intelectuale, nascut la Pa-
ris, dintr'un tata originar din Uzes (in sudul
Franfei) si o mama din Normandia, se intreba
cu impacienj:a unde ar putea priude in sfarsit
radacini. Negasind niciun raspuns a optat pen-
tru ocupajia de commis-voiajor. Vocatia se a-
ratase de mult, de vreme ce scrisese inainte do
aparijia „Desradacinatilor" o carte „d'une folio
tres meditee" — dupa proprie marturisire —
pentru a exalta frumusetea. voiajului si bucuria
de a te simfi fara radacini. Imagiaea biblica a
Jidovului etern rataeitor — eel mai tragic bles-
lem care poate apasa. asupra unei existence o-
mene§ti — fusese energic refulata de protestan-
tnl Gide, care a inceput en subtil itatea unanim
recunoscuta cautarea pasionata de motive obiec-
tive pentru aparaxea nnni proces mai in nit per-
sonal. In primal rand, s'a facat fire§le un c//V
linguo (toate disputele scolastiee incepeau cu a-
eest distinguo): desradacinarea este excelenta
pentru cei tari §i perieuoasa pentru „prosti". Tre-
bue deci un dozaj cat mai savant in adminis-
trarea instructiei si a desradacinarea. Cu cat in-
dividul este mai puternic, cu atat eliberarea de
sab forfa tradifiei si a trecutului ii va inzeci
forjele si-1 va sill sa valorifice la maximum
potenfele sale.

Sub suggestia reflexiilor lui Gide, Remy de
Gourmont opune cuvantulai „desradacinat" al
lui Barres un altul: ? ,transplantaf\ care sa ex-
prime aceeas operate, insa cu rezutat opus. Pen-
tru sustinerea tezei se aduc o serie de analogii
horticole de cea mai amuzanta specie, invoean-
du-se autoritatea gradinarului Yiimorin-An-
drieux §i a catalogului pepinierei din Croux
(anul 63); „arborii noslri au fost trans pi ant a/7
de 2, 3, 4 ori si mai mult da pa forta lor, opera-
tie care favorizeaza prinderea din nou; sunt
pusi apoi la o distant*! couvenabila pentru a ob-
|ine varfuri bine facute" etc. Fireste, ca deta-
liile citate nu sunt deloc con chid en te, ei mai
mult vesele prin asimiarea onmlui cu arhorii,
dusa pana in panzele albe. Toata aceasta serie
de comparajii aduc aminte de naivul organh
cism sociologic in an g« rat de Sell af fie si Lilien-
feld. O eroare de optica intelectuala a facut pe
cafiva sociologi din veacul trecut sa cladeasca
un sistem, sprijiniti pe faptul, ca exista o oa-
recare asemanare intre corpul social §i corpul
omenesc. Dintr'o simpla analogie s'a facut o
identificare intre cele doua nofiuni, vorbindu-
se cu patos pseudostiintific de capul, inima,
nervii §i membrele societatei. Se cerea chiar,
pentru starpirea crizelor sociale, aplicarea de

remedii naive, luate de-agata din medicina u-
mana. Alegorii de acela§ gen, cu aceeas impor-
tant pur retorica sunt si cuvintele de „traus-
plantare" si „desradacinare". De aeeia in local
color doi tennent care confin — dupa un crite-
ria extrem de subieetiv — eleniente superlative
unul, ^i peiorative eelalalt preferam cuvantul
^dezaxare", mult mai ]>ropriu si mai obieeUv
pentru a evoca intrcgui proces si de a picta sin-
ren sufleteasca pe care o impliea.

Un al doilea argument a! lui Gh\v, amicul de-
zaxarei este urmatorul : dexazarea constrango
chiar pe individul banal la atitudini noi, il face
original. lata un criteriu intr'adevar straniu
pentru a valorifica. Concluziile logice nu pot fi
acceptate decat poate dintr'un amor prea intens,
das pana la vieiu, pentru paradoxal sclipitor si
inutil. Realitatca istoriea de totdeauna condam-
na un astfel de criteriu. E suficient sa amintim
auonimatul care prezida la infaptuirea marilor
opere, ineepand cu cladirea imperiului roman
ai carui primi servitori nu erau menfionafi in
analele si istoricii dela inceput, decat prin ti-
. fluri, fara adjunejiunea nuinelui lor si sfarsind
cu catedralele si arta rnedievala untie imperso-
nal ismul e axioaiaifc. Nici afirmarea ea tim pa-
ri le moderne reclama neaparat original it ate nu
mi se pare fundata. Vest ha lege a Interdepen-
(len(ci .si a. solidarisinului social - earacteristica
e[>ocei actuale — nu e posibila fara retusarea in-
dividual isiuu hi i exagerat si tnealu^area marei
masse in reguli precise pentru a ob|ine annonia,
ordinea si erarhia, atat de neeesa.re.

„La (juerelle du peuplier" in Romania (euro-
peism-ti'aditionalisini) are o semnificafie §i as-
])ecte inedite: ca est* 1 de fapt miscarea pentru
pastrarea autonomiei sufletesti, apararea darza
impotriva invaziei spiiitulai strain, care incear-
ca sa se substitue spiritnhii autohton. In Franta
„doctrina inradaeinarci — spune (hde — apli-
cata prea riguros, ar risen, protejand si accen-
ting nd eterogenitatea divarselor eleniente fran-
ce/(s sa le faca sa nu se mai in|eleaga nieiodata,
sa formeze din bretoni, normanzi, loreni, basci,
mai niult bretoni, normanzi, loreni, basci... decat
fraucezi". Dupa cum vedem, a vein de a race, in
ultima analiza, cu o lupta impotri\a exagerarilor
spiiituiui provincial, Andre Gide t\\ and rolui pe
care in Romania, de dupa razboiu ha jucai Oc-
tavian (h)ga. De aceia, credo Glide, ca e bine sa
se nasca din cand in ca nd hrancezi ca Victor
Hugo.

...d'un sang breton et lorrain a la fois
care vor face sinteza mentalitaiilor disparente.
luptand si iiitrucliipiuul astfel uniiatea Kraufei.
Din nereficire, la noi, amabila cearta. a plopu-
lui (care I'amane tot surazatoare, eliiar cand ia
aspectul hiptei dint re Franta repablicana sj
Franta nionarhista — o afacere deci de politica
interna) se transform^ intr'o lupta pentru do-
bandirea independentei cugetului romanesc, su-
focat de influente din a fara. Aceasta cotropire
care merge in unele domenii pana la anularea
noastra este una din cauzele dezaxarei — tara
de care sufera cultura romaneasca ^i reprezen-
tanfii ei.

226

BCU Cluj

O alta cauza a dezaxarii este procesul fatal de
primenire a categoriilor soeiale, treeerea dintr'o
clasa intr'alta, fie sub forma ascensiunei, fie sub
forma declasarei. Jules de Gaultier, intr'un pa-
trunzator studiii din „La fiction universelle"
consider*! pe dearadacinati ca pe niste victime
ale iluziei bovaricc, biete papusi care si~au
pierdut find ereditar sau social care le facea
sa-si gaseasea an eehilibru in furtuna viejei.

Dezaxatul isi paraseste tabelcJe de valor! ale
grupului social din care facea parte si nu mal
poate adopta altele. Fenomennl are o intindere
cu .mult mai mare decat se banueste. Un efect
a I dezaxarei este — de pi Ida — si copies! to area
iristefc din earfile lui Proust, ii- tristetea si ne-
linistea omului dintre doua rase (lata f ranee/,
mama evreiea) si dintre doua lumi. (Swann e
burgliez prin nastere si f roc venteaza aproape
numai faubourgui Saint-Germain). Omul dintre
doua lumi trebue sa-si creieze toate gandurile
si faptele dela ecle mai de sarbatoare pana la
maruntul coticlian pentru a-si armoniza eul ban-
tuit de tendinje eontradictorii. Cel dintr'o lurne
asezata in tipare definitive 1st croesfe persona-
litatea dupa tiparul dat. Cel care este la margi-
nea dintre doua lumi trebue sa caute o forma
noua pentru eele mai miei lueruri. Este creiator
incontinuu — si atributul creajiei a fost totdea-
una sbuciumul si eautarea. De-aici nelinistea lui,
adaogata la amaraciunea, ca trebue sa creieze lu-
cruri pe care alfii le mostenesc dintru ineeput.

Ma joritatea scriito rilor nostra se recruteaza
dintre cei care sunt fntre doua clase. Aici este
expliea(ia profundei lor dezaxari $i a ratarei la
o varsta cand in alte parti incepe adevarata
ereafie. Naturile excepiionale in f rang aceastti
lege de arama a mizeriei viejei noastre soeiale,
a flute intr'o ueeurmnta osmoza, ori isi refuleaza
sbueiumul launtrie — sublimandu-1 sau intr'o
liune imaginary (1400 al lui Fniinesca) sau in A-
mintiri (Creanga) sau in evocarea tinerejei in
Balade si Idile ca George Cosbuc, al carui tipic
exemplu il vom analiza pentru a surprinde ceva
din mecanismul dezaxarei refulate. Fiu de popa
de tara, en adanci radacini in pamantul sau.
natal Cosbuc a ramus toata viata frate de san-
ge side suflet on taranii din Bargaul Nasaudu-
lui. Instrucjia si plecarea din Arcleal pentru a
scapa de armata dragu|ului de Jmparat, venirea
i'n pamantul fagaduinjei cu deziluziile intampi-
nate 1-au instrainal de tarina sa, de ambianfa
in care isi gasea echilibrul sufletesc. In aminti-
rile lui Tli. D. Sperantia (publicatc in Revista
soc. ; ,Tinerimea Romana", VII, No. 7) se gasesc
cateva detail i. semnificative. Cosbuc a avut tot-
deauna. nostalgia brazdei pa rintesti. ,Xa satul lui
era veeinic cu gaud id, de satul lui dorea, satul
lui il eanta. Nimic nu-1 interesa decat satul lui.
L-ani cunoscut pe Cosbuc prin (891 si am petre-
c-ut o vacanta impreuna la Sinaia in acelas hotel.
Lucram cu el si cu profesoral Barbu Constan-
tinescu la niste' carti didactice. Parca-1 vad pe
Cosbuc, culcat in pod sub strasina pe niste fan.
Isi alesese o camera din care putea ajunge in
pod, ca sa fie ca la fara 5 la el acasa. Ca la fara
manca slanina, ca la tara inanca ceapa cruda,
ca la tiivii se scalda in garla",

Intr'o stafiune climaterica „cbic" unde cleza-
xarea sa o sim{;ea probabil pana la, paroxism,
Cosbuc doarme in ]iod pe fan refuzand eon for-

tabila somiera, mananca slanina cu ceapa, nu
din imzerie, ci fiindca are o oroare de sosurile
lui Brillat-Savarin si de manuirea furculijei.
lingurei, cujitului si a atator dracii modeine.
Fste p scena burlesca unde pe langa suras, iji a-
luneca o lacrima si un suspin: destinul inexora-
bilelor legi istorice care cea* salturile dintr'o
elasa intr'alta este cruel, ca or ice destin. Cafe-
goriile soeiale primesc din timrr m timp curente
care invioreaza atmosfera, cu ' p refill suferijije-
lor individuale. fatal intovarusite de dezaxare.
C'osbuc a indurat si el — ca tofi inteleetualii din
patura rurala — eh inn rile si indoelile color din-
tre doua lumi.

Sublimaroa artistica a acestor nelinisti a fost
iirsa dcosebita de a luarelui sau inaintas, l^mi-
nescu. Fiul caminaridui Kminoviei, si-a indrep-
tcit fantezia spre viata dela 1400 si spr'e buddhisnn
aruncand a supra contimporanilor fulgerHe sale
do Jupiter nifmios. Cosbuc si-a ret rait prin hn-
ladele si grajioasele idile viata de pana la doua-
zeci de ani. A descris-o pentru alinarea ireme-
diabilei lui uostalgii. Cand avea vreme si ]ui»
tinfa tyi^ reiinprospata imaginea satului iiibit
]>rin calatorii acasa sau numai prin eonvorbirf
cu on men i de prin par tea local tri. Acelas prieten
dela Sinaia al lui ('osbuc no infornieaza ca. a-
iunci „cand ii venea la indemana -se eelipsa,
disparea doua, ivci zile, fara sa se stie unde. Am
aflat ?u urma ca se ducea pe unde gasea oa-
incni de prin partea locului de unde era el si
statea cu oi".

l^vadarea dintriiu mod in peniru care nu avea
nici o afinitate o facea deci, sua cu njutorul ar-
te! sau prin contact temporar. Cfdeodata — ca si
Eminescu — se cufunda h\ lumea veche indica,
de unde an iesit tradueerile mi inmate (Sacon-
tala), san in Virgil in si Dante, din cari ne-a dat
in versuri Kneida yi in tertine aproape perfecte
Divina Comedie. Tofi cei care an cunoscut pe
Cosbuc n.i l~au descris fara exuberania idilelor
sale si ros parca de un ran interior. Din sbuciu-
mul sau George Cosbuc nu ne-a , lasat decat
doua fatete: evaziunea in amintirile vietii sale
din copilarie si prima tinerefe, apoi evaziunea
in culturi straveehi^ fafete care nu. vorbesc de-
caf indirect despre sine. Km.i nescu if a avut pu-
terea de evocare a paradisului patriai'hal pe
a ccie pierdut; a \ orhit insa direct si ne-a lasat
in annonii de neuifat dezaxareu sa profunda si
aspirajia pasionata pentru alte lumi si alte tim-
puri, .com una .si lui Cosbuc. Ambii i>ornesc din
aceiasl ambianfa, din aceias structura a su I'le-
iului romanesc dela sfarsitnl seeoliilui XIX.

Tot o urinaro a dezaxarei, proven ltd din osmo-
za sociala e §i atitudinea de negatie a unor rea-
lda(i contimporane. Exista, de pilda, in societa-
tea ronicineasca — aflata in continua in*efacere
in secolul trecut si in deceni.il e ultima — un per-
sonagiu extrem de frecvent, care inca nu si-a
gasit marele si obiectivul cantaret: cel care
„parvine <( , cel ceire .trece dintr'o categoric in
alta categorie sociala. Nicio intelegere ii'a fost
pentru el. Aceias neiertatoare si cruda ironie 1-a
urmarit in republica literilor, incepand cu Fill-
mon si sfarsind cu Cezar Petrescu in „,Povestea
lui Mos Toma" sau , 5 Prietenul men Jan" din
„Scrisorile unui razes". (Exceptie intrucatva
„Cariera lui Vidran" §i probabil definitiv Radu
Comsa din .Jntuneeare"*): Duiliu Xamfirescu 1-a

22?

BCU Chi}

palmuit cu disproof Fan; Ifogas i-a aruoeai Iio-
hotul liomeric si ironm In j masiva; Caragiale
1-a itrmarit cu biciul sareasmului sail amar, iar
fantezia aprinsa a lui Bavbu Delavrancea 1-a
deformat grotesc. Cancl d. V. Aderca a privit
acelas spectacol a avut nefericita grije de a nu
uita oehelarii d-sale fumurii si a scris: „Domni-
soara din str. Neptiin", tragedie in ritm de polca
si inzorzonata ca o paia^a. Iar teoreticiani po-
litici si nepolitici s'au napustit in roiuri asupra-i:
„element bugetar si bugetivor" (P. Carp), „plebc
de sus" (T. Maiorescu), „proletai* al condeiului
instrainat" (C. Radulescu-Motru). Nu s'a obser-
vat impartial ciocnirea dintre mediiil social §i
noua forta virgina si nici mai ales ciocnirea
contradictoriilor ten din te in sufletul celui care
„parvenea". Conflictul acesta dramatic cu dona
aspect©: exterior (hipta cu medial inconjurator),
interior (lupta cu sine nsusi), plin de o pito-
reasca si tragica acititaie a ramas fara rasnnet
obiectiv in literatura romaneasca. Rasvratitul
impotriva unci atavice iugenuncheri in faf.a sta-
panului, eel care sub pana Jni Stendhal a fost
Julien Sorel — ■ infasurat intr'o dulce §i atraga-
toare melancolie — a purtat in rotnaneste nu-
mele de Tanase Scatiu sau Diiiu Paturica, fiaro
cinice fara niciun sambure de umanitate. In
lupta tragica pe care o ducea acest titan al u-
nui nou ideal, area nevoie de balsam sufletesc
si in locul bnlsamului i s'a dot Here si ofet. Nu-
mai gandiiuhi-te la acest litem ai o limpede in-
iuijie a ncvoiei unci alte valorifieari a literatu-
t'ei romancsti.

in buna parte, literatura romaneasca nu este
o hrana vie, indispensabila hrana spirituala a
oricarei soeietafi umane. Ea este produsul unor
organism e intrate in desconipunere: clasa boie-
reasca §i vechea. clasa mijlocie. lovite de formele
noua. §fin, desigur, ca frunza care cade ingal-
benita de vanturile reci ale toamnei provoaca
intristare sj regrete aureolate de simpatie —
dupa cum ne poate spune orice carte de popula-
rizare a ^tiinfei sufletului. §tiu ca tot ce se duce
c plin de o adanca si trista melancolie. Cerem
insa poetnlui sa nu fie numai un pian electric,
earuia daca ii pui o anumita fisa, canta un a-
nume can tec. Omul n'are numai pashm e, ci are
si altceva care este mai prejios decat totul: ra-
|aunea (suntem un aluat latin) cu care scrutea-
za si conduce emojia anarliiea. Gandului ii ce-
rem o cat mai larga funct-iune. In Fran | a — si
in toate celelalte taxi — romantismul este cante-
cul lebedei, al vechei aristocratii sortita sa dis-
pai*& depe arena istoriei. In literatura roma-
neasca, chiar printre cele mai bune pagini ale
lui Eminescu s'au strecurat interese politice —
in „Scrisori" de pilda, unde gasim disgra^ioa-
sele finaluri — si am avut ridicolul spectacol
cand s'a ridicat in slavi si s'a dat chiar priori-
tate ideologiei lui politice (Aurel Popovici), din
motive dubioase §i condamnabile. Aristocrajia
^i clasa mijlocie romaneasca in pragul prabusi-
rei, in locul unui armonios si maret adio dela
viata, au scos imense hohote de batjocura si
prelungi blesteme. Toata rezerva de simpatie si
de compatimire s'a prabusit asupra celor care
se duceau sau asupra nesfarsithor „inadapta-
bili" (Al. Bratescu-Voinesti). Numai scrasniri din
dinti, ura si disprej feroce pentru noul venit,
care era chemat insa, din i/iexorabile fatalitafi

istorice. Niuumii nn vazut clocotul energiei lui,
iubh'ca viejei sau desnadejdea lui — o adevu-
rata desnadejde provenita din lupte unde se
inmormanteaza visuri si dorinji intense.

JLupta dintre vechea nobilime agrara si dintre
paturile care se riclica a umplut cinci decenii
de cultura romaneasca cu rezonan^a ei §i for-
meaza inca pivotul multor manifestari ale cultu-
rei noastre. Sub influenta mai ales a scoalei ju-
nimiste, care plecand dela o premisa buna: ne-
cesitatea pastrarei en lui national, s'a ajuns —
din . interese de clasa — la tagaduirea multor
realitati ale vietii noastre, s'au inversat notiuni
si s'au pus in circulafie idei care au dus la o
serie de interpretari gresite. Care este geneza a-
cestui conflict? In urma tratatului dela Adria-
nopol (1829), prin stabilirea in paragraful Y a
liberta^ii comerfului incatusat pana atunci de
obliga|iile catre Poarta, se aruuca fermentul u-
nor importante transformari soeiale. Raportu-
rile agrare feudale de pana atunci, prin lasarea
libertafii depline de schimb (aplicarea princi-
piului laissez-faire, laissez -passer, aflat in apu-
huI Europe! si interzis tarilor romanesti ce erau
sub apasatoarea dependent^ de Tnrci) se schim-
ba fundamental. Vechea economic naturala (bu-
nuri pentru consumafie, iar nu pentru schimb),
treptat, treptat se transforma in economie ba-
neasca, economie de schimb. Toata aceasta
schimbare este f acuta sub influenfa capitalis-
mului inaintat anglo-francez, fen omen analizat
cu luxuriante amanunte de d. §t. Zeletin.

Intotdeauna o (ara fnapo.ata din punct de vc-
dere economic, venind in contact cu capitalis-
mul inaintat va suferi mari schimbari. Primele
schimbari se arata pe taram economic. Intv'a-
devar, de unde mai inainte toata prod'^fia grau-
lui (spre a lua un caz concret) se margin ea sa
ample golurile facute de ctmsumul intern, acum
se fac insaman-jari de grau cu mult superioare
trebuin^elor interne. Pentru prima oara se ex-
porteaza grau hi conditiunile pe care le dictea-
za imperioasa lege a cererii si a ofertei, iar nu:
cu un pret fixat de Turci cum era pana atunci.
Crererea era din ce in ce mai mare din partea
tarilor apusene (Anglia in. deosebi) care se in-
dustrializau vertiginos.

Atunci se petrece marele fapt care revolutio-
neaza definitiv economia romaneasca feudala:
pamantul ce n'avea propriu zis o valoare de
schimb, devine un bun de circulate, iar rapor-
turile dintre boer §i taran tind sa ajunga la ni-
velul celor economice, adica pe picior de egali-
tate. §i de unde mai inainte pamantul aparti-
nea celor doua clase, t^ r ^ n i Jliea bucurandu-se
efectiv in schimbul doar a unci mici dijme da-
torite proprietarului, acum se incepe competitiu-
nea pentru stapanirea numai a unei clase, cau-
tandu-se excluderea dela dreptul de proprietate
a celeilalte clase. A§a de pilda, inca din prima
jumatate a secolului XIX, boerimea ofera liber-
tatea deplina a iobagilor, cu condithmea sa ra-
mana definitiv in mainele lor, Ar fi fost (dupa
cum a fost mai tarzhi) o libertate cu mainile §i
picioarele legate si cu stomacul goL Razboiul
mondial a accelerat evolutia sociala in Romania
si printr'o complexa si fericita serie de impre-
jurari, clasele noi, au castigat (de§i nu definitiv)
lupta inceputa. Dar caracteristic este f^P* n J'
just observat de fijozoful ,,Religiei naturei", ca

228

BCU Cluj

manifestarile culturale ale natiei noastre nu vor
sa urmeze realitatea sociala. Inf r as tract ura so-
cietajei romanesti nu~§i are suprastructura ade-
cvata. Vechile clase sortite sa piara de cerinjele
Istoriei §i-au format un formidabil exponent
ideologic, care a covar§it aproape ganguriturile
culturale ale claselor in ascensiune. §coala str&-
lucita a Jnnimei a §tiut sa apere interesele nobi-
limei agrare cu o verva §i o competenja demne
de o cauza mai dreapta.

Discordanja intre infra sj suprastructura, pre-
cum si erorile raspandite de junimism au con-
fribuit la creiarea dezaxarei spritului contimpo-
ran §i nu numai adeA^arul a fost ultragiat, ci §i
arta. Et pour cause,,, de vreme ce adevarul sau
neadevarul sunt elemente componente pentru
creiarea emojiei estetice, cu deosebire in operele
cu material exclusiv social. $tiu ca pentru ma-
rele cod crocian e o erezie aceasta afirma|ie,
Croce inlaturand din sucitele si barbarele doc-
trine estetice care au precedat-o pe a sa §i afir-
majia ca arta are caracterul cunostinfei notio-
nale. §i argumentarea pe care o face este poate
dintre cele mai elegante si mai seducatoare.
Doctrina concepfionis-ta —'sau in iiltima sub-
stanta cunosiinfa nojionala sub forma ei pura—
prezinta dona aspecte; 1) este realista per excel-
lentiam §i 2) lasa de-obceiu pe planul al doilea
ircalitatea, subordonancl-o realitatei, sau §i mai
comod, facand-o sa intre in militate. Doctrina
intuijionista a lui Croce arc importantul atribut,
indistincjia dintre realitate §i irealitate. Cuno§-
tin|a. intuit iva fiind intr'o ve§nica contmctie Cu
cnno^tin|a conceptuala se cere deci, autonomia
acestei mai simple §i mai elementare forme de
cuno^tinta. Concluzia core vine cu necesitate c

urmatoarea; eel care se intreaba atunci cand
este in fafa unei opere de arta, daca ceeace reda
artistul este adevarat din punct de vedere meta-
fizic, istoric sau sociologic, pune o intrebare lip-
sita de sens. §i este fara sens, fiindca o prezen-
tarc de imagini, fiind lipsita de calificare nu
este in niciun caz un subiect de judecata cum
este de pilda, cunostintn conceptuala, cave e o
afirma^ie de realitate. Cred, ca se poate obiecta,
ca se trece prea mult en vederea necesitatea im-
perioasa de impletire a adevarului in toate do-
meniile suflete§it. Tendinta aceasta e prezenta
nu numai in cuno§tinja conceptuala sau inteli-
gibila, ci-latent §i in aceasta mai elementara $i
mai simpla forma, in cuno^tinja intuitjva sau
sensitiva. Intr'o opera mai ales cu material social
se simte — in detrimental operei — ciocnirea
intre spiritul notional sau logic §i spiritiil intui-
tiv, cari formeaza cei doi poli ai viefei nostre su-
flete$ti §i a caror activitate se intretine conti-
nuu, contribuind la deprecierea impresiei este-
tice.

Dezaxarea e sursa a§a dar nu numai de cum-
plite nelini§ti intime, de haos in activitatea din
afara, ci §i de erori estetice. Regasirea, precizarea
§i delimitarea sufletului romanesc napadit de
buruiana europenizarei cu furca §i in toate ra-
murile, precum si adaptarea la noul stil de via-
fa impus de sclmnbarile social e din ultima vre-
me, (ceeace repetam nu insemneaza abdicarea
dela specif icul nostru national sau daca doriti
dela barl^aria autolrtona) — _iata cele dona pro-
bleme fundamentale de rezolvat ale generafiei
noastre dezaxate.

PETRE MARCU

CUVINTE DESPRE „ARTA NOUA"

Di

JlNTRE tot-i n discipolii u d-lui Dragomirescu
acela care a castigat mai mult simpafia.
preziden^iala este un oarecare Scarlat Stru-
|eanu, — un domn, despre care cititorii nit
vor fi auzit vorbindu-se, si in consecinfa, care
trebuie descris. Acest Scarlat e o faptura obse-
data §i in scris, §i in viaja, de senzatii gastrono-
mice; poarta intotdeauna cu el o geanta, in care
se gasesc cursurile „magistrulur ( , si cateva ma-
nuscrise fragmentare pe liartie velina. Scrisul
sau, persoana sa intelectuala sunt = cu ideea de
vid. Cand ai intrat in lumea pe care o deschide
vreunul din articolele d-lui Struteanu, inca dela
primii pa§i nu mai simji nici o rezisten|a. Dai
din maini, dai din picioarc: in zadar. Ai voi sa
fe eel putin nisipos sau macar vascos. Nici ni-
sipos nu e, nici viscozitate. E vid, Vi'dul absolut

Ei bine, tocmai acest domn s'a apucat sa scrie
despre liicercarile inovatoare! In cele doua arti-
cole publicate — la ^Universul literar" — ala-
turi de nume ilustre §i creatoare ca Florica Mu-
muianu, Virginia Gheorgliiu, Mihalache Drago
mirescu, Amelia Gestiocone, O, Tala^ ^i Rudolf
napp, d, Scarlat Stru^eanu „informeaza" despre
arta noua!

Paradoxal, insa de necontestat In curand vom
auzi ca s ,maiestrul" a trecut §i d-sa dela m,eto-
dologie la vreun ,Jurnal de matematica provin-
ciala" §i scrie despre „Samburii ortogonali" (cre-

zandu-i lesne de ron|ait, ca pe alunele americane
cu cari se distreaza in §cdintele lini§tite §i „nor~
male" ale institutului de literaji cu medalie).

§i ce scrie d, Scarlat Strujeanu despre „arta
noua* 6 ? Bali vera e — biueinteles — bune nxxmai
pentru cei proaspat descinsi in Capitala din vir-
ginatatea stufului dobrogean, cu chica §i musta-
|ile mucigaite.

Fara sa arate nici cea mai mica neincredere in
sofismul (aproape butada) lui Croce, formfulat in
cuvintele: „orice intrebare im plica §i raspunsul
cautat", ci. Strujeanu (Scarlat) ia drept buna
chiar aplicajia facuta de critical italian in in-
cercarea de definijie: „arta este ceeace toji §tim
ca este". Autoritatea numelui il impiedica, §i de
da.ta aceasta, sa vada cti un lucrii poate fi cunos-
cut ca fenomen §i poate ramanea totu§i necu-
noscut in natura lui intima. Mersul impleticit al
ration amen tului sau il duce de aci.la afirmarea
ca intreaga estetica a vremii este o „cura de alie-
nificare mintala". Aji inteles: asemeni u§ierului
de minister cu §apca remarcabil ro§ie §i incer-
cuita cu fireturi, dar i remedial ul aplecata pe o
urcclie, gata sa se sfarame de ras in fafa articu-
la|iilor complicate ale unei masmi, pentruca nu
ie pricepe mecanica lor ascunsa, d. S.S. condam-
na (!) toate incercarile inovatoare, doar pentru
simplul motiv ca infelegerea sa e marginita.

In. loc sa se fi straduit a distinge ce este accep-

229

BCU Cluj

tabit cle ce mi este in aria noua (peidruca aria
noua nu-i nniiini ciecat dadaism) — adica, in loc
in loc sa fi cauiat cari sunt inovatiile plecand
del a congtiiufa crcatoare si eorespunzand unci
sensibilitati evoluate si cari cele neisbutite, cari-
caturale, acolitul d-lui Mlhalaelie Dragomirescii
con fun da sub unghiul aceleia§ perspective tonic
ten din tele, rcspirigand in bloc toate realizable
noui, pent ru faptul marturisit in forme- asa de
elare: _„creerul nostru, refuza". Apoi multe va
rnai fi refuzand creernl d-lui S. S., dar vezi ca
asta n'are importan^a ciecat pcntru d~sa. Caei,
acela care stie aprecia din contactul direct cu
opera, si nu din simple informatii de catalog in
ce so distinge o creajie de alia, nu poatc con-
danuia, en o egafa argumentare, marafeturile.
dadaismuhii (intr'adevar inadmisibile, dupa cum
am aratat si noi^ in „Gandkea" No. 4—5, 1926)
si realizarile meritoase ale lui Strawinsky. Rezu-
mativ, ne e iadiferent ca d. S. S. r a mane si la
bafraneie in ipostaza mi toe mai onorabila a vi-
telului din fabula, fata de efortul nou; mi ne pu-
icmopri insa sa nu subordontim in locul ce i so
euvine, pe acela care se declara (din incompe-
ienia yi nepricepcro, tot deodata) neinstnre a
surprinde farmecul de ghiafii a! unci opere de
Zrzacy, intre altele — ori suflcLul fluvial dobor-
dantcarese sbate in marca epopec daubleriaua!
Daca am sta, apoi, sa eorcelam in amanunie
ariicolele d-lui S.S. am veclea, ca si in acesi eaz,
cl-sa se infaiiscaza tot aiat de iiecunoscator al
faptelor si cle li ps it de ncuifafe n\ intelect, lata
catcva piUJc, culese la mtamplare: 1), S.S. sia-
bileste ea trasatura distinctha a artei noua, iriu-
zicalitatea ; in cuprinsul nofiunei tie aria noua
socotesie insa, iextual. si construelivismul. Asa-
dar — consiruetivisHnul e muzieal! Sa mai aclao-
pun ca real ita tea c cu total alta? Din cauza ni-
vclului de in Conn a tie ai d-lui S.S. sun tern siliii
sa rcaminiim aci o diferenjiero ajunsa acum ba~
naliiafe; Consiructivismul pretlude ca este cea

mai hoiarita atitudine antimuzicata: — e mi
eurent de arta statica, geomeiriea, abslraeta, pe
eand arta muzicala este — dimpotriva — dina-
mica, fluida, \n con turn 1 vibrat.il, nedefinit!

In alta parte, blandul donin Stniteanu confun-
da preconizarea doctrinal a cu ordinea istorica.
Dar Breton nu preconizeaza, dupa cum zice tex~
tul articolaselor din ^Universal literal" ca o cre-
atie suprarealista sa derive din dadaism; ca isto-
ricul sau criticul literal* cereetand cvolutiv pro-
ductiile, constata ca suprarcalistnul decm-ge, in
mod istoric, din dadaism!

In sfar§it, daca trecem sa exam i nam si calita-
tile literare ale celor dona articola^t v , atunci i*e-
cunoa§tem in cuprinsul lor pe acelas Scarlat
Struteanu dcla „Mi§carea liierara" din ca-
ragelesc de comica analiza asupra comicu-
lui lui ("aragiale — dupa acelas scris: cu neolo-
gismul ran aplicat, inform ca o fasie de coca in-
iinsa pc maini balonate de o gospoduia cu ma-
iiecile suflecate, incoerent ,si prostanac. Uu e\(un-
p]u: „§i in felul acesta asociafionisniului estc^tic
caruia i se accemtuiaza pasiliiiaiea i se extir])ea-
za in scliimb fundamentul inseparabilitatii t^'-
menilor, despre care vorbeste Stuart Mill ,.(Lfniv.
I. No. 29, 1926). Alt cxemplu: „liniversalitatea ii-
nci opere de arta se gase§te ntimai in senzatic 1 '*
etc. (Univ. liter. No. 27, 1926).

Ajungcm astfel aci; din articolele d-lui S.S. nu
raman intej-esante decat citatcle din „ Journal de
Psychologic?", 1 udor Arglicvi — $i Lalo, pe ale
carui inostre de cubism si dadaism le reproduce
absolut identic — dar fara indica.tie — din vo-
lumul asupra istoriei literaiurii francczc con tin-
porane, lasand pe cititorul ncinfonnat sa creada
ca se afla in prezenja iinuia care a cc Y rct v iat cu
adevarat opcit v le lui Cocteau, Picabia. lacob,
dar dand celui in format posilnlitatea de a-1 cali-
ficti si de falsa erudilie.

STELIAN MATEESCU

UN ALT PIRANDELLO

Re

IOMA Imparafilor ^i Papilor sa impodobit
cu pa laic, cu aj'curi, circuri. lea (re si apeduetc
de ]>e urrna evenimenlelor istoiice si politico, de
la care n'a fost niciodata lipsa in lot decursul
veacurilor. Ikuiifo Mussolini fine sa-yi lege mi-
mele si de aeeasla tradilie. Pcntru carmuirea sa,
Roma nu este doar un srmbol de care sa so folo-
seasca, specula ndu-i treCutul bogat in glorii §i
indemnuri; Roma este sj ii'ebuie sa ajunga in
eel mai scut timp C'apitala italiei, aclevarata Ca-
pitala, sclumbandu-§i intra a c casta aspectul edi--
litar. Porunca este ca total sa se intample in
cinci ani: sa se dar am e clad i rile mod erne care
iucliid perspectiva celor mai venerabile col(uri
imperiale; sti se inlature din anumite zone cen-
irale orice iirme de amen cams in; sa se rid ice in
coast a orasului — dincolo; de vecliile porji pa-
pale, .])ana in marginea Tibrului—o noua Roma,
incapatoare pcntru toji cei ce dupa razboiu. s'au
adunat subt ziclurile ei.

Po-rnesc in cautarea lui Pirandello pria until
din aces I e card ere in lungul caruia strabatea o-
dinioara un drum de fara, strajuit de morinintc
romance cle oratorii de-ale primilor Crcstini, de

pinbumbrela, pe subt care acum cajiva ani se
rostogoleau alone, carclc rosii en rofi jji-
alte, incarcaie cu buioia^e de via din ,-Castelele
Roman e".

'Tree prin Faja faijnoaselor mile sub-urbane
ale aristocraf iei roinane, toate in cei mai bun sb'l
al Renas/feriL en parcurile yi ierasele celebrate
de adoleseenja lui D'Annunzio.

Ajung in Faja catacombelor zise ale Sfiatei
Agnese, .dupa mmiele martirei ale carei moasb;
se gasesc pan a azi ingropate aci. Printre temel.ii
de case abia« incepute, printre lueratori si cart 1 ,
imi fac loc pe o stradcla nuinai cu catcva ville,
toate noui, si descopar dupa o cautare desnadaj-
duita .,il villino Pirandello".

Casa noua de 0111 instarit, fara nici an senm
ca ar fi casa unui artist, a uuui scriitor ce fine
mult sa fie scos din randul celor obij?nui(i.
Semn bun pcntru seriozitatea ^i profunda lui
sinceritate pe care 1-a desmintlt. in parte, apa-
ri}ia stapanulni la u§a: maestrul mi s'a a ratal
intr'o pi jama de eel mai cubist gusi cu putinta
in care ro§ul sangelui i§i disputa intaietatea cu
portocaliul ^ cu verdele eel mai neinduplecat.

230

BCU Cluj

Dar Pirandello estc nn batran cum se cade,
potolit, neagresiv, ingaduitor, bucuros sa aflc
lucruri rioui despre lume, preocupat de soarta
operij sale pe ici ori pe colo, amabil paua la si i r-
prindere, ncpreocupat de clipele pe care le
pier do.

In tiinp ce m'asculta, ispraveste de serfs la
marina o pagina din ultima-i piesa de teatru.
Are gata, pe masa de lucru, sj an roman despre
care-mi vorbesie netezind eolturile manuscrisii-
lui: dela el isi a§teapta suecesul an u lui in Ita-
lia, caci piesa cea noua vrea s'o reprezinte mai
intai in strainatate. Strainatatea 11 pretueste mai
mult ca autor dramatic, in vreme ce publicul
Italian se deda la manifesta(.iii adeseori supara-
toare, oridecate ori. este pus in faja unei noni
„probleme pirandelliene". Cu toate ca maestrul
are a cum o trupa de teatru a sa, sprijinita de
Mussolini insusi. }ine sa-mi declare ca timp de
un an mi va mai reprezenta tiimic in Jtalia. Ku,
ma fercse sa-1 intreb de ce, Prefera sa colinde cu
i r u pa A i » i erica 1 .atina si ( )r ien tu 1 En ropei : va
merge la Viena, la Bud a pest a, va veni la Bueu-
rcsti, va eerceta Varsuvia, ( onstautinopolul,
A ten a.

Gandul lui Pirandello de a veni in Romania
imi da curaj sa-i vorbesc despre starea actuala
a eulturii italiene \n |ara noastra, sa-1 fin de rai>,
oarceum ca ni s'a lasat revelat de Pittoef, sa-i
atrag atejipa asupra faptului ca toate inifiati-
vele noastre in aceasta direcfie raman nespriji-
nite de oficialitatea italiana, atat de dornica
totu§i de expansiune spir Kuala.

jar Pirandello a limit sa-sj noteze toate ama-
uuntele acestei piangeri, cu gandul sincer de-a
stand sa i se dea curs. Caci el face parte din a-
eei intelectuali italieni cari ne cunosc, ne sti-
meaza si ne vor cat mai aproape.

A voit sa repet observable mele §i in fafa u-
nuia din copiii sai, prim redactor al unei foi fas-
ciste. In timp ce vorbim, batranul se uita cu
duiosie la baiat: ii sclipeste in ochi o duio§ie a-
mara: surprind in zambetul lui resemnat o-
bisnuin{a unei andeiungate suferinfi, provocate
nil. de mult (pe cand era simplu profesor de
scoala normala), de lipsurile mescliine ale unei
existenfe pe care atuuci — casj acum — a in-
chinat-o TKeraturii; surprind in zambetul lui
ironia satisf acuta a omului care isi vede insfar-
sit incununate de glorie universale straduintele
din trecut; dar suprind mai ales in zambetul lui
Pirandello amaraeiunea eelui mai nenorocit pa-
rinte, cu odrasie risipite prin lume si cu nevasta
nebuna la spital. Livable intr'o privire ca] du-
pe- acest fecior care-i rainane si-i calca. pe urme,
caci este si el scriitor, chiar autor de drame.

Dar Pirandello m'a convins: mi poate fi ace I
om rece, calculat. sceptic si cerebral pe care yor
sa ni-1 fnfati^eze criticii, atuuci cand ii surprind
sufietul in lucrarile de-a doua majm, simple ex-
presii ale nebanuitei sale framantari launtrice.

Ii ghicesc sufietul din cliipul melancolic cu
care-mi poveste^te o anecdota din yiaja de §coa-
la, pe care-a parasit-o nuniai iji ultimii ani: pla-
cerea pe care i-a produs-o tenia aleasa de una
din nebunaticele sale normaliste: „Treizeci de e-
leve in cautarea unui... profesor!".

Pirandello, cu ochii pe luciul mesii de lucru,
neteze^te eolturile manuscrisului noului roman,

dus pe ganduri de atata nestpanita fecunditate.
lar in privirea lui surprind iu credere, sfidare —
nu scepticism.

„De ce vorbesc §1 serin mereu? A§ putea sa ma
potolesc la umbra maximei latinesti: primum
oivere deinde philosophari. Fara a contrazice
ceeace gandesc si fara a ma izbi.de nici una din
experience mele zilnice, afirm ca menirca ce-
lui ce scrie este o continua creafie de aparenje
ale vieftii. Yia|a nu e o forima fixa, imutabila,
pcrpetua: via^a ia in fata fieca.ru.ia dintre noi
forma sidjt care ii apare. Nu totdeauna aceasta
infati§are a vietii e spontana. Sunt unii cari isi
propun sa impuna aparenje interesate: ii nu-
mesc pe acestia asupritori, in contrast cu cei ce
sunt asupriti, Intrii cat nu se pot apara de acele
aparente impuse. Acest lucru se intampla in
viata: dar se intampla si in arta.

lata actorii. In ultima analiza. ei sunt, in fe-
lnl lor, niste traducatori. Fenoiueniil eel mai e-
lementar, in fondul oricarei executii a unei o-
pere omene§ti, este exprimat dero imagina care
Area sa se descatu§eze, sa se traduca in libertate,
sa traiasca. Complexului de imagini trebue sa-i
corespunda un complex de mi^cari. In execute
ar trebui, fatal, sa se ' ga sea sea toate caracterele
creatuinei. Dar iata ca in materialitatea artifi-
cioasa a reprezentarii se introduce un element
strain: actorul. Prin efectul luterventiei sale, in-
cercarea deplina ?i desavargita a operii de arta
devine cu neputinta.

,,Arta mea 'tin's in servlciul ei uu pui dc ser-
vitoare ciudata, capric'ioasa, bizara, care se nu-
me§te ^fantezie": cate odata se distreaza adu-
candu-mi acasa oameni de care iiabar nam avut
vreodata. $i-i tare greu sa ai de-a face cu astfel
de oameni. Dar sa vezi. Intr'o buna zi servitoa-
rea mea avu nenoroeitul gaud sa-mi adica oi fa-
milie intreaga: $ase personagii care se apueara,
rand pe rand, sa-mi povesteasca pafaniile lor §i
voiau cu orice pret sa le dau viaja intr'un ro-
man ori intr'o nuvela. Cu cat ma incapatinam
in voinja de-a le izgoni din gand, cu atata ma
persecutau cu povestea intampla ril or vietii lor;
voiau mereu sa ma ispiteasca 5 sa-mi propuna o
situajie dramatica, o scena. A§a s'a intamplat ce
trebuia sa se intample: le-ain pus, cu drama lor
ciudata, in contact cu publicul sj de-aci e^i o u-
pera care-i un amestec de tragic si de comic, hu-
moristic si fantastic,..".

Opera (si vorbesc in general) care, adaog eu,
are marele merit de-a fi proftmd strabatuta de
preocupari intelectualiste, in consonanta cu ma-
rile probleme ale arfei timpului acestuia, dar o
opera care purcede din fantezia plasmuitoare a
unui Sicilian.

...Din usa, Maestrul imi zambeste prieteuos
Privirea lui ma surprinde insa: abia acunia bag
de seam a ca Pirandello are ochii incrucisati ai
bizarului sau ,.Matei Pascal"!

Tn gradina villei se alunga randunelele, inspre
valea imensa care se descliide in fund, in vreme
ce apusul rumene^te in zare linia aburita a Cam-
paniei Romane. Stridenja clopotelor dela Sant 1
Agnese se ia la intrecere cu silueta futurista care
perzista in usa, sa se asigure cu vizitatorul „de
care Iiabar n'a avut vreodata" nu se intoarce
sa-i chinuiasca gandul.

ALEX. M4ECU

231

BCU Cluj

PLEDOARIE PENTRU ACTOR

liSTE actorul un artist creator? Acei care
raspund negativ la aceasta intrebare se interne-
iaza negresit pe indoita credinja ca in textul
dramatic se gasesc toate elementele uiiei crea-
Jiuni complecte si ca pe de alta parte; jocul ac-
torului nu face decat sa intrripeze si eel mult sa
desavarseasca o reprezentare pe care virtual ar
avea-o si cititorul textului si care in cele din
urma s'ar putea limpezi, chiar fara ajutorul o-.
mului care, pe scena, pronun|a cuvintele si ma-
nifesta gesturile din care se compune o aventura
si un destin. SubstaUja condensata $i prelucrata
in textul dramatic ar alcatui asa dar un model
etern si imuabil pe care actorul n'ar lace decat
sa-1 imite si care, chiar fara inter mediul lui, . ar
poseda virtutea sa se transmit! si sa se impuna.
Acestei pareri, foarte raspandite, i se opun mai
multe constatari de fapt. Vorba despre cutare
autor care a scris o piesa pentru un anumit ac-
tor sau pentru o anumita actriia, destainueste
celui care are ureclii sa auda, un invatamant
psihologic de mare insemnatate. Ea afirma anu-
me ca in compozitia textului sau, poetul dra-
matic s'ar lasa uneori calauzit de viziunea stilu-
lui special al unui actor renumit, culeasa si in-
tregita dintr'o sumedenie de reminiscence parti-
culars si ca numai cu referinta la jocul special
al acestui actor, textul dramatic isi capata in-
treaga sa valoare si semnificatie. In acest caz
nu numai ca actorul nu este imitator ul sclav al
viziunei condensate in text, dar textul si auto-
ml lui sunt mai de graba imitatorii actorului.
Un scriitor care nu era un om de geuiu, dar era
desigur un om de teatru, dramaturgul francez
Eugene Scribe, spunea ca scriind. el obisnuieste
sa se inchipue in situajia unui spectator in or-
chestra. Din acest loc, Scribe urmarea cu ochiul
mintii evolu^ia personagiilor care mai apoi tre-
buiau sa reapara in came §i oase pe scena ade-
varata. Dar pentruca Scribe nu putea contempla
notiunea abstracts ci numai imagina concreta a
unui actor, compusa la randul ei din sutele de
impresiuni pe care i le lasase jocul actorilor vii,
- se vede §i de aci rolul considerab.il pe care crea-
Jiunea scenica il are in inventia dramatica. Tre-
bue sa adaogam ca nu tofi scriitorii de teatm an
facultatea sa imagineze scenic si actoriceste.
Dar acestia sufera la prima reprezentajic, cand
ea este bine executata, o adevarata lovitura re-
velatoare. Din cercul ]or porneste exclamajia,
deasemeni cunoscuta: ,,,Abia acum! infeleg crea-
fiunea mea!" Cat poate fi de nedreapta aceas-

ta exclama^ie, in care pronumele posesiv ocupa
locul de capetenie, infelegem usor gandindu-ne
cti din textul care, chiar pentru autorul ei, era
mai mult sau mai pu£in inelocvent, actorul, fo-
losindu-1 ca un material, extrage figura misca-
toare a viejii. Actorul nu este un simplu ajutor
al poetului, dar colaboratorul lui indispensabil.
Cand sunt intrimi{.i intr'o persoana, poetul dra-
matic profita si avem atunci pe Shakespeare si
Moliere.

Pentru neatarnarea si excelenta artei actoru-
lui isi aduce cuvantul sau de spriin si faptul ca
se poate vorbi despre felurite stiluri actoricesti.
Exista in adevar actori clasici, romantici, natu-
ralisti sau altfel. Dela Talma si Rachel pana la
Antoine, s'a urmat o cvolufie paralela inspirajiei
literare din ultimul veac. Textele care au ramas
in acest timp imobile, au vazut schimbandu-se
inaintea lor numai altf actori cu alte concepjii.
Dar este o caracteristica a creatiunii adevarate,
aceasta reconformare a unui material, care poa-
te chiar sa aiba o viafa mai mult sau mai pujin
latenta sau vie, prin puterea unui dinamic prin-
cipiu interior, coincident in asenfa lui cu un a-
numit fel de a injelege si simii viaja. C e sa mai
vorbim de actorii mari ilustrand lucrari drama-
tice slabe! Imprejurarea este destul de frecventa
si ea este cu totul spre cinstea artei actoricesti.
Purine cuvinte ne-au mai ramas sa spunem
despre celalalt temei al parerei care tagadueste
actorului dreptul de a se intitula artist creator.
Ne inchipuim cat de slaba poate fi imaginajia
reproducatoare teatrala a cititorului de texte
dramatice, daca ne gandim in ce masura jocul
actorilor este revelator chiar pentru unii dintre
autorii lor. De fapt, cititorul de piese se opreste
mai mult la momentele lirice sau urmareste des-
fasurarea actiunii si in acest fel el nu se deose-
beste mai de loc de acela* care parcurge o poe-
zie iirica, o nuvela sau un roman Teatrul ade-
varat ii apare lui abia pe scena. In momentul
cand toate acestea vor aparea destul de clare si
se vox- generaliza in deajans, este de sperat ca
actorul se va bucura si de acea inalta conside-
rable care uneori i se refuza tocmai pentruca i
se tagaduesc titlurile sale cele mai autentice. A-
ceasta in justice sociala care provine in mare
parte dintr'o eroare estetica se va inlatura pen-
tru a lasa nepatata admiratia cu care o genera-
tie consacra, tn marii sai actori, idealul sau de
frumusefe, de foi*(a, de eleganja §i de pasiune.

TUDOR VIANU

232

BCU Cluj

PROBLEMA C A R T I I

IN JURUL CARTIl FRANCEZE

ELs greu unui om cle carte sa se ridice impo-
triva oriearei carfi, §i unui Roman cu atat mai
mult, impotriva carjii franGeze. Dar sunt impre-
jurari cand trebuie. O asemenea imprejurare s'a
aratat zilele acestea.

O furtuna s'a stanrit* in negotul nostru de li-
brarie, Au hranit-o mai ales profesori, am putea
zice universitari, pentruca, chiar cand pentru
unii legatura cu universitatea e alta decat de
catedra, ea nu exista mai pufin. Toti erau spe-
cialist ai desfacerii cartii. Era vorba ca produ-
ce] e tiparului francez se vand la noi tot mai cu
anevoinfa datorita speculei asupra cursului fran-
cului. „Grossi§tii" §i ,,detai§tii" breslei au fost
adusi rand pe rand in arena, cu sulijele §i ma-
gai-ii lor de hartie.

E drept ca sunt intreprinderi in Romania care
traesc, $i traesc bine, ca reprezentante ale firme-
lor editoare franceze. Ele sunt in acelas timp si
organe de propaganda ale ziarului, revistei §i
cartii din Franfa intre ^arani! dela Dunare". Le
suntem recunoscatori, in forma birului destul de
gras pe care li-1 platim. Dar problema mai are o
lature. De dragul ei iau condeiul.

Romanii nu sunt un popor care se ruineaza cu
cat cheltuiesc pe carte. Dar si in bugetul lor a-
nual, al fiecarui ins in parte §i al tarii, e un pro-
cent imenit acestui scop. El ramane cam acelas.
ani intregi, si variajiile lui sunt variable tre-
buinjei, mai mari sau mai mici de cultura in for-
ma tiparului, ale unei epoci.

Pe curba lor trasa peste o linie de grafic seismo-
grafic, pofi sa descoperi, ca. de pe un pridvor
inalt inaintea unei zari, tot felul de porniri ale
vremii. Intr o mare depresiune ai sa §tii ca e sau,
o stagnare de criza morala a societatii sau un
avant spre cultura fizica, iar pe inaltimile sta-
tistice, un nou curent intelectualist sau de adan-
cire launtrica.

Daca din acel procent asa de anevoie scliim-
bator, o parte merge, dintr'o greseala intam-
platoare de informajie sau dintr'o indreptare
nepriceputa a culturii, spre produse de tipar de
mica valoare, o compensate nu mai e cu putin-
|a. O paguba adevarata s'a adus inain tarii cul-
turale dintrun an si uneori a unei generafii. Se
poate aininti aici de cugetarea lui Maiorescu, a
singurului bloc de inarm or a, din care daca. faci
o statuic caricata, nu mai ai cum sa scofi o Mi-
nerva. Golul din bugetul cartii astfel avut, nu
poate fi de nicaeri acoperit. Celelaltc capitole

stau imprejurul lui, neindurate, ca orice va-
lori statistice.

Cartca straina isi arc in capitolul de buget al
carjii, §i la noi ca oriunde, un compartiment al
sau. La noi, cea mai bine asezata in acest com-
partiment a fost multa vreme cartea franceza. '
Azi §tim ca nu mai este asa. In Romania veelie
bursa carjii straine era la Bucuresti. In Roma-
nia marita ea e pe la Timigoara, Sibiu §i Cer-
nan/ji. Cartea franceza, fara sa dea prea mult in-
darat fafa de ce era inainte pentru Romlini, ra-
portatS la cantitatea de carte straina care trece
acura granifele tarii, abia daca se men fine in
al treilea loc, foarte departat de celelalte doua.
,,Casa Carfii franceze", in Intaiul rand,. iar in al
doilea, cercurile de tot felul dela noi, cari infe-
leg sa pastram legaturi mai stranse cu Franfa si
prin ea cu civilizatia neolatina, sunt datoare sa
gaseasca mijloace de indreptare. Problema e nu-
mai fragmentar comerciala.

Noi avem inainte legea de arama a bugetului
cu capitole aproape fixe. Interesele de afaceri
ale „grossi§tiIor" si „detai§tilor * de tot felul,
numeasca-se ea cum s'or numi si fie ei aparafi
de orice diploma, calif icand adesea pentru sar-
cini pe care §i le indeplinesc mai pufin decat pe
cele negustoresti, sunt, din acest punct de vedere,
neinteresante, Cand aduc venituri mai mici $i
starnesc fipete, putem trece; cand amefesc opi-
nia publica, trebue sa ne-a§ezam deacurmezisul.
Tiparitura franceza ca si celelalte, exteritoriale,
e nevoie, in cliliar folosul lor eel adevarat, sa fie
supu,se unui regim. Nu ma gandesc la un regim
din afara, cle sila, ci la unui dat cle ele insele.
Altminteri pot ajuuge deadreptul A r atamatoare,
siesi §i altora. Ca puefii argintii cle mesteacan,
cari, trimi|andu-^ii samanfa inaripata mai de-
pai'te, incep sa se intinda in rari§tele fagului $
ale moliftului si clan pietrei un acoperamant tre-
murator si firav, la el acasa in alta parte.

Cat dat oram noi inrauririi franceze, de care
ne^ami 3asat scaldate vreme de un secol, suflet §i
a?ezami])te, s'a aratat deseori, cu dovezi. ^i nici
nu mai trcbuia sa se arate, pentruca. fiecare o
descopere dela intaia aruncatura de ocliiu, im-
prejur sau in sine. Relele acelei inratiriri, care
nu lipsesc nici ele, trebuie puse cele mai multe
in seama tineretei noastre culturale, dupa ce ne
impusesem lepadarea cu totul de urmele trecu-
tului. Ele mai lucreaza §i acum, clesi intr'o ma-
sura mai slaba, tocmai pentruca inraurirea fran-

233

BCU Cluj

ceza in sine e in scadere. t ecace in sit mi no gan-
deam sa stayilim ieri. suntem datori astazi, cand
no zl hi em mam jn plana v\ cle reorganizarc, nu
nuimai a viejii materia le.

Pit n em intre acele rcle, la loenl de frunte, lip-
sa cle luerari de tot, felul in limba noastra din
toate domeniile eunosiinfelor omene§ti. U§urin]:a
consultarii acestor luerari deadreptul in limba
franeeza e de vina. De aici a vcnit, pe langa sa-
raeia tie biblioteca, din care nu stim. cum sa ie-
sim u\ preajma unei aplicaK mai largi de pro-
gram de educatie populara si a nnei ofensivc cnl-
turaie romanesti, saracia mai gravii, de termeni
proprii $i de limba stiinfiflca autolitona. Fran-
eizarea fara frau, parte din en hi si asm con v ins,
dar mare parte din lene de cugetare, ne-a dns la
infafisarea de astazi a graiului, tipiiea, at unci
cand e verba de eel rostit, in terminologia sj
praciica verbala juridiea, iar cle scris, in presa
parlamentara demoerata. Avem una din eele mai
slabe literatuiu tic traduccrc tlin cate fari am, fi
in clrept sa le privim ea dcopotriva. Si Tnceputul
oriearei eulturi il fae traduecrile. Nu ne mai e
ingaduit sa lasam si mai dcparte, nelovite, i'm-
prejurarile care an oprit ivirea acelei literatuiri.

Daea din procentul pe care annul il dam din
b u get pe carji smuigem o parte tot mai mare
pentru tiparitura franeeza, reprezentnta pc pia-
\a noastra in mult mai insemnata masura dc re-
vistele piparate si de povestirea usuratica, decat
de earfile de stiinja si de literatura grea, partea
ramasa product iei bastinose se luce tot mai mica*
Sa nu se raspunda ea cititorii ear(ii franceze ra-
mau aeeiasi si ca ei n'ar fi. In nl'ciun caz, prin
iugreuiarea ajungerii la eealalta, castigaji ear-
|ii romane. Asemenea raspuus ar putea naste do-
i-inja ineercarii temeiurilor lui, Oriemn, nici mij-
loaccle de organizarc si de reclama a carjii noas-
trc s vadiie pentru cur tea franeeza in orice vUrina

de librar bucurestcan $i in existcnta la noi a unci
eeutrale a carjii, indepartata dela scopurile ei
de ineeput si pusa in slujba mai banoasa a edi-
tni'il franceze, nici vreo crestere in masura a ee-
rerii de t;iparituri romanesti, nu ne indreptajese
sa ramanem linistiji. Dover ul sporit a I carjii
franceze nu. inseamna $i o uuirire, in devalma-
sie, a numaruhii cititorilor dela noi. Partea, care
sella pentru cartea franeeza din capitolul nostra
bugetar corespunzator, face sa sufere literatura
proprie.

Spiritul francez, deadreptul. si libraria fran-
eeza, ca urmare. ar avea biruiu|e tie castigat pc
alta cale. Alaturi de hit rep rinderile noastre, in-
treprinderile en capital francez care luereaza in
jara in accst domeniu, ar trebu/i sa inceapa sau
sa ajute o campanie organizata si pe serii de
tradueeri din literatura franeeza. Kle ar putea
sa lase o parte din eaVugul fiecarui an in accst
scop, si sigur ca bit i s'ar adauga tot fclul de
siibvenj;'ii dela stat sau dela societa(i de propa-
ganda cnlturala franeeza si franeo-romaua.
Teama ca astfel cartea franeeza s'ar desfaee din
ee in ce mai pujin n'are rest. S'ar luera h\
schimb la inmuljirea cititorilor si. cliiar prin
aeeasta, otlata cu marirca ])roceutuIui de buget
individual si ob^tesc al eurjii, la eresterea co-
mer jului cle librarie franeeza in Romania. Pri-
vilcgiul past rat astazi numai de cafiva cititort
subtirl al contactului deadreptul cu. minunatele
daruri ale culturii franceze, s'ar generaliza. P>i-
bJioteca literaturii de limba romana ar spori ^i
am avea mangaerea a Inca unci datoi'ii de re-
eunostinja fata do Frau [a. iar spiritul francez ar
lupta vioiu .si, de randul aeesta, si jos, in mul-
jime, impotri\a inrauririi intrc noi a alter sp/i-
rite, care incep sa-I iueliida in Bucuresii ^i in
catcva orasc^ din Homania veche, ,si in ueesiea,
tn tot mai ingnste eereuri.

EMANOfL BUCUTA

UN CONFLICT MORAL SI IMAGINAR

Ai

tFLAM ca ar i'i existand un „conflicl moral"
in eonducerea aeesfei reviste. Ne-o spun aijii din
afara. Ba Ijiea nu in treaeat. (1 cu tot patosul
eliivujelor j>e-a earor gura a intrat o taina a nia-
Iiajalei.

Ne-am uitat nctlumeriji imprt^jur, Ne-am eer-
eetat faptele si gandurile. Nam prieeput uiiuic.
Santem siliti sa marturisim ea ii'am descoperit
nici o urma de conflict moral. (\\ parerc de ran,
])entru gura mahalalei — eareia ii rapim astfel
pentru moment un subiect atat tie fcrtil. De alt-
fcl vara si penuria subiectelor au trecut. Oa-

meuii se pot intoarec liui^tiji la treburile lor.
Fiecare avem ce\a mai bun de faeut, deeat sa
desnodam a(e tie paiajen.

() lamurire dam dear ptMitru cititorii noytri.
Aceytia sant pi'ietenii veehi, care nc-au urmarit
in tonta truda obsenra. in eautarea noastra de
noi insine, in indoeli si birtiinti, cand au Cost,
tle^i pufine amandoua. ( ititorul ne cunoasie.
Ne-a dat dovatla nu otlata ea a participat
la aeeste eautari — nu ne-a socotit numai
o publiea|ie de agrement, pe care o lepezi clupa
ce i-ai rasfoit -fileie si ai privit grabit gravurile.

234

BCU Cluj

Mai stie cititonil, ca de o metealma curenta a
seriitoruhii roman. no-am ferit ca dtavolul do
iamaie. Admiraiia reeiproca a celor ce lucreaza
aei, gratularile si autoreelama desfranata. Am
lost uvari cliiar en recenziile eolaboratorilor.
fi-e grcu sa. vorbesti despre insusrrile umii prie-
tin, sa-i strigi la raspantie do cale, virtufilc.
Daca-santem laolalta, inscamna ca no prcjuim
indestul munca si modestele noastre insnsiri,
pentru a nu 1c afisa staruitor in fiecare pagina
a acestoi reviste, cum e naravul intr'o trista epo-
ea literara ca nd fiecare poet d ovine director pro-
vizor al unci pulxlicajii undo sa-si tipareasca re-
ccnziile clogioa.se, dictate dela alii eonfraji. asn-
pra iiltimuliii sau vohmh

Sa ne ntoarcem la asa zisul ..conflict moral'*.

hi ultlmul numar al „(mndirci", tin reeenzeut
interim al revistelor, ianar, poate prea grabit si
de eurand intrat in atmosfera casei noastre, la
sfarsitul unci eronici tiparite sub semnatura si-a
ingaduit aceste reflectii strict personale:

.„Pana at unci trebuie atrasa atenjia asupra
noului ciclu de articole ale d-hii Lucian Blaga,
i.neepute in Ihiioersul liter ar — si sense on aor-
tas patos atragator din Pilosofia slilului si mai
ales d\n Fenomenul, original- — recon fori are
pentru iddtea din versatile greoaie din ultima
uretn'e".

t)e aei s"ar fi deslanjuit, ziec-se. conflict ul
moral. S ; au grabit sa~l semnaloze dona reviste:
Flamura dela Craiova intr un ton suburban care
ne dispenaseza de once disease si Turn Xomira
dela Ciuj. on intenjie de mariini cancan literar,
de care voirn a no jine depu.de. Lucian Blaga a
devenit mi colaborator ineomod al Gnndirei, ii it
unui din intemcietorii si eei mai staruitor! re-

dactor!, care i-au. dat viaja si infajisarea, dela
aparijia primuhii numar pana acmn.

Cum s*ar raspunde la asemenea .martinte vi-
elcsuguri de cafenea literara? Sa recomandam
pe Lucian Blaga, cititorului? 11 eunoastc. Sa-i
aeordam brevet de genialitate totala ori par-
tiala semnat de tot' colaboratorii ,,Gandirei"?
N'avem timp pentru asemenea glume. Lucian
Blaga isivede de drum, latraturiie raman. in
uniui de parte. Cat pretuieste crcdincioasa sa
prczenja \\\ mijloeul prietenilor si tovarasilor de
drum, e o ehestiime care n'are nevoie de confe-
siune publica.

Cat despre reflecjnle cu pricina, destul sa se
stie ca immanil de vara al ,,Gandirei" a aparut
in lipsa din capitala a redactoruhri ei obisnnit,
si n'a [)utut fi supraveghiat in destul de aproa-
l>e do tovarasul sau (to lucru, Niclufor Crainie,
\\\ aeea vrcme prea impovarat de sarcina unui
Minister undo se straduio cu atat de dfirz eroism
sa treaea in fapt, principiile pentru care lup-
tani in accasta revista dela iutemeerea ei. ('ro-
idea a mors astfel la tipar fara sa treaea sub
ochii color doi redactor! care poarta raspunde-
rea. K ado\arat ca semnatarului so lasase de])li-
na lihertate de eugetare si de apreoiere. du]>a o
tradijie care nc-a fost scum pa, intrucat nimeni
tie aei i\i\ pretins vreodata sa menfiua vreun
monopoi si cu atat mai puii'n o dietatura. Dar
inca mai ostc adevaiai ca clesctiizand usa unui
oaspe nou si tanar, am neglijat a ati'age hi area
aintnte ca nu e cuviincios sa scuipi [>e covoarele
dhi casa. Impoliteta mi eo crinxa. Se repara in-
eiuzand u.ya si cliemand ser\itoarea sa 1f curefc.

CEZAR PETRESCU

BCU Cluj

CRONICA LITERARA

ALECSANDRI CA DESCRIPTIV

O A observat acleseori ca odata cu aparifia
lui Eminescu, gloria literara a lui Yasile Alecsan-
dri a intrat intr'o perioada critica din care pana
astazi nu s'a putut reface. Vasile Alecsandri tre-
ce cu toate acestea drept unul din cei mai de
seama poeji romani, nu totdeauna insa si drept
un poet viu. In toate literaturile cxista exemplc
de scriitori mai vechi pe cari constiin|a litera-
ra a vremii ii menfine, dar nu-i mai asimi-
leaza.

Aceasta stare de lucruri coincide celor doua
feluri posibile ale memoriei, dintre care unul re-
cunoaste pur si simplu ca ceva s'a intamplat in
trecut, pe cand celalalt retraeste trecutul cu ac-
centul lui particular si caracteristic. Catre unele
domenii ale tradifiei Kterare se indreapta nnmai
fasciculul de raze ale unci sarace percepfiuni
intelectuale, pe cand altele sunt scaldate in lu-
mina intensa a acelei integrale constiine, in care
substanfa trecutului fuzioneaza cu personalita-
tea prezenta si obfine o expresie in care vibrea-
za energia actualitafii. Opera istoriei liter are se
poate defini ca incercarea de a face trecutul a-
semanator prezentului, inlaturand din amintirea
operelor si scriitorilor rugina indiferenjei si in-
zestrandu-le dimpotriva cu atributele unci par-
ticipari active. Se pare in adevar ca istoria lite-
rara este o pledoarie care nu osteneste sa dove-
deasca cum ca nimic din cele ce aparfin tradijiei
literare nu s'a perimat, ca trecutul este inca
fraged si neuzat.

Exista insa dona feluri de a insuflefi trecutul:
unul consta din incercarea de a ne familiariza
cu atmosfera lui proprie, celalalt din incercarea
de a dovedi ca unele din motivele ltd sunt inca
active in* sufletul nostril. Prima modalitate o vom
numi centrifugala, pe cand celei de a doua ii
vom da numele de centrifugal a. Trecutul poate
asa dar prim viata, fie stramutandu-ne in cen-
trul lui de idealitate pentru a desvolta organic
in urma toate elementele structurii lui, fie apro-
piindu-1 de noi si inf.elegandu~l prin analogic
cu noi. In primul caz m'iscarea constiinjei tindc
catre periferie, catre forme variate si din ce in
ce mai indepartate de centralitatea prezentului
nostru; in al doilea caz, miscarea constiinfei se
aduna catre centra, sparine] la indefinit scmnifi-
cajia acestuia. In legatura cu o problema lite-
rara speciala, aceea a sentimentului naturii, is-
torie literara centrifugala au 'facut aceia cari
au afirmat aparijia acestuia abia in romantism,
negand existenfa lui in antichitate si clasicism,
istorie literara ccntripetala au facut din potriva
aceia, un A. Biese d. p., cari au cautat sa arate
cum ca sentimental naturii n'a fost nici decum
strain antichitatii, ca prezenja lui mai mult sau
mi pujin accentuata se poate recunoaste si la
Homer si la tragicii grcci si la elegiacii latini
etc. De fapt cele doua procedee se amesteca ne-
contenit si impreuna trebue sa le intrebuinfam
si noi pentru valorificarea pcrsonalitatii lite-
rare a lui Vasile Alecsandri, asa cum ea ne apare
mai ales din „Pasteluri".

Dar la acestea mai este de adaogat ceva: Me-
toda centrifugala confine in sine si dovada inac-
tualitajii relative a unui monument literar. Ara-
tand care este atmosfera proprie in care o opera
literara s'a desvoltat, aratam in acelas timp
condifia relativa §i perimabila a acestei opere.
Aceasta este si prima lucrare pe care ar trebui
s'o incepem cu subiectul nostru. Din compara-
|ia lui Alecsandri cu Mi hail Eminescu, vom pu-
tea trage unele concluzii in ce priveste acea su-
bita scldmbare de direcjie produsa in literele
noastre, incepand inca de pe la 1880, si careia i
se datoreste slabirea gustului §i infelegerei pen-
tru opera „bardului dela Mircesti".

Se poate spune ca odata cu Mihail Eminescu
un om nou apare pe taramurile culturii noastre.
Daca dela moartea lui Eminescu, mulfi au fost
aceia cari i-au reluat pilda si au cautat sa~i re-
cditeze individualitatea sufleteasca, inainte de a-
parijia lui cu greu am putea gasi pe cineva care
sa-i semene. In asemenea masura se imbina in
el clemente foarte variate, printre care senti-
mentul national, sentimentul de viafa al roman-
tismului german, nihilism ul unci voinfe supra-
incordate, incat Eminescu devine in adevar o
aparifie unica in cultura noastra. Nici unul din
motivele de uniformizare a oamenilor nu traes-
te in sufletul lui Eminescu; totul contribue pen-
tru a-1 excepfionaliza, pentru a-1 face unic. Asa
unic precum este, Eminescu a devenit totusi un
model al" genera-fiilor urmatoare, pentruca se
vede ca de un asemenea om aveau ele nevoe.

Eininescu este in acelasi timp omul pasional
si critic, activ si contemplativ, constructiv §i
nihilist. II vedem in acelas timp iubind si bles-
temjand iubirea, retragandu-se cu inchipuirea in
epoca romantica a anului 1400 si luancl parte la
luptele politice ale prezentului, cufundandu-se
intr'o meditate buddldsta si urmarind cu rigoa-
re un rajionament economico-politic, glumind cu
un humor impacat si tagaduind via^a ca pe o
inselaciune. Marea impresie produsa de Emines-
cu trebue s'o punem fara inocliala pe socoteala
a cestui pot op de forte contradictorii, a carui ac-
titine sgudue din temelii sufletul nostru. S'ar
putea incerca ipotcza ca aparitia lui Eminescu
a fost ceruta de nevoile acelui moment precis,
cand reforma societatii noastre, indica smulge-
rca din indolenfa trecutului, o incordare de for-
fe si de pasiune.

Acum, ce fel de om este Yasile Alecsandri? De
sigur, un altul. Pentru a explica deosebirea din-
tre Eminescu si Alecsandri s'a produs ipoteza, ca
eel dintaiu este un produs al neiniilfumirii so-
ciale, pe cand eel de al doilea tocmai un repre-
zentant al claseloi* multumite si prospere. Ol)-
servajia cuprinde in sine ceva just, clesi nu este
]>ropriu zis o expicatie. Caci in literatura uni-
versal a nu lipsesc exemple de oameni desvoltatj
in medii privilegiate, carora demonia launtrica
le rezerva un destin turmentat, dupa cum sunt
si exemple de oameni cari au trecut prin impre-
jurarile cele mai nefavorabile purtand primava-

236

BCU Cluj

ra in sul'let. So poal^., spurn* toiuyi en in Ennnes-
cu este de rccunoseut ceva din tonsiunca de vo-
iiija a omuJui din popor si asa se lamureste fap-
tul ca romanticul traditionalist pe care il cu-
noastem se atinge in cateva pnncte (ca d. p. in
„Imparat si proletar") en spiritul de revolta al
nonilor masse proletare. Acest element de dra-
matism lipseste din sufletul lui Vasile Alecsan-
dri Niciodata nn sim^im. in opera acestuia tu-
mult ul frenetic al vointei care intueste in pro-
pria ei intensitate nimicnieia acestei lumi, faeu-
ta dintr'o vesnica. aspirate fara sajiu. Din a-
ceasta pricina Alecsandri nici n'a putut deveni
marele poet al eroismului national, desi imprd-
jurarile ii rezervase acest loc indata dupa raz-
hoiul dela 1877 — 78. Cand insa antologia litera-
turii nationale s'a constituit, Alecsandri a trecut
acolo drept poetul razboiului independeufei $i
cste de adaogat ca locul acesta mi era acela in
care geniul poetului nostru primea lumina cea
mai favorabila. Condus de asemenea considera-
fii, am cernt acum ca|iva ani o noua culegere
Alecsandri, o primenire in selectarea si ierarhi-
zarea operei lui. Adaug acum ca in fruntea a-
cestei culegeri ar trebui sa stca „Pastclurile".

Ragaz.nl contempiativ-ceiace latin ul numea
,.otium" — este insusirea cea mai origin a la a
o perii lu Alecsandri. Fafa de spectacolul aces-
tei lumi, situatia lui Alecsandri este aceea a unui
contemplator. Exista insa si o alta atitudine po-
sibila. Aceasta din urma consta din insnflejirea
acestei lumi. din inipregnarca ei cu substanfa
vie si pal pita nta a personality (ii noastre dra-
matice. §i aceasta este atitudinea lui Eminescu.
Pentru poetul al carui tip a fost denumit „sim-
patetic", lumea este un organism viu vibrand in
toate amanuntele, o orga uriasa din care se in al-
ta o grava melodie; mai mult, el este o veciuica
problem! fara solute piecisa, enigma seduca-
toare cai T e te pierde sau te mantue. In acest chip
ii apare lui Eminescu, lumea. Altfel lui Ale-
csandri.

Pentru Alecsandri lumea este in primul rand
aspect; aparifie nezarita ochiului atent si minjii
curioase. De aceia Alecsandri se realizeaza mai
ales in balade, in legende si in pasteluri. Caci
in balade si legende, poetul nn participa cu in-
iensitate la subieetul sau, ei il men tine oarecum
in depart are, rezervandu-si o perspeetiva con-
templativa, iar in pasteluri — in acelea ale lui
Alecsandri in special — natura este fixata ca as-
pect cu. mijloacele fragede ale unei palete deli-
cate. '

In legatura cu pasteluri" s'ar t putea vorbi
mai larg despre sentimentul naturii la Alecsan-
dri. Noi ne vom multumi numai cu cateva tra-
saturi. Cand in vremea romantismului s'a con-
stituit atitudinea denumita cu termenul „senti-
mentul naturii" se intelegea de fapt tendinta de
fuziune panteista cu natura sublima, dinamica
si infinita. Oceanul, furtuna, inaltimele ameti-
toare, ruinile din care vorbesc adancimile intu-
necate ale trecutului, sarcofagiile in fata carora
mintea se intreaba asupra enigmei insondabile a
miortii, acestea sunt unele din elementele cu care
lucra descriptivul romantic. Sentimentul natu-
rii pe care il manifesto Alecsandri este altul.
Vrem sa atragem aci, si mai intaiu, atenfia asu-
pra unitatii culegerii de poezii care se numeste
„Pasteluri'\ Aceasta culegere respecta un plan*

o gradajie. Inccpe cu aspecte de iarna, conti-
uua cu ujiele din primavara si urmareste desfa-
surarea anotimpurilor, a?a cum so caractej izea-
za ele prin activitajile periodice ale omului, ale
plugarului roman, pana la vremea secerisului si
a cositului. Interesant este de observat ca toam-
na inaintata, toamna dezolata, lipseste din cu-
legerea lui Alecsandri, pe cand ea i-a procurat
mai multe sagetatoare accente lui Eminescu. Al
doilealucru care trebueste retinut cste ca nici-
odata aceasta natura nu este con tern pi at a in a-
cea „singuratate muta a spatiilor inghetate"
despre care vorbestc poetul romantic. Natura lui
Alecsandri este mai intaiu o natura civilizata,
in care se desfasoara munca "faranului, care cir-
cula prin ea, imbracat in frumoasele lui strae
albe, intocmai ca in unele din panzele nouii
scoale de pictura romanesti. O impresie de so-
ciabilitate pacinica si fericita ne urmareste
dupa lectura pastelurilor de primavara si de
vara ale lui Alecsandri. Dar cand iarna vine, A-
lecsandri nu culege nici de aci melancolie sau
posomoreala, nu! ci din prapadul iernei el ex-
trage §i sulimeaza impresia de suprema infrage-
zire a. aerului tare, a albului orbitor si a „clin-
clietului de zurgalai'*. Alte ori el nici nu mai
con tempi a iernatica natura, ci se retrage in casa,
la gura sobei, furat de visuri, sedus de imagina
sudului fericit pe care il cunostea, si atunci bu-
catile lui nu mai sunt pasteluri, ci poezii de in-
terior, modele ale aeelui intimism pe care el 1-a
in augur at in literatura noastra si 1-a reprezen-
ta cum altul nu stiu s'o fi facut mai bine. Ca-
. ractcristica' din acest punct de vedere este chiar
bucata care deschide seria, celebra „Serile de
Mircesti", unde poetul se lasa furat de lene§ele
lui reverii, starnite in parte de imaginile cari ii
impodobiau peretii, si care termina cu strofa:

A§a f n singuratafe, pe cand afara ninge,
Gandirea mea se pihnba pe mandri curcubei,
Pan'ce se stinge focul si lampa 'n glob se stinge
§i salta cafeius~mi de pe genunchii met.

Nicaeri insa oroarea lui Alecsandri de a in-
iarzia in fata naturii sublime si salbatice (as
spune: oroarea de oroare) nu apare mai limpede
ca in strofa care termina pastelul „Viscolur*:

Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire
Sfa, ande 'n camp latrare si zareste cu uimire
O casufa drag&lase cu feresirele lucind,
Unde dulcea ospefie il intampina zambind

un accent care aminteste pe acela pe care il
scate Lucretiu in De rerum natura, cand feri-
ceste pe acela care, stand pe mai, priveste la
corabierul care se lupta cu valurile furioase ale
marii. Este, la Alecsandri, un frumos accent de
sociabilitate care dealtfel, dupa cum am amin-
tit, este in mod mai general caracteristic pentru
felul in care el percepe spectacolul naturii. Dar
sa mi se permita a adaoga aci ca tocmai aceasta
sociabilitate,atunci cand publicul a intrat sub
dominatia idealului de solitudine romantica a
lui Mihail Eminescu, tocmai aceasta sociabili-
tate a fost mai putin inteleasa. Dar de aceasta
nota trebue sa tinem seama daca dorim ( sa gus-
tam toata gratia unei idile ca s ,Rodica" sau a
celor patru clasice strofe care alcatuesc poezia
„Semanatorii":

237

BCU Cluj

Semanaiorii harnici cu sacul sub suoara
Pasesc in lungul brazdei pe fragedul pamant;
Pe culme, pe valcele se urea si coboara
Zoartind in a lor vale Haman fa dupa oani.

— „0 inie! zice until, menind cu veselie.
„Noroc si roadii buna! adaoga un all
„Ca vrabia de toarnna rotund spicul sa fie!
,,( 1 u Iresiia cea inalta m fie paiul nail!

..Din zori si pana 'n no a pie lot gran! sa rasarii.
t .Jh el sa se afunde porumbii osiem'ii,
..Si cand flacai si fele nor secern hi vara.
,./// valuri mart de aur sa 'noate ridiicij.il"

Semanaiorii ueseli spre fund inainieaza,
De-a curmezisul brazdei poroanele pornesc.
Si grapele^ spinoase de-aproape le urmeaza
Ingroapa 'ncet samanta si campul netezesc,

Sa revenim insa la ceiace am numit fixarea
naturii ca aspect si odata cu. aceasta sa preci-
/am mai ilea proa pe atitudinea paste] urilor Ini
Alecsandri. Knunescu; care ne-a sorvit mereu ca,
iermen de. eompamjie, ne ofera si aci an intere-
sant contrast. (mndiji-va d. p. la acei cimoscui e-
fect de lima:

Luna, iu slapana marii ce. pe~a lumii holla hineci
Si gandirilor dand oiaja suferinteie inluneci,
Peste cafe rnii de valuri stralucirea ta sir abide
Cand plutesti pe miscaioarea mar i I or siguralute?

Observaji cum spectaeolul naturii se uitrc(ese'
intim cu gandnl poetuhii. Mai mult: spectaeo-
lul. naturii este aici esentializat, somnifJcajia I ni
ideala este coneentrata si scoasa in relief. Si a-
cum ascultafi pasielul lui Alecsandri, JM'nlul Si-
retain i":

Aburii usori ai nov/ei ca fan tome se ridica

Si. pluiind de-asupra luncii, prinire ramuri se

despica
Raul luciu se 'neouoaie sub copacf ca un balaur
Ce in raza diminetii inisca solzii iui de aur,

tin mil due in fapful yJlei, ma asez pe mulu-i

verde
Si prioesc cum apa curge si la cotiiuri se pierde.
Cum se schimba 'n valurete pe nisipul lunecos.
Cum adoarme la bulboace. sapaml main! nisipos,

Ciind o salcie pleloasa tin pe bulla se coboara.
Cand o rnreana ■ saltii f n . aer dup'o oespe

sprinteioara,

('and salbalecele rafe se abal din zborul lor,
fhlfand apa 'nlunecuta de un nour irecalor.
Si giindirea men furala se tot duce 'ncet la vale
Cu eel ran care 'n veci curge. fara a se opi\i

din cnle.
Lunea 'n juru-mt clocoieste! o soparlan de

smarakl

Catii linta lung la mine, parasind nisipul add.

Putem in^elege mai bine acum ee inseamna a
fix a mil urn ca aspect, Observati cu cata grije
"ste evitat esenjlalul; iutreaga poezie este fa-
cuta diu simple iufati^ari accidentate ale na-
turii: finalul evitii si el cu dibacie oriee trasa-
iuva cave ar pntea lnehega intr'un tot necesar
tabloul si de aceia franffe deodatii lenesul ritui

interior care se statornicise in versurile ante-
rioare, pentni a nota iuca o trasatura acciden-
tal: .

Lunca 'n juru-mi clocoieste! o soparlu de

smarald
C<da (intti lung la mine parasind nisipul cald.

N u injelesnri adanci si simboluri cauta yUecsan-
dri in naturii, mil el vrea sa se imliete numni de
foda si adevand lucrurilor concrete, chjar a Ce-
lor mai mici. Asa exclama el odata:

(), Doamne! iaiiin flutur ce prin vazduh se

pierde!
In campul vested lata un fir de iarba uei'de
Pe care 'ncet se urea un galben gandacel
Si sub a lui pouara il pleacii licet inel!

Preciziunea detaliului este aici minunata. Dar
cum se tmmeste aceasta atitudine care elimina
din considerarea naturii iirma oricarui gaud, pa-
tetic sau dramatic, a oricarei intentiuni? In pic-
ttini se nuin.este impresionism. Despre Eminescu
se poate spuae ca era an pictor romantic; Ale-
.(•sau dri este un pictor impresionist, mai inainte
ca impresionismul sa i'i fast reprezentat in t«-
aara scoala plastica romaneasca. Si este o ipote-
za de cercetat, daca nil. cmnva gandul luminal
al poetului n ? a lucrat asupra inspir-a|iei jnctovi-
lor nostri mai noi.

JM'as putea spn-ne- daca poezia care se desvoi-
ta sub ochii nostri a. es/it din sfera iufluenfelor
(auiaesciene. Pot afirma insa ca tnclinatia ti-
nerilor nosti'i poeji de a nota aspectele cele mai
fragede ale naturii, se intalnese adeseori cu tem-
perament ul poetuhii care a prins cu un ocliiu
deli cat atatea fugitive nuanie. Print re acestea
? mi place sa rejin versurile din , 5 Cositur c :

J id a vin cosasii ueseli; se pun rand. Sub a lor

coasa

Campul ras ramane verde ca o apa luminoasa.

Se eonstitue astazi o poezie a peisagiului r<>-
nicl a esc. Miscai'ea se desa \\\ rseste intr'nn isbi-
tor paralelism cu 0]>era pic tori lor activi in a-
ctst moment. Se indephneste astfel un prim pas
eatre aeea cunoastere de sine, a oarei lipsa a
fost de atatea ori deplansa si a caret treptatu
realizare trebue neeontenit salutata. Un puteraic
curent descjiptiv se afirma in domeniul tuturor
artelor romanesti. Scriitorii prin cari se infap-
tucste procesul in curs, pot reeu noaste in Ale-
csandri pe un inaintassi amatorii de literatura
actuala pot gasi si in autorul „Pastelurilor", mo-
tive si aceente cu rasunet via.

Dar Vasile Alecsandri trebue sa fie inbit si ca
un om al vremii si al condi(iei lui. ("aci fara in-
doiala cii aeea adanca impacare cu lucruiile.
cure il face sa le descrie cu liniste, este semuu!
unei Inradacinai't in lume de care noi dam din
ce in ce mai pufin dovada.

Cu Eminescu a patruns in literatura noastra
tomil si atmosfera de dramatism a probleniei
sufletesti. Asa se anunfa de pe at unci sbuciumul
care trebuia sa devina elementul literaturii ro-
manesti. In cazul special al descrierei naturii,
f el ul eminiscian de a resimfi viafa, se traducea
cand printr'o preltici'are mitic-fantastica a as-
pecteloi' firii, ennd j^rin impletirea lor cu firul

23S

BCU Clu

aspirafiilor si suferintelor personale ale poetului.
Par cand Alecsandri se margineste la infajisa-
rile intamplatoare ale naturii, cand nici mi'
en rent pasional nu strabate dedesupturile 211-
giavelii sale, cand in toata procedarea sa mar-
turiseste^ preocupare realista de a fixa amanun-
tul precis, el dovedeste in acelas timp ca natu-
re si viafa aceasta nu este pentru el nici proble-
ma, nici obiect compensatoriu pentru desamagi-
rile exist en tei, ci isvor permanent de incantare,
desgustat cu linislea omului garantat de o si-
gn ra posesiune. Se stie ca Schiller facea din nos-

talgia fa|a de naturii, in contrast cu iamiliarita-
tea naiva a omului in mijlocul ei, temeiul deo-
sebirei dintre moderni si clasici. In l'umina a-
cestei diferenfieri, Alecsandri este un clasic §i la
aceasta sursa de clasicism ne putem totdeauna
intoarce cu o sete pe care nici astazi, nici in
tvecutul literaturii roinanesti, nimic nu o poaie
indestula mai bine.

Asa se intregeste adevarata icoana a lni Va~
sile Alecsandri, poet al vremii lui si al vremii
a oast re.

TUDOR VIANU

CRONICA MARUNTA

L*ES appels de V Orient", chemarile cu
vraja de sirena, continua a (Vice victimo...

Dupa. ingenuncherea benevola a Germaniei in-
sangerate care si-a giisit refugiu si mangaiere in
tempele §i pagodele Orientului, iata ca $i patria
lni Voltaire, iubitoare de masura, claritate, logl-
ea si simplitate, sjicomba la farmecul straniu ex-
portat de Asia in fiole originale sau contrafa-
cnte pe piefe straine. (E bine sa stim — de pilda—
ca in America exista fabric! de mumii egiptene
care dan beneficii frumoase),

Setea de noutate unita ca necesitatea sincera
de a schimba elimatul snfocant §i peisagiul spi-
ritual iuveehit al Europei, indreapta pe contini-
poran sa bata la portile Indiei §i Extremuiui-
Orient. Dupa Roland Dorgeles, Leon Werth, Al-
bert Londres si grupul dela ,,-Caietele Junare" *—
lata si pe 'Pierre Benoit in drum spre injelepciu-
nea asiatica. Fir este ca marturisirile fa cute lui
Charensol (Nouv. litt. 3. Y1X. 926) cu vechiul
Cantec al pcricolului galben, aparjine reperto-
riuluf de pompierism intelectual, ca toata Jite-
ratura sa, inclusiv- viitorul roman cu peripe|ii a
la Holmes situate la Ankor in Indochina. Ceea-
ce eauta europeanul in Orient nu mai este exo-
iismul de care era insetat a cum cateva decenii
si care a facut faima lui Loti, Claude Farrerc
sau Kipling, ci sufletul si intelepciunea pluri-
milenara, pentru a-1 inclruma si a-1 scoate din
haos, lar aceasta intelepciunc nu i-o pot da li-
leratori ca Benoit, plecati in calatorie de agre-
ment si intorsi cu volume de impresii fugitive.
Fan tana dela care si-a potolit setea europea-
nul dezaxat a fost si ramane inca Rabindranath
Tagore. Dar marele poet Indian nu intinde tot-
deautia potirul cu nectar mantuitor. A preferat
in nmilte ocazii sa ironizeze si sa disprefuiasca
inasinismul Europei sau sa faca revizuiri fun-
damentale in concept-iiie pe care noi le aveam
a supra Orientului. Cea mai surprinzatoare a
fost revizuirea presupusei origin! indiene a
pesimismului venit prin intermedial filosofiel
lui Schopenhauer, Europa s'a amagit singura
cand a crezut ca isi poate gasi o carte de capa-
taiu care sa exalte „raul veacului" in Vedele in-
jelepciunei brahmanice. Stravechile car|i sunt
iinnuri ale vie|ii triumfatoare, iar nu ale mor-
lei. Nirvana nu este expresia neantnlui, ci o
afirmajie a bucuriei. „Pesimismul — spune Ta-
gore — e mimai o poza fie a inteligenfei, fie a

sim'tirii 5 '. Acest pesimism de esenta pur europea-
na este ex plica t prin concepjia gresita asiipm
hunei care predomina la noi, concepfia care so-
coteste ]>e om ca pe o individualitate cu to-
tal aparte in vartejul viefii universale si care nu
vrea sa-1 incadreze in marele (Cosmos, asa dnpa.
cum se gaseste de fapt. Orgoliul a fost folosiior
in sfera cuccririlor ■ materiale, a fost insa de-
zastrnos in viafa interioara a individului, lipslta.
de clevajie si caracterizata prin egoism, nein-
credere in aljii si necredinta in Dumnezcn.

Dupa Tagore neobositii sai discipoli recrutati
mai inainte din Berlin si de curand pe main rile
Senei, continua apostolatul. Cu sor^i de izbanda?
O, nu! Problema Orient-Occident ramane des-
chisa pentru multa vi*eme. Ultimile miscari de-a-
colo ne inclrepta^esc sa spuneiu ca India isi lea-
])ada o parte din morfologia sa socicila. Luptele
politice ale Indiei actuale se pot chiar ]>reciza
cu denumiri europenesti: lupta dintre vechile
clcise feu dale si dintre noile clase burgheze. S'a
petrecut in Indii acelas fenomen care s'a potre-
cut in diferite timpuri in toate par|ile Europei,
Conform legii de formare a jjurgheziei enun(aia
de Werner Sombart, India — o fara inapoiaia
din punct de vederc al organizajiei capitaliste —
venind in atingere cu capitalismul inaintat euro-
pcan, se transforma intr'o t-ai:a cu struct ura l>iir-
gheza cum este intreaga Europa. (RevoluJJa rnsa
nu este de fapt, decat o ultima si tardiva editie
europeana a marei revolutii franceze din 1789
care a intronat domnia bnrgheziei cu tot con-
tradictoriul fatadei tcoretice care dc-aHminteri
trosneste din toate incheieturile).

Din aceasta rasturnare a vechilor rosturi pro-
vin nesfarsitele luptc si nedumeriri ale Indiei.
Aceasta problema este atinsa incidental §i de
Tagore in romanul sau „The home and the
world'*, bine inteles cu tot aparatul. artistic. A-
vem aceeasi invazie a lucrurilor noi acceotate
fara selecjie si care due in mod fataj la sfa§ieri
launtrice fenomen pe care 1-am; analizat si gasit
si la noi. '

PrOGRAMUE ,;iVatrulni National" din Cra-
iova e inca o lec|ie de gospodarie si de sul)|ire
gust, pe care Provincia o ofera Capitalei. Ilaina

239

BCU Cluj

sul) care 1-a imbraeat inslftutul grafic ,,'Scrisxil
romanesc" e clela nice-put ispititoare. Contribu-
j:ia unor seriitori ca: S. Meliedinji, Radulescu-
Motru, Em, Bucuja, D. Nairn, Lucian Blaga,
Tudor Vianu, A3. Marcu, Perpessicius, Ion Dra-
gu, C. S. Eagejel, Ton Dongorozi, Paunescu-Ulmu,
N. I. Herescu, etc., dovedesc ca nu e vorba de o
improvizajie de articole si semnaturi colectate.
Se statorniceste o tradijie buna. Odata cu pro-
gramul efemer al spectacolului, publicul ramane
cu o carte mimmat tiparita din care se va fami-
liariza cu preocuparile teatrului; cateva gan-
duri, cateva person alitafi, cateva problem e ves>
nice sau noui, in jurul spectacolului, a seenei, a
actorilor si a creatiei teatralc. Celelalte teatre
najionale din provincie, de$i desigur egal inscri-
se in bugct cu acelea$i deficite, nu s'au aratat
in stare sa imite mi exemplu vrednic. De altfel
si ,,Teatrul National" al Capitaiei, s'a mul|umit
cu mai pn/fin, mai saracacios si inai improvizat
Craiovenii raman datori o muljumita harnicului
director Ion Dongorozi si fostului director, care
n u s'au marginit in misiunea lor sa pastreze
ce-au mostenit §i sa-si macine toata energia in a-
bilitafi eftine pentru a inrpaea iritabila brcasla
actoriceasca.

1 DAMNA aceasta se vestestc saraca -pentru
vitrina librariei. In afara de al doiiea volum din
ciclul de romane „La Medeleni" de Ionel Teodo-
reanu, lector ul n'are nhnic de asteptat cu nerab-
dare. Recolta anului a lost seaca de miez. Insem-
nam absen^a s ,Culturei Najionale", care-si in-
chee cariera atat dc avantat anunfata cu o ca-
pitulare dezolanta pentru tiparul romanesc. Yin a
nici de astadata nu se cuvine aruncata asupra
cititorului. Ci asupra staruitoarei Iipsei de ale-
geri cu care sau tiparit carfi cu toptanul, pagu-
gind fondul editurei si nefolosind decat cu prea
puffin literaturei celei adevarate. Ca cititorul ro~
man §tie sa pre^uiasca totusi o carte buna, o do-
vedesc edijiile lui Sadoveanu, Rebreanu si suc-
cesul prinmlui volum din romanului lui Ionel
Teodoreanu, epuizat in sase luni. Ori cand ci-
frele acestea, pot fi opuse spre reabilitarea lec-
torului, tiparului de care s'a bucurat literatura
de calitatea celei furnizate de firma Radu Ef-
timiu sau Victor Cosmin. M Cultura nafionala a
avut mana nefericita aproape in toate alegerile.
A ocolit unii autori si a administrat biurocratic.
Astfel, toata grija laudabila de forma, care ne-a
dat cele mai frumos tiparite carti romanesti si
ne-a entuziasmat atat acum cafiva ani, a fost a-
nulata. de complecta disprejuire a calitajii lite-
rare. Iar insuccesul acestei incercari insuflejit
primita. de aproape toata presa si de scriitori in
toamna cand vitrinele au fost invadate de cele
dintai carfi, ca exotice fructe rare printre volu-
mele urate §i saracacioase ale altor edituri, va a-

ptisa £tcu ?.u istoria tiparului romanesc. Tnstitu-
te!c de oditura. care priveau cu neincrederc pro-
graniul si inovajiile „Culturei Najionale", vor
gasi in insuccesul marturisit argumente pentru
a con tin ua sa tiparcasca urat si murdar — „alt-
fcl, ii asteapta faliinentul". E ceiace am si au-
zit. Misiunea de educate si stimulent pe care o
atribuiam „Culturci Najionale", se intoarce im-
potriva prevederilor noastre. Vina e cu atat mai
mare, si la urma, putca fi platita cu bani mai
puijini.

OE pregatcste o colecjie fara precedent in
editura romaneasca. Dar cu drum de mult des-
chis de bibliografia apuseana. E vorba de o 5 ,co-
lectie manuscriptnni". O serie restransa de carji
de lux, cditate de con fra tele Petre Catunaru sub
ingrijirea artistica a poetului Ion Minnlescu.

Manuscrisul autorilor va fi reprodus duipa ul-
timile procedee ale artei grafice; din fiecare vo-
lum vor apare 10 cxemplare pe hartie Japon cu
prej; de 1000 lei exeinplarul; 20 exemplare pe
hartie de Olanda a 500 lei si 1470 exemplare pe
hartie cromo de fabricate franceza cu preif de
120 lei exemplarul. Exemplarele vor fi numero-
tate. Cliseele se distrng. Edifia ramane defini-
tiva si unica. Inainte de Craciun vor apare in a-
ceasta colectie, cateun volum manuscript de:
Octavian Goga, Mill ail Sadoveanu, Liviu Re-
breanu si Ion Miniilescu.

Vor urma apoi: I. Al. Bratescu-Voinesti, Ce-
zar Petrescu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga,
Ion Pillat, Adrian Maniu, Mihai Codreanu si
inca pu|ini.

In criza tiparului romanesc de astazi incerca-
rea e temerara, si nu e numai o fapta frumoasa,
dar e si una buna. Editurile cu vad comercial
tijiaresc in dispre^ul oricarei preoeupari de fru-
mos si acurateja tehnica. Celelalte edituri care
au incercat sa se apropie de tehnica apuseana,
au dat gre§, fiindca bunele intentii nu au fost
recordate de o pricepere gospodareasca. A cazut
vina pe indiferenja publicului. Pe lipsa lui de
sim4; estetic. Eroare. Carjile franceze §i germane
in edi^ii rare isi gasesc destul de generoasa pia^a
de desfacere aci. Nu publicul poarta vina, ci e-
ditorul. Editorul care tipareste carfi bune dar
prost §i eel care tipare§te bine, carli proaste. Nu
se intalnesc decat arar pe acelas drum. Dar de
ce ponosul sa cada mereu pe bietul public citi-
tor, atat de docil? Santem siguri si de astadata,
ca acest hulit public cititor, isi va dovedi pri-
ceperea si gustuL, indata ce realizarea colectiei
proectate va fi la inaltimea fagaduelilor. Iubi-
torii de literatura si amatorii de lucruri rare
sant invita^i sa-si retina din vreme exemplarele
dorite, chiar fara a achita anticipat. Orice la-
murire si cerere, se vor adresa confratelui Petre
Catunaru, Str. Clucerului 34, Bucnresti.

240

BCU Cluj

02

2

■J

m

BCU Cluj

, -

aniGQitmcu

Cotecfla A Btank

qAndirka

BCU Cluj

GfitGOti/SSGU

GV>/ac;/a A. Blmik

UAXMREA

BCU Cluj

GjUQQXESCU

Goleefte A, Stank

iiAtiiJlBEA

BCU Cluj

mtwoftmrn*

Cotivfifi A Blank

flAND/REA

BCU Cluj

GltlGORKSCV

Col&tta A, ftttlct*

GlNDlHEA

BCU Cluj

CtttlGOHESCU

Ct/kppa A« Sieriadi

BYRBU 01 N MOLDOVA

GANDfftEA

BCU Cluj

■5

51

§

QAmtRBA

BCU Cluj

G H. D. M a g a R

LABOREMUS

SCRISORI CATRE INVATATORI

EDITORfl FUNDHTIEI CaLTORflLE „PRINCIPELE CAROL"

PREJUL 20 LEI

l a

C I R N BLfl

DARIA

DRAMA

G

R

EDITQRH HRDEHLULtll

R flparut

R flparut

TUDOR VlflNO

FRAGMENTE MODERNE

EDITCIRA CULTORfl NHflONHLA

Lei 80

LUCIKN BLHGA

FETELE UNUI VEAC

ESS URI

BIBLIOTECA SEMANRTORUL

ARAD

R flparut

R flparut

TUDOR VlflNQ

DUALISMUL ARTEI

Lei 60

CEZflR

PETRESCU

OMUL

DI N

V I S

NUVELE

Preful

e d 1 1 a

40 Lei

Rfi RflMQRI

CRAIOVA

C A R T E A V R E M 1 1

COLECf/E

ENCICLOPEDICA

INGRIJITA DE

NICH1FQR CRA/N/C

AUAPARUT:

1. EMAN01L BUCUTA

legAtura ro$ie

2. CHARLES MAURRAS

VI1TORUL INTELIGENJII

in rom. cu o introducere de T. Vianu,

3. ION PILLAT

SATUL MEU, VERSURI

cu grauuri in Jemn de Teodorescu-
Sion,

4. LUC IAN BLAG A
K 5. H. IBSEN

FENOMENUL ORIGINAR

studii filosofice.
PEER GYNT

trad, in versuri de Adrian Mania,

6, MIHAI D. RALEA

INTRODUCERE IN SOCIOLOGIE.

7. LUCIAN BLAGA

FAPTA

foe dramatic.

EDITURH FUNDiVpEI CULTQRHLE PRINCIPELE CHROL 1

BCU Cluj

E XE M-
PLflRUL
LEI 25.-

gAndirea

E X EM-
PLARUL
LEI 25. -

REDACTORI: CEZAR PETRESCG §1 NICHIFOR CRAINIC

APARE ODflTA PE LUNA

REDRCTIH: P A L A T U L S I N D I C A T G L U I ZIARI§TILOR
STR. CANTACUZINO No. 2, BOCURE?TI

PENTRQ RECENZII §1 RNUNJRRER APRRIJIEI, CASELE DE EDITURA §1 DOMNII flUTORI SUNT

RUGRJI A TRIMITE CATE UN EXEMPLRR. — MRNUSCRISELE NEPUBLICRTE SE RRD.

CARJILE §1 MRNUSCRISELE RUGAM SA FIE RDRESATE REVISTEI

S T R R D R CRNTRCUZINO No, 2. - B U CURE? T I

1 E t M M M F E U U 1 1 1 1 r E 1 1 M I E E M 1 1 1 1 [ M 1 1 1 1 E 1 1 1 1 J ( ; E F 1 1 P 1 1 r 1 1 1 M 1 1 3 M 1 ! M 1 1 1 1 1 i [ I ! 1 1 1 1 1 E E 1 1 £ 1 1 1 E 1 1 1 1 Z ( I r 1 1 ! i : 1 1 1 1 M 1 1 1 1 1 M 1 3 1 1 1 r I t f M 1 ^ 1 1 f f « 1 1 1 1 1 1 M 1 1 1 1 1 M 1 f 1 1 1 ( 1 1 1 1 ! i 1 1 1 ) 1 1 : 1 i 1 i II 1 1 1 i 1 1 1 1 1 1 1 1 1 S S

1QLIE-SEPTEMBRIE 1926
CQPRINSQL:

GRIGORESCQ de Francisc ~ DEZRXRRE de Petre Marcu . . 226

$irato 193 CQVINTE DESPRE „RRTA NOUA"

MONOTONIE (poezie) de de Stelian Mateescu . . . . . 229

T. Arghezi 197 (IN ALT PIRRNDELO

MRRTURISIRi de Elena Vacarescu 198 de Alex. Marcu 230

MA VRERU IN MUNJI (poezie) PLEDORRIE PENTRQ RCTOR

de Zaharia Stancu . ..... 203 de T > Vianu . 232

GRATUL de Gib L Mihaescu . 2C4 PROBLEMR CRRJH de

DIN w CHILIMURIOLTENE$TI< nN PONFT TPT mora/ ; i" ' ' '

frmezie^ de Radu Gur *. v 216 aN LONt-LiL I MORAL §i

CRRH DE CmiilvEmE IM *™ de *«r ™"« ' **

de Mateiu Ion Caragiale . . 219 CRONICA LITERflRA

EU ?I JHRR MER (poezie) RLECSRNDRI CR DESCRiPTlCI

de Elena Vacarescu ..... 223 de ^ y/ a/IM ........ 236

IDEI, OflMENl & FAPTE CRONICfl MARtlNTA de Cezor '

„ . Petrescu ... 239

ELENR VRCHRESCQ de

V. Munteanu ....:.. 225

ILUSTRHJH

COPERTR : de Grigorescu

SOPLIMENT: Reproduceri dupa lucrarile premiate la Salonul Oficial.

DESENE IN INTERIOR ; de Demian.

iniiniiiiiiiiinininnniiiiiiiiiniiiiniiHiiui jiiiiiimui n nniinnin ntiiinnMiinMiinMnmiMniniiiriiiniiiriiniiniiuaiii iiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiifin

RBONRMENTE: 1 RN, 300 LEI; 6 LUNI, 150 LEI. PENTRU INSTITUTIUNI $1 RUTORITAjI,
500 LEI ANUAL. IN STRAUCATRTE : 500 LEI RNURL. - INSERJH §1 RECLRME SE FRC
LR RDMINISTRRJIR REVISTEI §1 LR TORTE RGENTHLE DE PUBLICITRTE

ADMINISTRATE: PALATUL SINDICATULUI ZIARI^TILOR
STR. CANTACUZINO No. 2, BUCURE?TI

E X EM«
PLARUL
LEI 25.-

GANDIREA

EXEM-
PLHRUL
LEI 25.-

BGU Cluj